4,656 matches
-
grabă pe-nțelesul babelor. Peste focuri sar copiii, veselia să se nască Să plece frigul în grabă, pămîntul să se-ncălzească, Și tot azi se-ascute plugul, pregătindu-l de arat Se încheie ciclul lunii pogoară lumina-n sat. Bunele frămîntă coace*, ge pomană să le deie De sufletul celor morți, iar bărbații or să beie, Numa” doară patruzeci, de pahare cu vin, mici Și-o să mînce toată lumea, unși cu miere, mucenici! Cîrceie - lanț scurt, gros, cu zală pentru prins lemne
PATRUZECI DE SFINȚI de CORNELIA NEAGA în ediţia nr. 2260 din 09 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/368784_a_370113]
-
am să-l chem mâine cu făurăria lui, îl bag în beci în pomostul cel nou, îl încui acolo, îi dau de toate și-i zic: Și până dimineața ne bate și nouă ceva gologani!... Nu dormi toată noaptea, se frământă, se gândi, se socoti, și se sculă cu noapte-n cap, se îmbrăcă binișor să n-o trezească pe nevastă-sa și plecă spre poiana unde-și așezase Polizache șatra, la Poarta Gârii. Acolo țigănia era în toi, țiganii băteau
AURUL LUI DURAN de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 1889 din 03 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/363630_a_364959]
-
exterioară. Am întâlnit persoane foarte realizate din punct de vedere material și familial, dar nefericite. Și știți de ce? Invidiau pe alții, vorbeau de rău, se băgau în viețile personale ale altora, doreau să controleze viața altora, complotau și mereu se frământau, de parcă... ei trebuia să intervină oriunde... E o problemă și de instrucție, deoarece fiecare om care se pretinde instruit știe să facă distincție între viața personală și cea socială. Cine amestecă aceste două noțiuni în relațiile interumane poate genera multă
DESPRE FERICIRE ŞI BUCURIE de MARINA GLODICI în ediţia nr. 900 din 18 iunie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363702_a_365031]
-
că am pregătit tot. Tu nu trebuie decât să faci ce știi cel mai bine: să cânți. Și să dansezi, eventual. Mai ales că acum ți-ai pus și un nume de scenă atât de sonor... Toată ziua Marshall se frământă. Avea emoții, simțea să-i vine să leșine, i se întorcea stomacul pe dos. Repetă la nesfârșit repertoriul, cu ochii închiși sau deschiși, în gând, cu glas tare, acasă sau pe stradă. Seara se instală în culise și așteptă cu
DRUMUL CĂTRE SUCCES de CRISTEA AURORA în ediţia nr. 1088 din 23 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363654_a_364983]
-
să uiți o viață-ntreagă. De o faci pe târfa cu mine, praf te fac! Mmm! Da’ ce carne tare ai și ce merișoare! Fire-aș al naibii, abia aștept să mușc din ele! Mâna stângă, negricioasă și murdară, îi frământa violent sânii fetei, trecând de la unul la celălalt, în timp ce ochii lacomi le urmărea tremurul sub bluza subțire de vară. Șocată și speriată, Romelia se blocase în primele câteva clipe, fără să-și dea seama cum să reacționeze. Ochii îi rămăseseră
FRÂNTURI DE VIAŢĂ -CAPITOLUL III – EPISODUL 5 de OLGUŢA TRIFAN în ediţia nr. 1908 din 22 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/363733_a_365062]
-
amintesc de tine Și numele-ți șoptesc cu dor Și tainic gând se cuibărește-n mine Pentru acum și ieri și pentru viitor ... Tu meditai că toamna-i tristă Și plină e de amintiri Și îmi spuneai când gândul mă frământă Să-i dau amprenta celei mai dulci iubiri ... Acum te culci în așternutul rece Aștepți ca somnul veșnic să te prindă Și nu mai știi de timpul care trece Că-i ceas ori zi sau cât o fi să vină
CELEI CE NU MAI ESTE de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 248 din 05 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/364650_a_365979]
-
martie anul 843, atunci când Biserica a reușit să depășească cel de-al doilea iconoclasm, cum este numit. Iconoclasmul a fost criza care a zdruncinat societatea creștină a Bizanțului timp de 120 de ani. Nici o altă erezie din istorie nu a frământat Biserica și nu a produs atâtea tensiuni și persecuții cum a fost iconoclasmul, care a avut două faze. O primă fază o reprezintă începutul anului 700 până la anul 787, care s-a încheiat cu Sinodul VII Ecumenic, dar, după alte
