1,316 matches
-
Etnografie și Folclor (1975-1982). Și-a luat doctoratul în filologie la Institutul de Istorie și Teorie Literară „G. Călinescu”, cu teza G. Coșbuc și creația populară (1970). Primele articole i-au apărut în „Revista de folclor” (1956). F., un „eminent folclorist” (cum l-a caracterizat Petru Caraman), și-a ales ca subiect al primei sale cărți cea mai importantă plăsmuire a eposului românesc tradițional: Miorița (1964). Este lucrarea care l-a consacrat și i-a adus Premiul „B.P. Hasdeu” al Academiei Române
FOCHI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287059_a_288388]
-
12 cu lituanienii, 11 cu rușii și bielorușii, 10 cu polonezii, 8 cu cehii și moravii și 3 cu sașii-germanii. Cercetarea cântecului epic tradițional l-a condus pe F. spre studierea gramaticii și stilului acestuia. Creație cu limbaj propriu, scrie folcloristul în Estetica oralității (1980), cu mijloace artistice specifice, cu un stil tradițional bine consolidat, folclorul trebuie studiat nu cu uneltele retoricii clasice, ci cu acelea ale limbajului propriu. Sprijinindu-se pe ideile unor exegeți români ca B.P. Hasdeu, B. Delavrancea
FOCHI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287059_a_288388]
-
FURTUNĂ, Dumitru (26.II.1890, Tocileni, j. Botoșani - 15.I.1965, Dorohoi), folclorist. Urmează liceul la Iași (1902-1910) și face studii de teologie la București (1910-1914), când audiază și cursuri ale profesorilor Ovid Densusianu, N. Iorga și Simion Mehedinți. Devine preot și profesor la Dorohoi (1915-1940), rămânând la catedră și între anii 1940
FURTUNA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287119_a_288448]
-
singur gen, Plugușorul la români, apărută postum în volumul Izvodiri din bătrâni (1973), cuprinde 62 de piese reprezentând atât tipul arhaic, foarte amplu (400 de versuri), cât și formele moderne, abreviate (30 de versuri). F. a militat pentru organizarea breslei folcloriștilor și pentru înființarea unor catedre de folclor în școlile normale. „Prin exemplul său și prin îndemnul cultivat cu asiduitate printre elevii săi de la Seminarul din Dorohoi, Furtună a realizat cea mai de seamă operă folclorică dintre toți preoții moldoveni, fiind
FURTUNA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287119_a_288448]
-
Prutului, introd. edit., București, 1927; Izvodiri din bătrâni, îngr. și pref. Gheorghe Macarie, București, 1973. Repere bibliografice: Artur Gorovei, Un povestitor iscusit: D. Furtună, „Cuget clar”, 1940, 31; Eugen D. Neculau, Dumitru Furtună, „Zori noi”, 1967, 5937; Eugen D. Neculau, Folcloristul Dumitru Furtună, REF, 1968, 3; Gheorghe Macarie, Basmele lui D. Furtună, ATN, 1970, 7; Bârlea, Ist. folc., 410-412; L-au cunoscut pe Dumitru Furtună, îngr. Gheorghe Macarie, Filaret Furtună, Ionel Bejenaru și Filaret Aprotosoaie, pref. Gheorghe Macarie, Botoșani, 1996; Datcu
FURTUNA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287119_a_288448]
-
, Iordan (10.VI.1933, Băcălești, j. Teleorman), folclorist, istoric literar și editor. Este fiul Radei (n. Lupu) și al lui Oprea Datcu, țărani. După absolvirea liceului la Roșiori de Vede (1944-1952), urmează Facultatea de Filologie la Universitatea din București (1952-1957). Este mai întâi profesor la școlile din Crângeni
DATCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286698_a_288027]
-
Timotei Cipariu” al Academiei Române pentru ediția critică Artur Gorovei, Literatură populară (I-II, 1977-1985), și este laureat al Fundației Culturale „Ethnos” cu Premiul pentru întreaga activitate editorială de restituire culturală a valorilor identitare ale spiritualității românești. D. a elaborat Dicționarul folcloriștilor (I, 1979, în colaborare cu Sabina-Cornelia Stroescu; II, 1983), o lucrare de pionierat în domeniu. După două decenii, revine cu o nouă ediție, îmbogățită cu trei sute de articole, intitulată Dicționarul etnologilor români (I-III, 1998-2001). Printr-o documentare temeinică, cu
DATCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286698_a_288027]
-
revine cu o nouă ediție, îmbogățită cu trei sute de articole, intitulată Dicționarul etnologilor români (I-III, 1998-2001). Printr-o documentare temeinică, cu o remarcabilă putere de sinteză și ascuțită percepție a trăsăturilor definitorii, autorul relevă concis și edificator profilul fiecărui folclorist român. Dicționarul se definește, în bună măsură, și ca o lucrare de istorie literară, prezentând medalioane de scriitori precum I. Agârbiceanu, V. Alecsandri, Gh. Asachi, N. Bălcescu, Lucian Blaga, Ion Breazu, D. Cantemir, G. Călinescu, Ilarie Chendi, T. Cipariu, G.
DATCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286698_a_288027]
-
readuse pentru prima dată în atenție, din „Neamul românesc” (perioada 1919-1940) și din „Neamul românesc pentru popor” (1932-1940). Pe lângă stabilirea textelor după criterii filologice, D. a alcătuit și o utilă bibliografie privind scrierile lui N. Iorga despre Basarabia. SCRIERI: Dicționarul folcloriștilor, I, București, 1979 (în colaborare cu Sabina-Cornelia Stroescu), II, București, 1983; Dicționarul etnologilor români, București, I-III, 1998-2001; Introducere în opera lui Petru Caraman, București, 1999; Un mit - Toma Alimoș, București, 1999; Sub semnul Minervei, București, 2000; Repere în etnologia
DATCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286698_a_288027]
-
folclorului românesc. 1930-1955, pref. edit., București, 2003. Repere bibliografice: Ovidiu Papadima, „Literatură populară din Maramureș”, RITL, 1969, 2; I. Oprișan, Artur Gorovei, „Literatură populară”, RITL, 1976, 4; Adrian Fochi, O antologie de balade populare, LCF, 1978, 1; Ovidiu Papadima, „Dicționarul folcloriștilor”, RMB, 1979, 10 819; Ion H. Ciubotaru, Un prețios instrument de lucru: „Dicționarul folcloriștilor”, CRC, 1979, 36; Ioan Șerb, Eveniment editorial. „Dicționarul folcloriștilor”, „Scânteia”, 1979, 13 septembrie; H. Anger, Ein Lexicon der Folkloristen, „Karpaten Rundschau”, 1979, 42; I. C. Chițimia, Tipuri
DATCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286698_a_288027]
-
Maramureș”, RITL, 1969, 2; I. Oprișan, Artur Gorovei, „Literatură populară”, RITL, 1976, 4; Adrian Fochi, O antologie de balade populare, LCF, 1978, 1; Ovidiu Papadima, „Dicționarul folcloriștilor”, RMB, 1979, 10 819; Ion H. Ciubotaru, Un prețios instrument de lucru: „Dicționarul folcloriștilor”, CRC, 1979, 36; Ioan Șerb, Eveniment editorial. „Dicționarul folcloriștilor”, „Scânteia”, 1979, 13 septembrie; H. Anger, Ein Lexicon der Folkloristen, „Karpaten Rundschau”, 1979, 42; I. C. Chițimia, Tipuri de dicționare și diversitatea lor, ALIL, t. XXVIII, 1979-1980; I. Oprișan, „Dicționarul folcloriștilor”, RL
DATCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286698_a_288027]
-
populară”, RITL, 1976, 4; Adrian Fochi, O antologie de balade populare, LCF, 1978, 1; Ovidiu Papadima, „Dicționarul folcloriștilor”, RMB, 1979, 10 819; Ion H. Ciubotaru, Un prețios instrument de lucru: „Dicționarul folcloriștilor”, CRC, 1979, 36; Ioan Șerb, Eveniment editorial. „Dicționarul folcloriștilor”, „Scânteia”, 1979, 13 septembrie; H. Anger, Ein Lexicon der Folkloristen, „Karpaten Rundschau”, 1979, 42; I. C. Chițimia, Tipuri de dicționare și diversitatea lor, ALIL, t. XXVIII, 1979-1980; I. Oprișan, „Dicționarul folcloriștilor”, RL, 1980, 23; Ovidiu Papadima, O lucrare fundamentală de folcloristică
DATCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286698_a_288027]
-
Dicționarul folcloriștilor”, CRC, 1979, 36; Ioan Șerb, Eveniment editorial. „Dicționarul folcloriștilor”, „Scânteia”, 1979, 13 septembrie; H. Anger, Ein Lexicon der Folkloristen, „Karpaten Rundschau”, 1979, 42; I. C. Chițimia, Tipuri de dicționare și diversitatea lor, ALIL, t. XXVIII, 1979-1980; I. Oprișan, „Dicționarul folcloriștilor”, RL, 1980, 23; Ovidiu Papadima, O lucrare fundamentală de folcloristică, RL, 1981, 35; Mihai Coman, Elogiul unei ediții de folclor, LCF, 1982, 13; Adrian Fochi, „Dicționarul folcloriștilor II”, RITL, 1984, 1; Ion Cuceu, „Toma Alimoș”, LCF, 1987, 26; Nicolae Constantinescu
DATCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286698_a_288027]
