1,248 matches
-
și a lăncilor amenințătoare ale acestora, Îi pierdu aproape imediat În mulțimea de capete care pluteau În valuri de la un zid de case la celălalt. Parcă Florența Întreagă Își dăduse Întâlnire În acel labirint de străduțe dintre baptisteriu și biserica franciscanilor, incluzând aici și animalele de povară. Înainta anevoios, Încercând să-și deschidă drum prin Înghesuială și să se țină pe cât posibil pe marginea străzii, spre a evita abundentele excremente de cal. Se gândise că Însemnele prioratului aveau să fie suficiente
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
se dădeau drept magiciene și fermecătoare. Florența era plină de ele, cum pline de ele erau și bolgiile infernului. Soarta pentru un bănuț... La naiba! În sfârșit, izbuti să ajungă până la Santa Croce. Meșterul din Como fusese găzduit În mânăstirea franciscanilor, În aripa pe care călugării o puneau la dispoziția pelerinilor. Părintele stareț nu se miră prea mult când Îl văzu că sosește. Nici când află de moartea oaspetelui său nu păru prea tulburat. Poate că acel calm al său era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
drum spre Lucifer. Celălalt Îl privi surprins, În tăcere. Antonio da Peretola, omul cu față de vulpe, locuia la San Marco, Într-o cameră de oaspeți a mânăstirii. Poate că, la acea oră, se Întorsese deja de la lecțiile sale din Schola franciscanilor, spera priorul. Într-adevăr, omul era acolo, acoperind cu note un codice gros. În jur, alte volume deschise. Părea cufundat Într-o anevoioasă comparare a unor scrieri diferite, asupra cărora adnota glose. Cănd Îl zări, se opri pe dată, Închizând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
inorogi care i-ar fi trecut pe sub nas. În schimb, răspunsul lui Îl surprinse. Nu... dar poate că vreunul există, sau cel puțin a existat. Sub alte veșminte, cum spui domnia ta. — Ce vrei să spui? — Se spunea, cândva, că printre franciscani, chiar printre cei florentini, de-ai noștri, ar fi existat un curent, un grup de adepți ai Imperiului care aderaseră În taină la Ordinul Templului. Dar nu se știe cu siguranță. Sunt doar zvonuri. Ar trebui să intrăm În capetele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
făcută scrum, și o cafea în care trebuie că se spălaseră pe picioare toți metișii din Santa Marta. Ce loc de căcat! Jurasem să nu mai pun piciorul vreodată în locul ăsta. — Liniștește-te, fiule. Liniștește-te. Mâine o să aranjez ca franciscanii să ne primească în mănăstirea lor. Azi e deja prea târziu... — Nu pentru dumneavoastră. V-ar fi primit la orice oră. Suntem împreună în povestea asta, nu uita. În orice moment - sorbi din cafea. Pe metisul ăla ar trebui să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
minunată cafea din Columbia și un coniac franțuzesc de contrabandă. — Treizeci de pesos! O pomană... Își continuă plimbarea digerându-și cina, savurând o havană care l-ar fi umplut de invidie pe Fidel însuși și, după ce a trecut de mănăstirea Franciscanilor, ajunse în Piața Armelor, unde îl uimi din nou traficul ce nu părea să se fi redus în două ore. Îi atrase atenția sclipirea unei reclame luminoase peste măsură de mari: „FELLINI, ROMA“... „FELLINI, ROMA“... Intră. Sala era mare, curată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
vezi cum o formă veche rămâne izolată și dispare. — Ca și veverița roșcată, am spus nesigur. Da, ca veverița roșcată. — Așadar, asta e... doar nu vrei să spui că aici inventezi creaturi precum ludovicianul, nu? — Nu, sigur că nu. Ludovicieni, franciscani, luxogoni... (doctorul se întorsese la tastatură) ... toți peștii conceptuali au evoluat pe cale naturală. Am dezvoltat o serie de meme artificiale, dar de fapt nu sunt altceva decât animale unicelulare și rareori supraviețuiesc mai mult de câteva ore în orice mediu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
descrieri amănunțite și note, dar când am ajuns la „Peștii minții, cuvintelor și invenției“, articolele deveniră mai scurte, compacte și neilustrate, precum cele dintr-un dicționar. Apalasitien, Araul Calthonis, Bombalian Albastru „Clipitor“, Burgnatell - am sărit peste câteva pagini - Fathmic Candiru, Franciscan („Rechinul Bede“), Flatwold, Folocondorius - și alți câțiva - Jarhaphish („Nas-albastru“), Lampropini, Ledgerlantern, Lewzivian - și iată-l - Ludovician. Articolul fusese încercuit cu creionul. În vreme ce ochii mei parcurseră pasajul, mâna stângă îmi urcă pe bărbie, după care îmi acoperi gura. Ludovicianul Catalogat întâia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
în fața mea. Cuvintele și urmele de pix se întrepătrunseră și se rostogoliră laolaltă pentru o secundă. Ceva lovi pagina cu un pleoscăit zgomotos. M-am încordat, gândindu-mă din nou la Nimeni și la capcanele din cartea lui, la luxofagi, franciscani și ludovicieni. Apoi am băgat de seamă că fața, obrajii mei erau uzi. Am coborât din nou ochii la constelațiile de notițe ale lui Clio. Pic. Pic. Pic. Nici măcar nu-mi dădusem seama că plângeam. Apoi am închis ghidul lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1862_a_3187]
