2,904 matches
-
o faimă tristă sub numele de Asasini - care acum nu-i un nume frumos, dar atunci, pentru ei, era splendid, emblemă a unei rase de călugări războinici ce se asemănau mult cu Templierii, gata să moară pentru credință. Cavalerie spirituală. Fortăreața sau castelul Alamuth: Piatra. Construită pe o creastă aeriană, lungă de patru sute de metri și lată pe alocuri de numai câțiva pași, ajungând până la maximum treizeci: de departe, pentru cine ajungea la ea pe drumul spre Azerbaidjan, apărea ca un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
era urcată pe niște scărițe secrete scobite În spirală În stâncă, așa ca și cum un măr fosil ar fi fost scobit de miez, și pe care un singur arcaș era de-ajuns ca să le apere. Inexpugnabilă, Învârtejită spre Celălalt Tărâm. Alamuth, fortăreața Asasinilor. Puteai ajunge la ea numai călare pe vulturi. Aici domnea Hasan, iar după el aceia care or mai fi fost cunoscuți sub numele de Bătrânul de pe Munte, primul dintre toți fiind succesorul său cel iute la mânie, Sin³n. Hasan
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
cronicarii creștini, de la Odorico da Pordenone până la Marco Polo, Bătrânul descoperise o modalitate Înfiorătoare de a-i face pe cavalerii săi foarte fideli până la ultimul sacrificiu, adevărate mașini de război invincibile. Îi ducea Încă de mici, În timpul somnului, până În vârful fortăreței, le biciuia nervii cu desfătări, vin, femei, flori, banchete deșănțate, le lua mințile cu hașiș - de unde și numele sectei. Iar când nu mai puteau renunța la deliciile perverse ale acelei născociri de Paradis, Îi smulgea din somnul lor și-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
o roză albă.“ „Și cine ți-a spus ție toate astea?“ „O cărțulie de două sute de pagini editată de Oficiul de turism din Provins, pe care am găsit-o la Centrul francez. Dar n-am terminat. La Provins există o fortăreață ce se cheamă Donjon, cum spune și cuvântul Însuși, există o Porte-aux-Pains, exista o Eglise du Refuge, erau, bineînțeles, și diferite biserici Închinate Sfintei Fecioare, pe ici, pe colo, exista, sau mai există și azi o rue de la Pierre Ronde
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
Blancs Manteaux. Trandafiri din cei aduși de cruciați pentru făcut un covor: șase buchete de câte șase În șase locuri, după cum urmează, fiecare câte 20 de bani, care face În total 120 de bani. Iată În ce ordine: primele la Fortăreață item cele de-al doilea la cei de la Porte-aux-Pains item la Biserica Refugiului item la Biserica Notre Dame, dincolo de râu item la fosta clădire a catarilor item În strada Pierre Ronde. Și trei buchete de câte șase Înainte de sărbătoare, În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
Barbelognosticilor, Mistic Legat de Camelot, Mistic Legat de Montsegur, Mistic Legat al Imamului Ascuns... Suprem Patriarh de Tomar, Suprem Patriarh de Kilwinning, Suprem Patriarh de Saint-Martin-des-Champs, Suprem Patriarh de Marienbad, Suprem Patriarh al Ohranei Invizibile, Suprem Patriarh in partibus al Fortăreței din Alamuth...“ Și, bineînțeles, patriarh al Ohranei Invizibile era Salon, tot cenușiu la față, dar fără mantaua lui de lucru, ci strălucind acum Într-o tunică galbenă brodată cu roșu. Îl urma Pierre, psihopompul de la Eglise Luciferienne, care Însă purta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
Fran, ai scris articolul acela minunat despre secția lui Laurence, uitasem. — Uite ce e, Francesca, insistă Laurence, pe un ton dintr-odată stăruitor, riscăm să întârziem cu adevărat la întâlnirea cu cei de la Tawny Beeches. — Tawny Beeches? îl întrerupse Jack. Fortăreața aia de fițe de pe deal? Ce căutați acolo? Apoi îi pică fisa. — Fran, nu cumva e pentru Ralph? Chiar i-ai face una ca asta? Înainte să apuce să răspundă, Laurence o trase grăbit după el, sub privirile acuzatoare ale
