1,521 matches
-
dolar la 51.000, după patru săptămîni de conflict, în timp ce mărfurile alimentare s-au ieftinit spectaculos în bazarurile din Kabul sau Kandahar... În acest timp, volatilitatea piețelor financiare americane a atins apogeul, toată lumea vinde și cumpără la bursă cu o frenezie parcă fără noimă, în timp ce încă 415.000 de salariați americani au fost concediați, ridicînd rata șomajului la 7,4 %. Ca să nu mai vorbim de costurile umane și materiale, de psihoza declanșată de cîțiva bacili de antrax, obținuți cu cheltuieli infime
[Corola-publishinghouse/Science/1553_a_2851]
-
șomajul la 20%, creîndu-se mari tensiuni sociale, a dezarticulat industria națională, a creat și accentuat disparități între regiuni și animozități între acestea și puterea centrală, a introdus moneda și piața monetară braziliană într-un joc speculativ extrem de periculos, practicat cu frenezie la nivel planetar. Criza asiatică declanșată în 1997 avea să aducă o nouă lovitură, asalturile speculative provocînd incertitudini suplimentare. Capitalurile străine au început să părăsească țara, declanșînd crahul bursier din 13 ianuarie '99, "miercurea neagră" a Braziliei. Aceste capitaluri flotante
[Corola-publishinghouse/Science/1553_a_2851]
-
suprarealiste și ermetice, alteori simplu, până la parodie și umor, neomodernismul sau etapa de tranziție, de început a postmodernismului își propune să desființeze, până la anihilare, orice canon. Nonconformiștii reprezentanți ai acestui curent anticipat într-o oarecare măsură de modernism reușesc, prin frenezia proliferantă a actului creator, să îmbogățească limbajul cu noi lexeme inventate sau reale, dar împrospătate cu noi înțelesuri precum și cu noi imagini, într-un cuvânt, cu o nouă retorică. Generația, marcată de nume precum: Nichita Stănescu, Marin Sorescu, Ana Blandiana
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
înglobare progresivă transfinită a ciclurilor, într-o frumoasă imagine de mitologie orientală, iar, în spiritul unei metafizici romantice, ochiul întors înlăuntru devine, în simbol obsesiv, o imagine cosmică a omului"55. Alegorismul discursiv, marcat prin metafore cu alură mistică, înlocuiește frenezia de început a participării senzoriale la lume, instaurând "un anumit calm al resorbției, într-o interioritate, lipsită de interogații, sau o sensibilitate sacralizată, tulburătoare, totuși"56. Ar putea fi înțeleasă toată această traiectorie poetică drept o cădere, fără sfârșit a
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
în textele critice dedicate operei Anei Blandiana. Literatura română contemporană, I, Poezia 111 menționează că "Ana Blandiana debutează cu o retorică a lirismului, descinzând din patosul etic al lui Nicolae Labiș, în care elanurile temperamentale se structurează în ritmuri ample. Frenezia proliferantă a imaginii sugerând o consubstanțialitate senzorială cu lumea corespunde stării de perpetuă exaltare pasională, care caracterizează primul volum Persoana I plural (1964)"112. În completare, Dicționarul general al literaturii române subliniază, preluând cuvintele criticului Nicolae Manolescu, "jubilația intensă a
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
tăcută ce-i definesc personalitatea."29, astfel încât "în majoritatea poeziilor, glasul ce străbate din lirica Anei Blandiana este rezultatul confruntării cu diferite experiențe."30 Bucuria de a trăi, specifică tinereții, cunoaște diverse forme, de-a lungul vârstelor, la fel și frenezia simțurilor, care, treptat se estompează, devenind tăcere. Deși, odată cu dobândirea unei anumite maturități scriitoricești, autoarea adoptă o poziție a dezinhibării, interiorul deschizându-se tot mai mult și devenind exterior, discursul inițial se golește de orice formă a expresivității stilistice, transformându
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
