1,279 matches
-
din Galia. Fuziunea moștenirii galo-romane cu aporturile germanice și cu creștinismul a fost lungă și dificilă, francii constituind, la început, o societate războinică, cu practici și legi foarte îndepărtate de și de principiile creștine. În vreme ce scăderea demografică suferită de Regatul Franc a antrenat un declin al orașelor, creștinismul s-a instalat prin fondarea bisericilor rurale și, mai ales, a numeroaselor mănăstiri. Dacă puterea lui Clovis părea, la început, solidă, a trebuit, totuși, să facă față unor grave dificultăți; ea s-a
Franța () [Corola-website/Science/296632_a_297961]
-
vând împreună decât mai puțin de un milion de exemplare zilnic, în comparație cu cotidianul japonez care se vinde singur în peste 14 milioane de exemplare. Începând cu 1981, după legalizarea posturilor de „radio libere”, posturile de radio publice administrate de Radio France sunt concurate de posturi private, adesea deținute de mari grupuri media. De aceea, între primele patru posturi de radio după audiența cumulată în perioada noiembrie-decembrie 2009 (, , și ) doar al treilea este post public. Similar, după apariția primului post privat de
Franța () [Corola-website/Science/296632_a_297961]
-
târziu (452) hunii au atacat așezarea, ca după aproape un veac în 539, orașul să fie cucerit și devastat de ostrogoți în așa-zisul Război gotic împotriva Bizațului condus de Împăratul Justinian I. În 774 Milano făcea parte din Imperiul Franc ca ulterior să fie integrat Sfântului Imperiu Roman. În perioada evului mijlociu, Milano a prosperat ca centru comercial datorită controlului său asupra bogatelor câmpii ale celui mai lung râu al Italiei Po și asupra rutelor alpine. În 1162 o parte
Milano () [Corola-website/Science/296696_a_298025]
-
francilor. Acesta își impune puterea politică înființând un regat, dar limba galo-romană o asimilează pe cea a francilor. Totuși, elemente ale acesteia dau un suprastrat viitoarei limbi franceze. Limba galo-romană este fărâmițată în dialecte. Cele din nordul Galiei, sub influența francă, încep să formeze o grupare numită "oïl", iar cele din sud, cu alte trăsături comune, încep să formeze gruparea dialectelor "oc". Din perioada limbii protofranceze (sec. VIII-X) datează prima menționare a existenței unei limbi romanice deja diferită de latină (813
Limba franceză () [Corola-website/Science/296698_a_298027]
-
Gothia, cunoscut sub numele de Gothia, de unde Gothland> Gothlandia> Gothalania> Cathalaunia> Catalonia, teoretic, derivat. După căderea Imperiului Roman de Apus, zona a fost condusă de vizigoti până la 718, când a fost cucerit de către musulmani, devenind o parte din Al-Andalus. Regat francă a cucerit zona dintre Pirinei și râul Llobregat în 801 ca un tampon împotriva musulmanilor, creând Conți de Barcelona și altele. In timpul secolului al 9-lea, contele Wilfred "Păros" a făcut titlul său ereditar și a fondat dinastia Barcelona
Catalonia () [Corola-website/Science/296731_a_298060]
-
române importante sunt expuse sub Plaça del Rei, intrarea spre muzeul orașului, Museu d'Història de la Ciutat. Cetatea a fost cucerita de vizigoți în secolul al V-lea, de către mauri în secolul al VIII-lea, recucerita în 801 de către regii franci și jefuită de Al-Mansur în 985. Barcelona a devenit un județ frânc, care și-a cucerit încet, încet independența și s-a extins până ce a anexat Principatul Cataloniei, Regatul Aragonului și alte posesii aflate peste mare, conducând astfel Marea Mediterana de la
Barcelona () [Corola-website/Science/296750_a_298079]
-
