1,676 matches
-
obloji cu legături, nu-l vor lega ca să se întremeze, și să poată mînui sabia." 22. De aceea, așa vorbește Domnul Dumnezeu: "Iată, am necaz pe Faraon, împăratul Egiptului și-i voi rupe brațele, pe cel tare și pe cel frînt, ca să-i cadă sabia din mînă. 23. Iar pe Egipteni îi voi împrăștia printre neamuri, și-i voi risipi în felurite țări. 24. În schimb, voi întări brațele împăratului Babilonului, și-i voi pune o sabie în mînă; iar brațele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85085_a_85872]
-
ar face mama compot și din rest ar face dulceață. Of! Prea mult dulce!... Dar, dacă ar avea o inimă mare ca norul de pe cer? Mmm!... nu ar încăpea în piept, și chiar dacă ar veni îngerașul acela uriaș cu aripi frânte, m-aș teme să nu plece”... Se întristă, apoi începu a plânge. Așa l-a găsit tatăl lui, când soarele nu mai era și mantia albastră a serii își întindea faldurile peste dealurile și văile din apropierea satului. - Costeluș, ce s-
Povestiri din Casa Nordului by Maria Doina Leonte () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91564_a_93001]
-
zis: "Pentru război trebuie chibzuință și putere." Dar acestea sunt doar vorbe în vînt. În cine dar ți-ai pus încrederea, de te-ai răsculat împotriva mea? 21. Iată, ai pus-o în Egipt, ai luat în ajutor trestia aceea frîntă, care înțeapă și străpunge mîna oricui se sprijinește pe ea: așa este Faraon, împăratul Egiptului, pentru toți cei ce se încred în el. 22. Poate că îmi veți spune: "În Domnul, Dumnezeul nostru, ne încredem." Dar nu este El acela
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85047_a_85834]
-
doilea război mondial, taxe, violența în școală, ura feminină în focare paroxistice (Nagâțele), Ion Antonescu, Vraiștea - un sat cât o țară, banul care îi guvernează pe toți, excesul de muncă ( Fericirea a plecat în cer), lăcomia umană, ’’omul străzii’’, destine frânte, drame familiale anonime. Pentru Constantin Slavic scrisul a devenit un drog ce, l-a subjugat pe autorul nostru prin clasica dependență. 3o mai 2o1o Teodor Pracsiu OLARITI Chemarea izvora, parcă, din adâncul inimii munților. Și se prăvălea,în ecou repetat
Blândeţea by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/672_a_1240]
-
irosește în lupte. În sfârșit, cocorii își găsesc liniștea într-un somn prudent, pe cataligele lor, cei mai mulți stând în picioare în apă, iar alți câțiva mai departe, pe miriște. Un scrâșnet de frâne, zgomotul metalului strivit de asfalt, un strigăt frânt și apoi un altul trezesc cârdul din amorțire. Camionul se arcuiește prin aer, prăbușindu-se în spirală pe câmp. Un fior săgetează păsările. Își iau zborul clătinându-se, bătând din aripi. Covorul cuprins de panică se înalță, se rotește, apoi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
chipul lui fără gură, înghesuind în el cuvinte. Le mestecă și suflă înapoi sunetul. Cineva zice răbdare, dar nu lui. Ai răbdare, fii răbdător, asta trebuie să fie. Pot fi zile. Nu se știe. Timpul fâlfâie în jur, cu aripile frânte. Voci trec, unele dau roată și se întorc, dar una-i cât se poate de mereu acolo. O față aproape fața lui, atât de aproape încât vrea ceva de la el, măcar cuvinte, cel puțin. Fața aia este o „ea“ și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
ei și îi urară însănătoșire grabnică. Deci pot să-l aresteze, își zise ea, zâmbind larg și făcându-le cu mâna în semn de salut. Vine o înălțare care nu-i întotdeauna moarte. Un zbor care nu se termină întotdeauna frânt. Zace nemișcat în timp ce trece prin toate luminile imaginabile, iar razele-l pătrund de parcă ar fi apă. Se solidifică, dar nu tot deodată. Se depune ca sarea când marea se evaporă. Descuamându-se imediat ce se încheagă. Din când în când, este dus
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
luminile imaginabile, iar razele-l pătrund de parcă ar fi apă. Se solidifică, dar nu tot deodată. Se depune ca sarea când marea se evaporă. Descuamându-se imediat ce se încheagă. Din când în când, este dus de un curent. Îi străbate trupul frânt. De cele mai multe ori îl poartă înapoi, la accident. Dar uneori, un râu îl cară pe deasupra dealurilor joase și cenușii, aiurea. Părțile din el încă emit și recepționează, dar nu una spre alta. Cuvintele i se preling prin cap. Mai degrabă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