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
sălbatice a unor comuniști basarabeni de către generalul Popovici; în „Comemorarea messiei roșii“ face elogiul mesianismului marxist și afirmă că revoluția sovietică va ști să se unească împotriva atacurilor „burgheze” ale Europei și Americii; în „Sărbătoarea revoluției“ clamează: „Steagul roșu pe fortăreața Petropavlovsk e semnul morții pentru lumea veche” deși, deocamdată, „educația burgheză, atletismul sufletesc și muscular pe care ni-l înlesnește, ne împiedică să renunțăm la individualitatea noastră hipertrofică, la generația noastră, la anarhismul ei”; în „Învățături bulgărești“ salută reușita revoluției
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
casă modestă în afara orașului Cividale, pierdută printre fagi și castani, în vecinătatea unei biserici cu hramul Sf. Ștefan, pe drumul care urca spre muntele ce se vedea deasupra orașului și pe culmea căruia se mai văd și astăzi rămășițele unei fortărețe romane. Acolo ducea o viață de pustnic până în ziua de vineri, când cobora în oraș spre a se pune la dispoziția bolnavilor în casa mea. Sâmbăta însă urca la ruinele castelului și, împreună cu alți oameni care-i deveniseră credincioși, se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
mi-a spus la ureche: - Eu cred că încă e îndrăgostită de avar. Zidurile din Cividale aveau un singur punct slab, pentru cei mai mulți necunoscut. Era o portiță îmbrăcată în fier gros, ultima cale de fugă prevăzută și existentă în toate fortărețele. Aceasta însă avea un defect. Nu mai era prevăzută cu complicatul sistem de închidere de pe vremea romanilor, stricat și de-atunci nereparat, ci cu trei zăvoare mari pe care oricine putea să le deschidă din interior. Din care cauză era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
admira muntele, din care mușcă marea ca un rechin de valuri albe. Arheologii identifică Santorini cu legendara Atlantidă - Insula Atlanților, motiv pentru care vin anual mii de turiști. A urmat Insula Leproșilor, Spinalonga (Spinul lung), Insula Lacrimilor sau Kaledon cu Fortăreața Spinalonga. Toate aceste denumiri, pentru o singură insuliță, amplasată la intrarea în golf, lângă Elounda, o mică stațiune, exclusivistă unde s-a retras spre finalul vieții Walt Disney. Atât insula aceea mică, cât și cetatea părăsită sunt apăsate de istoria
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
decât munții acoperiți cu ceață care îi intimidau pe Iacob și pe Zilpa și îi făceau să le aducă sacrificii. Mințile care făcuseră asemenea lucruri grandioase mă făceau și pe mine să mă simt deșteaptă, iar forța mușchilor care construiseră fortăreața mă făcea să mă simt și eu puternică. Nu-mi puteam lua ochii de la acele ziduri. De-abia așteptam să intru acolo, să văd piața templului, străzile înguste și casele îngrămădite. Știam câte ceva despre forma locului de la Iosif, care fusese
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
are un gust prea bun. Whipie se află la poalele unui deal înalt și pe malul unui mare lac artificial. Multă vreme beligeranții au neglijat potențialul strategic al lacului și s-au concentrat asupra dealului, unde sperau să construiască o fortăreață. Planul s-a dovedit ambițios și nechibzuit. Pe măsură ce un grup construia fortificația, de obicei la adăpostul întunericului, celelalte trei formau o alianță temporară și atacau. Imediat ce unul din învingători revendica înălțimea, povestea reîncepea. Nimeni nu s-a gândit să consolideze