-
de la etajul zece. Doar câțiva Îi făcură cu mâna, iar cineva prinse a-l filma. — Soldați, de la Înălțimea acestui turn vă privesc câteva milenii de istorie... insistă Napoleon. Dar nu apucă să spună mai mult. Trei indivizi Îmbrăcați În călugări franciscani, cu glugile pe ochi, se iviră În spatele lui și, cât ai zice Sic transit gloria mundi, Îl Înhățară și-i traseră un sac peste cap. — René, fă ceva! urlă Împăratul, zbătându-se ca un păstrăv. — Nu pot, Maiestate, bâigui Descartes
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
sac peste cap. — René, fă ceva! urlă Împăratul, zbătându-se ca un păstrăv. — Nu pot, Maiestate, bâigui Descartes, căzând În genunchi. Nu sunt sigur de nimic În acest moment. — Ești raționalist, ce naiba! strigă Napoleon Înăbușit, căutând să muște mâna unui franciscan. — Sunt o bilă de ceară și mi-au promis c-o să mă trateze gratis, se văicări jalnic Descartes. Apoi, În timp ce Napoleon era băgat În sac și bumbăcit, filozoful se chirci, făcându-se din ce În ce mai mic, până când din el nu rămase decât
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
mă întoarce, apoi, la literatură, unde îmi improvizam idoli sau obsesii (cum ar fi "soarele negru al melancoliei", după ce I-am citit pe Gerard de Nerval). Am suferit cu David Copperfîeld și cu tânărul Werther, am convorbit cu fostul călugăr franciscan, Rabelais, dar treceam de la Hegel la Zola și de la discursurile lui Cicero la un Louis Dumur, cu o dezinvoltură de ignorant în transă. Căci marea șansă a acelei aventuri, ca ea să arate cum a arătat, a fost tupeul de
Deșertul pentru totdeauna by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295604_a_296933]
-
dorința de a se impune, de a primi omagiu, tribut (bani) și robi. Hunii aduceau în Europa o civilizație reală, care provenea dintr-un îndepărtat trecut, descrierea lui Priscus despre Attila și curtea lui este asemănătoare cu aceea a misionarului franciscan Pian del Carpini la curtea hanului mongol, în secolul al XIII-lea. În raportul lui Priscus avem descrisă un fel de feudalitate mongolă, în sate se află și elemente hune, nu doar localnici cultivatori de mei. Pe lângă Panonia, centrul puterii
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
martirizat în 1046 și canonizat în 1083. Prin instituțiile bisericii catolice au pătruns, în secolul al XI-lea, forme apusene de cultură și artă, în Banat și Transilvania, prin misionari benedictini, iar în secolele XII-XIII, prin misionari cistercieni, dominicani și franciscani, care au adus aici forme de cultură bisericească apuseană-la Cenad, s-a înființat o Școală episcopală pentru cler, care marchează începutul învățământului în limba latină la noi.29 Viața bisericească a românilor sud-dunăreni În sudul Dunării, în secolul al X
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
la apariția unei curți și a unui târg-un act al papii amintește cu prilejul năvălirii mongolilor de "civitas de Mylco" (Milcov), civitas, adică orășel întărit, aflat pe drumul din Moldova de Jos. Alte orașe amintite după aceea, în urma pătrunderii franciscanilor, în 1345, înainte de descălecarea Moldovei, sunt Siret, Suceava, Hotin, Baia. Orașele de la est de Carpați sunt menționate documentar în secolele XII-XIII. Orașele erau comunități privilegiate, înzestrate cu personalitate juridică-ele se puteau judeca în această calitate cu boierii și mănăstirile și
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
adică cea mai mare parte a lor trebuie să fi rămas, spune Panaitescu, sub oblăduirea voievozilor români, în schimb, ei au fost siliți să ia parte cu cete proprii la expedițiile de pradă ale dominatorilor. În sensul acesta, călugării minoriți (franciscanii) notau că în oastea mongolă erau și "creștini din cei răi" sau "trei sferturi din oastea lor este alcătuită din alte neamuri. Astfel, la asediul orașului Assisi, alături de o ceată de tătari și cumani, sunt menționați și "valahi". În același
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
răsăriteană, au fost ordinele cavalerești medievale, rezultat al îmbinării între monahism și cavalerism în epoca cruciatelor. Ordinele militare călugărești, precum teutonii, au avut rol de cruciată în Europa răsăriteană, acestora adăugându-se acțiunea ordinelor misionare ale bisericii, dominicanii (predicatorii) și franciscanii (minoriții). Înfruntarea între cele două lumi, în sud-estul Europei, are loc între statul latin de Constantinopol și blocul vlaho-bulgaro-cuman. Prima luptă s-a dat la Adrianopol, în aprilie 1205, unde latinii sunt înfrânți și împăratul Balduin luat prizonier. Asocierea celor
