2,048 matches
-
este vorba să ne întrebăm care personaj trebuie să primească cea mai multă atenție și simpatie. Pe baza criteriului distribuției, de exemplu prin faptul că un personaj focalizează primul și/sau ultimul capitol, îl etichetăm drept erou al cărții. Cînd focalizarea aparține unui personaj care participă ca actor în fabulă, am putea vorbi de focalizarea internă. Am putea așadar indica, prin folosirea termenului de focalizare externă, faptul că un agent anonim, situat în afara fabulei, funcționează ca focalizator. Un astfel de focalizator
Naratologia. Introducere în teoria narațiunii by MIEKE BAL () [Corola-publishinghouse/Science/1018_a_2526]
-
și simpatie. Pe baza criteriului distribuției, de exemplu prin faptul că un personaj focalizează primul și/sau ultimul capitol, îl etichetăm drept erou al cărții. Cînd focalizarea aparține unui personaj care participă ca actor în fabulă, am putea vorbi de focalizarea internă. Am putea așadar indica, prin folosirea termenului de focalizare externă, faptul că un agent anonim, situat în afara fabulei, funcționează ca focalizator. Un astfel de focalizator extern, necentrat pe personaj, este abreviat FE. În fragmentul următor din deschiderea romanului Vara
Naratologia. Introducere în teoria narațiunii by MIEKE BAL () [Corola-publishinghouse/Science/1018_a_2526]
-
că un personaj focalizează primul și/sau ultimul capitol, îl etichetăm drept erou al cărții. Cînd focalizarea aparține unui personaj care participă ca actor în fabulă, am putea vorbi de focalizarea internă. Am putea așadar indica, prin folosirea termenului de focalizare externă, faptul că un agent anonim, situat în afara fabulei, funcționează ca focalizator. Un astfel de focalizator extern, necentrat pe personaj, este abreviat FE. În fragmentul următor din deschiderea romanului Vara dinaintea întunericului de Doris Lessing observăm focalizarea mutîndu-se de la FE
Naratologia. Introducere în teoria narațiunii by MIEKE BAL () [Corola-publishinghouse/Science/1018_a_2526]
-
folosirea termenului de focalizare externă, faptul că un agent anonim, situat în afara fabulei, funcționează ca focalizator. Un astfel de focalizator extern, necentrat pe personaj, este abreviat FE. În fragmentul următor din deschiderea romanului Vara dinaintea întunericului de Doris Lessing observăm focalizarea mutîndu-se de la FE la FP. b) O femeie stătea pe treptele ei din spate, cu brațele încrucișate, așteptînd. Gîndind? Ea n-ar fi spus așa. Încerca să capteze ceva, sau să dezgolească acel ceva pentru a putea privi și defini
Naratologia. Introducere în teoria narațiunii by MIEKE BAL () [Corola-publishinghouse/Science/1018_a_2526]
-
diferiți sînt FE și FP (Frits). Mai multe personaje pot de asemenea alterna ca focalizator FP; în acest caz, merită să se indice diferitele personaje din analiză prin inițialele lor, pentru ca cititorul să poate menține o panoramă clară a diviziunii focalizării: în cazul lui Frits, aceasta ar însemna abrevierea FP (Frits). Un exemplu de povestire în care o multitudine de personaje diferite acționează ca focalizator este Of Old People. Totuși, personajele nu poartă o încărcătură egală; unele focalizează des, altele doar
Naratologia. Introducere în teoria narațiunii by MIEKE BAL () [Corola-publishinghouse/Science/1018_a_2526]
-
combinații fixe sau libere contează, pentru că imaginea pe care o primim despre obiect este determinată de focalizator. Și invers, imaginea pe care o prezintă un focalizator spune ceva despre focalizatorul însuși. Următoarele întrebări sînt relevante atunci cînd avem în vedere focalizarea: 1) Ce focalizează personajul: care este scopul focalizării? 2) Cum face asta: cu ce atitudine privește lucrurile? 3) Cine focalizează: cui aparține obiectul focalizat? Ce anume este focalizat de către un personaj F? Nu e nevoie să fie un alt personaj
Naratologia. Introducere în teoria narațiunii by MIEKE BAL () [Corola-publishinghouse/Science/1018_a_2526]
-