sunetului-mamă. Orice linie curbă din lume e vorbă. Crengile care bat în geam. Urmele în zăpadă. „Norocos“ e aici, învârtindu-se prin preajmă. „Frumușel“ gâfâie, de bucurie că-l vede. „Bine“, o floare purpurie, țâșnind din iarbă. O ultimă clipă frântă și poate că încă e în stare să simtă: ceva pe șosea care m-a distrus. Dar reparația îl aduce înapoi, la spoiala de gânduri și cuvinte. Uneori, mânia lui era așa de mare, că îl înfuria până și să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
pe-aci să trimită tot acolo și mesajul din Nebraska, după ce-i citise primul rând. Dragă domnule doctor Gerald Weber, fratele meu a suferit recent un accident auto groaznic. Weber nu se mai ocupa de accidente groaznice. Cercetase destule povești frânte cât să-i ajungă toată viața. În timpul care-i mai rămăsese, voia să se întoarcă la povestea creierului în deplinătatea capacităților sale. Dar următorul rând îl făcu să nu mai apese pe butonul Forward. De când a reînceput să vorbească, fratele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
măsurătorile. Încercările sale de calibrare erau în cel mai bun caz primitive. Fără randomizare, fără dublu-orb. Fără variabile de control. Nimic din fotografiile lui Karin nu-i oferea vreun reper. Nu făcea decât să-l cunoască superficial pe bărbatul ăsta frânt și să vadă încercările lui Mark de a se repovesti pe sine într-o istorie continuă. Mark își ridică mâna fără fire. — Promit că voi spune adevărul... etc. etc. Așa să mă ajute Doamne-Doamne. Se uitară împreună la fotografii. Weber
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
risca să înmugurească un Manhattan în toată regula. Weber se așeză pe o bancă în fața monumentului, încercând să identifice ceea ce-l neliniștise în întâmplările ultimelor două zile. Se gândi la Mark Schluter, la încrederea sa neîntreruptă, nechibzuită în sinele său frânt. Dar faptul că se oprise ca să se gândească la Mark se dovedi a fi o greșeală. Acolo, pe strada prea spațioasă, vertijul îl cuprinse din nou pe Weber. Ceva crucial îi scăpa. Se lăsase descoperit în fața unui atac. Trotuarul se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
poți să speri să te faci? În timp ce se juca cu grepfrutul lui, ceva se izbi de geamul bucătăriei cu o bufnitură insuportabilă. Își dădu seama înainte să se întoarcă. Iar când se întoarse în sfârșit, văzu pasărea care se zbătea, frântă: un cardinal care, de două săptămâni, își ataca propria reflecție din geamul bucătăriei, crezându-se un intrus în propriul lui teritoriu. Stătea în fața amfiteatrului plin de studenți, jucându-se cu microfonul fără fir și luptându-se cu senzația aceea de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
să încheie. Dar acest unic cuvânt ucide orice urmă de iubire ar fi simțit el vreodată pentru ea. O s-o vadă limpede, în tot ceea ce are ea mai hidos. Dacă tace, poate că va reuși chiar să-l păstreze, așa frânt cum e, pentru că are nevoie de ea. Nu i-ar mai rămâne nimic, în afară de grija ei. O clipă se gândește că face asta pentru păsări. Pentru râu. Apoi își spune că o face ca să-l salveze pe omul ăsta cinstit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]
-
abia începută și lăsată. Sarmale aduse de mama, numai adulmecate. Propoziții începute și neterminate nicicând. Frânturi de gânduri aruncate cât colo, cu graba cu care împingi scaunul în spate ca să te ridici și să alergi la el că plânge. Noaptea, frântă și ea, brutal. Trezitul din 3 în 3 ore, cu lumina veiozei în ochi ca la interogatoriu, și triada scutec - biberon - eructare. Mircea e lângă mine mereu, mare și bun. „Nu știu de unde ai atâta răbdare“, îmi zice și mă
Pachețelul auriu. In: Poveşti cu scriitoare şi copii by Ștefania Mihalache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/801_a_1774]
-
el întotdeauna. Are chipul și trupul cuiva căruia la naștere i-a fost dăruită nu numai o viață, ci întreaga lume i-a fost pusă în poală. De aceea ne tratează pe noi, ceilalți, cu atîta calm, prietenos și ironic. "Frînt? A fost prea mult?" Nu zic nimic și nici nu apuc mîna pe care mi-a întins-o ca să mă ajute să mă ridic. Nu sînt invalid, departe de asta. Mă răsucesc pe o parte și cu o mișcare rapidă
by H. M. van den Brink [Corola-publishinghouse/Imaginative/955_a_2463]
-
pe terenul de joacă și toată lumea urcă, în afară de tați. Domnul și doamna Thaw își luară rămas-bun prin geam și după o așteptare îndelungată, autobuzele părăsiră terenul de joacă și se îndreptară spre Cumbernauld Road. A urmat o periodă obscură și frîntă, în care Thaw și mama, cu Ruth în poală, au stat în autobuz noaptea, traversînd un ținut nevăzut. Autobuzele erau mereu prost luminate și ferestrele, acoperite cu pînză uleioasă, neagră-albăstruie, așa că nimeni nu vedea afară. Probabil că au călătorit de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2040_a_3365]
