1,352 matches
-
situații stânjenitoare, Rada se refugie în detalii. Văzu, astfel, că pe calendarul de pe perete timpul rămăsese mult în urmă. În colțul din tavan unde se întâlneau cele trei dimensiuni, praful se tot depusese pe o pânză părăsită de păianjen care fremăta totuși de zbaterea unei gâze imaginare. Doar unul dintre cele două tuburi de neon funcționa, aruncând o lumină de care nu era nicio trebuință la ceasul de dimineață târzie. Iar pe chipiu începea să se contureze un cerc de sudoare
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
oraș vreun bloc mai înalt ca mormanul ăsta. — Nici nu e, întări Bunelu. Dacă mai pui la socoteală și macaraua ruginită... Tufișurile foșniră. Întâi ieși Marchiza, cu pași împleticiți, scuturându-și poalele fustei. În spatele ei, cu pieptul înainte și nările fremătând, cu mersul satisfăcut și crăcănat, venea Calu. — Ce ai, femeie, de bălăngăni așa din cap ? întrebă Bunelu, singurul care privea scena cu detașare. — Mi-a înțepenit gâtul, bodogăni Marchiza. — Ziceam să nu-i cauzezi la inimă, îl admonestă Isaia, da
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
brusc. Îl apucase tristețea de după. Ridică ochii spre muntele de gunoi, apoi trecu peste toți, așezați cum erau în jurul focului. Isaia privea prin fundul sticlei, la foc, ca printr-un ochean întors. Calu întinse degetul spre vale, acolo unde orașul fremăta, lăsând un vuiet surd, ca de mare spartă. — Ia uitați-vă ! exclamă. Ce de lumini ! Parcă a luat foc orașu’... Se ridicară, unul câte unul, și se uitară. Nu înțelegeau, așa că își trecură sticla de la unul la altul, ceea ce nu
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
de mult asta și nu voiau ca vârfurile ascuțite să-și greșească ținta, apoi oftară ușurate și se lăsară cuprinse de moliciune. Frunzele redeveniră cum fuseseră și jocul își recâștigă noima. Pe tavan planta urca în arcade și Magul frunzelor fremăta, cu capul în jos, ca liliecii. Jenică le dibui în mormanul de hârtii pe cele mânjite de sânge și devenite lipicioase. Atunci îl găsi pe al o sutălea. Îl rupse și citi, cu privirile împăienjenite : „mai trage o dată“... Încă o dată
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
flacăra brichetei îi arse degetele, o aruncă, suflându-și în mâini înciudat. Slavă Domnului, nu e totul pierdut. Încă se mai găsește câte ceva de furat. Bâjbâi după scaun și, negăsindu-l, se așeză direct pe podea, rezemat de perete. Întunericul fremăta, apoi se coagulă în mogâldețe care începură să-i danseze în jur. Privi, indiferent, jocul de umbre. Începeau să prindă contur, trăsăturile li se alungeau, când se întorceau una spre alta, le putea vedea profilurile, fruntea teșită, bărbia ascuțită, nasul
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
Ieși, săltând pe vârfuri. Maestrul păpușilor rămase în dreptul ușii întredeschise, privind în urma tinerilor. Mergeau ținându-se de mână. Părul le flutura, râdeau, strânși unul în altul, făcându-se unul altuia trup. În jur zidurile se dădeau la o parte, copacii fremătau din ramuri înmiresmate și lumea se deschidea în fața lor. — Îți dai seama, spuse Maestrul păpușilor, fără să-și poată lua ochii de la perechea care se depărta, aproape plutind, ăștia doi sunt născuți după revoluție. Ce știu ei ? Tili închise ușa
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
perversiunea, sublimul, înfrîngerile, elanurile și umilințele lui puteau fi ale tale. Nu e nevoie să fi ucis vreodată ca să te regăsești în mărturisirea unui criminal. Macbeth și, deopotrivă, personajele excentrice și detracate ale lui Dostoievski îl făceau pe Cioran să fremete. Literatura e cu putință tocmai pentru că distanțele dintre viețile noastre pot fi parcurse în oricare sens, iar când spațiul existențial devine curb, toate viețile coincid. Pe această coincidență miraculoasă, pe acest eu lărgit se ridică orice jurnal de bună calitate
