1,409 matches
-
Luă o țigară din pachet și așteptă ca polițistul să se apropie ca să i-o aprindă. Flacăra pîlpîi pe sub capacul uzat al brichetei de alamă, iar Frank privi o vreme la aburul Încins Înainte să tragă din țigară. În strălucirea fugară, chipul lui părea calm și resemnat. — Frank, uită-te la mine. (Am fluturat din mînă să alung fumul, spectru Învolburat eliberat din plămînii lui.) Vreau să te aud spunînd asta - tu, tu Însuți, ai incendiat cu mîna ta casa Hollinger
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
de la spate. Lăsîndu-le să glumească Împreună și să-și chicotească reciproc la ureche, camera focaliză pe ursulețul de pluș și imaginea Începu să se apropie stîngaci de un gros-plan cu nasul lui bont. Ușa cu oglindă se deschise iar, reflectînd fugar un balcon umbrit și o parte din acoperișurile Estrellei de Mar. O a doua domnișoară de onoare Își făcu apariția - o femeie la patruzeci și ceva de ani, cu părul platinat, sulemenită zdravăn, cu corsajul pocnindu-i peste țîțele de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
deltaplanul se retrase de pe creasta dealului, plesnind aerul cu aripa. Miguel se opri pe marginea gropii, fărîmițînd sub tălpi solul calcinat. În ciuda atitudinii sale agresive, mă așteptă să vorbesc eu primul. Era oare de presupus că-l zărise, fie și fugar, pe incendiator...? — Miguel... (M-am apropiat de el, cu mîna ridicată În chip de salut.) Am venit cu inspectorul Cabrera să văd casa. SÎnt fratele lui Frank Prentice. Voiam să stau de vorbă cu tine. Lăsă privirea În jos și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
Ce se-ntîmplă pe-aici? Arăți de parcă te-ai bucura că mă vezi. Chiar mă bucur. Nu se-ntîmplă nimic - asta-i problema. Cred că nu-s managerul care-ți trebuie. — Ești obosit, Charles. Nu-i momentul potrivit să devii depresiv. (Privi fugar la piscină și la terenurile de tenis.) O grămadă de chestii puse peste tot, dar niciun client. Vreun membru nou? — Nici măcar unul. Poate nu tenis le trebuie oamenilor de-aici. — Oricui Îi trebuie tenis. Residencia Costasol n-o fi aflat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
alte motive pentru care intrase În club - poate ca să fie pe fază dacă apărea vreun medic rival pe gazonul ei. Acum se uita de la balcon la carul alegoric al forțelor de ordine, care trecea pe lîngă Înghesuiala de la cafenele. ZÎmbi fugar cînd Bobby Crawford, Într-o cămașă hawaiiană de Împrumut, se avîntă către platformă, mimînd un tînăr englez beat crăci și cu chef de scandal; Îi luă cîteva clipe să transforme exercițiul de securitate Într-o scenă de Keystone Kops(##notă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
turiști și cameramani și reuși să vegheze În continuare asupra tinerei, strigînd-o pe nume de cîte ori părea să ațipească. De cînd plecase Laurie din bungalou, el bîntuise străzile și cafenelele din Residencia, mulțumindu-se fie și cu o imagine fugară a ei chiuind pe locul din dreapta a Porsche-ului lui Crawford sau țipînd În șalupa lui care accelera pe canal spre largul mării. Îl observam adesea cum dădea roată piscinei sale sau spăla compulsiv cămașa de noapte aruncată de Laurie. CÎnd
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1875_a_3200]
-
viață școlărească, am mai făcut ceva: i-am studiat pe ai mei. îmi doream foarte mult să pricep de ce, în ultima vreme, există tot mai multe momente când parcă nu-i cunosc și nu mă cunosc. E adevărat, sunt momente fugare, dar sunt foarte puternice și mă lasă total descumpănită, precum în duminica aia cu olimpiada. Și mă simt te ribil de vinovată, îmi spun că e fără îndoială numai vina mea, îi supăr și îi dezamăgesc constant prin purtarea mea
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
ce mai, asta a fost, fără doar și poate! O năzărire a minții mele ame țite. îi zâmbesc năucă lui Eduard, în timp ce-mi pun niște întrebări mai degrabă retorice: oare ce s-ar întâmpla dacă toa te amintirile - fugare - pe care le reînviem în cele mai di verse lo curi și clipe ale existenței noastre s-ar transforma în ima gini per fect vizibile, suprapunându-se asemenea unor trepte nevăzute care urcă în aer? Unde se termină realitatea și
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
