1,244 matches
-
trimise, îndată, pe Grigorie, căpitanul gărzii domnești, cu cincizeci de oșteni vrednici, plătiți din galbenii domnitorului, cu porunca să i prindă pe cei doi fugari și să-i aducă îndărăt la Hîrlău. Căpitanul Grigorie, oștean vrednic și curajos, luă urma fugarilor, care trecuseră pe la schitul lui Zagavei și urcaseră Dealul Basaraba, mergând pe drumul Sucevei, cu gând să ajungă în vechea capitală a Moldovei și, de aici, drumul era deschis spre meleagurile șleahticilor leși. Călăreții ajunseră pe platoul Sângeapului, care străjuia
Chemarea străbunilor by Dumitru Hriscu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/555_a_735]
-
leși. Călăreții ajunseră pe platoul Sângeapului, care străjuia pădurile din jur. Un cioban le spuse călăreților că zărise două umbre, care se furișau spre Podu de Lut, tăind de-a curmezișul pășunile. O bănuială lumină mintea ascuțită a căpitanului Grigorie: fugarii căutau să ajungă la Fântâna Cerbului, o poiană din apropiera așezării numite Vitejeni, ai căror locuitori fuseseră înzestrați cu pământuri de însuși marele Ștefan. Iar diacul Radu fusese crescut de starostele așezării! Pâlcul de călăreți cotiră spre Podu de Lut
Chemarea străbunilor by Dumitru Hriscu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/555_a_735]
-
făcu decât cruce, murmurând „schimbarea cere jertfe, iar copilul meu va fi mielul Domnului”. Alaiul porni pe drumul de întoarcere și, după o oră, zăriră sălașul țiganilor de la intrarea în târgul Hîrlăului. Domnul era la sfat, iar, la auzul prinderii fugarilor, se lumină la față, poruncind să-i fie înfățișați. Două trupuri căzură în genunchi, în apropiera tronului: Măria Ta, nu-l omorî pe diac! izbucni în plâns domnița Catrina. Diacul m-a slujit cu credință, iar pentru asta l-am
Chemarea străbunilor by Dumitru Hriscu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/555_a_735]
-
om scăpa noi și din aceasta, se încredință Safta, începând a bate metanii și a se închina la icoanele sfinte. Omul puse un lemn pe foc și ieși în prag, privind spre dumbravă, căutând tainica pădure. Își făcu socoteala: decât fugar toată viața, mai bine să împlinească poruncile stăpânirii. Hotărî să plece la război. Două zile mai târziu, un grup de bărbați între două vârste coborau spre târgul Hîrlăului. Printre ei era și Gheorghe a lui Neculai Hriscu, care-și amintea
Chemarea străbunilor by Dumitru Hriscu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/555_a_735]
-
ca și vinovat cînd nu cheamă înapoi pe acela pe care l-a izgonit? 14. Trebuie negreșit să murim, și vom fi ca niște ape vărsate pe pămînt, care nu se mai adună. Dumnezeu nu ia viața, ci dorește ca fugarul să nu rămînă izgonit dinaintea Lui. 15. Acum, dacă am venit să spun aceste lucruri împăratului, domnului meu, am venit pentru că poporul m-a înspăimîntat. Și roaba ta a zis: "Vreau să vorbesc împăratului; poate că împăratul va face ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85050_a_85837]
-
mi-o face încă o dată familiară, sugerându-mi că nici ea n-a dormit totuși cum trebuie. Mie mi-e mult mai ușor să cobor în Constanța, cu geanta ușoară de voiaj în care abia am strecurat cu repezeală de fugar ustensilele de toaletă, hanoracul de ploaie și un pulover, radioul cadou de ziua mea, sandwich-urile pregătite totuși de mama - și cam atât. Pietrișul dur al peronului răspunde, prin talpa subțire a espadrilelor, în tot trupul meu până-n dinți și urechi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2273_a_3598]
-