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
-
rămase și a declanșat un atac furibund asupra a tot ce mișcă. Munițiile s-au consumat după trei minute și femeile cu părul vopsit în roșu și strâns în coc au căzut ca muștele în rafalele de mitralieră trase din fortăreața lui Mallami, aflată în apropierea unei alte fabrici de bere. Înainte de a muri, Carol a lansat un proiectil special care a explodat în mijlocul fabricii și a provocat un incendiu devastator, cu neputință de oprit. Focul a mistuit toată construcția metalică
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
-
zile pe an.“ La răstimpuri, când se deschidea o spărtură în masa de nori, distingea jos o selvă deasă și compactă, de un verde profund, și chiar reuși să întrevadă unul din acele faimoase abisuri care transformau regiunea într-o fortăreață de nepătruns. „Trebuie că sunt nebun dacă am pretenția ca șoseaua să fie deviată prin zona asta. Trebuie că sunt nebun. Văzut așa, la rece, e mai simplu să-i distrugi pe yubani.“ Făcu un efort ca să sufoce ultimele lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
începu să se întărească pe la mijlocul după-amiezii, iar în zori, războinicii începură drumul răzbunării. În dimineața celei de a treia zile, sosiră în tabără. O priviră dintre desișuri. Crescuse de necrezut de mult și era deja pe jumătate sat, pe jumătate fortăreață, cu mitraliere amplasate în cazemate ordinare, țintind direct spre locul unde începea selva, la două sute de metri depărtare. Sentinelele nu-și desprindeau ochii din hățișuri, atente la cel mai mic semn de pericol, iar soldații nu-și lăsau nici o clipă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
într-o zi să veniți la Praga și să priviți, de pe podul Charles, spre edificiul fostului palat regal, o cetățuie imensă, strivitoare de fapt, așezată pe colina de pe malul stîng al rîului Vîltava, de unde domină tot orașul. Acest palat, această fortăreață de fapt, una dintre cele mai mari din Europa Centrală, este un adevărat labirint de curți și clădiri, un monument al austerității în total contrast cu exuberanța plină de ecouri baroce care emană din restul orașului. Ceva apăsător și rigid
Negustorul de începuturi de roman by Matei Vişniec () [Corola-publishinghouse/Imaginative/605_a_1341]
-
perdele lungi, destul de depărtate una de alta. Două rânduri fură trecute, și, deodată, într-un sistem de lanuri bine tăiate, apăru în mijloc un grup de clădiri distribuite în două zone pătrate. Din cauza iluziei de șes, construcțiile păreau enorme, adevărate fortărețe. Pătratul din stânga era făcut din ziduri înalte cu acoperiș țuguiat de țiglă, cel din dreapta, mult mai spațios, era o livadă mare, împrejmuită cu mari uluci sprijinite din loc în loc de stâlpi de zid. Brișca o luă în direcția grupului roșu, apoi
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
Capitolul 1 SOSIREA LA BUCUREȘTI Într-una dintre fioroasele, dar și tandrele zile ale lunii aprilie 1988, asupra unui București cuprins între dulcile spasme ale siestei de după-amiază, se aruncă Diavolul. Pogorîndu-se din înălțimile cerului ca un pietroi, întrecînd linia fortărețelor nevăzute din care, conform Cărții proorocului Daniel, capitolul 10 cu versetele 13 și 20, căpeteniile duhurilor necurate își exercită stăpânirea temporară asupra Pământului, Diavolul frână brusc la un kilometru și jumătate deasupra Capitalei și, mușcat de o dispoziție de zile
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