Mă las trasă de Edo, din ce în ce mai sus, simt materialitatea aerului pe care îl străbatem amândoi și simt, cu o exaltare de nedescris, imaterialitatea pufoasă, precum o spinare alburie de inorog, a norului pe care poposim. 7. Edo aruncă o privire fugară în sus. Cerul se pregătea de asfințit cu un veșmânt cețos, destrămat pe alocuri de scrijelituri albe și stângace de nori, ca într-un desen neisprăvit al unui orb. O nouă zi era pe cale să se încheie - la fel ca
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
o să-mi pun și diploma sub saltea.) Mi-aduc deodată aminte că peste câteva ore o să mă întâlnesc cu Eduard și simt că mă îmbujorez din nou. Nu știu cum au trecut orele; de-abia înainte de plecare arunc și eu o privire fugară spre diploma pe care am scos-o de sub pu pitru ca s o pun în servietă. Da, scrie Marin Carla. Poate că nu au observat t-ul din semnătura mea, îmi spun, ceva mai îmbunată. Am, într-adevăr, tendința să
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
nici nu-mi dau seama despre ce diplomă e vorba. Apoi mi-aduc aminte de mențiunea pe care o car cuminte în servietă. Răsuflu ușurată. Bine că asta-i tot! Uitasem cu totul de diploma pe care mi-am aruncat fugar ochii la sfârșitul orelor. Parcă a trecut un secol de atunci! De unde-or ști ai mei despre ea? Am primit un telefon de la secretariatul liceului, îmi deslușește mama enigma, zâmbind și ea la fel de veselă. Ne bucu răm mult pentru tine
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
pentru totdeauna. Mai bine așa, mai bine să îi dau drumul în necunoscut, poate măcar ea nu se va prăbuși și va pluti, singură și liberă prin aer, înspre înalturi. Partea a doua MAREA PROVOCATOARE 1. Eduard aruncă o privire fugară în sus, spre tavanul alb, teșit. O nouă zi e pe cale să înceapă - o zi la fel ca altele din ultima lună. Ar trebui să se ridice și să meargă la baie acum, dar știe ce îl așteaptă. își îndreaptă
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
Femeia-bărbat înaltă, osoasă, cu umeri puternici și picioare drepte, masculine, cu părul decolorat, dat peste cap și strâns invariabil cu un elastic la spate, nu fuma. Știa el prea bine. Doar era mama lui. A lui și a lui Bobo. Fugara lor mamă. — Ardeam gazul de pomană cu Scarlat; ăla se făcea că trăiește, dar era lipsit de viață, iar eu eram în putere și n-am vrut să mă ofilesc cu un mort în casă, îi declarase ea din senin
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
pentru că ai mei nu aveau de nici unele... De asta am și făcut-o mai târziu, normal, sublinie el, orgolios. Pe vremea aia, munceam și învățam de dimineața până seara, zilnic, inclusiv duminica! Doamne, câtă energie puteam avea! Clara îi atinse fugar mâna. — Dar n-a fost în zadar, după cum se vede! Ai răzbit, ai ajuns unde ai vrut! Domnul Ionescu păru să nu-i audă comentariul și conti nuă, cu privirea dusă: — Țin minte că totuși am făcut o excepție în
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
cum îți spuneam! Tocmai atunci intră pe ușă Iulia. Avea un chip prelung, spre deosebire de mama sa, și un breton care aproape că-i acoperea ochii. în schimb, pe obrajii ei ușor îmbujorați Clara văzu câțiva pistrui care, pentru o clipă fugară, îi readuseră în minte imaginea de altădată a Georgianei. Iulia dădu mâna cu ea, mârâind un fel de salut, apoi se trânti pe scaun și ceru o înghețată mare. Se bâțâia pe scaun și fredona destul de tare, în timp ce asculta muzică
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
nerăbdare, aproape cu lăcomie. Se uită în jur. Femeia în vârstă de lângă ea ador mise, cu capul căzut în jos. Simți și ea o torpoare în tot corpul și o du rere de cap surdă și persistentă. Aruncă o privire fugară pe hublou. „Aș avea mare nevoie de tine acum, Edo!“ rosti ea în gând. „Oare mai dorești să mi te arăți vreodată? Oare vei mai pluti prin aer vreodată cu mine și vei mai poposi cu mine pe spinarea unui
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
pe care nu o mai putea zăgăzui. O nerăbdare care o copleșise de când vorbise cu tânărul mustăcios care catadicsise cu greu, după o curte asiduă, să-i spună unde-l poate găsi pe pictorul Scarlat. O nerăbdare stăvilită temporar de fugara ei reîntâlnire cu marea. Ca și cum popasul ei la mare ar fi fost o mică înălțare în aer, o scurtă plutire la câțiva centimetri deasupra drumului ei către galerie. Galeria era amenajată într-o casă veche și joasă, care aducea vag
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