imediată și urmată de un sărut scurt, dar dulce. Cred că am intrat În șoc pe moment, dar mi am revenit Îndeajuns de repede cât să-l aud spunând că ne vedem În pauză și să-l simt apucându-mă fugar de talie. Acum că Îmi aminteam, fusese drăguț. Dar nici pe departe la fel de drăguț ca băiatul cu ochi verzi, spuse o voce firavă, nechemată, din mintea mea. Termină, mi-am impus, dar vocea debita În continuare, obligându-mă să rememorez
Ștefana Paraschiv by Dansul regăsirii () [Corola-publishinghouse/Imaginative/784_a_1490]
-
doamna făcea mereu merlucius pe grătar, împrăștiind fumul prin tot cartierul de case cochete... Nu-și mai amintea nimic din acele zile; memoria a pus frumos în acele sertărașe poveștile duioase ale mamei; singura imagine care i se atașează gândului fugar e un cer negru; undeva, spre înalt, urmele zilei se pierd rozalii în cenușiul înnegrit al nopții. Când familia tânără a trecut acele căi ferate, uitate de toate trenurile în întuneric, boțul acela de om făcea prima călătorie, în brațele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2262_a_3587]
-
drumul spre Mino era neclar. Nu aveau nici o altă soluție, așadar, decât să fugă spre Muntele Ibuki. Când clanul ei era victorios, soția războinicului era cuprinsă de fericire. Dar, odată ce soțul ei pierdea - sau erau alungați din castelul lui, ca fugari - sărmana soție simțea, probabil, o nefericire pe care nu și-o putea imagina nici un bărbat care lucra la câmp sau care își vindea mărfurile în oraș. Din acea zi începând, membrii casei lui Hideyoshi au început să flămânzească, să doarmă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
părea mult mai relaxat decât își imaginase Inuchiyo că avea să fie. Inuchiyo fu mai binevoitor decât de obicei în primirea pe care i-o făcu generalului înfrânt. Toshinaga era la fel de îngrijorat ca și tatăl său și-l ajută pe fugar să-și scoată sandalele îmbibate de sânge. — Mă simt de parcă aș fi la mine acasă. Bunătatea impresionează profund pe cel aflat în abisul deznădejdii și îl face să nu mai fie suspicios și plin de amărăciune. Este singurul lucru care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
dar castelul rămase tăcut. Katsuie nu apăru, poate gândindu-se că vederea celor doi prizonieri ar fi fost peste puterile lui. Și, desigur, era clar că strategia lui Hideyoshi consta în a distruge moralul oamenilor din castel. În timpul nopții, sosiseră fugari răzleți din armata lui Katsuie, astfel că acum castelul adăpostea cam trei mii de suflete, inclusiv necombatanți. În plus, Genba și Katsutoshi fuseseră prinși vii de inamic și nici chiar Katsuie nu-și putea alunga gândul că-i sosise sfârșitul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
purtătoare, soldații priviră cum șase mâneci elegante trecură pe-alături, umezite de ceață. Sora cea mai mare o ținea de mână pe cea mijlocie, care, la rândul ei, avea grijă de mezină. Mergeau tiptil pe drumul pietruit. Eticheta cuvenită pentru fugari cerea să umble încălțați foarte sumar pentru a-și proteja picioarele, iar micile prințese nu făceau excepție, păind pe pământ doar cu niște șosete de mătase grea. Cea mai mică se opri din mers și spuse că voia să se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
fuseseră peste măsură de îngrijorați de ceea ce, din câte mi se explica acum, se dovedise a fi o îndelungă dispariție de-a mea. Mi-au sărutat obrajii și ne-au strâns în brațe pe amândoi deopotrivă, pe noi, cei doi fugari speriați ai nopții. Inutil să vă mai spun că atât eu, cât și Maro am luat teribila decizie de a nu mai frecventa nicicând vreun cenaclu literar al micului nostru orășel. Nu știu în ce măsură și-a respectat bunul Maro promisiunea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2045_a_3370]