INTERVIU CU PĂRINTELE PROFESOR IOAN ICĂ JR. DE LA SIBIU, DESPRE DUMINICA ORTODOXIEI ... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 423 din 27 februarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/364539_a_365868]
-
menghină, culegând cu nesaț savoarea vinului împrăștiată în frăgezimea guriței sale dulci, iar cu limba îi desfăcu buzele și îi invadă gura cu o precizie de expert. Făcând o mutare a mâinilor, începu să-i atingă sânul pe care îl frământă fin și insistent prin materialul rochiței sale subțiri de vară, apoi îi desfăcu fără grabă nasturii din dreptul sânilor și pătrunse ușor sub cupele sutienului, începând să-și plimbe degetele peste mugurașii ce începură să prindă viață, ridicându-se precum
NOAPTEA DE DRAGOSTE de STAN VIRGIL în ediţia nr. 231 din 19 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/364687_a_366016]
-
liberă frumusețea sânilor, ce fremătau de nerăbdare. - Ce frumos miroși! Parcă ai adunat toată mireasma florilor de primăvară de pe câmpie, spuse Mircea explorându-i lobul urechii, coborând apoi pe gât și pe sânii ce se legănau jucăuși în timp ce ea se frământa continuu prin patul larg, mișcându-și cu frenezie într-un ritm alert șoldurile lângă trupul atletic al tânărului. Doamne, ce dor îmi era să ating o femeie frumoasă ca tine, să o mângâi și să o sărut. Cât de mult
NOAPTEA DE DRAGOSTE de STAN VIRGIL în ediţia nr. 231 din 19 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/364687_a_366016]
-
aveau puterea și răbdarea necesară s-o facă. Implozia se declanșă cu toată intensitatea de care era capabilă, în cavitatea ascunsă de finețea mătăsoasă, devastată de lichidul ce inunda în zvâcniri cutremurătoare fierbințeala locașului așa de primitor și atât de frământat de flăcău, ascuns între șoldurile frumos proporționate ale tinerei sale iubite. - Ai fost fantastic, Mircea! Mulțumesc, armăsarule! Ah, vino să te sărut dulce! Cât de mult te iubesc, spuse a nu știu câta oară. A fost nemaipomenit de plăcut. Ce
NOAPTEA DE DRAGOSTE de STAN VIRGIL în ediţia nr. 231 din 19 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/364687_a_366016]
-
inima noastră, ne ajută să cunoaștem sensul vieții: IUBIREA.” Personajul feminin, Stela, înregistrează cu multă dăruire suferința altor femei, povestea se țese în poveste, pentru că „niciodată întâlnirile destinului nu sunt fără un sens și o finalitate.”[3] Trecerea timpului care frământă existența omenească este sugerată prin modalități aproape lirice: „Văd anii care mă așteaptă ca pe un strat de nisip mișcător, care va mușca din mine încet, încet”.[4] Spiridușii pădurilor, Editura Zodia Fecioarei, Pitești, 2012 oferă un buchet de povestiri
DESPRE IUBIRE de SILVIA KATZ în ediţia nr. 686 din 16 noiembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/364775_a_366104]
-
demonstra adevărul unei judecăți, prin falsitatea contra¬riului ei. Absurditatea condiției umane nu este o temă nouă. Filosofia contemporană a absurdului, dezvoltând această accep¬țiune a sa, este ultima expresie a crizei antiraționaliste care de mai bine de un secol frământă gândirea filosofică. Scriitori, eseiști, poeți din ultimele decenii ai veacului trecut au proclamat falimentul rațiunii. În opinia lor rațiunea pură nu poate să oglindească viața. Și astfel a apărut tendința iraționa¬listă romantică care atestă numeroase corespondențe între lite¬ra
DESPRE ABSURD ŞI „BALLETUL PRELJOCAJ” – ADF 2014 de VAVILA POPOVICI în ediţia nr. 1299 din 22 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349448_a_350777]
-