textual, precum și prin numeroasele puncte de suspensie. Interiorul, obosit și săturat să lupte, nu mai deține suficient combustibil, pentru o nouă, eventuală, reînviere. Tăcerea devine, astfel, singura posibilitate de evadare, a omului, iar metafora, singura posibilitate de luptă a poetului. Frenezia participării senzoriale la lume se inversează, aici, într-un imposibil efort de desprindere (Legături), generând, paradoxal, și aparentul sentiment al înstrăinării de sine (Departe, Călătorie)90, "tonul e solemn, fără rigiditate, iar confesia a deprins de la Blaga acea impersonalitate concis
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
coborând asupra mea ca o febră, ca o boală ce s-ar putea dovedi incurabilă. Scrie pentru a deveni copil o "poezie a regăsirii", gândind cu simțurile: "Mai exact, ocolește conceptul, transmițând nu ca atare, ci distilată, sterilizată prin idee frenezia simțurilor"183. Această reîntoarcere către sine se conturează în volumele Anei Blandiana, printr-un soi de misticism, de taină, așa cum încearcă să cuprindă și întreagul conținut abscons al poeziei Ilenei Mălăncioiu: "Mă uit în trecut și nu înțeleg/ urmele pașilor
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
propriul canon, deconstruind, astfel, sau nu, canonul celorlalți. Reconstrucția prin vârste este specifică fiecărui autor, prin urmare și Anei Blandiana. Bucuria de a trăi, specifică poetei, se transformă în strigăt sau în tăcere, de-a lungul vârstelor, la fel și frenezia simțurilor, care o însoțește. Această permanentă construcție și reconstrucție a vieții este redată, în special, prin metafore cu dublu sens, metafore duble și perspective duble, care reproduc o gamă variată de emoții și sentimente, încifrând universul existențial care, de cele mai multe
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
supapă psihică pentru prea-plinul nemulțumirii, un mod de a arde suferința și de a educa îndrăzneala ripostei" (p. 118); Numai psihologic se explică acest refugiu al lui Heliade în lumea polifonică a simbolurilor biblice" (p. 143); În ethosul revoltei eminesciene, frenezia evocării dacice e un mijloc de defulare în imperiul imaginarului, un mod de a soluționa temporar criza spiritului retras defensiv într-o realitate proprie (p. 281); "Psihologic interpretând, "complexul de evadare" în istorie are la Eminescu un sens protector" (p.
[Corola-publishinghouse/Science/1560_a_2858]
-
recomandată de Pimen cel Mare [...] Drept urmare, cuvioșia sa cultivă extremele. Cu toată pasiunea le cultivă. După o perioadă de timp, mai lungă sau mai scurtă, trăită în conformitate cu cele mai severe pravili sau canoane călugărești, întoarce brusc macazul și calcă cu frenezie toate aceste pravili și canoane. Ca după altă perioadă să revină pocăit și smerit" (1962, 80). Construirea unei asemenea personalități se realizează prin aglomerarea de fapte extreme frecvente bătăi și beții prin cârciumile din împrejurimi, tâlhării sau siluirea unei țigănci
[Corola-publishinghouse/Science/1560_a_2858]
-
al fiecăruia,/ La urmă totul fi-va tăcere, în afară de/ țărmul unde marea scaldă pustiul.24" Șlefuită, cizelată pînă la prețiozitate, această poezie e melancolie și pace interioară. Ricardo Reis aparține tradiției greco-romane. Calmului poetic al lui Reis i se opune frenezia excesivă a poeziei lui Alvaro de Campos, inginer naval pe care Pessoa îl imaginează născut la Tavira, în 1890: În fața frumuseții pe care cei vechi n-au cunoscut-o,/ O, roți, o mecanisme nemu-rrrrrrrr-itoare! O, zgomote asurzitoare de azi, mi
[Corola-publishinghouse/Science/1554_a_2852]
-
mă exprim ca un motor! Să fiu asemenea unei mașini perfecte,/ să pot triumfa în viață precum ultimul model de automobil!25". Considerat drept futurist, Alvaro de Campos este poetul prezentului imediat, al cărui geniu metaforic te face să simți frenezia lumii contemporane. Plină de furie, poezia lui se vrea, înainte de toate, lucidă: "Sunt lucid. La naiba! Sunt lucid.26". Numai senzația e realitate, afirmă această poezie. Iată deviza "senzaționismului" lui Alvaro de Campos: " Să simți totul în toate felurile." Funcționar
