1,800 matches
-
pline de un prisos de energie. La o margine de miriște de orz, subt un colnic, Lupu Mavrocosti văzu un pâlc de oi grămădite cu lâna una în alta, roată și cu capetele aplecate la mijloc, ca și cum ar fi ascultat freamătul cuptoarelor din mijlocul pământului. Stăteau neclintite subt soarele de iulie și primeau la boturi răsufletul ierburilor. Miliardele de cosași, specii mărunte de lăcuste de toate colorile, sfârâiau asurzitor în întinderile caste; zvonul lor tindea să se statornicească în tâmplele lui
Călătorii literare: antologie de texte literare şi nonliterare utilizate în formarea competenţelor de comunicare: clasele a III-a şi a IV-a by Felicia Bugalete, Dorina Lungu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/400_a_1023]
-
nimic. Un bătrân discuta ceva cu observatorul. «Ceva miroase dubios“, a spus el. Observatorul a răspuns: «Ieri am spălat peronul cu detergent, poate e din cauza asta.» Atunci am început să simt și eu un miros acru. În stație era un freamăt neîntrerupt. În cele din urmă s-a mai dat un anunț: «Aerul din stație e poluat. Ieșiți cu toții la suprafață!“ Treptat, totul devenea din ce în ce mai ciudat. Am considerat că ar fi mai bine să plec și m-am îndreptat spre ieșire
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
-
și descoperi păcatele și atașamentele care țâșnesc afară. Oamenii obișnuiți beau, se distrează, dar noi nu avem voie să facem asta. Trebuie să le confruntăm direct și să le învingem. E foarte greu. În aceste momente ești agitat. În timp ce acest freamăt te cheamă, trebuie să te concentrezi pe antrenamente. Niciodată nu m-am gândit cu seriozitate să mă întorc în lume. Un prieten din școala generală, care a devenit membru odată cu mine, continuă antrenamentele în sectă și acum. Fratele cel mare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
-
copilărie. O moleșeală dulce îl făcu să se lase în genunchi, să se tolănească într-o rână și apoi să se răstignească pe spate, decupând o formă umană în desișul verde și primitor al buruienilor. Doar nările continuau să-i freamăte ca frunzele de mesteacăn și auzul i se ascuți până prinse foșgăitul bălos al melcilor pe urechile de elefant ale brusturilor. Când întunericul se destrămă, lăsând loc unei palide lumini de jad, Bătrânul zări scara la câțiva pași de locul
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1749]
-
să se petreacă în întunerec, și trimitea pe Brangane în locul ei. Din această stratagemă, Mark n-a observat nimic. Desigur că Tristan ar fi observat imediat dacă într-o noapte n-ar fi fost Isolda în brațele lui numai după freamătul iubitei, acum absent! Ce fericit sunt! Ce rar i se întîmplă unui om să aibă o astfel de superbă ocazie în viață! Să cântăm, să ajungă până la bolta cerului! - Dacă ar dura tot timpul așa! - Dar ce ne pasă ce
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
Ordalia! strigă deodată. Cer ordalia! Proba armelor o să arate că acuzațiile romanului ăstuia sunt numai minciuni! La acele cuvinte, un singur strigăt izbucni, răspândindu-se cu repeziciune prin mulțime: — Da! Ordalia! Ordalia! Gânditor, regele burgunzilor rămase tăcut câteva clipe, urmărind freamătul partizanilor acuzatului. Apoi, cu gravitate, încuviință, întorcându-se către Sebastianus: — E drept. Gualfard e de stirpe nobilă, iar cuvântul unui om de rând, și încă unul străin, nu poate fi de ajuns ca să-l acuzăm de o faptă atât de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
după ce urcase repede în capătul micii scări, își reluase discursul înaintea războinicilor săi. Vorbea despre o judecată divină, despre justețea cauzei pentru care își chema poporul să lupte, despre inevitabila victorie. Mulțimea îl asculta acum cu încredere, vibrând de un freamăt nou, de o nouă înțelegere. Sebastianus se străduia să fie atent la cuvintele sale înflăcărate, dar, între timp, mâna sa o strângea încă pe aceea a Fredianei. 24 în aceeași seară, înaintea războinicilor reuniți în marea piață a Pretoriului, episcopul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
deci, de gravitatea pericolului în care se găseau. Simți impulsul prostesc să strige, să-și agite brațele, să-i avertizeze cumva pe oamenii aceia, aflați prea departe de el ca să-l vadă ori să-l audă. Dintr-odată, însă, un freamăt confuz îndepărtat se ridică în vale, răsunând straniu, ca un scrâșnet, sub cerul plumburiu. în depărtare, Sebastianus văzu niște oameni revărsându-se în număr tot mai mare dinspre albia secată a râului. întreaga coloană se opri dintr-o dată și păru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
