1,627 matches
-
optima expresie de respingere și nimicire a vechilor și noilor "dușmani ai poporului" "burghezo-moșierimea", chiaburii și "imperialiștii" prin utilizarea imperativă a invectivei, apostrofei, polemicii incisive. Ca urmare, au fost recomandate forme și specii literare precum pamfletul în versuri sau proză, foiletonul, fabula, caricatura, fotomontajul, schița, comedia satirică. Și parodiei i s-au marcat granițe: istoria națională, politica prezentului sau valorile de patrimoniu precum poezia lui Eminescu erau domenii în care parodistul nu putea pătrunde fără grave consecințe, orice atingere fiind "un
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
a invenției ludice de apelative și destine relaționate arbitrar. Realmente concurând cartea de telefon, uriașul registru inventariază umanitatea și o descrie fals prosopografic, prin fișe fanteziste și ironice, variind dimensional de la o simplă sintagmă de tip calambur la romane în foileton. Departe de a fi o simplă "năzdrăvănie", această borgesiană "carte de nisip", vizează parodic scrierile erudite de tipul celor imitate satiric de Caragiale în Magnum Mophtologicum, și diverse stiluri și tipologii din literatura serioasă, dar pare a avea o țintă
Un veac de caragialism. Comic și absurd în proza și dramaturgia românească postcaragialiană by Loredana Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1088_a_2596]
-
acest gen sunt considerate patrimoniu cultural. Există câteva stiluri care s-au bucurat de succes în banda desenată indoneziană. Astfel, avem stilul wajang, de inspirație indiană, cu povestiri eroice, cu dese trimiteri mitologice și amplasamente fantastice. Stilul silat este moștenitorul foiletoanelor de origine chineză, în care eroul dotat cu puteri speciale caută răzbunarea personală, ori se găsește într-o căutare (a părinților, a iubitei), care îl face un campion al binelui, agent justițiar, mai ales în cadrul javanez, în stilul tradițional de
Mit și bandă desenată by Gelu Teampău [Corola-publishinghouse/Science/1113_a_2621]
-
lui Nietzsche, întrucât el nu se plasează "dincolo de Bine și de Rău", morala sa dovedindu-se plină de "religiozitate americană", iar genealogia sa fiind simplă și evidentă, mesianică, a copilului providențial. Sursa îi este localizată de către Umberto Eco în eroii foiletoanelor justițiare ale secolului al XIX-lea (Dumas, Hugo, Sue), izvorâte din "complexul de inferioritate" mic-burghez al societăților moderne în care individul anonim și neputincios caută să recupereze imaginar incapacitatea de a-și influența destinul (alți eroi corespund chiar mai bine
Mit și bandă desenată by Gelu Teampău [Corola-publishinghouse/Science/1113_a_2621]
-
în proiecte secundare a "diluat forțele creative", accentul pus pe albume a îndepărtat publicul de revistele periodice, care sunt adevăratul creuzet al noilor talente, iar banda desenată a trecut din faza de artizanat în cea de modă, echivalând cu dispariția foiletonului în literatură și transferat pe micul ecran). ibidem, p. 37. 842 Dodo Niță, Virgil Tomuleț, Dicționarul benzii desenate din România, p. 305. 843 Ibidem, p. 67. Mai puține au fost tipărite în Ungaria și Bulgaria. Rahan a fost unul dintre
Mit și bandă desenată by Gelu Teampău [Corola-publishinghouse/Science/1113_a_2621]
-
dar, bun, aveam șaisprezece ani pe atunci și eram incredibil de timizi. „Și după asta ce urmează?“, mă întrebam. „Vreau să spun, care e ordinea firească a acestor lucruri? Îmi doresc să fi fost mai atentă când îmi povestea Maria foiletoanele ei despre întâlniri dezastruoase de la primul sărut la sărutul de rămas bun. Oare Ed o să apară la mine acasă deseară cu un CD cu Barry White și prezervative cu arome? Să-mi pun cei mai buni chiloți pentru orice eventualitate
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1939_a_3264]
-
era una aproape melancolică, dar În compania altora era Întotdeauna zâmbitor și animat. Cei doi se plăcură și cu ocazia aceea, și cu cele care urmară. La propunerea lui Henry, lui Du Maurier i se dădu să ilustreze varianta În foileton a Pieței Washington, publicată de revistă În 1880. Desenele fură considerate o dezamăgire de către editori și chiar și de romancier. Fusese Însă un proiect prost gândit de la Început - Du Maurier nu era În elementul său natural În povestea a cărei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
schițe și povestiri a căror acțiune se desfășura În Ohio și În Sudul postbelic, publicate cu o frecvență crescândă În anii 1870, În aceleași reviste americane de bună calitate la care contribuia și Henry. În 1879, Harper Începu publicarea În foileton a romanului Anne, cunoscut ca foarte popular printre cititorii revistei. Cam În aceeași perioadă, scriitoarea publică un articol elogios la adresa operei lui Henry, În Atlantic. Astfel se face că el o cunoștea foarte bine când se Întâlniră pentru prima dată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
