2,734 matches
-
personaje, protagonistul de netăgăduit fiind Paul Alexandrescu. Trebuie luate deopotrivă în considerație perspectiva narativă unică (naratorul putând fi considerat purtătorul de cuvânt al autorului) și - desigur - viziunea asupra vieții. Cu reducțiile inevitabile, Filigran se integrează tematic și tipologic seriei romanelor focalizate pe “obsedantul deceniu”: activiști obtuzi, inculți, abuzivi, în antiteză cu alți activiști omenoși și cinstiți, copii exmatriculați din școli și facultăți pe motive de “origine socială nesănătoasă”, delațiuni ordinare urmate inevitabil de arestări și detenție etc. Dacă ar fi să
Filigran by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/363_a_1431]
-
activiști omenoși și cinstiți, copii exmatriculați din școli și facultăți pe motive de “origine socială nesănătoasă”, delațiuni ordinare urmate inevitabil de arestări și detenție etc. Dacă ar fi să definim una din temele-vector ale romanului am spune că Filigran se focalizează în bună măsură pe conjurația mediocrității împotriva valorii. Din acest punct de vedere - păstrând proporțiile - se pot face conexiuni, prudente, cu romanul predist Cel mai iubit dintre pământeni. Atât Victor Petrini cât și Paul Alexandrescu, eminentul profesor de matematică, devenit
Filigran by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/363_a_1431]
-
continuare tot ce le spunea, cuvânt cu cuvânt, dar o făceau acum mai mult ca să-l demaște, ca să miroasă șarlatania, cu pixurile în poziție de atac. Voiau știință, nu povești. Weber nu mai putea distinge între ele. Testă microfonul și focaliză proiectorul. Își ridică ochii spre amfiteatrul plin cu studenți în ultimul an. Părul facial cu aspect sălbatic revenea în modă. Și piercing-ul, normal, metalele grele - cu asta n-avea să se obișnuiască niciodată. Nepoții din Levittown 1, cu belciuge în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
zilnic și care e în acord cu ceea ce vrei tu cu adevărat să obții de la viață”. Mintea e ca o roată care se învârte mereu și repetă aceleași scenarii pe care le-a mai experimentat. Dar tu trebuie să o focalizezi mereu pe prezent, să o educi altfel spus. Să ai mereu grijă la ceea ce-ți spune interior și nu e în concordanță cu ceea ce vrei tu să obții. 4. Alege conștient " Paradoxul este că atunci când mă accept exact așa cum
Trăieşte viaţa pe care o iubeşti! by Alexandra Lupu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91668_a_93006]
-
hotel a unor persoane, fără a fi observate de personalul de la recepție, așa cum, probabil intrase și victima. Una peste alta, ancheta s-a împotmolit și avea să rămână astfel o bună bucată de vreme, timp în care speranțele s-au focalizat pe componenta informativă a acestei complexe activități, care este munca de judiciar. Cu alte cuvinte, apelul la... ciripitori. Am foloșit peiorativul pentru a da satisfacție celor ce afșiează un vădit disconfort gastric când se rșeferă lAșaceste ajutoare din umbră ale
Pe urmele infractorilor by Vasile Ghivirigă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91846_a_92804]
-
și Liz, intrară în mulțimea care îl înconjura pe Ignatius. Treisprezece Ignatius deschise ochii și văzu ceva alb plutind deasupra sa. Îl durea capul și îi zvâcnea o ureche. Apoi ochii lui, și albaștri și galbeni, începură încet să se focalizeze și, cu toată durerea de cap, își dădu seama că privește spre un tavan. — În sfârșit, te-ai trezit, băiete, spuse de lângă el vocea mamei sale. Ia privește asta. Acum chiar că suntem ruinați. Unde mă aflu? — Nu începe s-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
guler de care atârnă o bijuterie stranie în formă de ochi, cu pupila ca o piatră neagră. Ura pe care am simțit-o emanând dinspre Andras m-a speriat. Era ceva drăcesc în ochii lui, și tot acel rău era focalizat spre mine. A dat să se retragă, dar regele a fost mai iute și, fără menajamente, i-a descheiat mantia, smulgându-i fibula cu care era închisă. Spre norocul meu avea colierul la gât. În acel moment, Adaloald s-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
crâncen coșul pieptului, sângele îmi pulsa în urechi, și picioarele îmi tremurau. A ajuns la mai puțin de un pas de mine, și am scrâșnit din dinți ca să nu-mi trag mâna înapoi. Când lumina palidă din spatele meu l-a focalizat, i-am deslușit fie și pentru o clipă fața. Descărnată de boală, jupuită parcă; buzele topite dezveleau cei câțiva dinți rămași întregi; ochii erau ca două globuri lipsite de pleoape, ieșite în afară, ca și cum ar fi fost gata-gata să-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