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
începuturile ei, secolul al XIII-lea, cuprindea bazinul Volgăi, adică teritoriul hanatului Bulgaria Mare, desființat apoi, stepa nord-pontică și teritoriile dintre Marea Neagră și Marea Caspică. Spre apus, mai mult nominal, dominația Hoardei de Aur se întindea până la gurile Dunării. Misionarul franciscan Guillaume de Rubruck, care a pătruns în Imperiul mongol, în 1253-1254, identifica aria de dominație mongolă în Europa de răsărit cu cea a stăpânirii cumane (Kâpciak). El spune: "acest teritoriu se întinde de la Don la Dunăre, cale de două luni
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
o dovadă, ca și păstrarea în uz a limbii cumane în Crimeea. În urma contactelor strânse cu cumanii și alte populații turce cucerite (horezmieni, uzi, bulgari), în decurs de un secol, mongolii aparținând Hoardei de Aur s-au turcizat.7 Misionarul franciscan Giovanni Carpini, trimisul papei la curtea marelui han, și-a început călătoria în 1245, venind din Polonia și Rusia apuseană și mărturisește că prima așezare aflată sub stăpânirea mongolă se situa pe Nipru, la sud de Kiev. Pe același râu
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
curtea lui Batu și prin închinarea lui, întreaga lume rusă intra sub obediența Hoardei de Aur. Teritoriile de pe țărmul nordic al Mării Negre au fost puse sub controlul mongolilor, imediat după statornicirea stăpânirii lor în sudul Rusiei. În 1253, când misionarul franciscan Guillaume de Rubruck a sosit la Soldaia, centrul comercial al Crimeii, căpeteniile orașului (capitanei) se aflau la curtea hanului Batu pentru a-i duce tributul. Același regim de tutelă mongolă îl aveau toate orașele de pe țărmul Crimeii și al Mării
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
presupun extinderea țaratului în stânga Dunării. Astfel, în "Geografia" arabului Abul-Fida (1321) se susținea că Acdja-Kerman (Cetatea Albă) este un "oraș din țara bulgarilor și a turcilor", situat la Marea Neagră, la vărsarea Nistrului. Într-o scrisoare din 1323 a unui călugăr franciscan din Caffa este amintită martirizarea de către bulgari, în 1314, a unui călugăr franciscan la Cetatea Albă. Un document genovez din 1316 interzicea legăturile cu bulgarii, în urma refuzului lor de a da satisfacție pentru violențele provocate, și anume, moartea unor negustori
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
că Acdja-Kerman (Cetatea Albă) este un "oraș din țara bulgarilor și a turcilor", situat la Marea Neagră, la vărsarea Nistrului. Într-o scrisoare din 1323 a unui călugăr franciscan din Caffa este amintită martirizarea de către bulgari, în 1314, a unui călugăr franciscan la Cetatea Albă. Un document genovez din 1316 interzicea legăturile cu bulgarii, în urma refuzului lor de a da satisfacție pentru violențele provocate, și anume, moartea unor negustori genovezi în "țările" supuse lui Svetoslav, la "Maurocastro și în alte părți". În
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
1257. În același timp, slăbirea regatului ungar a avut consecințe benefice și asupra regiunilor extra-carpatice din est. În a doua jumătate a secoului al XIII-lea, unificarea formațiunilor poitice locale începe să se contureze și în aceată zonă. Astfel, misionarul franciscan Giovanni da Pian del Carpini, aflat în călătorie spre curtea marelui han, a întâlnit un voievod român, Olaha, exponent al populației românești est-carpatice în raporturile cu mongolii. Este semnnificativă coincidența cronologică dintre evenimentele din 1277, de la sud de Carpați (lupta
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
că poate fi o referire (aluzie) la "partea de miazănoapte a Moldovei" și după "ambianța istorică" din jurul "ducelui Ramunc" și a "valahilor", înclină spre opinia lui Iorga despre o figură istorică reală. Istoricul (Gh. Brătianu) face referire la relatarea misionarului franciscan, Giovanni da Pian del Carpini (vezi mai sus): "Iar la ieșirea din Cumania, am întâlnit pe ducele Roman, care intra la tătari, și alaiul său, și pe ducele Olaha, care e acolo cu alaiul său...Iar toți aceștia sunt duci
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
identificat. Olaha poate să reprezinte forma ungurească a unui Vlaha avem în față, conform informațiilor, două figuri istorice de voievozi, din secolul al XIII-lea, este mărturia neîndoielnică a unui contemporan, document vrednic de încredere. Ducele vlah, întâlnit de misionarul franciscan pe drumul hanului tătăresc, venise pentru a lua (primi) iarlâcul de confirmare și a plăti tributul stabilit de stăpânitorii turanici. Prin urmare, cine era acest voievod din marginea stepei, care s-a închinat împreună cu voievozii ruteni hanului tătăresc? Poate fi
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]