1,190 matches
-
și au contribuit la numărul mare de victime. Deși Batu a ales într-o primă fază să le permită ungurilor să fugă, la insistența lui Subutai, a ordonat urmărirea învinșilor. Arcașii călări mongoli au ucis astfel o mare parte din fugari. Arhepiscopul Ugrin a fost omorât iar Kálmán urma să moară din cauza rănilor. Regele Béla în schimb a reușit să scape cu viață. Înfrângerea de pe râul Sajo și amploarea pierderilor umane provocate a lăsat Ungaria, dar și Europa în general, expuse
Bătălia de la Muhi () [Corola-website/Science/313867_a_315196]
-
Din flanc atacă și cele șase cohorte care participaseră inițial la respingerea cavaleriei adverse. Centrul oștii lui Pompei cedează și lupta este pierdută. Cu mult mai înainte Pompei fugise în tabără. Cezar, neobosit, își îndeamnă oamenii sa-i urmărească pe fugari, sa-i încercuiască pe alții; el pierde 200 de oameni, adversarul 15.000 de morți și răniți, restul cazând prizonieri sau supunându-se învingătorului. Pompei se suie pe o corabie și fuge în Egipt, Cezar îl urmărește, dar Pompei este
Bătălia de la Pharsalus () [Corola-website/Science/318450_a_319779]
-
a fost prea târziu pentru a opri bombă să explodeze, Saber a reușit să ajungă la Ramrod la timp pentru a preveni navă să fie distrusă. Jesse Blue a scăpat în timp ce Saber Rider era astfel ocupat și a devenit un fugar, întorcând spatele Cavaleriei de Comandă și unindu-și eforturile cu cele ale Outriderilor. El a devenit obsedat de înfrângerea șerifilor stelari și de cucerirea Noii Frontiere. În versiunea japoneză, cu toate acestea, Perios nu este un om, ci o Deathcula
Saber Rider și Șerifii Stelari () [Corola-website/Science/317885_a_319214]
-
în 1975 pentru un raid în cartierul general al OPEC din Viena, soldat cu moartea a trei oameni. Acesta a fost urmat de o serie de atacuri împotriva unor ținte occidentale. Mulți ani, el a fost printre cei mai căutați fugari internaționali. Carlos a fost poreclit „Șacalul” de ziarul "The Guardian" după romanul lui Frederick Forsyth, "Ziua Șacalului", despre care se spunea că se află printre obiectele sale personale. Arestat în Sudan în 1994 și extrădat în Franța, Carlos ispășește o
Carlos Șacalul () [Corola-website/Science/323416_a_324745]
-
cu pescuitul și vânătoarea. Între timp, oamenii lui Walthrope atacă căruța cu care fugeau din oraș John Ambler și fiica sa, June (Tania Filip), dorind să o aducă pe fată lui Joshua Walthrope pentru a-i deveni soție. În ajutorul fugarilor vine John Brad care reușește să o salveze pe June. Într-o noapte, la casa fraților Brad sosește John, împreună cu June. El le explică situația în care se afla. Johnny încearcă să-i convingă pe mineri să nu se mai
Profetul, aurul și ardelenii () [Corola-website/Science/319397_a_320726]
-
și să ajungă în Valea Firii, unde s-a întâlnit cu tatăl său și i s-a alăturat. Pentru a stopa curentul de solidaritate cu partizanii, în 1950 Tribunalul Militar din Cluj i-a judecat și condamnat în contumacie pe fugari, iar a primit 12 ani muncă silnică. În vara anului 1950, împreună cu alți membri ai grupului, Avisalon a rămas în apropierea satului Răchițele, în locul numit Picioragul Porcului, unde și-au construit o colibă. În perioada următoare a participat împreună cu alți
Avisalon Șușman () [Corola-website/Science/319926_a_321255]
-