Despre limită. Jurnalul de la Păltiniș. Ușa interzisă by Gabriel Liiceanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295599_a_296928]
-
plan extern, pentru menținerea intactă a granițelor și apărarea ființei statale, se va nărui aidoma unui castel de nisip. Practic, România ajunsese să fie, după cum spunea și Nicolae Iorga în cotidianul său, „Neamul Românesc”, „o țară pândită”, iar „de jur împrejurul nostru freamătă națiile de parcă le-ar îndemna o patimă a omorului și a morții, o sete de sânge cum nu s-a mai pomenit nici în vremurile cele mai sălbatice și mai crude”. România, mai rău ca niciodată, era forțată să opteze
Serviciile secrete ale României în războiul mondial (1939-1945) by Cezar MÂŢĂ () [Corola-publishinghouse/Science/100955_a_102247]
-
și roman, că ți se zbârlește părul pe spinare, numai când auzi? S-ar părea că nici dacă luăm cu toții calea codrului, nu mai ajută la nimic, fiindcă și fratele nostru dintotdeauna, codrul a fost așa de modernizat încât unde fremăta stejărișul, acum este câmpie ca în palmă. Așa ne trebuie dacă nu l-am modernizat noi la timp pe Băsescu. Nu era prea mult de lucru. Doar îi adăugam în fund o țeapă apoi o ridicam în picioare, proptind-o
VINUL DE POST by Ioan MITITELU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91683_a_92810]
-
care vor veni. Și cum ar fi putut face asta mai lesne, decât folosind o capsulă a timpului, adică un fel de bibiloi blindat și bine îngropat, care găsit peste un mileniu, va putea aduce vii mărturii despre viața ce fremăta aici în țara aflată la umbra celebrei frunze, a nu mai puțin celebrei Elena Udrea (supranumită și Mița Biciclista pentru talentele ei vădit bicicliste). Pentru a fi cât mai veridic masajul peste veacuri, s-au selectat pagini din ziarele din
VINUL DE POST by Ioan MITITELU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91683_a_92810]
-
vă voi demonstra că unii, totuși se gândesc la popor, folosindu-se vechiul dar sănătosul principiu românesc: „Țara arde și baba se piaptănă". De exemplu, doamna Udrea, care dă sfaturi tinerilor pedeliști, cum să răzbească în politică. Ea a declarat fremătând, serafică și genuină: „Când am intrat eu în politică, era o vină să fii blondă". Sărmana doamnă Udrea, cred că are grave probleme cu ținerea de minte, că de fapt și pe atunci nu era o vină să fii blondă
VINUL DE POST by Ioan MITITELU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91683_a_92810]
-
-și poate nega lectorul fără de care textul nu există pentru că și-ar nega propria scriere. Deși nu se simte prezența unui receptor în spatele textelor, scopul scrisului este informativ, iar experiența folosește pentru a impune un anumit punct de vedere. Paginile freamătă de nerv intelectual. Mărturiile sunt notate cu furie, adesea cu ton incriminator, iar bucuria scrisului nu reușește întotdeauna să tempereze mânia împotriva lacheilor sistemului. Textele sunt pertinente, autoritare, greu de contrazis, iar stilul nu poate fi caracterizat de manierismul definit
Monica Lovinescu, O Voce A Exilului Românesc by MIHAELA NICOLETA BURLACU [Corola-publishinghouse/Science/1012_a_2520]
-
și-nghețat (...) // Ensitteren, sunt singur ca o gheață / în care pești macabri, suspendați / la începutul meu de viață, / în nemișcare mi-au fost frați" (Ensitteren). Într-o ipostază, Nichita dă o raită "în interiorul pietrelor", în alta, sub efectul fuziunii regnurilor, el freamătă misterios ca un arbore: "Mă asemui cu un copac; fiecare cuvânt al meu este o frunză". Spectacolul vieții cotidiene poate genera (à la Beethoven) o "odă bucuriei" dar și "plictiseală" și "spleen". Vers clasic și verslibrism. Pe scurt, lumea lui