suind ulița desfundată. Unii aduseseră cu ei vaca ori catârul, iar în mijlocul mulțimii tronau încărcături uriașe de lucruri de prin gospodării. Pe chipurile tuturor se citea spaima. La apariția lui Canzianus în prag, oamenii acei fură cuprinși parcă de un freamăt. Un oftat de ușurare se ridică din multe piepturi, în special din cele ale femeilor. După o clipă de nesiguranță, câțiva bărbați înaintară, timizi, vrând să ia cuvântul. Unul, mai ales, înalt și deșirat, cu fața scheletică, încadrată de o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
l-ați străbătut până aici? Credeți că zidurile astea ar fi în stare singure să vă salveze viețile mizerabile? Eu vă spun că doar de veți încredința milosteniei lui Dumnezeu sufletele voastre puteți nădăjdui în salvare. La cuvintele acelea, un freamăt străbătu mulțimea. Din pieptul câtorva femei se ridicară gemete și sughițuri de plâns, bărbați încă tineri și viguroși căzură în genunchi, în vreme ce, de undeva, un copil speriat de tonul mânios al abatelui izbucnea în plâns. O matroană între două vârste
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
alarmate în direcția aceea, un tânăr își făcu loc dând din coate și, răvășit, veni înaintea lui Canzianus. — Hunii! strigă. Hunii sunt aici! 29 Se stârni panica. Strigăte de teroare se ridicară din mulțime, care fu parcă străbătută de un freamăt. Câțiva dintre capii de familie deja își împingeau carele către clădire, sperând că se vor baricada acolo; alții, mai inimoși, alergau spre intrare. Copiii plângeau și se agățau de mamele îngrozite. Canzianus și Ambianus, împreună, își făcură loc cu hotărâre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
să îndrăznească să li se opună. Puțin după aceea, ușa se închise la loc, în spatele lor, iar camera largă se cufundă din nou într-o beznă aproape totală. Nici un glas nu se mai răsună în încăpere. Se auzi doar un freamăt, de prin toate ungherele, zgomotul trupurilor care se culcau la loc, fluturarea păturilor și imediat, după câteva accese de tuse, tăcerea se înstăpâni. Mai pluteau în aer, abia auzite, gemetele și sughițurile înăbușite ale femeii căreia îi fusese luată fiica
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
timp pe poziția aceea și nu era sigur că acum nu căuta să-și îndrepte propria lipsă de prevedere. în orice caz, strigătele puternice de război ce veneau de pe celălalt versant îl anunțau că dușmanul era acum foarte, foarte aproape. Freamătul confruntării iminente îl stăpânea deja. Se răsuci de mai multe ori ca să controleze alinierea unității și pozițiile ofițerilor și ale stegarilor feluritelor turmae, care în luptă, constituiau punctul principal de referință pentru soldați. în dreapta sa galopau Datianus și doi trâmbițași
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
Dar iată că răsună un nou strigăt de luptă. înaintea sa, întreaga armată, ajunsă acum departe, în câmpie, trecuse la deplasare rapidă și caii se lansau în galop: atacul. Inima lui alerga împreună cu tovarășii săi și întreg trupul părea să freamăte, răzvrătindu-se împotriva ordinului de a nu acționa. Cu toate acestea, trebui să se resemneze și să aștepte. Atila se întoarse fără grabă, oprindu-se în repetate rânduri să salute și să-și încurajeze războinicii care, într-un nor de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
goți care îl escortau pe Torrisomndo, așadar, suficient de aproape de acesta din urmă și de Magister militum, încât să prindă câte un cuvânt din cele ce se spuneau. Principele got, care păruse, pe parcursul întregii ceremonii, încordat și nervos, părea să freamăte de mânie. — Așadar, îl auzi protestând pe un ton iritat: nu ai de gând să ataci tabăra! Etius scutură din cap. De ce ar trebui să o fac? E suficient să așteptăm. Tu însuți ai putut să vezi că poziția aceea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
ochii plini de vrere Și mă mângâi în tăcere, Peste sufletul meu floare, Tu ești stea strălucitoare! Draga mea cu păr de aur, Dulce și amar tezaur, Tandră, dulce și suavă, Ești icoana mea în slavă! Prințesă caldă și suavă FREAMĂTUL CODRULUI De nu-i ascultă vânt bătând, De ce vor codrul să doboare? Ce glas am să aud cântând, Atunci când codrul moare? Apele ce curg din munți Și izvoare care cântă Șoptesc celor răi și mulți De menirea sa cea
Regăsirea by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91647_a_107362]
-
vale. Mi-e drag codrul când foșnește, Cerul prin el se zărește, Toate-mi par că îmi vorbesc, Codrul, leagăn strămoșesc. Mi-e drag codrul când adie, Iar când plouă toate - învie, Oxigenul lumii este Vitamină, ne hrănește. Nectarul pentru-îndulcire, Freamătul pentru simțire, Drag mi-e codrul și- l iubesc, Ca în rai simt că plutesc! O ÎNTÂMPLARE ADEVĂRATĂCEASUL CA DESTIN Aveam un ceas din aur, cu strasuri albe toate Adus de fiu-mi drag, din străinătate, Sustras credeam c-a