identitate numărul: 30011961120044 Alias: Predo Adresă: Doboj, Bosnia și Herțegovina 9. LUKOVIC, Milorad Ulemek Locul și data nașterii: Belgrad, Serbia, RFSI, 15 mai 1968 Pașaport/Carte națională de identitate numărul: Alias: Legija (identitate falsă sub numele de IVANIC, Zeljko) Adresă: fugar 10. MANDIC, Momcilo Locul și data nașterii: Kalinovik, Bosnia și Herțegovina, RFSI, 1 mai 1954 Pașaport numărul: 0121391. Eliberat la 12 mai 1999 la Srpsko Sarajevo, Bosnia și Herțegovina Carte națională de identitate numărul: JMB 0105954171511 Alias: Momo Adresă: Discoteca
32004E0293-ro () [Corola-website/Law/292605_a_293934]
-
oraș s-a dezvoltat foarte mult industria (îndeosebi aceea a mătăsii). În sec- al XX-lea a fost încurajată activitatea turistică. În timpul celui de-al doilea război mondial, Como cu treitoriile din preajmă a fost locul de trecere clandaetin al fugarilor evrei (și a tuturor celor persecutați) către Elveția. Orașul nu a suferit mari pagube din cauza bombardamentelor, cu toate acestea a fost teritoriul ultimelor mișcări ale lui Mussolini în fuga lui disperată de la Milano către frontiera elvețiană. Como a dat istoriei
Como () [Corola-website/Science/297324_a_298653]
-
până la barajul lacului de acumulare Dubăsari) și sectorul de jos (de la barajul lacului de acumulare Dubăsari până la mare) au fost identificate circa 140 de specii de pești : Nistrul apare în mai multe scrieri literare. Urmăriți îndeaproape de o iscoadă domnească, fugarii lui Nicoară Potcoavă se îndreaptă, în romanul "Șoimii" (1904), spre Nistru, dorind să treacă în Polonia. Ei poposesc într-o noapte la hanul armeanului Ariton din apropierea graniței, dar hangiul anunță iscoada. Deoarece apele râului erau umflate în urma ploilor, grupul lui
Nistru () [Corola-website/Science/297408_a_298737]
-
la sfârșitul războiului a fost concediat). În data de 27 august 1916 România a declarat război Austro-Ungariei. Fost ofițer, s-a oferit voluntar în armata română, dar nu i s-a aprobat cererea. În 6 decembrie armatele germane ocupă Bucureștiul. "Fugarul" se află într-o situație dificilă. Închis în casă, continuă să scrie la romanul "Ion". Între 12/13 mai1917, fratele său Emil Rebreanu, ofițer în armata austro-ungară, este acuzat de dezertare și spionaj, fiind condamnat la moarte (ecouri în lumea
Liviu Rebreanu () [Corola-website/Science/297590_a_298919]
-
repartizate în fiecare lagăr. Până în anii ’40, triburile băștinașe ajutau deseori evadații, dar criminalii fugiți au făcut multe victime printre localnici. Aceste violențe, la care se adăugau recompensele mari, tentante, i-au făcut pe băștinași să ajute autoritățile la prinderea fugarilor. Paznicilor lagărelor li se dădeau ordine severe să-și țină prizonierii sub control prin orice mijloc. Dacă un condamnat evada de sub supravegherea unui gardian, acesta din urmă risca să fie dat afară din forțele de pază și să fie condamnat
Gulag () [Corola-website/Science/298250_a_299579]
-
îmbinarea a două cuvinte: "seges" = câmp, teren, pământ productiv în limba latină și "arcesitus" = cel căutat, cel dorit, cel visat.Prin combinarea acestor două cuvinte s-a ajuns la forma "Segarcea", adică "Pământul dorit", sau "Pământul mult visat" de acei fugari care rătăciseră mult prin păduri.Semnificația cuvântului "Segarcea" ar putea fi, deci: sat îndepărtat, sat al oamenilor fugari, sătul cel dorit, cel corespunzător dorințelor lor, având o poziție strategică și fiind înconjurat de terenuri roditoare.Prima formă a numelui localității
Segarcea () [Corola-website/Science/297092_a_298421]
-