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
împotriva României Mari și au fost concepute planuri de invazie militară. Prezența rușilor în preajma Gurilor Dunării ne-a făcut să pierdem încă o dată Basarabia. Destinul spațiului românesc a fost, este și va fi influențat enorm de stăpânitorul acestor stepe care freamătă necontenit. Iar astăzi, răzbate până la noi fiorul neliniștilor din Transnistria și Donbas 40. e. Moștenirea prezentului Pentru a păzi hotarele României Mari, după Primul Război Mondial, am susținut diverse alianțe regionale. Am aderat la Mica Înțelegere, pentru a preveni revizionismul
[Corola-publishinghouse/Science/1509_a_2807]
-
de altă parte, vacuitatea unui invizibil care implică eliberarea de orice activitate, de orice zbucium, pasivitatea de neclintit aflată dincolo de toate neliniștile și de toate tulburările. „Nu există valuri în apele meditației”, afirmă filozofia budistă. În spațiul no însă, valurile freamătă încă, fantoma nu izbutește să se rupă definitiv de viață. Ca și în tragedia greacă, fantoma materializează aici ideea suferinței insuportabile, numai că, de data aceasta, nu e atât vorba despre suferința nepotolită a celor vii, incapabili să se resemneze
Fantoma sau îndoiala teatrului by Monique Borie () [Corola-publishinghouse/Science/1979_a_3304]
-
ascuns în „cavernele instinctului”. În Uriașii munților, spectrul fabricat poate fi la fel de credibil ca fantoma, poate purta și transmite un adevăr. Căci datorită puterilor magicianului și a fantomelor create de el, iese la iveală puzderia de imagini, de fantasme ce freamătă neștiute în fiecare dintre noi: „Noi plăsmuim fantomele, fantomele care ne trec prin minte... iar ăsta nu e un joc, ci o realitate miraculoasă în care trăim detașați de toți și de toate, cu o intensitate împinsă până la demență”. Desigur
Fantoma sau îndoiala teatrului by Monique Borie () [Corola-publishinghouse/Science/1979_a_3304]
-
nu se citea nici una dintre slăbiciunile firii actorului, deși ele ar fi putut exista în realitate. Următoarea sugestie a lui Craig era aceea de a ne imagina acest chip „în mișcare”, una controlată permanent de gândire. Buzele din portret vor fremăta atunci sub impulsul cerebral primit, lăsând să se producă „acea mișcare numită expresie: țâșnirea unei idei la fel de clare ca o linie trasă pe o foaie de hârtie sau ca un sunet în muzică”. Este de-a dreptul surprinzător să vedem
Fantoma sau îndoiala teatrului by Monique Borie () [Corola-publishinghouse/Science/1979_a_3304]
-
în libertate ciudate și imprevizibile forțe. Ceva asemănător se întâmplă și cu statuile din Mexic: în scobiturile pietrei din care au fost dăltuite dormitează zei gata oricând să se trezească. Mâna sculptorului a știut că în efigiile create de el freamătă forțe ascunse, că umbre ce vor să iasă la lumină se zbat să învingă rezistența și limitele materiei. Acest păgânism autentic - cel din Mexic, ca și cel din Siria lui Heliogabal -, acest păgânism pentru care pietrele sunt vii e marcat
Fantoma sau îndoiala teatrului by Monique Borie () [Corola-publishinghouse/Science/1979_a_3304]
-
neagră, 30 g fructe de cătină de gard, o lingură de zahăr. Preparare: lăsați fasolea în apă de cu seară. Puneți-o într-o oală acoperiți-o cu apă și dați într-un clocot, apoi micșorați focul și lăsați să freamete până ce se înmoaie. Adăugați zahărul și cătina și lăsați în continuare pe foc 5 minute. Păstrați amestecul într-un borcan. Luați câte o lingură de două ori pe zi, timp de o săptămână. Masaj chinezesc Alegeți una dintre următoarele variante