[Corola-publishinghouse/Science/1554_a_2852]
-
cu realitatea. Dacă pentru Alberto Caeiro este imposibil să nu se limiteze la a reda realitatea (imposibil de a se lăsa purtat de emoții, imagini, metafore), pentru Alvaro de Campos este imposibil ca poezia să nu adere, prin intermediul metaforelor, la frenezia lumii contemporane. Fernando Pessoa / Bernardo Soares "derealizează" realitatea: scrie pentru a spune că este posibil ca realitatea să fie un vis. Cine este Pessoa? Un ansamblu de posibile și imposibile estetice, filosofice și morale aflate la antipod. O ființă umană
[Corola-publishinghouse/Science/1554_a_2852]
-
voce care ne vrăjește... Uneori simțim porniri compulsive: să mâncăm ceva uitându-ne la un film de groază. Dintr-odată, avem lângă noi un pachet de biscuiți și deja băgăm mâna în pungă în mod compulsiv, ca pentru a însoți frenezia imaginilor printr-o bulimie alimentară. Alte dăți nu ne putem abține să ne împărtășim entuziasmul cu prietenii, cu colegii.. și ne dăm seama că entuziasmul acesta nu ne stă în fire. Eram convinși că emisiunea oferă o informație vitală, iar
150 de experimente pentru a înțelege manipularea mediatică. Psihologia consumatorului de mass-media by Sebastien Bohler () [Corola-publishinghouse/Science/1849_a_3174]
-
aștepte. Ea, înalt funcționar, mereu grăbită, este o femeie "juridică", locuită de Lege și care nu-și recunoaște dreptul de a abandona soț și copii pentru un sentiment atît de special ca iubirea. Și totuși, i se dăruie cu toate frenezia unei femei cerebrale, cu toate fantasmele unei intelectuale și cu toate naivitățile unei romantice incurabile, acceptînd chiar să facă un al treilea copil, cu Gabriel (dar numai la Sevilla, cu cartea cult a lui Cervantes în mînă, ca să fie sigură
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
a noilor forme de tehnologie, artă, discursivitate, societate. Vocabularul postmodern baudrillardian va cunoaște acum o dezvoltare remarcabilă, termeni precum hiperrealitate, simulacru, semiurgie (sémiurgy), implozie, seducție, transpolitic etc. se vor extinde prin intermediul unei scriituri care începe să împrumute din ce în ce mai mult din frenezia schimbărilor descrise. Baudrillard nu adoptă stilul neutru al cercetătorului modern, ci intervine constant în textura discursivă a lucrărilor sale pentru a le transforma în scene ale enunțării postmoderne. Mai mult decât atât, ultimele sale texte conțin reluări obsesive ale unor
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru () [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
de destin care să contracareze tocmai această evoluție implacabilă a sistemului"578. Aceste strategii discursive sunt prezente pe parcursul scrierilor sale, combinarea lor cu un conținut actual, racordat la schimbările din societate, determinând în mare parte efectul de viteză și de "frenezie" atribuit lucrărilor sale. 7.3. Oublier Baudrillard? Prin subiectele și modalitățile discursive utilizate, lucrările lui Jean Baudrillard se înscriu în cadrul postmodernismului și, fără a exagera dimensiunile schimbărilor înregistrate la nivelul scriiturii, textele sale susțin caracteristicile generale ale acestei mișcări. Ca
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru () [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
asemenea, v ehi cule de investiții structurate (SIV) pentru a și păstra pozițiile în bilanțuri. Din 2000 până la mij locul lui 2005, valoarea de piață a locuințelor ex istente a crescut cu peste 50 % și s a declanșat, astfel, o frenezie a construcțiilo r. Merrill Lynch es tima că jumătate din creșterea PIB ului american din prima jumătate a lui 2005 avea legătură cu problema locuințelor, fie di rect, prin construcție și cumpărarea de obiecte necesare într o locuință, fie indirect
Globalizarea pieţelor de capital by Boghean Carmen () [Corola-publishinghouse/Science/1194_a_2194]