uciși (Dan Constantin, Ion Lefterache etc). La 8 mai 1953, Aranici a prezentat conducerii Securității un nou raport, descriind misiunile ce au dus la capturarea sau uciderea, în primul semestru al anului, a 11 partizani și a altor 28 de „fugari izolați”. Pavel Aranici este criticat de Francisc Butyka, directorul Direcției a III-a a Securității, pentru lipsă de profesionalism în activitate, însă Eugen Szabo, șeful Serviciului Inspecții, i-a luat apărarea. În finalul ședinței, însuși ministrul Alexandru Drăghici ia cuvântul
Pavel Aranici () [Corola-website/Science/317019_a_318348]
-
de cei trei ofițeri. Pe tot parcursul anilor '50, Pavel Aranici își continuă seria de măsuri dure și, după valurile de arestări și întețirea represiunii din anii 1958-1959, Securitatea reușește în sfârșit să lichideze rezistența armată din munți, iar ultimii fugari, cu excepția lui Ion Gavrilă Ogoranu, sunt capturați sau uciși. Acesta din urmă nu va fi arestat decât în 1976. Una din ultimele acțiuni de amploare a serviciului condus de Pavel Aranici este capturarea, la 20 mai 1958, a fraților Toma
Pavel Aranici () [Corola-website/Science/317019_a_318348]
-
activitățile de apărare a frontierei de sud-est și de continuare a colonizării militare, permițându-le să-i adăpostească pe țăranii fugiți de pe moșiile latifundiarilor ruși. În 1718, guvernul a numit atamanul și adjunctul acestuia, iar acei cazaci care fuseseră declarați fugari de pe moșii au primit ordin să se întoarcă la stăpânii lor. În 1720, cazacii s-au revoltat, opunându-se ordinelor de reîntoarcere pe moșii a fugarilor și de numire directă de către autoritățile țariste a liderilor locali. În 1723, revolta cazacilor
Cazaci de pe Ural () [Corola-website/Science/317127_a_318456]
-
1718, guvernul a numit atamanul și adjunctul acestuia, iar acei cazaci care fuseseră declarați fugari de pe moșii au primit ordin să se întoarcă la stăpânii lor. În 1720, cazacii s-au revoltat, opunându-se ordinelor de reîntoarcere pe moșii a fugarilor și de numire directă de către autoritățile țariste a liderilor locali. În 1723, revolta cazacilor a fost înăbușită în sânge, liderii acesteia au fost executați, iar autoguvernarea abolită definitiv. După acest moment a urmat scindarea dintre conducerea militară a cazacilor și
Cazaci de pe Ural () [Corola-website/Science/317127_a_318456]
-
și răscoalelor din secolul al XVIII-lea, și în special al XIX-lea, au fost legate în mare parte de eforturile guvernului pentru reformarea vieții spirituale a cazacilor din regiunea Uralilor. Unul dintre motivele revoltelor împotriva ordinelor de extrădare a fugarilor din regiunea Ural a fost dorința de ocrotire a coreligionarilor care fugiseră de persecuțiile religioase din Rusia în regiuni îndepărtate, precum cea a râului Iaik. La fel ca toți ceilalți credincioși de rit vechi, cazacii se fereau ca numele lor
Cazaci de pe Ural () [Corola-website/Science/317127_a_318456]
-
Un Imitatori de Corbi, Rephaim este primul și cel mai de încredere dintre fii lui Kalona, acum consortul lui Ștevie Rae. Acesta apare în "Obsesia" că ucigașul Anastasiei și este doborât de un foc de armă când îi urmărește pe fugari. În "Tentația" este găsit de Ștevie Rae care nu are inima să-l omoare și-l vindeca. Ulterior îl ajută să scape prin tunele, unde este găsit de novicii roși care îl folosesc ca să o atragă pe Ștevie Rae într-
Casa Nopții () [Corola-website/Science/317224_a_318553]
-
stricte cu privire la reședință, a exacerbat nemulțumirile sociale, care mocneau încă din „timpurile tulburi”. În următorii douăzeci de ani care au urmat publicării noului cod de legi, numărul țăranilor fugiți de pe moșii a crescut deosebit de mult. Unul dintre regiunile căutate de fugari era aceea a râului Don, aflată sub controlul cazacilor de pe Don. În regiunea fluviului Volga. Stenka Razin, un cazac originar din regiunea Donului, a condus o revoltă a cazacilor stabiliți în regiune și a țăranilor fugiți de iobăgie. Răscoala a