-
dar apoi, porțile s-au închis și el a rămas închis între zidurile fortăreții. O vreme groaza pe care o inspira a pus oamenii pe fugă, dar când s-a aflat că prea puțini dintre oștenii săi erau cu el, fugarii s-u întors și l-au împresurat. Se părea că i-a sunat sfârșitul, dar iată că a fost salvat tocmai de ceea ce amenința să-l nimicească. Soldații Angelicăi, înaintând din toate părțile, au părăsit meterezele, iar oștirea lui Agrican
AVENTURI ALE PAIRILOR De la curtea lui Carol cel Mare sec.al VIII-lea e.n. by Thomas Bulfnich () [Corola-publishinghouse/Imaginative/349_a_559]
-
a unuia dintre picioarele dindărăt care erau albe. N-avea seamăn de iute ce era, dar ca forță i-o lua înainte lui Bayard. Rinaldo a încălecat pe Rabican și a ieșit din peșteră. Pe drum ei au întâlnit un fugar din tabăra lui Agrican, acesta le-a povestit multe minunății despre vitejia unui cavaler al Angelicăi, încât Rinaldo a ajuns la convingerea că acel viteaz cavaler trebuie să fie Roland, deși nu-și putea închipui cum de a izbutit să
AVENTURI ALE PAIRILOR De la curtea lui Carol cel Mare sec.al VIII-lea e.n. by Thomas Bulfnich () [Corola-publishinghouse/Imaginative/349_a_559]
-
-i accepte provocarea. S-au bătut vitejește o vreme; dar iată că sorții s-au întors în favoarea armatei păgâne, iar oștile lui Carol Magnul cedau în toate punctele retrăgându-se în învălmășeală. Cei doi combatanți au fost despărțiți de gloata fugarilor și a urmăritorilor, iar Rinaldo a alergat să-și ia calul. Dar Bayard, care între timp scăpase din pripon, o luase și el la fugă,Rinaldo încercând să-l prindă a ajuns într-o pădure deasă, depărtându-se asatfel de
AVENTURI ALE PAIRILOR De la curtea lui Carol cel Mare sec.al VIII-lea e.n. by Thomas Bulfnich () [Corola-publishinghouse/Imaginative/349_a_559]
-
de curtuazie, a spus cavalerului creștin să plece, că el va rămâne să continue lupta cu Rodomont. Duelul a urmat, susținut cu îndârjire de ambele părți, dar a fost curând întrerupt de întoarcerea Brandamantei. Neputându-i ajunge din urmă pe fugari și nevenindu-i să lase altuia sarcina unei lupte care era a ei, se întoarse pentru a o relua. Ea a sosit, însă, tocmai în clipa când ,campionul ei dăduse adverasrului o lovitură atât de puternică ,încât acesta a scăpat
AVENTURI ALE PAIRILOR De la curtea lui Carol cel Mare sec.al VIII-lea e.n. by Thomas Bulfnich () [Corola-publishinghouse/Imaginative/349_a_559]
-
pună puțină rânduială în fuga lor. El a strâns trupele rămase formând un batalion și s-a retras într-o oarecare ordine spre tabăra sa care era bine întărită prin redute și printr-un șanț larg. Către această tabără grăbeau fugarii și încetul cu încetul tot ce mai rămăsese din armata maură s-a strâns acolo. Împăratul și-ar fi zdrobit poate cu desăvârșire inamicul în noaptea aceea, dar socotind că nu era prudent să-și expună trupele așa obosite cum
AVENTURI ALE PAIRILOR De la curtea lui Carol cel Mare sec.al VIII-lea e.n. by Thomas Bulfnich () [Corola-publishinghouse/Imaginative/349_a_559]
-
repezi cu prețioasa lor sarcină, ei au văzut că stelele începeau să pălească și că umbrele nopții aveau să fie în curând risipite de auroră. Tocmai în clipa aceea Zabrino, pe care vitejia îl împinse deprte de tabără în urmărirea fugarilor, întorcându-se, a intrat în pădurea în care se aflau cei doi prieteni. Câțiva cavaleri din suita lui au zărit de la distanță pe tinerii maur. Cloridon a văzut și el ceata și, observând că ei se risipeau în câmpie ca și cum