Nu, Cris, nu, nu vreau, murmura mereu fata, mângâindu-l și răsfirându-și degetele cu afecțiune prin părul lui, dar tânărul îi acoperi cu sărutări din nou buzele, iar limba îi inundă cerul gurii mângâindu-l cu delicatețe și voluptate. Frământa neîncetat când sânii și mugureii, când zona pubiană, trecând cu delicatețe peste micuțul său pistil nervos și predispus la joaca erotică. Încercă o ușoară penetrare a ușiței cuptorului fierbinte, să afle dacă este pregătită să primească ofranda. Ușița era încă
ROMAN de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1299 din 22 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349459_a_350788]
-
dintre care unul ar fi fost nepripceperea sa în cele ale astronomiei, iar altul, aversiunea și nervii care i-ar fi produs simpla enumerare a unor termeni filozofici care s-ar fi produs acolo, trebuiau să clarifice problemele care îl frământau nu numai pe el ci și pe magistrul Thrassylus dar și pe înțelepții alexandrini și în general pe toți cei care aflaseră despre acele lucruri. La data convenită, aduși de triremele romane, învățații începură a sosi în insula Caprae, după
AL ZECELEA FRAGMENT. de MIHAI CONDUR în ediţia nr. 1302 din 25 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349509_a_350838]
-
de vila Jovis, stând așezat pe jilțul său aurit, înfășurat în togă și având pe cap laurii de aur imperiali, dar le ură bun venit tuturor și fără a le porunci ceva, îi ,,rugă” să descurce ițele problemelor care îl frământau și care în opinia sa erau foarte importante pentru imperiu dar și pentru lumea întreagă. Apoi împăratul plecă și nu-i mai deranjă niciodată pe cei veniți, punându-le la dispoziție tot sprijinul său prin magistrul Tiberius Thrassylus. Referință Bibliografică
AL ZECELEA FRAGMENT. de MIHAI CONDUR în ediţia nr. 1302 din 25 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349509_a_350838]
-
numele mi l-ai strigat și nu s-a mai întors la mine oricât de mult l-am așteptat/ . Pescărușii, albatroșii sunt păsările preferate poate că și în zborul lor amplu îți dau iluzia unei plutiri printre misterioasele gânduri ce frământă umanitatea. Dorina Neculce, continuă lista mărturisirilor și preferințelor anotimpurilor simțindu-se bine în natura apropiată și dorul ei de femeie împlinită. Ea include aceste surprize în prezentul relativ /apleacă-te spre mine, în astă noapte, mai lasă-mă să ies
DORINA NECULCE. TIMP LIMITAT de AUREL AVRAM STĂNESCU în ediţia nr. 130 din 10 mai 2011 [Corola-blog/BlogPost/349608_a_350937]
-
mi putere... Ce mult aș vrea să pot privi Cu ochi senini spre viitor Să nu mă-npiedice furtuna Nici rănile ce-ades mă dor... Ce mult aș vrea să pot cânta Când lacrimi izvorăsc, șuvoi... Când mii de gânduri mă frământă Nicicând să nu privesc 'napoi... Să stau pe Stâncă neclintit Încrezător în Dumnezeu Și-oricât de mare va fi valul Cu El voi birui mereu... Ce mult aș vrea ca firea slabă Să-ngenunchez...în duh să cresc... Să nu
OMAGIU DIVIN 6 de MARIA LUCA în ediţia nr. 1448 din 18 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/349687_a_351016]
-
mâinile înroșite de frig, apoi o porneau iar, la goană. Din camera mea, aflată la stradă, auzeam toată noaptea pașii copiilor, care treceau spre focuri, zăpada scârțâia sub bocanci, noaptea avea o lumină albăstruie. În ziua de 23 decembrie, bunica frământa aluat de pâine. Mă așezam pe ladă, în bucătăria caldă, mâinile bunicii modelau aluatul ca pe o franzelă. Bunica tăia bucăți pe care le punea în tavă, ca să mai crească, în timp ce ochii ei de mentă verde, cu nuanțe de miere
BUNĂ DIMINEAŢA LA MOŞ AJUN ! de DACINA DAN în ediţia nr. 1825 din 30 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/350281_a_351610]
-
și nicio umbră de oboseală. Duhul Întregitorului ne-a întărit. M-am aflat acolo, am atins racla cu moaștele și m-am cutremurat. Până și soarele părea a se fi domolit, de drag și de emoție, zâmbind chipului de lut frământat în cuptoarele sufletului de tânărul, minunatul Aurelian Bădulescu și odihnind pe trupul stejarului retezat. Splendidă reprezentare a Domnitorului, această atât de profundă, în egală măsură telurică și celestă, compoziție a artistului! Sacru și profan, într-o îngemănare ideală. Tulburătoare în