Țaratul Rusiei () [Corola-website/Science/317621_a_318950]
-
în cele din urmă . Cezar scrie că lupta a fost lungă și cu succes îndoielnic. 6000 de oameni ai clanului elvețian Verbigeni au fugit pentru a nu fi capturați. La ordinele lui Cezar, alte triburi galice i-au capturat pe fugari și i-au executat. Cei care s-au predat au fost trimis înapoi pe meleagurile lor pentru a reconstrui și a furniza alimente. Cezar susține că erau 368 000 de helveți, dintre care 92 000 de bărbați erau apți de
Războaiele Galice () [Corola-website/Science/318081_a_319410]
-
mai mult, a considerat că prin inteligență ar fi putut controla ofițerul de securitate care-l avea în legătură și ar fi putut ține la distanță încercările repetate de arestare ale lui Iosif Capotă și, implicit, descoperirea legăturilor sale cu fugarul și a rețelei de apropiați.” În toamna anului 1957 Securitatea nu mai era mulțumită de „colaborarea” cu Alexandru Dejeu, într-un raport precizându-se că acesta „a furnizat unele materiale fără importanță despre diferite elemente foste în PNȚ Maniu din
Alexandru Dejeu () [Corola-website/Science/319545_a_320874]
-
a întâlnit cu tatăl său, în felul acesta punându-se bazele grupului de partizani anticomuniști. Raziile desfășurate la Răchițele în acea zi, care i-au vizat și pe apropiații lui Șușman, au eșuat și au dus la creșterea numărului de fugari. În perioada de început, grupul „Teodor Șușman” era definit de autorități ca o "„bandă cu caracter pur politic”" și era format din 9 persoane: Teodor Șușman senior, Teodor Șușman junior, Traian Șușman, Avisalon Șușman, Ioan Popa, Ioan Bortoș, Teodor Suciu
Teodor Șușman (senior) () [Corola-website/Science/319788_a_321117]
-
doi copii mai mici, Emil și Romulica, au fost reținuți, condamnați și apoi deportați în zona Fetești, de unde nu s-au mai întors vreodată în Răchițele. În același an Tribunalul Militar Cluj i-a judecat și condamnat în contumacie pe fugari. Teodor Șușman sn. a primit 15 ani muncă silnică, 10 ani degradare civică și confiscarea averii, sub acuzația de uneltire contra ordinii sociale, tâlhărie, deținere ilegală de arme, constituire în „bandă politică înarmată”. În mod simbolic, în gospodăria lui a
Teodor Șușman (senior) () [Corola-website/Science/319788_a_321117]
-
ale suportabilității, dar și din cauza mustrărilor de conștiință pe care le avea pentru numeroșii consăteni care sufereau în beciurile Securității pentru că îi ajutaseră. Moartea sa nu a însemnat și sfârșitul grupului pe care l-a condus. Acțiunile de prindere a fugarilor au continuat în anii următori. Grupul s-a destrămat în timp, datorită prinderii unor membri (Gheorghe Mihuț, Lucreția și Mihai Jurj, Oneț Roman) sau prin moartea altora (Ioan Bortoș, Ioan Popa, Teodor jr. și Avisalon Șușman). La 2 februarie 1958
Teodor Șușman (senior) () [Corola-website/Science/319788_a_321117]
-
întâlnit cu tatăl său, în felul acesta punându-se bazele grupului de partizani anticomuniști. Raziile desfășurate la Răchițele în 18 august 1948, care i-au vizat și pe apropiații lui Șușman, au eșuat și au dus la creșterea numărului de fugari. Teodor Șușman jr, în timp ce se întorcea din Banat, a fost informat de un cunoscut despre situația creată în sat, ceea ce l-a făcut să se alăture și el grupului. Pentru a stopa curentul de solidaritate cu partizanii, în 1950 Tribunalul
Teodor Șușman (junior) () [Corola-website/Science/319835_a_321164]