2,684 matches
-
decursul secolelor. Mai mult cetățenii localității Sarmizegetusa până în zilele noastre “s-au servit” la executarea construcțiilor de piatră din zidurile fostei capitale a provinciei romane. În secolele de la limita între cele două milenii I și II populația și-a ridicat fortificații și refugii de aparare din pământ sau piatră, după experiența străveche. În lucrarea scrisă de colectivul condus de istoricul Radu Popa (5a) sunt prezentate zorile evului mediu românesc, din secolele începutului de mileniu II, când apare în vecinatate regatul maghiar
Livadia, Hunedoara () [Corola-website/Science/300552_a_301881]
-
pentru prima dată în anul 1310, ca reședința unui episcop catolic, fiind ocupat în prima jumătate a secolului al XIV-lea de Regatul Poloniei, care a încercat să impună religia catolică comunităților locale, menționate acolo încă din secolele X-XIII. Primele fortificații datează din această perioadă. În anul 1351, Marele Ducat al Lituaniei a cucerit regiunea, dar numai pentru trei ani. Între anii 1359 și 1713, Hotinul s-a aflat în componența Principatului Moldovei, dar din cauza poziției strategice, fiind adeseori asediat și
Hotin () [Corola-website/Science/300761_a_302090]
-
Marele Ducat al Lituaniei a cucerit regiunea, dar numai pentru trei ani. Între anii 1359 și 1713, Hotinul s-a aflat în componența Principatului Moldovei, dar din cauza poziției strategice, fiind adeseori asediat și ocupat de Regatul Poloniei și Imperiul Otoman. Fortificațiile actuale au fost construite după anul 1400 de către domnitorul moldovean, Alexandru cel Bun (1400-1432), cu ajutorul marelui duce al Lituaniei, Vitold, cumnatul său. După moartea lui Alexandru cel Bun, Hotinul a fost ocupat de către Polonia, ca urmare a războaielor dintre urmașii
Hotin () [Corola-website/Science/300761_a_302090]
-
în Anglia. În clasele aristocratice pictura în acuarelă era, alături de cântatul la un instrument, o dovadă de educație, în special pentru femei. De asemenea, colorarea cu acuarele a fost larg folosită de topografi, cartografi, ofițeri și ingineri pentru reprezentarea terenurilor, fortificațiilor sau straturilor geologice. Expedițiile pentru descoperirile geografice, geologice sau arheologice, de exemplu cele finanțate de Society of Dilettanti, înființată în 1733, cuprindeau și acuareliști. Aceștia au pictat numeroase peisaje în timpul descoperirilor din Mediterană, Asia, sau Lumea Nouă. Spre sfârșitul secolului
Acuarelă () [Corola-website/Science/300773_a_302102]
-
o altitudine de 480 m și la o înălțime de 80 m față de nivelul apei Neamțului. De aici, străjuia valea Moldovei și a Siretului, ca și drumul care trecea peste munte în Transilvania. Cetatea Neamț făcea parte din sistemul de fortificații construit în Moldova la sfârșitul secolului al XIV-lea, în momentul apariției pericolului otoman. Sistemul de fortificații medievale cuprindea așezări fortificate (curți domnești, mănăstiri cu ziduri înalte, precum și cetăți de importanță strategică) în scop de apărare, întărite cu ziduri de
Cetatea Neamț () [Corola-website/Science/300811_a_302140]
-
aici, străjuia valea Moldovei și a Siretului, ca și drumul care trecea peste munte în Transilvania. Cetatea Neamț făcea parte din sistemul de fortificații construit în Moldova la sfârșitul secolului al XIV-lea, în momentul apariției pericolului otoman. Sistemul de fortificații medievale cuprindea așezări fortificate (curți domnești, mănăstiri cu ziduri înalte, precum și cetăți de importanță strategică) în scop de apărare, întărite cu ziduri de piatră, valuri de pământ sau având șanțuri adânci. Cetatea a fost construită la sfârșitul secolului al XIV
Cetatea Neamț () [Corola-website/Science/300811_a_302140]
-