valuri de aburi grei. Ca să nu petreacă și el asemenea cazne, de a ședea ascuns în miasmele din groapa ritiratei strămoșești sau de a se pitula pe sub șură, în podul casei, în cotețul porcilor, cu miros la fel de asfixiant , ori dârlăind fugar prin râpele pline de omăt ale Baisei, Nicanor acceptă o altă cale, spre a fenta supliciul hărțuielii, exercitat de către droaia de găzari și de activiști ai stăpânirii, care năvăleau zilnic în casa omului, debitând insuportabile locuri comune: Intră-n colectivă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
ca un cârnat sticla: Măi Ioane, dosește și tu "obiectu" ăla, da' numai să ții minte unde. Domnișoară Aurica, sunteți drăguță să faceți domnului locotenent o legătură telefonică cu Bucureștiul? Da, cum să nu, vine replica binevoitoare a acesteia. Zâmbește fugar celor doi tineri în timp ce pune tava pe masă. Cu pași sprinteni se îndreaptă către mica cameră a centralei. Durează mai mult ca de obicei. Probabil se fac reparații undeva pe rețea, din cauza bombardamentului. În sfârșit, obține legătura cu Marele Stat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
lui, aproape se ciocnește cu o pereche grăbită de tineri care vine din sens contrar. Strâns lipiți unul de celălalt, atât femeia, cât și bărbatul aruncă priviri precaute în stânga și dreapta. Rostește politicos o scuză și după o ultimă cercetare fugară peste umăr, dă să treacă pe lângă ei. Te uiți cam des în urmă, domnule ofițer! Te simți urmărit? Tu, un erou? Mai mult amuzat decât curios, Marius încearcă să ghicească în penumbra străzii persoana care i se adresează pe un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
nouă ne-au luat urma." Lângă el, aude gâfâitul lui Suflețel. Calcă anevoie pe panta incomodă cocoșat sub greutatea echipamentului. Contactul bocancilor lui țintuiți cu pojghița de gheață îi oferă în plus și chinul unor alunecări ocazionale. Schițează un zâmbet fugar atunci când surprinde privirea locotenentului. Cu un gest scurt, își înlătură cu dosul palmei chiciura depusă pe față, apoi pornește mai departe. Un urlet prelung care semnalează în imediata lor apropiere prezența unui lup îl smulge din gândurile sale pe Marius
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
prelinge un suspin trist. Aveți tot dreptul să știți, spune Marius într-un târziu. Da, înseamnă foarte mult. De fapt, totul. Este cea care ar fi trebuit să-mi devină soție. Iar cele două fetițe sunt copiii noștri. O rază fugară trece peste chipul lui și pentru o clipă, dar numai pentru o clipă, ochii reflectară bucurie, amărăciune, disperare, speranță. Mă priviți oarecum ciudat. De ce? Credeți că asta îmi va afecta capacitatea decizională sau că voi uita responsabilitatea ce o am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
ca din basme, el rîdea cu bucurie de copil, avea acum cincizeci și unu de ani, vesel de revederea fostului judecător din tinerețe, o Întreagă lume Îi răsărea În ochi, eu pe banca din spatele lui, privind pînă la orbire sticlirea fugară a zăpezii În soarele de necrezut al dimineții sfîșiat de goana cailor iuți. Și Crăciunul acelui an Începu spre seara zilei următoare În casa Învățătorului - el Încă nu Îmbătrînise, adică nu arăta pe măsura vremii care trecuse, soția mai Încerca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1888_a_3213]
-
decît ne arată caietele sale. În schimb, în materie de retorică vie, Dragomir ar fi putut să lase discursuri memorabile. De exemplu, ca autor de audiobook-uri, Dragomir ar fi fost mare. Așa însă, va rămîne un exemplu de cît de fugare și fragmentare pot fi sclipirile unui gînditor atunci cînd e lipsit de aptitudinea scrisului. Cît despre cîștigul pe care i-l poate oferi volumul cititorului, acesta nu poate fi decît incitarea, declanșarea meditației personale. Dragomir e un bun inspirator: notițele
Stilul lui Dragomir by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/8349_a_9674]
-
de un stil îndeajuns de personal încât să poată servi drept sursă a unei asemenea nobile întreprinderi? Câți dintre ei au parte de veritabile parodii și nu de rescrieri și poate chiar - vai! - îmbunătățiri? Întrebările rămân deschise. O ultimă notiță fugară: despre cel din urmă dintre cei citați, Cronicarul mărturisește a nu fi auzit nicicând. Fiindcă, de-ar fi auzit, nu i-ar fi fost ușor să-l uite. Binefacerile fotografiei Incitant eseul "Metafizica fotografiei", semnat de Marius Iosif, în numărul
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/8668_a_9993]