1,565 matches
-
Năo há duas sem três, ambele corespunzând, la origine, proverbului „O nenorocire nu vine niciodată singură”, sensul lor fiind ulterior extins și la alte situații nu neapărat negative; Às três é de vez, Însemnând „A treia Încercare reușește”; și Três foi a conta que Deus fez, „Trei a fost socoteala lui Dumnezeu”, aceasta Însemnând că numărul trei este numărul perfect, credința populară avându-și originea În conceptul religios al Sfintei Treimi. (n.t.) 6. În portugheză funcția de „ofițer al stării
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2327_a_3652]
-
de văzut cum se poate face, iaca n-am văzut. Da' nici nu zic ba! SMARANDA (iese, trece spre cuptor. Trebăluiește ceva): Nu zici ba! Mai bine n-ai zice nimica și-ai vedea ce-i de făcut. Iaca, plozii foiesc în dosul șurii și-așteaptă să-i chem la mâncare. Acu' zi și tu: ce le pun dinainte? VASILICĂ (scoate capul de după perete): Gata-i, mămucă? SMARANDA: Iacătă-l-ăi! Piei de-acolo! Când te-oi chema eu, atunci să vii. VASILICĂ
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
se vede, parțial, o dugheană amărâtă, cu firma scrisă mare și chinuit: LA HUZURUL TUTUROR. Dedesubt numele proprietarului: Marcu M. Marcu.) DĂNILĂ (intră cu gânsacul sub braț): Vede-te-aș răsucindu-te pe jăratic, animala dracului! Că atâta m-ai foit și m-ai ciugulit, de parc-aș fi fost miriște. Iară de cumpărători, nici pomeneală! Iaca, am scăpat de dracu' și-am dat peste tat-su! Da' ține tu minte ce-ți spun: tot eu ți-s popa! Iaca dugheana
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
și spune-i că am poruncit să se facă doar că-ți taie capul. MĂSCĂRICIUL: Tare bine, Măria Ta! Am și plecat! LINGUȘITORUL: Înțeleaptă poruncă! PRICINĂ: Păi cum altfel? Da' eu tot supărat am rămas! Unde-s fetele mele? (se foiește în jâlț, nemulțumit, bombăne pentru dânsul nu se știe ce) POSACUL (confidențial, spre public. Lingușitorul trage cu urechea): Am uitat să vă spun că Pricină-Împărat avea trei fete: Ana, Dana și Liana. LINGUȘITORUL (Cu emfază): Da' ce fete... e-he-he...! POSACUL
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
ascultând vorbele alese pe care le rostești, care asemenea vorbe nu le auzi în toată ziua. LIANA: La oameni aleși, vorbe alese! O căpetenie de oșteni, cum ești dumneata, căpitane Pârjol, cată a fi întâmpinată potrivit cinului său! PÂRJOL (se foiește pe scaun, vădit măgulit): Eu am auzit câte ceva despre domnia ta, jupâniță, însă până acuma n-am avut cinstea să te întâlnesc; pentru că, ori de câte ori mă abăteam pe aici cu treburile tainului, îmi făcea față jupâneasa Ilinca. Prea bine mă înțeleg eu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
ei căpătă o expresie serioasă, de parcă s-ar fi declanșat un buton în capul ei. — Și acum aș face bine să îți spun de ce te-am chemat aici, zise ea posomorâtă. Vreau să descoperi cine mă șantajează. Făcu o pauză, foindu-se nervos în șezlong: — Scuză-mă, nu mi-e deloc ușor. — Nu-i nici o grabă. Șantajul neliniștește pe toată lumea. Ea dădu din cap și sorbi din gin: — Păi, acum vreo două luni, poate chiar un pic mai mult, am primit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
fie tăiat? am întrebat. Illmann aprobă din cap. În încăpere fu liniște pentru o clipă. Illmann se apucă să-și ruleze încă o țigară. — Iar acum a dispărut o altă fată, am spus. Nu-i așa, Inspektor Deubel? Deubel se foi încurcat în scaun. Era un tip mare, blond, cu ochi cenușii, neliniștiți, care priveau ca și cum ar fi petrecut prea multe schimburi de noapte în poliție, din acelea care necesită să porți mănuși de protecție din piele groasă. — Da, domnule, zise
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
lipsea un pic de aer creierului său, așa că i-a făcut o gaură specială. O treabă cu adevărat îngrijită. Între ochi. Medicul legist care era acolo estimează că a fost probabil o armă foarte mică. Probabil de 6 mm. Se foi pe scaun: — Dar partea interesantă e asta, domnule. Cine l-a împușcat, mai întâi l-a lovit până l-a omorât. Maxilarul lui Gottfried era rupt perfect în două și avea o jumătate de țigară în gură, ca și cum își mușcase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