expediției regelui Sigismund de Luxemburg al Ungariei în Moldova. Ca urmare a cercetărilor arheologice efectuate aici în a doua jumătate a secolului al XX-lea, au fost identificate mai multe etape de construcție a cetății. Nu au fost identificate aici fortificații anterioare, rezultând că prima construcție fortificată datează din epoca domniei lui Petru Mușat. Aici au fost descoperite monede din timpul domniei lui Petru I, acestea constituind o dovadă certă că Cetatea Neamț a fost construită în a doua parte a
Cetatea Neamț () [Corola-website/Science/300811_a_302140]
-
fost construită în a doua parte a domniei lui Petru I, perioadă în care Moldova a cunoscut o dezvoltare economică și politică continuă. Până la efectuarea acestor cercetări arheologice, istoricii au vehiculat mai multe ipoteze cu privire la perioada când a fost construită fortificația. Pornind de la informația din Bula papală din 1232 că în timpul șederii cavalerilor teutoni în Țara Bârsei, între anii 1211-1225, aceștia ar fi construit pe versantul estic al Carpaților un "castrum muntissimum", unii istorici de seamă ca A.D. Xenopol, B.P. Hașdeu
Cetatea Neamț () [Corola-website/Science/300811_a_302140]
-
în fața oștilor lui Soliman Magnificul. La solicitarea turcilor care-l aduseseră pe tron în a doua sa domnie, domnitorul Alexandru Lăpușneanu (1552-1561, 1564-1568) mută capitala Moldovei de la Suceava, oraș fortificat și situat în nordul Moldovei, la Iași, localitate lipsită de fortificații. El a fost obligat să dărâme toate cetățile, pentru ca țara să fie incapabilă să se apere. Cu excepția Hotinului, domnitorul a incendiat toate cetățile. După cum povestește cronicarul Grigore Ureche, ""Alixandru vodă făcându pre cuvântul împăratului, umplându toate cetățile de lémne, le-
Cetatea Neamț () [Corola-website/Science/300811_a_302140]
-
este situată la 14 km nord de Oradea, lângă satul omonim, într-o zonă de șes inundabil. Este menționată în izvoare ca aparținând voievodului Menumorut care a rezistat aici 13 zile asediului maghiar (sfârșitul secolului al X-lea). Este o fortificație cu valuri de pământ (înălțimea actuală: 5-7 m), de plan dreptunghiular (115 x 150 m), înconjurată de șanțuri cu apă (late de 15-20 m). Sistemul defensiv era întregit de un mic bastion circular ("cetatea fetelor"). În secolul al XI-lea
Biharia, Bihor () [Corola-website/Science/300846_a_302175]
-
Ladislau Cumanul. În anul 1514 Laurențiu, unul dintre căpitanii lui Gheorghe Doja, pornește de aici, în fruntea a 30.000 de iobagi răsculați, spre Cetatea Oradea. Donjonul este înconjurat de o ridicătura de pământ de forma trapezoidala, indicând existența unei fortificații gen val de pământ sau a unui zid înconjurător. Proprietarii donjonului sunt pomeniți începând din anul 1289, cănd cetatea era în posesia lui Beke, din neamul Borsa. Mai tarziu, în 1317, este amintită ca fiind în posesia regelui Carol Robert
Cheresig, Bihor () [Corola-website/Science/300851_a_302180]
-
200 m de satul Copălău, pe partea stângă a drumului comunal 46A Copălău -Draxini prezintă o locuință de tip Cucuteni și fragmente de ceramică, fragmente de statuete, săgeți din silex, în poiana Jorovlea au fost descoperite 17 monede de argint. Fortificația de la Cotu a fost încadrată în secolele IV-III în. de Christos. Pe teritoriul satului Cerbu s-a descoperit o monedă imperială romană. Majoritatea vestigiilor descoperite se află la Muzeul județean de istorie Botoșani. Tot în zona fostei localități Jorovlea au
Comuna Copălău, Botoșani () [Corola-website/Science/300903_a_302232]
-
valea pârâului Miletin-Chirivoaia, în centrul văii, străjuită de Dealul Holm, la nord-est de Dealul Obădăriei, pe un martor de eroziune de formă cvasipentagonală, de dimensiunile: 120 m lungime, 80-90 m lățime, 6-8 m înălțime față de albia pârâului, se află o fortificație, cu val de apărare, astăzi foarte aplatizat, ce înconjoară martorul pe mai toate laturile. Excepție face doar latura de vest a valului, unde o limbă de pământ (de circa 7 m lățime) leagă martorul de panta lină a Dealului Dubas