misterios. Se Întoarce pentru a nu știu câta oară pe veranda de sticlă, și Încă nu observă prezența de sub masă. Este operatorul Îngenuncheat lângă Victima Numărul Doi - fata cu părul prins În coadă de cal. Filmează cadru larg și apoi focalizează, apoi strigă ceva cu frenezie - dar agentul principal nu-l aude, simte nevoia să iasă, și iese În balcon. În fața lui Roma, infinit de Îndepărtată. Nepăsătoare și luminoasă. Un labirint Întortocheat de mașini, de pietre și ciment, un zigzag fantastic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
amândoi pe loc, privind cum femeia, încet-încet, își trage chilotu-n jos, trecându-l peste fese și peste coapse, camera a luat un prim-plan cu mâna ei care ținea chiloții negri, răsuciți, apoi s-a plimbat de-a lungul coapselor, focalizând în cele din urmă pe spațiul dintre ele, și atunci, deodată, acolo în fotoliu, femeia și-a desfăcut larg picioarele, și în clipa aia generatorul s-a oprit, și s-a făcut întuneric, se auzea doar discul din aparat învârtindu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
spuse că era o idioată. Marea nu Îi era dușman. Fusese vorba doar de un coșmar. Doar atît? Era pe punctul să se Întoarcă În cameră cînd o mișcare furișă Îi atrase atenția. Făcu ochii mici, cercetă bezna și se focaliză asupra unei siluete care ieșea rapid de pe plajă, azvîrlind priviri furișe În urmă. De parcă ar fi fost urmărită, panicată. Pentru Marie, instinctul de polițist nu era o a doua natură, ci natura Însăși. Privi cu amănunțime silueta. Era prea Înaltă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
de identificare atunci cînd te pregătești să comiți un delict? Să fii cît mai vizibil cu putință, Să te Îmbraci Într-o pelerină galbenă din mușama sau să pilotezi o mașină Ferrari, de pildă. Poți fi sigur că martorii au focalizat cu toții acest detaliu, În asemenea măsură Încît să fie incapabili să descrie individul. Așadar, zise el mai departe, sosind cu bacul, ți-am zărit goeleta care se Îndepărta... Savură o clipă ce avea să urmeze. - Ei bine, aș fi jurat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
Verrières; Își amintea foarte bine parcul. Parcă mașina pe strada Victor-Considérant, străbătu pe jos cei câțiva metri ce-l despărțeau de gardul din fier. Îl recunoscu pe infirmierul de gardă. Spuse: „M-am Întors.” 22 SAORGE - TERMINUS „Comunicarea publicitară, prea focalizată pe seducerea pieței juniorilor, s-a rătăcit adesea În strategii În care condescendența rivalizează cu caricatura și cu deriziunea. Pentru a remedia acest deficit de audiență inerent tipului nostru de societate, e necesar ca fiecare colaborator din forțele noastre de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
flash-ul unui blitz. Ridic ochii șocată și-l văd pe individ că îndreaptă aparatul spre mine. — Stai ! zic îngrozită și-mi acopăr fața cu mâinile. — Mă lași să-ți fac o poză cu peria de toaletă, scumpo ? spune acesta, focalizând obiectivul. Cineva de la pub mi-a vândut pontul că tu ești. Mare baftă. Blitzul se aprinde din nou și tresar. — Nu ! E... o greșeală. Îi trântesc ziarul în brațe într-un talmeș-balmeș de foi. Asta... nu eu. Numele meu e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
timpul ! Pare că întreaga planetă a descins în casa familiei Geiger. Când mă aventurez să ies pe ușa de la intrare împreună cu Hilary și doi PR manageri, pe alee se află sute de persoane. Un șir de aparate de filmat se focalizează imediat asupra mea, în spatele lor e o mulțime de reporteri și fotografi, și locul e împânzit de asistenți de PR de la Carter Spink, care sunt cu ochii în patru și împart cafele de la un stand apărut ca din pământ. La
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
distrus definitiv orice șansă de a mă mai întoarce vreodată. Ceilalți pasageri încep să se evapore de pe peron, lăsându-mă singură. Singură cuc în gara Hitherton, singură cu valiza mea. Nici măcar nu știu unde se află Hitherton. Camera TV încă mai e focalizată asupra mea și, când trec pe lângă mine, oamenii îmi aruncă priviri curioase. Ce să fac acum ? — Însoțind cu privirea șinele de tren, Samantha își dă seama că a ajuns în fundul prăpastiei. Dominic coboară glasul, plin de compasiune. — Ba nu-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