-
Tipuri de dicționare și diversitatea lor, ALIL, t. XXVIII, 1979-1980; I. Oprișan, „Dicționarul folcloriștilor”, RL, 1980, 23; Ovidiu Papadima, O lucrare fundamentală de folcloristică, RL, 1981, 35; Mihai Coman, Elogiul unei ediții de folclor, LCF, 1982, 13; Adrian Fochi, „Dicționarul folcloriștilor II”, RITL, 1984, 1; Ion Cuceu, „Toma Alimoș”, LCF, 1987, 26; Nicolae Constantinescu , Petru Caraman, „Studii de folclor”, LL, 1988; Aurel Martin, Opera unui umanist patriot, RL, 1989, 9; Paul H. Stahl, Iordan Datcu și Viorica Săvulescu, „O capodoperă a
DATCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286698_a_288027]
-
1930, 2, 1931, 1, 1934, 1-2; Artur Gorovei, Descântecele românilor, București, 1931, 7-197; I. A. Candrea, Folklorul medical român comparat, București, 1944, 322-375; Gh. Pavelescu, Cercetări asupra magiei la românii din Munții Apuseni, București, 1945; Ist. lit., I, 53-63; Chițimia, Folcloriști, 120-124; I. L. Popa, Contribuții la studiul practicii magice în Banat, în Folclor literar, îngr. Eugen Todoran și Gabriel Manolescu, I, Timișoara, 1967, 151-181; Ovidiu Papadima, Literatura populară română, București, 1968, 347-420; Gh. Vrabie, Folclorul, București, 1970, 242-249; Petru Caraman, Magia
DESCANTEC. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286736_a_288065]
-
DENSUȘIANU, Nicolae (18.IV.1846, Densuș, j. Hunedoara - 24.III.1911, București), istoric și folclorist. Este fiul Sofiei (n. Popovici) și al preotului Bizanțiu (Vizantie) Pop și frate mai tânăr al lui Aron Densușianu. Viitorul istoric și-a început studiile la Hațeg, continuându-le la gimnaziul din Blaj, condus de T. Cipariu. Din 1865 până în
DENSUSIANU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286733_a_288062]
-
DIACONU, Ion (24.IX.1903, Spinești, j. Vrancea - 9.XII.1984, Iași), folclorist și publicist. Este fiul Măriuței și al lui Ioan C. Diaconu, notar și dascăl de biserică. După studii liceale la Focșani (1915-1923), face studii la Facultatea de Litere și Filosofie din București (1923-1926), unde îi sunt profesori Ovid Densusianu, care
DIACONU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286750_a_288079]
-
pe metoda monografică în studiul graiurilor), cercetătorul realizează una dintre cele mai complete monografii folclorice, zona Vrancei fiind investigată dintr-o perspectivă largă, interdisciplinară. Particularitatea culegerilor sale începe de la modul de anchetare , care implică respingerea culegerilor făcute de-a valma. Folcloristul se delimitează de metodele diletanților epocii, în sensul că pune accent nu numai pe rigoarea culegerii, ci și pe cercetarea aprofundată, ceea ce îl ferește de aproximațiile folcloriștilor de cabinet. Culegerile lui D. se impun prin câteva dominante: selectarea fenomenelor semnificative
DIACONU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286750_a_288079]
-
începe de la modul de anchetare , care implică respingerea culegerilor făcute de-a valma. Folcloristul se delimitează de metodele diletanților epocii, în sensul că pune accent nu numai pe rigoarea culegerii, ci și pe cercetarea aprofundată, ceea ce îl ferește de aproximațiile folcloriștilor de cabinet. Culegerile lui D. se impun prin câteva dominante: selectarea fenomenelor semnificative și respingerea celor periferice, acribia în redarea aspectelor dialectale ale limbii, extinderea studiului asupra aspectelor geografice, istorice, aplicarea experimentului folcloric la informatorii talentați, perfecționarea anchetei (informatorii sunt