Comuna Corni, Botoșani () [Corola-website/Science/300905_a_302234]
-
m deasupra nivelului mării. Numele românesc al localității este derivat din maghiară, "Föld-Vár", care înseamnă cetate de pământ. Denumirea germană "Marienburg" înseamnă cetatea Mariei, cu referire la Fecioara Maria, patroana Ordinului cavalerilor teutoni. Cetatea de la Feldioara este cea mai importantă fortificație ridicată de cavalerii teutoni în Transilvania. Localitatea este atestată documentar în anul 1240, sub numele de "Castrum Sancte Maria". Evolutia asezării, atestată de documente, este următoarea: 1370 "Castrum Mariee", apoi "Villa" (1378), "oppidum nostrum" (regis) 1392, "civitas nostra" (regis) 1413
Feldioara, Brașov () [Corola-website/Science/300942_a_302271]
-
din secolul al XVI-lea. Turnulețele de la colțurile acoperișului semnificau, ca și în cazul altor biserici, autoritatea de ius gladii pe care o avea Hărmanul. Pitorescul exteriorului bisericii îl constituie cămările de provizii ridicate deasupra colateralelor și scările lor mobile. Fortificația care înconjoară biserica a fost ridicată în secolul al XV-lea. Este formată dintr-un triplu cordon de curtine concentrice, asemănător fortificației de la Sânpetru. Zidul exterior, mai scund, cu o înălțime de doar 4,5 metri era menit să apere
Hărman, Brașov () [Corola-website/Science/300946_a_302275]
-
o avea Hărmanul. Pitorescul exteriorului bisericii îl constituie cămările de provizii ridicate deasupra colateralelor și scările lor mobile. Fortificația care înconjoară biserica a fost ridicată în secolul al XV-lea. Este formată dintr-un triplu cordon de curtine concentrice, asemănător fortificației de la Sânpetru. Zidul exterior, mai scund, cu o înălțime de doar 4,5 metri era menit să apere baza incintei. În același timp, stabilea limita șanțului cu apă care înconjura cetatea. Cel de-al treilea cordon de curtine care încercuia
Hărman, Brașov () [Corola-website/Science/300946_a_302275]
-
de interes pentru Cavalerii Teutoni, atunci când aceștia au fost aduși aici de către împăratul maghiar Andrei al II-lea, în 1211. Primele documente referitoare la această așezare datează din 1377. Biserica, construită în secolul al XIV-lea, a fost înconjurată de fortificații, având circa 6-8 m înălțime, din care nu au mai rămas decât fragmente. În urma unui incendiu devastator, biserica și clopotnița au fost refăcute în stil gotic, în 1573. În 1866 a fost construită șoseaua de legătură cu Brașovul, la care
Măieruș, Brașov () [Corola-website/Science/300951_a_302280]
-
din fântâni special amenajate) și a folosirii acesteia în gospodării s-a păstrat în aceasta zonă până în prezent. Biserica Evanghelică-Luterană fortificată a fost construită în secolul al XIII-lea ca bazilică în stil romanic. A suferit ulterior modificări importante. Ridicarea fortificațiilor a transformat lăcașul de cult într-un loc de refugiu pentru locuitori. În prezent mai păstrează rămășițe de picturi murale și un crucifix de peste 1,5 m datat din perioada tranziției de la gotic la renaștere. Tot din Mercheașa provine și
Mercheașa, Brașov () [Corola-website/Science/300953_a_302282]
-
și Berivoiului iar la apus hotarul satului Breaza. Nu este exclus ca începuturile viețuirii în locul acesta, să coboare mult în adâncul istoriei, poate chiar în vremuri dacice, ca și în cazul satului vecin Breaza, unde s-a descoperit o străveche fortificație dacică numită generic ""a Arpașului de Sus, Copăcelului, Cuciulatei, Șercaiei, Comanei de Jos sau al Șincăi Vechi"", toate având la bază străvechi așezări dacice. Documentar, satul Dejani este atestat mai târziu, și anume în sec. al XV-lea, printr-un