care o primim despre obiect este determinată de focalizator. Și invers, imaginea pe care o prezintă un focalizator spune ceva despre focalizatorul însuși. Următoarele întrebări sînt relevante atunci cînd avem în vedere focalizarea: 1) Ce focalizează personajul: care este scopul focalizării? 2) Cum face asta: cu ce atitudine privește lucrurile? 3) Cine focalizează: cui aparține obiectul focalizat? Ce anume este focalizat de către un personaj F? Nu e nevoie să fie un alt personaj. Sînt focalizate, fie prin FE fie prin FP
Naratologia. Introducere în teoria narațiunii by MIEKE BAL () [Corola-publishinghouse/Science/1018_a_2526]
-
personală pe care o ia descrierea. Umorul se bazează aici pe contrastul între registrul solemn-impersonal și personal-cotidian. Deși umorul te face să te simți incomod cînd nu îți place ce este luat în derîdere, el continuă să fie totuși umor). Focalizarea interpretativă este accentuată în cîteva feluri. Propoziția în ghilimele este prezentată ca o reacție la propoziția care o precede. Focalizatorul interpretativ se manifestă aici explicit. Acest lucru este din nou subliniat mai tîrziu: "nemaivorbind" indică un subiect personal și exprimă
Naratologia. Introducere în teoria narațiunii by MIEKE BAL () [Corola-publishinghouse/Science/1018_a_2526]
-
analiza de mai sus motivează interpretarea dată de FP ("eu") în ambele fragmente. Structura internă a descrierilor aduce destule indicii despre gradul în care FP ("eul") este diferit sau asemanător. Aceste două exemple indică o altă distincție. În c) obiectul focalizării era perceptibil. FP ("eul") vede "cu adevărat" ceva care se află în afara sa. Dar asta nu se întîmplă întotdeauna. Un obiect poate să fie vizibil doar în mintea unui FP. În acest caz, numai cei care au acces la ea
Naratologia. Introducere în teoria narațiunii by MIEKE BAL () [Corola-publishinghouse/Science/1018_a_2526]
-
cunoaște, nu se va putea adapta la ele și nu li se va putea opune. Această inegalitate între personaje este subliniată de așa-nu-mitele "romane la persoana întîi", dar în alte cazuri această inegalitate nu este atît de evidentă pentru cititor. Focalizarea influențează cititorul atunci cînd acesta își formează o părere despre diverse personaje, în consecință are efectul de a manipula. Un exemplu relevant al acestui fenomen este romanul Pisica, de Colette. Cititorul este manipulat de focalizare, astfel încît va lua partea
Naratologia. Introducere în teoria narațiunii by MIEKE BAL () [Corola-publishinghouse/Science/1018_a_2526]
-
atît de evidentă pentru cititor. Focalizarea influențează cititorul atunci cînd acesta își formează o părere despre diverse personaje, în consecință are efectul de a manipula. Un exemplu relevant al acestui fenomen este romanul Pisica, de Colette. Cititorul este manipulat de focalizare, astfel încît va lua partea soțului împotriva soției. Este important aici să înțelegem deosebirea dintre cuvintele rostite și nerostite ale peronajelor. Cuvintele rostite sînt auzite de ceilalți și devin perceptibile cînd altcineva este focalizat. Cuvintele nerostite gînduri, monologuri interioare indiferent
Naratologia. Introducere în teoria narațiunii by MIEKE BAL () [Corola-publishinghouse/Science/1018_a_2526]
-
respectiv poate fi interpretat ca viol numai de o parte a culturii respective. Culturi care diferă de "a noastră" par mai omogene decît în realitate, cînd sînt privite de la distanță. Această abordare înșelătoare, de la distanță, a fenomenului, este baza etnocentrismului. Focalizarea are aici un rol important. Presupun că în fiecare comunitate, mică sau mare, veche sau recentă, îndepărtată sau apropiată, deosebirile sporesc pe măsură ce punctul de vedere devine mai apropiat. Violul sugerează o poveste cu mai multe episoade. Alcătuirea unui substantiv sau
Naratologia. Introducere în teoria narațiunii by MIEKE BAL () [Corola-publishinghouse/Science/1018_a_2526]
-