DIACONU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286750_a_288079]
-
primitive ale folclorului vrâncean. Predilecția pentru folclorul tradițional vine de la Densusianu, care opinase, în Vieața păstorească în poezia noastră populară (I-II, 1922-1923), că geneza etnică a românilor are natură pastorală, opinie care va fi nuanțată de alți etnografi și folcloriști. În Cântăreți și povestitori populari. Câteva criterii asupra monografiei folclorice (1980), D. nu se mai rezumă la texte poetice și își depășește spațiul predilect de cercetare, Vrancea, prin prelungiri în zona Ceahlăului și spre unele localități transilvănene apropiate. Ca și
DIACONU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286750_a_288079]
-
, Serafim (6.VIII.1938, Tismana, j. Gorj - 19.X.1996, Târgu Mureș), istoric literar și folclorist. Este fiul Elenei (n. Răcoina) și al lui Serafim Duicu, tâmplar. A urmat clasele primare în satul natal. După studii pedagogice la Târgu Jiu și Craiova (absolvite în 1956), face studii universitare de filologie la Cluj (1956-1961). Funcționează ca profesor
DUICU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286895_a_288224]
-
le-au cunoscut principalele sale scrieri: Isprăvile lui Păcală - 18, Gruia lui Novac - 13, Povestea lui Făt-Frumos - 10. A fost prețuit, totodată, și de Academia Română, care a distins cu Premiul „Eliade Rădulescu” Isprăvile lui Păcală (ediția din 1907). Operă de folclorist a făcut o singură dată, trimițând ca răspuns la chestionarul lingvistic (1884) al lui B. P. Hasdeu o colecție de lirică populară din Gârceiu, județul Sălaj; aici aproape toate textele se caracterizează, opinează Ovidiu Bârlea, printr-o „șlefuire rar întâlnită
DULFU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286896_a_288225]
-
, Artur (19.II.1864, Fălticeni - 19.III.1951, București), folclorist și prozator. Este fiul Mariei (n. Borș) și al lui Petru Gorovei, avocat. După școala primară făcută la Rădăuți și Fălticeni, urmează cursurile gimnaziale la Fălticeni și pe cele liceale la Iași, apoi studii universitare de drept la București (1886-1887
GOROVEI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287318_a_288647]
-
cimilituri, influențat de lectura unui studiu al lui Moses Gaster, Literatura populară română, și ulterior, vreme de paisprezece ani, a adunat, cu multă trudă și cheltuială, din publicații vechi și contemporane, unele greu accesibile, prin anchete personale și cu concursul folcloriștilor Iuliu A. Zanne, G. Popescu, S. Fl. Marian, Vasile Sala, Pericle Papahagi, M. T. Adameșteanu, N. Mateescu, I. T. Popovici, Mihail Lupescu, Al. Vasiliu, Simion T. Kirileanu, P. Danilescu, P. Herescu și S. Mihăilescu, un bogat fond de ghicitori, pe
GOROVEI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287318_a_288647]
-
funcțional, în ordinea alfabetică a 203 boli, de la „albeață” la „zmeoaică”, deși autorul preconizase o sistematizare mai interesantă, după criterii literare. Studiul introductiv, de dimensiuni egale cu corpusul de texte, reprezintă o minuțioasă cercetare monografică, diacronică și comparatistă, a speciei. Folcloristul întreprinde în prima parte un studiu al demonologiei populare, iar în partea a doua propune o interesantă tipologizare a incantațiilor populare „după forma în care sunt îmbrăcate, după modul în care se practică”. Potrivit acestui criteriu literar de clasificare, descântecele
GOROVEI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287318_a_288647]