II. (Nemira, 1998) III. Piele pentru piele. Viață pentru viață (roman în lucru, titlu provizoriu) ARMAGHEDON (din grecescul Har Ma-ge-dón, derivat și el din ebraică): literal, se referă la dealul și valea Meghido, menționate ades în Vechiul Testament ca o fortăreață militară (Iosua 12/21; 17/11; 2 Împărați 9/27; 23/29,30). Ele sânt situate în vestul Iordanului, în câmpia Izreel, între Samaria și Galileea. Simbolic, în acest loc se vor strânge "împărații", conducătorii politici ai omenirii, și armatele
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
Pe dreapta, clipi - fracțiunea lui de secundă - fostul hotel "Luvru". Cu firma lui preschimbată astăzi inept în "Capitol". 88 DANIEL BĂNULESCU Pe stânga, bomboneria și restaurantul "Capșa". Cu zidăriile potrivite la fix pe tăpșanul unde, odinioară, șezuseră tolănite la soare fortărețele și seraiul boierilor Cocorăști. Prin geamlâcurile aparținând nălucilor acestor căsoaie, se zăriră, pentru o clipă (pentru cine se dovedi vrednic să le zărească), cupele și tărășeniile de argint ale serviciului de masă. Instrumentele subțiate ale hărmălaiei de lăutari. Paftaua frunții
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
rânduri, imprudentă foc. Casa consulului era pusă pe străduța Radu Calomfirescu, la unul dintre numerele mici, impare, în vecinătatea locului unde ulicioara Calomfirescu face unghiurile de întîlnire cu strada Stelea Spătarul, apoi cu bulevardul Hristo Botev (fostă a Domniței). O fortăreață cu parterul înalt. Oblonită. Un singur etaj. Stucaturi exterioare, caracteristice începutului de secol. La această adresă, căzând taman în albia vechii Bucureștioara (în legătură cu care, nu peste multe zile, aveau să-și manifeste interesul Ho diábilos și Genel), fu livrat, către
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
solidar cu manifestanții: unii se alăturau pur și simplu coloanei, alții aplaudau, alții lăcrimau de bucurie și speranță, alții prevedeau deja viitoarea reprimare, drept care aveau privirile încărcate de teamă. La sediul Comitetului Județean al PCR, închis și perceput ca o fortăreață, mulțimea (devenită mai mult decât reprezentativă - se ajunsese la câteva mii de protestatari) a invadat clădirea: încăperile au fost devastate, au fost confiscate produse considerate a fi delicatese pentru acea perioadă (salam de Sibiu, cașcaval, portocale, banane) și aruncate pe
Decembrie ’89. Deconstrucția unei revoluții by Ruxandra Cesereanu () [Corola-publishinghouse/Science/1928_a_3253]
-
fi reeducați, așa cum fuseseră reeducați și minerii care protestaseră în august 1977. După greva acestora, zona fusese învăluită de Securitate, mare parte dintre greviști fiind deportați; câțiva făcuseră chiar închisoare. În 1987, Valea Jiului devenise, sugera respectiva autoritate a IABv, o fortăreață a Securității, care i-ar fi putut reeduca și pe protestatarii brașoveni! La reîntoarcerea muncitorilor în Brașov, după decembrie 1989, când este legalizată „Asociația 15 noiembrie 1987”, foștii protestatari recunosc în unul dintre colegii lor de asociație o victimă care
Decembrie ’89. Deconstrucția unei revoluții by Ruxandra Cesereanu () [Corola-publishinghouse/Science/1928_a_3253]
-
al demonstrației lui Cernăianu îl constituie așa-numita fugă a lui Ceaușescu, care a fost, de fapt, o răpire a dictatorului (p. 23), întrucât altfel acesta ar fi putut rezista destul timp în clădirea Comitetului Central, care era ca o fortăreață. Ca șef al statului, Ceaușescu avea cu siguranță un plan special, strict secret, de fugă peste graniță în caz de urgență, dar în 22 decembrie el nu a izbutit să fugă, întrucât a fost trădat tocmai de cei care trebuiau
Decembrie ’89. Deconstrucția unei revoluții by Ruxandra Cesereanu () [Corola-publishinghouse/Science/1928_a_3253]