Anjou, fratele regelui Franței. Exploatând opoziția dintre Roma și Hohenstaufeni, Mihail al VIII-lea, prin promisiunile de uniune, reușea să provoace papei o schimbare de opinie. La început, împăratul părea să se găsească într-o poziție foarte favorabilă în fața Greciei france, dat fiind că Guillaume al II-lea Villehardouin fusese făcut prizonier în bătălia de la Pelagonia. Mihail al VIII-lea putuse să-i dicteze condițiile sale înainte de a prelua puterea - către sfârșitul anului 1261: Guilaume al II-lea presta împăratului bizantin
Mihail al VIII-lea Paleologul () [Corola-website/Science/317073_a_318402]
-
Grigore al X-lea nu simpatiza planurile de cucerire ale lui Carol I de Anjou. Uniunea cu grecii trecea mai mult decât oricând în centrul politicii orientale a papalității. În timpul absenței lui Carol de Anjou, partizan al cruciadei, situația Greciei france evolua în avantajul bizantinilor, care vor reuși să-și consolideze din nou poziția în Peloponez. Dar cruciada din Tunis nu era decât un scurt episod; puțin după sosirea sa în Africa, Ludovic al IX-lea murea și Carol de Anjou
Mihail al VIII-lea Paleologul () [Corola-website/Science/317073_a_318402]
-
trimiși ai țarului și ai regelui sârb. Toți dușmanii imperiului: latinii și grecii, slavii și albanezii, se vor coaliza sub conducerea lui Carol I de Anjou, care, aliat și înrudit cu împăratul titular al Constantinopolului, ca și cu stăpânul Greciei france, dorea coroana imperială a Bizanțului. Temându-se de o nouă cruciadă, Mihail al VIII-lea a decis să accepte unirea cu Biserica catolică. La 6 iulie 1274, ambasadorul basileului la curtea papei Grigore al X-lea, Georgios Acropolites, a rostit
Mihail al VIII-lea Paleologul () [Corola-website/Science/317073_a_318402]
-
Ioan Angelos un centru ostil împăratului. Campania debuta prin victorii și conducea trupele imperiale până sub zidurile capitalei thessaliene Neopatrai. A doua campanie împotriva Thessaliei din anul 1277 avea același rezultat negativ (prima fusese respinsă datorită ajutorului dat de ducatul franc al Atenei). Împăratul înregistra mari succese pe mare. Operațiunile navale ale italianului Licario, ridicat la rangul de megaduce ("megadux"), erau încununate de succes începând din 1276: Eubeea și un mare număr de insule din Marea Egee vor cădea în mâinile sale
Mihail al VIII-lea Paleologul () [Corola-website/Science/317073_a_318402]
-
sale; flota bizantină reocupa stăpânirea Mării Egee. O schimbare importantă se producea în Peloponez; prin moartea lui Guillaume al II -lea de Villehardouin (1278), principatul Moreei trecea sub autoritatea directă a lui Carol I de Anjou, marcând o slăbire a puterii france. Dificultățile, împotriva cărora Gullaume al II-lea luptase deja, se vor accentua și guvernatorii lui Carol de Anjou erau depășiți; țara era epuizată de războaie interminabile și populația greacă se revolta împotriva dominației străine a latinilor. Aceste conjuncturi le vor
Mihail al VIII-lea Paleologul () [Corola-website/Science/317073_a_318402]
-
enoriașilor, și altarul, în est, unde oficia clerul. Capelele de vest ale bisericilor au devenit cu timpul mai încăpătoare, cu turnuri și chiar cu o galerie pentru conducătorul laic. Această tendință exprima, din punct de vedere fizic, creșterea puterii regilor franci. În timp, structura construcțiilor a devenit mai ușoară, iar bolta susținută de pilaștri a înlocuit bolțile în cruce timpurii, ai căror pereți masivi exercitau o presiune laterală puternica asupra construcțiilor. Expresie artistică a societății feudale, stilul romanic s-a dezvoltat
Istoria arhitecturii () [Corola-website/Science/317069_a_318398]
-
specifice, arcele frânte, bolțile și ornamentele în stil gotic. Răspândirea arhitecturii gotice în Europa se realizează grație politicii franceze, adoptată cu înflăcărare în Anglia postnormandă. Europa germanică din est însă a opus rezistență, din cauza apartenenței la arhitectura romanică a imperiului franc. Italia a resimțit și ea impactul stilului gotic, însă a adoptat doar câteva elemente, evitând stâlpul exterior și păstrând tradițiile arhitecturii romanice. Perioada gotică din Italia este cunoscută și ca Protorenaștere. Aplicarea pe scară largă a arcelor ogivale, precum și arcului