Isabel Archer reprezenta triumful introspecției pentru un anume tip de tânără idealistă, cu imaginație bogată, sortită să fie nefericită. O singură dată, În tot schimbul de scrisori, călcă strâmb, când făcu referire la succesului propriului roman, Anne. Popularitatea sa În foileton fusese atât de mare, că editura Harper Îi dublase din proprie inițiativă onorariul și Îi promisese drepturi generoase de autor pentru viitoarea carte, chiar dacă ea fusese În mod explicit exclusă din contractul originar. Lui Henry i se păru că face
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
hotărâse Încă dacă să o accepte sau nu. — Și Îl scrii? Îl Întrebă, continuând să examineze cu atenție tapetul. — Da... după ce termin cu Prințesa, spuse el făcând referire la neobișnuit de lungul roman Prințesa Casamassima, În curs de publicare, În foileton, În Atlantic. Nu ar fi putut explica, dacă ar fi existat vreun martor care să Îl Întrebe, de ce se angajase să scrie articolul, pentru a regreta aproape imediat după aceea. O făcuse pentru a-și arăta respectul față de Fenimore ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
lucru pe care Îl recunoștea cu tristețe, fie și numai În tăcere, față de sine Însuși, În nopțile nedormite. Era oare cu putință, așa cum afirmase Fenimore În articolul ei, să Îi lipsească „darul natural al povestitului“? Loialul Atlantic Începu publicarea În foileton a Muzei tragice În ianuarie 1889, iar Henry, care scria ultimele capitole, așteptă În zadar câteva cuvinte de Încurajare din partea editorilor privind reacția cititorilor. Între timp, editorii săi englezi, Macmillan, Îi ofereau un avans mult redus la drepturile de autor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
doua jumătate a anului. Sentimentul de vinovăție se născuse din ușurarea tainică resimțită pentru că, având scuza de a fi ocupat cu Americanul, putuse evita o conversație lungă Între patru ochi pe tema lui Peter Ibbetson, publicat de Harper’s În foileton Între lunile iunie și decembrie, ilustrat de Du Maurier Însuși, și În volum pe la jumătatea acestei perioade. Prima secțiune, prelungită, despre copilăria eroului, rezistase și celei de a doua lecturi, dar, cu cât citea mai mult din partea care pentru el
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
mulți Începători În arta ficțiunii, Îmbina meritele modeste ale operei cu o oarecare Încăpățânare În a-i apăra realizarea. Henry Își păstră, desigur, opiniile pentru sine, trimițându-i lui Du Maurier mesaje vagi dar calde de felicitare prin scrisori, pe măsură ce foiletonul avansa și cartea Începea să circule. Îl ajuta și faptul că, În majoritatea lor, criticii se arătau indulgenți În comentariile făcute asupra primei Încercări a lui Du Maurier pe tărâmul ficțiunii și că cei mai mulți dintre prietenii comuni erau, aparent, sincer
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
măsură simțurile și Îi calma spiritul. Își amânase mutarea și mai răbdase Încă o iarnă englezească pentru a Încheia romanul la care lucra de mai mulți ani, Horace Chase. Acum, că acesta era terminat și Începuse să fie publicat În foileton de Harper’s, nu mai avea nimic care să o rețină. Îi scrise lui Henry, comunicându-i că Își anunțase proprietăreasa de plecare și că Începuse „să Își facă bagajele“. Greutatea imensă a expresiei nu-i scăpă. Asamblarea și umplerea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
sunt dispuși să riște să-și atragă dezaprobarea ei. Și ce se petrece cu eroina ta? Vreau să spun, În afară de faptul că Își găsește și Își pierde glasul cel minunat? — Va trebui să aștepți ca să afli, zise Du Maurier zâmbind. Foiletonul Începe În ianuarie. — Cu o ilustrație reprezentând-o pe Trilby pozând goală, pour l’ensemble? Întrebă Henry. Du Maurier Își dădu capul pe spate și izbucni În râs. — Nu prea cred! Tot ce se vede din ea, din punctul ăsta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
pe larg În barul din Staithes. Pasajul corespunzător din Trilby fusese eliminat În revistă, dar reinclus În volum. Ceea ce nu contase prea mult pentru uimitorul succes obținut de carte, În ambele sale forme. Aparent, Harper’s nu scoseseră niciodată un foileton care să genereze o cerere atât de mare - lui Du Maurier i se spuse că numai Anne a lui Fenimore se apropiase cât de cât, din punctul acesta de vedere - și În America se vânduseră o sută de mii de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