dar cine, atunci, devine reprezentantul culturii? O astfel de recunoaștere și analiză a narațiunilor și a sensurilor subiective pe care le poartă pun în dificultate analiza academică în aceeași măsură ca și dilema socială dintre etnocentrism și relativism. * * * Niveluri de focalizare Comparați următoarele propoziții: e) Mary participă la întrunire. f) Am văzut că Mary participă la întrunire. g) Michele a văzut că Mary participă la întrunire. În toate cele trei exemple se afirmă că Mary a participat la întrunire. Acest fapt
Naratologia. Introducere în teoria narațiunii by MIEKE BAL () [Corola-publishinghouse/Science/1018_a_2526]
-
eu"), care este implicit în această propoziție, dar care se manifestă în altă parte. Așadar, putem analiza exemplele în felul următor: e) FE-p f) FP ("eu")-p g) FP (Michele)-p Liniuța de pauză indică relația dintre subiectul și obiectul focalizării. Totuși, diferența dintre aceste propoziții nu a fost încă descrisă complet. Enunțurile f) și g) sînt enunțuri complexe. Deci și focalizarea este complexă. Analiza de mai sus se aplică doar în cazul propoziției subordonate. În f) se afirmă că "eu
Naratologia. Introducere în teoria narațiunii by MIEKE BAL () [Corola-publishinghouse/Science/1018_a_2526]
-
e) FE-p f) FP ("eu")-p g) FP (Michele)-p Liniuța de pauză indică relația dintre subiectul și obiectul focalizării. Totuși, diferența dintre aceste propoziții nu a fost încă descrisă complet. Enunțurile f) și g) sînt enunțuri complexe. Deci și focalizarea este complexă. Analiza de mai sus se aplică doar în cazul propoziției subordonate. În f) se afirmă că "eu" am văzut, iar în g) că Michelle a văzut. Unde este focalizarea în această secțiune? Fie FE, fie FP. Putem să
Naratologia. Introducere în teoria narațiunii by MIEKE BAL () [Corola-publishinghouse/Science/1018_a_2526]
-
Enunțurile f) și g) sînt enunțuri complexe. Deci și focalizarea este complexă. Analiza de mai sus se aplică doar în cazul propoziției subordonate. În f) se afirmă că "eu" am văzut, iar în g) că Michelle a văzut. Unde este focalizarea în această secțiune? Fie FE, fie FP. Putem să ne dăm seama doar din restul narațiunii. În cazul exemplului f) posibilitățile de analiză sînt: 1. FE-[np FP ("eu")-p]: un focalizor extern focalizează FP ("eu"), cel care vede. "A
Naratologia. Introducere în teoria narațiunii by MIEKE BAL () [Corola-publishinghouse/Science/1018_a_2526]
-
care conștientizăm faptul că un focalizator nu poate percepe un obiect non-perceptibil dacă nu este parte a acelui obiect, adică aceeași "persoană". Se pot extrage două concluzii din aceste exemple. În primul rînd, aparent se pot distinge diferite nivele de focalizare; în al doilea rînd, din punctul de vedere al nivelului de focalizare, nu există nici o diferență fundamentală între "narațiunea la persoana întîi" și "narațiunea la persoana a treia". În momentul în care FE îi "cedează" focalizarea unui FP, de fapt
Naratologia. Introducere în teoria narațiunii by MIEKE BAL () [Corola-publishinghouse/Science/1018_a_2526]
-
dacă nu este parte a acelui obiect, adică aceeași "persoană". Se pot extrage două concluzii din aceste exemple. În primul rînd, aparent se pot distinge diferite nivele de focalizare; în al doilea rînd, din punctul de vedere al nivelului de focalizare, nu există nici o diferență fundamentală între "narațiunea la persoana întîi" și "narațiunea la persoana a treia". În momentul în care FE îi "cedează" focalizarea unui FP, de fapt acestui FP i se transmit toate elementele din cîmpul Focalizatorului Extern. Prin
Naratologia. Introducere în teoria narațiunii by MIEKE BAL () [Corola-publishinghouse/Science/1018_a_2526]
-
distinge diferite nivele de focalizare; în al doilea rînd, din punctul de vedere al nivelului de focalizare, nu există nici o diferență fundamentală între "narațiunea la persoana întîi" și "narațiunea la persoana a treia". În momentul în care FE îi "cedează" focalizarea unui FP, de fapt acestui FP i se transmit toate elementele din cîmpul Focalizatorului Extern. Prin urmare, FE își păstrează întotdeauna focalizarea, în care poate fi încadrată și focalizarea Focalizatorului-Personaj ca obiect. Și acest fapt poate fi explicat prin aplicarea