gât, neagră, cu mâneci scurte. Pielea de pe brațe e pătată ca marmura. Își încălzește mâinile ținându-le între picioare. Dau încălzirea la maximum, vreau să simtă imediat căldura. Are fața răvășită, până și la ochi îi este frig. Nu se foiește pe scaun, nu-și caută locul, rămâne așa, nemișcată, cu spatele ușor depărtat de scaun. Apoi căldura o relaxează, în timp ce mașina aleargă pe banda pustie a autostrăzii. Îi ating vârful nasului. — Ți-e mai bine? Zâmbește și dă din cap
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
produsul e valabil și poate fi lansat pe piață; dacă atenția, însă, slăbește și variază, combinația trebuie respinsă și elementele ei sunt descompuse și reutilizate în alte contexte. Bărbatul în cămașă albă smulge o encefalogramă după alta, de parcă ar fi foi de calendar. Din lac în puț, spune el. - Nu mai iese nici un roman care să stea în picioare. Sau programul trebuie revăzut, sau cititoarea nu mai poate fi folosită. Privesc la fața subțire, acoperită de ochelari și vizieră, impasibilă și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
vreodată în viața mea. Deci, Duré, unde ne cazezi? Sper că ai ceva divin pentru noi, spuse Julie. Ah, și am putea primi imediat niște café au lait în cameră, dragule? Și-ar fi minunat și-un petit picuț de foie gras. Duré ne-a condus la primul etaj și s-a oprit în fața unei uși duble de culoarea oului de rață, pe care scria cu litere aurite SUITE 106. Eram de-a dreptul fericită că trec prin această crise. —Voilà
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1879_a_3204]
-
până să se întoarcă Julie. Știam că, după Hermès, se va duce direct la întâlnirea cu Todd și urmau să petreacă până în zori. Rareori se întorcea înainte de șase dimineața. Am comandat la room-service două Mimose 1 și o farfurie cu foie gras. Vor fi lucruri de care îmi va fi dor, ca, de pildă, room-service-ul de la Ritz, care-i atât de prompt încât, de-abia am pronunțat cuvântul mimosa, că am și primit-o. Și butonașul instalat chiar lângă cadă, sub
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1879_a_3204]
-
să facă manuale pe baza unei literaturi în care pușca apare, încă din abecedar, ca ingredient nelipsit al bărbatului kosovar.. Îi vedeam trecând râuri-râuri pe tinerii localnici pe străzile Priștinei, la lăsarea serii, cu un freamăt de bărbăție războinică reprimată, foindu-se de colo-colo stătuți și fără ocupație. Aerul era de nerespirat din cauza generatoarelor de electricitate pe motorină. Rețeaua publică de electricitate, ca și calea ferată au rămas amintiri din perioada ocupației sârbe. Inserție. Orientul este poate locul în care afli
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
îmi amintesc de restaurantul Maxim’s, cu o seară în urmă. Meniul suvenir de ziua mea. — Să-mi consult notițele. Deschid fermoarul genții și trag cu ochiul rapid la meniul de la Maxim’s. Pentru un dineu oficial, aș servi... ăă... foie gras flambat cu glazură de caise... miel cu humus condimentat... urmat de un sufleu de ciocolată de mentă, cu două tipuri de șerbet de casă. Na, să te văd acum ce faci cu cordon bleu-ul tău. — Aha ! Trish pare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
rog să ne pregătești ceva ușor pentru prânz, niște sandvișuri, și să-ți continui curățenia la parter. Despre cină vorbim mai târziu. Se răsucește pe călcâie. Trebuie să-ți spun că am fost amândoi foarte impresionați de meniul tău cu foie gras glazurat. — A... îhm... mă bucur ! Nu-i nimic. La ora cinei n-am să mai fiu aici. — Așa. Trish își aranjează părul cu mâna pentru ultima dată. Vino o clipă în salon, Samantha. O urmez în încăpere, apoi la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
și mă privește cu mare interes. — Eu sunt Petula, îmi aduce la cunoștință. Bună ziua. — Tocmai am servit-o cu niște sandvișuri din cele făcute de tine, intervine Trish. Și a fost de părere că sunt minunate. Și am auzit despre foie gras-ul cu glazură de caise ! Petula ridică o sprânceană. Foarte impresionant ! — Samantha poate găti orice ! se laudă Trish, îmbujorată de mândrie. A studiat cu Michel de la Roux de la Blanc în persoană ! — Și cum anume vei face glazura pentru foie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