Vârâte În coperta primului volum, stăteau câteva file detașate, pe care le scoase și le despături: vreo două pagini din Harper’s Weekly, din 14 aprilie 1894, conținând articolul lui despre Trilby, la vremea aceea În curs de publicare În foileton În revista lunară Harper’s, și o scrisoare de la Du Maurier, În care Îi mulțumea pentru el. Editorii Îl Întrebaseră dacă este dispus să recenzeze primele patru episoade și el acceptase, În parte ca serviciu făcut unui prieten, În parte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
o iubesc, spuse Herbert, nădăjduind să Îl impresioneze astfel pe liber-cugetătorul Shaw. — Sună costisitor, comentă sec irlandezul. — Sunt convins că Îmi pot câștiga traiul atâta timp cât mă ține sănătatea, zise Herbert. Tocmai am vândut la The New Review o povestire În foileton, pe o sută de lire. Shaw era sincer impresionat. — Felicitări! Am să o caut. Cum se numește? — Mașina timpului. — Un titlu incitant, spuse Shaw. Așadar, se sfârșise. Ajunsese la capătul unui drum Închis, la fundul secat al fântânii, la zidul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
Whistler mi-a dat emoții. Henry cunoștea incidentul, dar era curios să audă versiunea lui Du Maurier. — Știi că eram În Italia la vremea aceea. A fost un proces, parcă? — Da. Whistler s-a recunoscut În personajul Joe Sibley din foiletonul din Harper’s și s-a simțit ofensat. Știi cât e de supărăcios - și una-două aleargă la tribunal. O dată, l-a dat În judecată pe Ruskin pentru o cronică proastă, Îți amintești? În fine, s-a plâns la ziare, s-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
s-a plâns la ziare, s-a plâns la club, s-a plâns editorilor, s-a plâns la toată lumea și a amenințat că mă dă În judecată pentru calomnie. Mi-a stricat complet plăcerea pe care mi-a adus-o foiletonul. Au fost chiar momente când m-am gândit să retrag totul. În cele din urmă, am acceptat să scot personajul din varianta În volum a cărții și am inventat altul care să Îi ia locul. — Deci era Într-adevăr portretizat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
În disperare de cauză, produse rapid o povestire de calibru ușor, denumită Ochelarii, ca să nu-l supere pe Scudder, după care se Întoarse la Vechiturile, pe care editorul se arătase oarecum dispus să o ia În considerare pentru publicarea În foileton. Vara indiană se prelungi și În octombrie. O ceață delicată, perlată, Învăluia dealurile dimineața devreme, evaporându-se până la prânz și lăsând cerul curat și limpede, iar noaptea, luna, reflectându-se, croia o cărare argintie pe marea calmă. Cu ceva regret
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
La finalul mesei, Margaret Îi lăsă să termine vinul și urcă la etaj, să vadă dacă cel mic dormea bine. Warren Îl Întrebă ce scrie și Îi povesti despre Vechiturile, pe care Atlantic acceptase, din fericire, să o publice În foileton și pe care nădăjduia să o termine până la finele anului. Și piese de teatru ai să mai scrii? Sper din tot sufletul că experiența nenorocită din ianuarie nu te-a convins să renunți. Șovăi o clipă să rupă legământul de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
bicicleta, cu ajutorul căreia explora orașele și satele din Romney, după-amiaza. Diminețile erau, ca de obicei, dedicate lucrului. Dădu ultimele tușe la Vechiturile, care Începu să apară În Atlantic În aprilie (până la urmă, ajunsese la 75000 cuvinte), și Începu un alt foileton, mai scurt, pentru Illustrated London News, intitulat Cealaltă casă, pornind de la piesa nejucată despre copilul ucis de o femeie geloasă. Până acum nu mai scrisese pentru o astfel de revistă populară, după cum până acum nu mai scrisese despre crime. Era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
Maurier și-a trimis ultimul roman Înainte de a muri, spuse el. Se numește Marțianul. Da, știu, zise Henry. — L-ai citit? Întrebă McIlvaine, ridicând o sprânceană. — Nu, nu știu nimic despre el, În afara titlului. — A. Păi, o să-l publicăm În foileton În Harper’s, Începând cu numărul viitor - am devansat publicarea, În semn de omagiu. Bineînțeles că publicul va fi extrem de interesat să Îi citească ultima carte. Îmi amintesc că ai scris un articol foarte util pentru hebdomadar despre Trilby, pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
numărul viitor - am devansat publicarea, În semn de omagiu. Bineînțeles că publicul va fi extrem de interesat să Îi citească ultima carte. Îmi amintesc că ai scris un articol foarte util pentru hebdomadar despre Trilby, pe vremea când Îl publicam În foileton În revista lunară, și mă-ntrebam dacă te-aș putea convinge să faci Încă o dată același lucru. — Ah, spuse Henry țuguindu-și buzele și Încruntând din sprâncene. Poate nu e momentul cel mai potrivit... — Mă gândeam la un articol evocator
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]