Medicina chineză. Peste 1.000 de remedii la îndemâna ta by Lihua Wang () [Corola-publishinghouse/Science/2071_a_3396]
-
Cehov la teatrul dramatic din Constanța, în regia lui Alexa Visarion. Subit, Trigorin se prăbușește drept, zvelt, fără nici o precauție elastică, în scenă. Nina taie scena de-a latul către culise. De dincolo, i se aude plânsul. Respiră, aud cum freamătă. De unde intrase Nina, apare fulgerător Arkadina, cu mâinile întinse, îi cuprinde între palme chipul celui întins pe burtă. El zace cu o mână sub trup, înotând confuz cu ochiul deschis într-un ocean de lapte. Scena s-a umplut de
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
dacă așa ceva se poate numi defect, este că nu-și putea învinge un anume subiectivism exacerbat, justificat de pornirea de a raporta totul la obsesii și criterii proprii. Ori de câte ori m-am aflat în apropierea tânărului Alexa am avut senzația că freamătă continuu, că starea de creație e însăși starea lui de a fi. Condiționată și direcționată de parcurgerea unor etape esențiale, cu consecințe definitorii, arta sa își câștigă de timpuriu un statut singular, în primul rând, prin asumarea unui travaliu existențial
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
a spectacolului Personajele sunt transe... se slujesc de actori, istovindu-i ca pe niște hipnotizați. Asemeni unor astre, ele nu au umbră, diferența dintre ele fiind de luminiscență; strălucesc întunecos ori resemnat, jucăuș sau epuizant, pâlpâind agonic ori consolator, zadarnic fremătând ori gratuit patetic. Se autodevoră iradiind. Prezența lor fiind lipsită de corporalitate; pur și simplu ele fiind pe scenă se naște un ideal cosmos bântuit de tensiuni astral siderale. Sunt pustiitoare cu cât se arată a fi mai dezarmate; înfășate
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
Becherului, este o depresiune destul de adîncă, unde s-a format o baltă care s-a numit „ Balta Corbului ”, populată cu broaște țestoase și mulți șerpi. De jur Împrejurul bălții sînt tufe de alun, ce spre toamnă cînd alunele sînt coapte, freamătă de gălăgia copiilor care vin să le culeagă și a veverițelor ce se strîng aici din toate colțurile pădurii. Depresiunea coboară În pantă ușoară În matca Lupoița-Lupoaia. Ultimul deal ce Împrejmuiește terenul satului, vine dinspre nord, de la VÎrtopul Gorjului, și
Monografia comunei Cătunele, județul Gorj by Păunescu Ovidiu () [Corola-publishinghouse/Science/1828_a_3163]
-
domeniul militar. Câteva decenii mai târziu, urmează agricultura; în ce privește progresul tehnic, armata este, în general, cu câțiva pași în fața civililor. În ce privește calul, carne de tun de câteva secole bune, era timpul să se oprească masacrul. Câți cai care au plecat fremătând spre războaie îndepărtate nu s-au mai întors niciodată! Crescuți de mici printre animale, soldații care debarcau pe front în 1914 nu erau complet dezrădăcinați de țară. Prezența pe teatrele de operațiuni a animalelor din gospodării (a calului, îndeosebi, dar
[Corola-publishinghouse/Science/1526_a_2824]
-
frunze, aspectul lor era acela al unor capete enorme înfipte pe trunchiuri, cu obrajii scobiți în adânc, așa ca lamele capului meu. Când vântul sufla prin frunze, obrazul acesta se unduia ca valurile unui lan de grâu. În același fel fremăta capul, când se clătina piedestalul. Pentru a ști că obrazul era făcut din foițe era suficient să înfund puțin de tot degetul în carne. Degetul intra fără rezistență, ca într-o pastă umedă și moale. Când îl scoteam, foițele reveneau
[Corola-publishinghouse/Science/1448_a_2746]