-
aceea din interbelic, când M. Eliade relua ideea formulată în (6) de N. Iorga: "Nu cred că se află țară europeană în care să existe atâția intelectuali cărora să le fie rușine de neamul lor, să-i caute cu atâta frenezie defectele, să-și bată joc de trecutul lui și să mărturisească, în gura mare, că ar prefera să aparțină, prin naștere, altei țări". (4c, p. 293) Astăzi, în clipele de licărire a lucidității, se apelează și la date contrare. Tot
Modernitate și tradiție in Est by TĂNASE SÂRBU [Corola-publishinghouse/Science/1010_a_2518]
-
cei mai valoroși sculptori români, Francisc Șirato remarca la această sculptură absența pasiunii, sugestie a sensibilității rodiniene. "D-sa nu copiază brut natura; totuși pasiunea nu e calitatea talentului d-sale, deși atacă uneori subiecte pasionale. Salomeea culcată nu are frenezia palpitantă de tinerețe în exprimarea răzbunării satisfăcute, când joacă în picioare capul tăiat al Botezătorului"557. În nudurile culcate nu avem propriu-zis o temă, ci o expresie mai degrabă neutră, înscrisă în cadrul general al nudului ea apare oarecum mai nuanțată
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
Prin urmare, seria reprezentațiilor de circ propagandistic nu se terminase nici pe departe ea continuând cu înverșunare demnă de o cauză mai bună până la deplina racolare a tineretului la sânul „democrat” al proaspetei organizații sectante numită UTC, careși căuta cu frenezie adepți prin cele mai mârșave și mai persuasive metode împrumutate din „experiența” „fraților” de la răsărit, rușii bolșevici. Pe 2 august a mai avut loc o „serată” în sediul Tineretului Progresist (a se citi: uniunea tineretului comunist) la care, scrie autorul
Întâmplări din vremea Ciumei Roşii by Paul Zahariuc () [Corola-publishinghouse/Science/1230_a_1931]
-
în apropiere de Kurfürstendamm. Pe durata acestei șederi, am încercat o senzație stranie și încîntătoare. Aici nu existau circulația intensă, ambuteiajele, mulțimile compacte și deplasările grăbite, ritmul epuizant pe care le întîlnești în multe alte capitale. Nu avusese loc o frenezie imobiliară sau o aglomerare demografică. Reconstrucția cruțase spații verzi întinse, iar fostele parcuri, crînguri și lacuri fuseseră lăsate la locul lor. Am văzut chiar, în parcul unei clădiri a Freie Universität, o pasăre de pradă năpustindu-se spre lac și
Gîndind Europa by Edgar Morin () [Corola-publishinghouse/Science/1421_a_2663]
-
dintre aceste forme și performanțe ale politicului a suportat sau continuă să suporte, însă, agresiunea formelor degradate ale politicianismului: elucubrațiile despoților și capriciile tiranilor, virusul totalitarismelor masificante, expansionismul imperialismelor și al superputerilor, fundamentalismul pseudo-religios al ideologiilor extremiste, diversiunea naționalismelor șovine, frenezia iraționalismelor rasiste, etc. Istoria politică a umanității este dublată, din păcate, de o istorie a politicianismului (Carpinschi 1995). . Este un truism recunoașterea faptului că nici o parte nu ajunge la gestionarea întregului în absența puterii. Puterea este, desigur, mijlocul politic necesar
Voturi și politici : dinamica partidelor românești în ultimele două decenii by Sergiu Gherghina () [Corola-publishinghouse/Science/1101_a_2609]
-
pe teren mobilizând populația evreiască”. Rezultatul? Iată-l, specificat la loc de (ne)cinste în raportul din care am citat până acum: „Aceasta a participat masiv la vot, sprijinind în unanimitate B.P.D.-ul (subl.ns.)”. Aflați într-o stare de frenezie generală, liderii CDE Vaslui au sărbătorit marea cacealma comunistă numită „câștigarea alegerilor din 19 noiembrie 1946”, într un fel în care ni l-a descris pe scurt tov. Abramovici în raportul său: „La 23 Noembrie a avut loc un meeting
Fălciu, Tutova, Vaslui : secvenţe istorice (1907-1989) : de la răscoală la revoltă by Paul Zahariuc () [Corola-publishinghouse/Science/1235_a_1928]