EDITORIAL, DE MARIANA CRISTESCU de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 957 din 14 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/350304_a_351633]
-
ce ar fi urmat. Se apropie de Cristian și se lăsă abandonată în brațele lui versate, iar buzele flămânde mușcau ușor din cele ale partenerului de plimbare. Uitase orice vigilență, orice precauție. Când mâinile lui neastâmpărate îi cuprinseră plinătatea sânilor frământându-i, gemând de plăcere se smulse îndepărtându-se brusc de el. Gestul l-a luat prin surprindere pe Cristian. - Ce s-a întâmplat, Andrada? - A fost suficient să las garda jos, ca imediat tu să ataci furtunos reduta. Nu ți
ROMAN (CONTINUAREA ROMANULUI CAT DE MULT TE IUBESC...) de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1167 din 12 martie 2014 [Corola-blog/BlogPost/350311_a_351640]
-
mă faci să mă simt atrasă și mental de tine, nu numai fizic? - Scuză-mă, Andrada, erai prea dulce și prea apetisantă pentru a nu te săruta. - Dar cu sânii mei ce ai avut? Ce ți-au făcut de-i frământai așa de pătimaș? - Sunt bărbat tânăr și sărutul mi-a dat foc întregului corp. Fierbea sângele și acela era un mod de a-i mai liniști viteza de circulație. - Sau de a o crește? Nu uita că fac medicina și
ROMAN (CONTINUAREA ROMANULUI CAT DE MULT TE IUBESC...) de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1167 din 12 martie 2014 [Corola-blog/BlogPost/350311_a_351640]
-
numai ca profesor de matematică, ci și ca bărbat. Știa că ține la ea și la Brigitté, dar încă nu descoperise pe care dintre ele o simpatiza mai mult. "Oare de ce o întârzia Brigitté atât?" se întrebă fata din nou, frământându-se în fotoliu. Trecuse mai bine de jumătate de oră de când o așteptau și Brigitté tot nu sosise. - Gabriellé! spuse Condurache la un moment dat. Nu vrei să dai un telefon să vezi de ce întârzie colega ta? Să știm măcar
CAP. I de STAN VIRGIL în ediţia nr. 822 din 01 aprilie 2013 [Corola-blog/BlogPost/350294_a_351623]
-
buzele lui cărnoase. Le sărută cu plăcere, prinzându-l cu mâna de după cap. Mâinile bărbatului se dezlănțuiră. Începură să-i mângâie sânul, masându-l ușor. Introduse apoi mâna pe sub bluza care nu mai avea toți nasturii la locul lor și frământă mai departe mugurașii ce se întăreau vizibil, împungând pânza albă. Gabriellé era în extaz. Simțea cum se umezește. Nu mai trăise așa de intens acest moment decât atunci când s-au întâlnit într-o noapte la o petrecere în pijama mai
CAP. I de STAN VIRGIL în ediţia nr. 822 din 01 aprilie 2013 [Corola-blog/BlogPost/350294_a_351623]
-
primii doi ani de ucenicie, mi-a fost foarte greu. Sunt un om timid și a vorbi în public nu-mi era la îndemână. Toți copiii talentați sunt foarte exigenți și dacă nu le dai răspunsuri la întrebările care-i frământă, dacă nu ești convingător, nu-i mai poți stăpâni. A trebuit să învăț să fiu actor. Mi-am știut mereu textul, ce vroiam să le spun, dar mi-a luat ceva timp să pot să mă simt confortabilă în fața lor
INTERVIU CU IOANA MOLDOVAN de GEORGE ROCA în ediţia nr. 66 din 07 martie 2011 [Corola-blog/BlogPost/349073_a_350402]
-
pe mine, am scăpat de toate complexele. Și până la urmă am devenit chiar și... puțin actor. E minunat când o sală întreagă te ascultă, când vezi în ochii lor că ceea ce le spui le răspunde întrebărilor nepuse, dar care îi frământă. Acelea sunt momente magice, din aceeași categorie ca acelea când actorul pe scenă simte că-și ține publicul în palme. George ROCA: Care este parerea ta despre teatrul românesc din zilele noastre? Crezi ca îl sufocă televiziunea? Dar despre condiția
INTERVIU CU IOANA MOLDOVAN de GEORGE ROCA în ediţia nr. 66 din 07 martie 2011 [Corola-blog/BlogPost/349073_a_350402]