Naratologia. Introducere în teoria narațiunii by MIEKE BAL () [Corola-publishinghouse/Science/1018_a_2526]
-
între "narațiunea la persoana întîi" și "narațiunea la persoana a treia". În momentul în care FE îi "cedează" focalizarea unui FP, de fapt acestui FP i se transmit toate elementele din cîmpul Focalizatorului Extern. Prin urmare, FE își păstrează întotdeauna focalizarea, în care poate fi încadrată și focalizarea Focalizatorului-Personaj ca obiect. Și acest fapt poate fi explicat prin aplicarea principiilor generale ale naratologiei. În încercarea de a reflecta punctul de vedere al altcuiva, avem succes doar în măsura în care cunoaștem și înțelegem acest
Naratologia. Introducere în teoria narațiunii by MIEKE BAL () [Corola-publishinghouse/Science/1018_a_2526]
-
la persoana a treia". În momentul în care FE îi "cedează" focalizarea unui FP, de fapt acestui FP i se transmit toate elementele din cîmpul Focalizatorului Extern. Prin urmare, FE își păstrează întotdeauna focalizarea, în care poate fi încadrată și focalizarea Focalizatorului-Personaj ca obiect. Și acest fapt poate fi explicat prin aplicarea principiilor generale ale naratologiei. În încercarea de a reflecta punctul de vedere al altcuiva, avem succes doar în măsura în care cunoaștem și înțelegem acest punct de vedere. De aceea nu este
Naratologia. Introducere în teoria narațiunii by MIEKE BAL () [Corola-publishinghouse/Science/1018_a_2526]
-
Și acest fapt poate fi explicat prin aplicarea principiilor generale ale naratologiei. În încercarea de a reflecta punctul de vedere al altcuiva, avem succes doar în măsura în care cunoaștem și înțelegem acest punct de vedere. De aceea nu este nici o diferență de focalizare între așa-numita "narațiune la persoana întîi" și o "narațiune la persoana a treia". Și în "narațiunea la persoana întîi" există un focalizator extern, de obicei un "eu" mai bătrîn, care prezintă perspectiva sa asupra unei întîmplări anterioare, la care
Naratologia. Introducere în teoria narațiunii by MIEKE BAL () [Corola-publishinghouse/Science/1018_a_2526]
-
extern, de obicei un "eu" mai bătrîn, care prezintă perspectiva sa asupra unei întîmplări anterioare, la care a participat din exterior, ca actor. În unele cazuri, narațiunea poate reprezenta viziunea unui alter-ego mai tînăr, prin urmare un FP este o focalizare de nivel 2. Voi face o remarcă asupra notației acestor elemente, care poate părea puțin complicată. Dacă dorim să includem în analiză problema nivelurilor, putem să o facem într-o manieră elaborată, așa cum am făcut eu aici. Această metodă este
Naratologia. Introducere în teoria narațiunii by MIEKE BAL () [Corola-publishinghouse/Science/1018_a_2526]
-
eu aici. Această metodă este folositoare în cazul în care dorim să știm care este relația dintre diverșii focalizatori: adică, cine îi permite cui să vadă pe cine? Dacă, în schimb, sîntem interesați doar de relația dintre subiectul și obiectul focalizării de exemplu, în enunțul f), relația dintre FP ("eu") și Mary, sau în enunțul g), relația dintre FP (Michele) și Mary atunci este ușor să ne reamintim că avem de-a face cu o focalizare-în-ramă, deoarece, în orice moment, narațiunea
Naratologia. Introducere în teoria narațiunii by MIEKE BAL () [Corola-publishinghouse/Science/1018_a_2526]
-
Dacă tragem o concluzie asupra discuției anterioare, ne dăm seama că cele trei enunțuri diferă unul de celălalt în diverse moduri. Există întotdeauna un enunț care diferă de celelalte două. Astfel, e) diferă de f) și g) prin nivelul de focalizare. Așadar, focalizarea în e) este singulară, iar în f) și g) este complexă. La fel, e) și f) diferă de g) din punctul de vedere al "persoanei". În cele două cazuri poate fi vorba de FE sau de FP. Ultima
Naratologia. Introducere în teoria narațiunii by MIEKE BAL () [Corola-publishinghouse/Science/1018_a_2526]