-
dea un telefon la Miliție: "Hei băieți, tipul evadat din penitenciar se găsește pe strada cutare la to'arășul cutare!" Este? Scoase pieptenul din buzunar și-l trecu de câteva ori prin păr. Avea o figură ciudată, construită din linii frânte. Nasul foarte cârn și ochii mari, albaștri, cu sprâncene circumflexe îl făceau să semene cu un clown. În general izbea expresia tâmpă și în același timp vicleană. Râsul neașteptat accentua impresia. ― De unde știa ce-i cu tine? Dascălu ridică din
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
pe care o voi da eu este trupul meu pentru viața lumii» (In 6, 48-51). Întrucât, putem fi în comuniune cu Isus, numai dacă suntem uniți unii cu alții, înainte de împărtășanie, îl rugăm să ne dăruiască pacea sa. Pâinea este frântă. Cei care trăiesc din unica pâine, vor deveni unicul trup al lui Isus, care este Biserica. În sfânta împărtășanie (cuminecătură) îl primim pe Isus Cristos. Cuvântul latinesc derivă de la unio = unire/unitate și înseamnă: legământ, comuniune. Isus Cristos îmi dăruiește
Micul catehism pentru familie by Christoph Casetti () [Corola-publishinghouse/Science/100995_a_102287]
-
Era neras, ceea ce făcea ca obrazul lui supt de boală să pară și mai scofâlcit. Avea ochii tulburi, arși de febră și nici halatul nu mai ascundea că trupul scuturat din când în când de accese de tuse se încovoia frânt. "De ce nu stai, omule, în pat pe o asemenea vreme ticăloasă?" l-am certat. Tuberculosul a vrut să-mi explice că în pat se simțea la fel de rău, dar se opri, ducîndu-și mâna la pieptul scobit ca să oprească o criză de
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
rău supraomenesc, răsucită de toate vânturile dușmănoase ale cerului, se scufunda sub ochii săi în apele ciumei și el nu putea să facă nimic contra acestui naufragiu. Trebuia, o dată mai mult, să rămână pe țărm cu mâinile goale și inima frântă, fără arme și fără ajutor pe care să le opună acestui dezastru. Și la sfârșit, singure lacrimile de neputință îl împiedicaseră pe Rieux să-l vadă pe Tarrou întorcându-se brusc cu fața la perete și dându-și sufletul într-un vaiet
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85074_a_85861]
-
Trixie încercă să scape din mâna doamnei Levy când intrară în birou, dar escarpenii ei nu-i dădeau același demaraj ca pantofii de gimnastică cu care era obișnuită și doar se clătină. S-a întors, strigă domnul Gonzalez cu inima frântă. — Poți să-ți crezi ochilor? întrebă doamna Levy. Domnul Gonzalez fu silit să privească la domnișoara Trixie, ai cărei ochi erau două palide picături de apă înconjurate cu umbre albastre. Buzele îi erau mărite cu o linie portocalie care ajungea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
țipă să fie satisfăcute. Ai ceva bani la tine? — Nu mă lua în râs, spuse Myrna supărată. Trase coada de păr umezită din mâinile lui Ignatius și și-o aruncă pe umăr, peste chitara care zbârnâi. Ascultă-mă, Ignatius, sunt frântă. Sunt pe drum de ieri-dimineață de la ora nouă. De îndată ce ți-am expediat scrisoarea aceea despre regulamentul Partidului pentru Pace, mi-am zis: „Myrna! Ascultă! Băiatul ăsta are nevoie de mai mult decât o scrisoare. Are nevoie de ajutorul tău. Se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
suferințe stăruitoare ale inimii puteau În sfârșit să renunțe la obsesia lor, pentru că iubirea adoră puterea. De aceea ne putem Îndrăgosti nebunește de alții, dar rareori putem răspunde iubirii celor Îndrăgostiți nebunește de noi. Istanbulul fiind unor oraș al inimilor frânte, mătușii Zeliha nu i-a luat mult timp ca să-și extindă afacerea, devenind faimoasă În special În cercurile boeme. Asya și-a ferit privirile ca să nu fie silită să se mai uite la maică-sa, mama căreia nu-i spusese
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
Era neras, ceea ce făcea ca obrazul lui supt de boală să pară și mai scofâlcit. Avea ochii tulburi, arși de febră și nici halatul nu mai ascundea că trupul scuturat din când în când de accese de tuse se încovoia frânt. „De ce nu stai, omule, în pat pe o asemenea vreme ticăloasă?” l-am certat. Tuberculosul a vrut să-mi explice că în pat se simțea la fel de rău, dar se opri, ducându-și mâna la pieptul scobit ca să oprească o criză
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]