Dejani, Brașov () [Corola-website/Science/300940_a_302269]
-
precis din paleoliticul superior. Tot în raza comunei Moieciu, în satul Drumul Carului, săpăturile arheologice efectuate cu câțiva ani în urmă de către profesorul Stelian Coșuleț, au scos la iveală urmele unui castru roman care se pare că întregea sistemul de fortificații romane din Dacia, cunoscute sub numele de limesul transalutan. Tocmai datorită importanței sale deosebite, după ocuparea Transilvaniei de către regalitatea maghiară, aceasta a dispus construirea castelului de la Bran, ca punct înaintat de pază și apărare în trecătoarea Branului. Actul de naștere
Comuna Moieciu, Brașov () [Corola-website/Science/300955_a_302284]
-
în stil romanic, fortificata în secolul XV și împrejmuita mai apoi de zidurile unei cetăți fortificate tipic săseasca (a fost prima biserică fortificata din Țară Bârsei). Este una dintre cetățile de acest fel care conserva în stare bună zidurile sale. Fortificația oferea loc pentru magazii, ateliere, grajduri, o bucătărie comună, o crescătorie de albine. Intrarea în cetate era apărată de turnul porții, în care se află și administrația orașului, cu o celulă pentru prizonieri sau condamnați. Aceasta poate fi văzută chiar
Rotbav, Brașov () [Corola-website/Science/300965_a_302294]
-
unul dintre pereții cetății fortificate i-a determinat pe experți să presupună că, în acel loc, călugării cistercieni construiseră o mănăstire în jurul anului 1240. În timpul năvălirii turcești din 1432, Sânpetrul a fost distrus parțial, în același secol fiind ridicate zidurile fortificației țărănești la înălțimea de opt metri. Într-o etapă ulterioară (1610), au fost construite și încăperi pe două etaje și cinci turnuri de apărare. Puternicul incendiu din 1625 a distrus arhiva satului. Cele mai vechi acte din arhivă datează din
Sânpetru, Brașov () [Corola-website/Science/300967_a_302296]
-
de prof. dr. Nicolae Gudea de la Universitatea Babeș-Bolyai din Cluj-Napoca, în urma cercetărilor făcute de-a lungul anilor asupra castrului roman de la Porolissum au fost identificate o serie de elemente și construcții specifice unui castru roman, cum ar fi: zidurile de fortificație, clădirea comandamentului, un spital, ateliere pentru făcut și reparat arme și armuri, magazii, rezervor de apă și numeroase bărăci militare. "Materialul arheologic foarte bogat a permis precizarea caracterului fortificație, ordinea de staționare a principalelor trupe și mai ales caracterul roman
Jac, Sălaj () [Corola-website/Science/301804_a_303133]
-
și construcții specifice unui castru roman, cum ar fi: zidurile de fortificație, clădirea comandamentului, un spital, ateliere pentru făcut și reparat arme și armuri, magazii, rezervor de apă și numeroase bărăci militare. "Materialul arheologic foarte bogat a permis precizarea caracterului fortificație, ordinea de staționare a principalelor trupe și mai ales caracterul roman occidental al culturii materiale din castru" se menționează în raportul citat mai sus. Zona așezărilor civile se găsește pe prima terasă la sud-est de castru. Aici au fost descoperite
Jac, Sălaj () [Corola-website/Science/301804_a_303133]
-
că strămoșii uriașilor s-au așezat aici de pază la hotare pe vremea lui Burebista, conduși de bătrânul Moroș, stăpânul munților și al văilor din Ținutul Tisei, al Someșului și al Lăpușului și care ar fi construit un sistem de fortificații pe pâlcurile dealurilor și la trecători unde își plasează destoinici luptători. Așa s-ar fi așezat strămoșii uriașilor pe Valea Maotei (un afluent firav al Someșului, afluent care trece prin centrul satului actual), împreună cu cirezi de boi și vaci și
Căpâlna, Sălaj () [Corola-website/Science/301782_a_303111]