la cerințele consumatorului, ar fi, pe de altă parte, destul de costisitoare... Începe cineva. — Nu sînt de acord. Artemis se apleacă puțin În față. Dacă dorim să maximizăm inovația conceptului, Într-o manieră funcțională și logistică, atunci avem nevoie să ne focalizăm asupra competențelor strategice... — Scuzați-mă, spune Jack Harper, ridicînd o mînă. E prima oară cînd ia cuvîntul, și toată lumea se Întoarce imediat spre el. În aer e un fior de anticipare, iar Artemis exultă arogantă. Da, domnule Harper ! spune. — N-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
-
pe biroul lui, cu mîinile pe genunchi (se pare că am un taior nou cu pantaloni și pantofi Prada) și tocmai zic „Știi, Paul, tot ce trebuia să faci era să mă tratezi cu puțin respect...“ Shit. Privirea mi se focalizează În față și rămîn blocată, cu mîna pe ușa de sticlă. În hol e un cap blond. Connor. Mă cuprinde un val de panică. Nu pot intra aici. Nu pot să fac asta. Nu pot... Atunci capul se mișcă și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
-
am văzut cu ochii mei ! Erați complet dezbrăcați ! — Ba eram Îmbrăcați. Emma, uită-te la mine ! — Nu ! zic stresată. Nu vreau să mă uit la tine ! — Uită-te la mine, cînd Îți zic ! Ridic puțin capul cu teamă și Îmi focalizez Încet-Încet privirea asupra lui Lissy, care stă În picioare În fața mea. A... da. Are pe ea un costum de balerină, de culoarea pielii. — Atunci ce făceați, dacă nu făceați sex ? spun, aproape acuzator. Și de ce ai chestia asta pe tine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
-
e cel mai potrivit lucru pe care i-l puteam spune (nici măcar nu știu exact la ce se referă), dar are efectul scontat, acela că rămîne fără replică. Îmi Înalț gîtul ca să văd peste capetele tututor și ochii mi se focalizează pe ecran - uite-l. Stă În studio, așezat pe un scaun, În blugi și un tricou alb. În spatele lui, pe fundalul albastru intens, scrie „Oameni de afaceri care ne inspiră“, iar lîngă el se află doi moderatori cu fețe inteligente
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
-
servicii. Mi‑o spunea răspicat. Imaginea lui despre menajul meu nu era deloc măgulitoare. Scriitorii nu pot fi soți buni. Ei Își rezervă erosul pentru arta lor. Sau poate că, pur și simplu, nu sunt În stare să conveargă, să focalizeze. Iar pe Vela o judeca și mai aspru. - Poate că n‑ar fi trebuit să dau buzna În dormitor, recunoștea el, adăugând Însă: Nici n‑a fost mare lucru de văzut. Oricum, pe mine nu mă interesa. Dar a fost
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]
-
Anaconda duhnește a mortăciune. Ceva se mișcă la un metru de provă. Cu mâna stângă căută vechea lanternă și se rugă în gând să mai funcționeze încă o dată, chiar dacă lumina ar fi tot atât de slabă și tremurată ca întotdeauna. Socoti distanța, focaliză mișcarea și apăsă pe întrerupător. Licărirea nu depăși scânteierea unui chibrit, dar fu de-ajuns ca să lumineze ochii caimanului: două focuri de cărbune, distingându-se ca niște periscoape pe luciul apei. Privirea îi era lacomă și crudă și din nările
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
o stewardesă hăituită a trecut cu căruțul pe lângă ea. —Mai vreau vin, a lătrat ea. Sticla era și mai caldă decât precedenta. Dar Amanda aproape că nici n-a observat când a turnat lichidul în pahar. Toate gândurile îi erau focalizate asupra soțului ei. Oare Hugo, se întreba ea, era bun de tată? Amanda își închipuia că elementele de bază erau acolo. Hugo arăta bine, exact în felul în care îi plăcea ei - era înalt, cu trăsături ferme și un păr
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
Hugo a arborat pe buze cel mai încrezător și mai convingător zâmbet din arsenal. Cu toate astea, privindu-i pe cei doi Pinchett, și-a dat seama că aceștia nu se uitau la zâmbetul lui. Dintr-un motiv misterios, erau focalizați asupra picioarelor lui. Neil se uita în același loc. Hugo a simțit cum îi îngheață șira spinării. Oare uitase să-și curețe pantofii sau ce? Când a coborât și el privirea a observat că fiecare dintre pantofii marca Church, mărimea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]
-
post pentru care să fie calificat și care să-i permită să aibă grijă de copil în fiecare dupăamiază? Hugo descoperise că o mare parte din meseria de părinte însemna să-ți ții gura închisă și capul plecat. Și mintea focalizată pe problemele urgente, nu pe orgoliul rănit. Atunci i-a sunat mobilul. Ducându-l la ureche, și-a dat seama că făcuse o greșeală atunci când crezuse că dimineața aceea nu putea să fie mai neagră decât era deja. La telefon
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2086_a_3411]