foie gras-ul cu glazură de caise ! Petula ridică o sprânceană. Foarte impresionant ! — Samantha poate găti orice ! se laudă Trish, îmbujorată de mândrie. A studiat cu Michel de la Roux de la Blanc în persoană ! — Și cum anume vei face glazura pentru foie gras, Samantha ? mă întreabă Petula curioasă. În bucătărie se lasă tăcerea. Amândouă femeile așteaptă cu ochii cât cepele. — Păi. Îmi dreg glasul de mai multe ori. Cred că am să folosesc... metoda obișnuită. Cuvântul „glazură” vine evident de la consistența transparentă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
vas cu formă ovală și-l bag și pe el la cuptor. Până acum, toate bune și frumoase. Acum tot ce trebuie să fac este să răsfoiesc prin toate cărțile de bucate ale lui Trish și să găsesc rețeta pentru foie gras cu glazură de caise. OK, n-am găsit nici o rețetă de foie gras cu glazură de caise. Cea mai apropiată rețetă pe care am găsit-o a fost de prăjitură din foietaj cu caise și zmeură. Poate că o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
acum, toate bune și frumoase. Acum tot ce trebuie să fac este să răsfoiesc prin toate cărțile de bucate ale lui Trish și să găsesc rețeta pentru foie gras cu glazură de caise. OK, n-am găsit nici o rețetă de foie gras cu glazură de caise. Cea mai apropiată rețetă pe care am găsit-o a fost de prăjitură din foietaj cu caise și zmeură. Poate că o pot adapta pe asta. „Amestecați făina și untul până când se formează un aluat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
s‑o parchez la câteva străzi de noi. Te claxonez când ajung în față și plecăm. OK? — OK, zice Tarquin, dând din cap. Te aștept aici, cu Becky. Perfect! spun, încercând să zâmbesc cât mai larg. Suze dispare, eu mă foiesc pe scaun, în vreme ce Tarquin își întinde picioarele și se uită la ele. E înfiorătoare. Numai când îl văd îmi vine rău, și, deodată, știu că trebuie să zic ceva, altfel o să dispar la New York și șansa va fi pierdută pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
-
la o sală, după care chiar m‑am dus la Holmes Place, în Fulham, și mi‑am luat o broșură informativă. Dar pe urmă am citit articolul ăla foarte interesant, care zicea că poți să slăbești o grămadă dacă te foiești. Nu trebuie decât să dai din degete și chestii din astea! Așa că m‑am gândit că mai bine să aleg metoda asta, și să cheltuiesc banii economisiți pentru o rochie nouă. Nu e vorba că nu mi‑ar plăcea să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
-
plătit întreaga datorie. Mi‑am plătit absolut toate sumele restante. Îmi permit un mic surâs, amintindu‑mi ce față a făcut John Gavin când i‑am înmânat tot bănetul ăla. Îmi doream foarte mult să‑l văd zvârcolindu‑se și foindu‑se și simțindu‑se prost. Dar, trebuie să recunosc că, după primele câteva mii, a început să zâmbească și să‑și cheme colegii să asiste la distracție. Iar, în final, mi‑a strâns mâna foarte călduros și mi‑a zis
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
-
m-am gândit că n-ar fi rău să încerc să cunosc cât mai bine creatura aceasta. Nu se știe ce descoperire, ce amănunt nesemnificativ în aparență poate să ne ajute la o eventuală deplasare a acestuia. ― Știu, zise ea foindu-se pe fotoliu. Ce-ai descoperit? ― Se pare că dispune de un înveliș format din proteine polizaharide. Cel puțin aceasta este extrapolarea mea. Este dificil de afirmat ceva în absența unui eșantion de analize. Or, îți este bine cunoscut faptul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85061_a_85848]
-
țeava să fie din ce în ce mai îngustă. Poate că în graba de a scăpa, creatura s-o fi înțepenit pe undeva. Ar fi mult mai simplu. ― Cum este? întrebă Ash. ― Nu prea bine, răspunse Dallas, glasul fiindu-i îngânat de ecou. (Se foia să-și găsească poziția corectă.) E cam cât să nu te simți bine! Își aprinse lanterna, pipăi după emițătorul miniatural. Văzu o conductă sumbră și goală, ușor înclinată. Panta se va accentua, știa acest lucru. Va avea un etaj întreg
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85061_a_85848]
-
să am o moarte ușoară și fără suferință oricare ar fi alternativele. ― N-am ajuns încă acolo. Lambert deschise palma. Trei capsule. Ripley le recunoscu instantaneu. Culoare roșie, marcate cu două oase încrucișate și cu un craniu. Cianură. Ripley se foia pe scaun. ― Ți-am spus că n-am ajuns încă acolo! Ai fost amăgită de vorbele lui Ash. A afirmat că este singurul care poate să-i vină de hac bestiei. Dar e singurul deconectat și neputincios! Noi ― nu! Noi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85061_a_85848]