AVENTURI ALE PAIRILOR De la curtea lui Carol cel Mare sec.al VIII-lea e.n. by Thomas Bulfnich () [Corola-publishinghouse/Imaginative/349_a_559]
-
ai lui Tzara. Denunțat ca traficant imoral și dezertor, militantul Dada e opus strategic (probabil pentru a contracara suspiciunile de antisemitism...) unor intelectuali evrei „asimilați”, fideli militar României: „A se scuti de precursori, de inventatori și fondatori din Valahia noastră, fugari de la armată cînd a venit vremea să ne apărăm țara. Tristan Tzara și Marcel Iancu erau tineri capabili de a purta veston militar în 1916-1918, așa cum au purtat Ion Trivale, Maxy, Marcel Pauker și atîția israeliți asimilați și cufundați, cot
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
noștri. Ni se va părea că trebuie doar să vrem, și putem răsturna munții. Ce-i drept, uneori vom reuși dacă nu să-i răsturnăm, măcar să-i zguduim cît să se audă de departe. Așa au gîndit și cei doi fugari. Au mers, în căutarea locului potrivit, zile la rîndul. Poate că, la început, nici n-au dorit cu adevărat să se stabilească undeva. Plăcerea umblatului, a descoperirii atîtor locuri incredibile, a atîtor ființe deosebite, le-a fost unic țel. Au
by Crenguţa H. B. Docan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1108_a_2616]
-
se deslușea roșul crucii. La pupa flutura un stindard negru, abia estompat de albul unui cap de mort. O mișcare convulsivă Însuflețea puntea. Pe podeaua de scânduri, Întreg echipajul, Înarmat, era pregătit să respingă, prin lovituri de vâsle, masa de fugari care căuta cu disperare să urce la bord. Amândoi se aruncară În apa scăzută, făcându-și loc cu forța printre fugari, strivind și călcând În picioare trupurile celor ce alunecaseră pe fundul mocirlos. Înaintară cu dificultate până când ajunseră În dreptul flancului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
Însuflețea puntea. Pe podeaua de scânduri, Întreg echipajul, Înarmat, era pregătit să respingă, prin lovituri de vâsle, masa de fugari care căuta cu disperare să urce la bord. Amândoi se aruncară În apa scăzută, făcându-și loc cu forța printre fugari, strivind și călcând În picioare trupurile celor ce alunecaseră pe fundul mocirlos. Înaintară cu dificultate până când ajunseră În dreptul flancului, chiar sub sculptura de la prora. Vârful unei lăncii le trecu primejdios pe lângă creștete, printre strigătele de amenințare. Nu vrem să urcăm
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
cățelei de maică-ta! strigă Dante În timp ce falsul cerșetor Îi pierea din vedere. Tersit mizerabil! mai avu puterea să adauge, gâfâind de efort și de enervare. Zări cum un tânăr ieșea din mulțimea de curioși și o lua pe urmele fugarului. Părea să poarte uniforma polițailor. Speră că va izbuti să-l prindă. Cine era pungașul acela? Îl Întrebă apoi pe Giannetto, care Încă mai azvârlea blesteme și obscenități Împotriva adversarului său. — Nu știu, răspunse acesta cu o grimasă de durere
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
apăruse unul din arcașii mercenari, cu săgeata potrivită În arbaletă. Se aplecă Într-un genunchi țintind cu grijă spre spinarea lui Dante, care se Îndepărta. Mâna lui Cecco Angiolieri Împinse arma În sus, deviind săgeata, care se pierdu peste capul fugarului. — Stai. Și-a făcut deja un mormânt de cuvinte, zise el arătând spre poet. Acolo va fi Îngropat. Străbătu drumul care Îi mai rămăsese gâfâind, apelând la ultimele sale puteri. În fond, revolta aceea se dovedea a fi prielnică. Nimeni
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]