Regăsirea by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91647_a_107362]
-
Te văd pe tine, vânt-înflăcărare, Și-atunci în piept adie-o tresărire Iubirea mea te strigă a iubire. Te strig iubire, vino către mine Ca visele - împlinite să mă aline, Iubirea mea divină, altarul de fior, Te strigă-n noapte freamătul de dor . MĂ TOT GÂNDESC Unde-mi pun banii uit mereu Și dacă-i caut nu-i găsesc, Mă supăr, plâng și mă gândesc Dacă să-l cert pe Dumnezeu! Prin ochelari discret privesc, Portmoneu-i gol și-înnebunesc, Fermoarul
Regăsirea by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91647_a_107362]
-
Vraja codrului mă-mbată, Clocotesc, mi- e cald, mi-e bine! Când spre codru mă îndrept Mă simt ca un prunc la piept, Codrul râde și suspină Pentru că nu-i sunt străină. Și când merg în țări străine Îi port freamătul cu mine, Seara, ziua, dimineața Mă mângâie cu verdeața. Trăiește codrul în mine, Lumea sa îmi aparține, Nicicând n-am să-l părăsesc, Mă iubește și-l iubesc. Și la vremea de ... nu sânt Am să mă prefac pământ Să
Regăsirea by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91647_a_107362]
-
copilărie. O moleșeală dulce îl făcu să se lase în genunchi, să se tolănească într-o rână și apoi să se răstignească pe spate, decupând o formă umană în desișul verde și primitor al buruienilor. Doar nările continuau să-i freamăte ca frunzele de mesteacăn și auzul i se ascuți până prinse foșgăitul bălos al melcilor pe urechile de elefant ale brusturilor. Când întunericul se destrămă, lăsând loc unei palide lumini de jad, Bătrânul zări scara la câțiva pași de locul
Cutia cu bătrâni by Andrei Oișteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/824_a_1748]
-
strigăt ușor de surpriză. ...Luna transfigurează totul. Gardurile strâmbe, șandramalele dărăpănate, bălăriile din maidan, atât de urâte în lumina soarelui analist și veridic, adinioarea în bătaia lunii erau frumoase, dădeau satului "balnear" o poezie nemeritată; iar mai departe, în câmp, freamătul abia perceptibil al nopții părea însăși căderea luminii de lună pe copaci și pe iarbă. Dar lumina lunii impresionează și simțurile inferioare: o noapte cu lună pare mai rece. Lumina albă, fiind asociată poate cu zăpada, dă senzația de frig
Adela by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295596_a_296925]
-
Stau aici pe scaun și mă Întreb: ce-i de făcut? Ce se Întâmplă cu toată această omenire!? Mă uit la tine și mă gândesc la cu totul altceva. Oaspetele părea frământat de gânduri sumbre. Mesteacănul de la fereastră Începu să freamăte din nou. - Un lucru nu-mi iese din cap, continuă să-și desfășoare firul gândurilor vizitatorul. Oriunde mă duc, orice fac, Îmi revin În memorie mereu aceleași scene. Mereu aceleași imagini desprinse parcă dintr-un vis urât. Văd râuri și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]
-
ziua bună într-un banal ascensor... timiditate purtăm în sânge aceeași soartă pe pământul înfometat de atâtea zile cu griji lacrimi dureri și rugi nesfârșite și singurătăți vuind în dimineți născute sub mantia cerească la crucea răsăritului pleoape plăpânde cu freamătul irișilor în genune și trupul gol parcă e temnița zidită între zi și noapte *** punți de lumini pe-o firavă frunză ... un déjà-vu retrăit în detalii imaginare e frig din nou și tu mă ții de braț eu te privesc
Confluenţe poetice. Antologie de poezie by Relu Coţofană () [Corola-publishinghouse/Imaginative/271_a_1216]
-
și visurile au adormit în brațele obosite de prea multă toamnă gem de muguri în căutarea albului inima precum o poartă deschisă spre cerul tivit cu lacrimi dincolo de tine și de mine atinge lumina atât cât poate ajunge cu un freamăt de iubire taci inimă de femeie ascultă pasărea care strigă primăvara și roagă-te să-ți fie lutul de pe urmă cămașă albă de dor Bătăi de inimă pentru o scrisoare ar trebui să-ți scriu o scrisoare ca pe vremuri
Confluenţe poetice. Antologie de poezie by Relu Coţofană () [Corola-publishinghouse/Imaginative/271_a_1216]
-
inimă pe care le-am ascuns în ea apoi cu mâinile tremurânde să desfaci plicul și să mângâi rândurile care curg în ochii tăi ca un râuleț grăbit de primăvară să te uiți prin părți și să asculți de unde vine freamătul de frunze ah da și el picură dintre rânduri a toamnă mereu a toamnă uitată să plece din inimă apoi să recitești în căutarea ochilor mei și a cuvintelor ascunse în tăcerile dintre propoziții îți cauți grăbită în buzunar batista
Confluenţe poetice. Antologie de poezie by Relu Coţofană () [Corola-publishinghouse/Imaginative/271_a_1216]