Istoria arhitecturii () [Corola-website/Science/317069_a_318398]
-
neputința Imperiului bizantin putea să ofere motive de îngrijorare. Philip de Tarent, căruia Carol al II-lea îi transmisese în 1294 drepturile și teritorile casei de Anjou, administra moștenirea angevină a Epirului și revendica în numele regelui Neapolelui suzeranitatea asupra principatelor france din Grecia și chiar din Thessaalia. El își asigura posesiuni epirote prin căsătoria cu Thamar, fiica despotului Nikepfor și în 1295, epiroții îi vor ceda și orașele din Etolia. Puterea statelor grecești separatiste scădea mai rapid decât cea a Imperiului
Andronic al II-lea Paleologul () [Corola-website/Science/317256_a_318585]
-
jurământul de fidelitate de la compania catalană. Fără a ține cont de planurile casei de Valois, catalanii din Cassanderia se îndreptau spre Thessalia. Ea era atunci sub sceptrul lui Ioan al II-lea (1303-1318). Slăbiciunea conducerii și legătura sa cu ducatul franc al Atenei vor da o nouă impulsiune forțelor feudale din Thessalia. Țara era sub stăpânirea marilor seniori feudali. Statul Thessaliei era în agonie. Din puterea impozantă pe care o reprezentase sub sebastocratorul Ioan I nu mai rămăsese decât o amintire
Andronic al II-lea Paleologul () [Corola-website/Science/317256_a_318585]
-
război deschis. La 15 martie 1311, ei vor repurta la Cephissos în Beoția o victorie remarcabilă împotriva forțelor superioare numeric ale dușmanilor lor; ducele Gauthier de Brienneși cea mai mare parte a cavalerilor vor muri în această sângeroasă bătălie. Dominația francă era nimicită la Atena și la Theba și făcealoc unui principat catalan. Atena, care fusese de-a lungul unui secol sub dominația francă, cădea pentru 60 de ani sub dominația catalană. Ca și tatăl său, Andronic II trăia în pace
Andronic al II-lea Paleologul () [Corola-website/Science/317256_a_318585]
-
ducele Gauthier de Brienneși cea mai mare parte a cavalerilor vor muri în această sângeroasă bătălie. Dominația francă era nimicită la Atena și la Theba și făcealoc unui principat catalan. Atena, care fusese de-a lungul unui secol sub dominația francă, cădea pentru 60 de ani sub dominația catalană. Ca și tatăl său, Andronic II trăia în pace cu mongolii. Maria, fiica sa, a devenit soția hanului Tokhta Și funcționarii imperiali își aduceau contribuția la jefuirea țării. Perceperea impozitelor, și așa
Andronic al II-lea Paleologul () [Corola-website/Science/317256_a_318585]
-
ei de către Biserica de la Roma. După înlăturarea ereticilor arieni, Biserica Apuseană intră într-o expansiune de evanghelizare a Europei Occidentale desfășurată în 3 etape: Prima Etapă (până în anul 700) - evanghelizarea Angliei Anglo-Saxone, Irlandei, Scoției și a părții sud-estice a Imperiului Franc ce mai avea câteva teritorii ariene . A Doua Etapă (până în anul 800) a constat în evanghelizarea părți răsăritene a Imperiului Franc (tot în această etapă, Imperiul Franc se destramă în două părți: una de răsărit, devenind Imperiul Romano-German și una
Istoria creștinismului () [Corola-website/Science/318062_a_319391]
-
în 3 etape: Prima Etapă (până în anul 700) - evanghelizarea Angliei Anglo-Saxone, Irlandei, Scoției și a părții sud-estice a Imperiului Franc ce mai avea câteva teritorii ariene . A Doua Etapă (până în anul 800) a constat în evanghelizarea părți răsăritene a Imperiului Franc (tot în această etapă, Imperiul Franc se destramă în două părți: una de răsărit, devenind Imperiul Romano-German și una de apus, care va deveni Regatul Franței). A Treia Etapă (până în anul 1054) a constat în evanghelizarea Regatelor Danemarcei, Poloniei , Norvegiei
Istoria creștinismului () [Corola-website/Science/318062_a_319391]
-
anul 700) - evanghelizarea Angliei Anglo-Saxone, Irlandei, Scoției și a părții sud-estice a Imperiului Franc ce mai avea câteva teritorii ariene . A Doua Etapă (până în anul 800) a constat în evanghelizarea părți răsăritene a Imperiului Franc (tot în această etapă, Imperiul Franc se destramă în două părți: una de răsărit, devenind Imperiul Romano-German și una de apus, care va deveni Regatul Franței). A Treia Etapă (până în anul 1054) a constat în evanghelizarea Regatelor Danemarcei, Poloniei , Norvegiei sudice și sud-vestice, Suediei sudice și
Istoria creștinismului () [Corola-website/Science/318062_a_319391]
-
fericiți, în lipsa regelui lor Amaurym de ajutorul pe care-l li-l aducea un cavaler așa de capabil, el nu întârzie de a le răsplăti destul de rău ospitalitatea, "ca un șarpe care se strecoară în sânul binefăcătorului său". În regatul franc trăia o prințesă bizantină, Teodora, verișoară și nepoată a împăratului Manuel. Măritată la 13 ani cu regele Ierusalimului Bourdouin al III-lea, era văduvă din 1162 și locuia în orașul Acra, care era moștenirea sa. Avea atunci 22 de ani
Andronic I Comnenul () [Corola-website/Science/315462_a_316791]
-
714, dar victorie frizonă a fost de scurtă durată: ducele Charles Martel l-a învins pe Redbad în 718, iar în 734, Charles Martel i-a învins pentru totdeauna pe frizoni în Bătălia de la Boarn. Misionaria au urmat după cuceritorii franci: În 695 AD Willibrord, cunoscut sub numele de "Apostol Frizonilor a devenit episcop de Utrecht, cu unele întreruperi din cauza incursiunilor frizone. Boniface a lucrat aici între 719-722. Liudger a rapoartat că Boniface a predicat în Wyrda, referindu-se la Wierde
Woerden () [Corola-website/Science/315821_a_317150]
-
jurisdicției sale: Într-o listă întocmită între 918 și 948 se menționează -În UUrdin totum Sancti Martini- însemnând -În Woerden totul aparține de Saint Martin, adică biserică din Utrecht-. Episcopul de Utrecht a primit terenuri, în primul rând de la regii franci, si mai târziu de la împărații Sfîntului Imperiu Român, în special de la Otto I. În anul 1024 episcopii au fost făcuți Prinți ai Sfanțului Imperiu Român și nouă episcopiei princiara din Utrecht a fost formată. În jurul anului 1000 AD așezarea se
Woerden () [Corola-website/Science/315821_a_317150]
-
de cavalerii cruciați. Toul părea să anunțe alegerea marchizului Bonifaciu de Montferrat-rolul său anterior de conducător de cruciadă, capacitățile personale, legăturile sale bizantine, dar dogele Enrico Dandolo prefera o figură mai puțin marcantă, iar coeziunea grupului venețian în fața diviziunilor grupului franc îi permitea să impună alegerea Contelui Balduin de Flandra. După lungi dispute, pe tronul Imperiului bizantin a urcat Balduin, conte de Hainaut și de Flandra (16 mai 1204) care era incoronat în basilica Sfânta Sofia ca împărat latin al Constantinopolului
Alexios al V-lea Ducas Murtzuphlos () [Corola-website/Science/316646_a_317975]
-
și din Marea Marmara: Gallipoli, Rhaedestos și Heracleea, ca și Adrianopolul în interiorul Traciei imperiale. Din Constantinopol, Veneția avea trei optimi, celelate cinci optimi rămânând în posesia împăratului. Dogele se numea Stăpân al unui sfert din Imperiul roman, și atunci când prinții franci trebuiau să prersteze omagiul împăratului de la Constantinopol, Dandolo era scutit de acest jurământ, conform dispozițiilor tratatului. Un imperiu colonial venețian era astfel creat în Orient. Venețienii comandau întreaga rută maritimă a Veneției la Constantinopol, controlau accesul spre Constantinopol, dispunând de
Alexios al V-lea Ducas Murtzuphlos () [Corola-website/Science/316646_a_317975]