5,270 matches
-
în acest spațiu întins și au înlesnit circulația permanentă a grupurilor umane și a produselor obținute de aceștia. Acest complex cultural prezintă și diferențieri în activitatea economică, în construirea și amenajarea locuințelor, în ceramică, în podoabe și ornamente, în obiceiurile funerare, fără însă a atenua unitatea remarcabilă a civilizației Sântana de Mureș-Cerneahov. Rezultată dintr-un proces complex de aculturație, aceasta oferă puține posibilități de identificare etnică a creatorilor și purtătorilor ei, elementele caracteristice care s-au perpetuat au devenit bun comun
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
II, p. 561-562. 18. M. Macrea, Viața în Dacia romană, București, 1969, p. 464-488; I. Ioniță, Din istoria și civilizația dacilor liberi. Dacii din spațiul est-carpatic în secolele II-IV, Iași, 1982; I. Ioniță, V. Ursachi, Noi date arheologice privind riturile funerare la carpo-daci, în SCIV 19, 1968, 2, p. 211-226; Istoria Românilor, vol. II, p. 572-578. 19. P. P. Panaitescu, Introducere la istoria culturii românești, București, Editura Științifică., 1969, p. 66-73. 20. P. P. Panaitescu, op. cit., p. 79-81; Istoria Românilor, vol
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
C. Preda, Circulația monedelor romane postaureliene în Dacia, în SCIVA 26, 1975, 4, p. 441-486; Istoria Românilor, vol. II, p. 617-619. 22. V. Butnariu, Monedele romane posraureliene în teritoriile carpato-dunăreano-pontice (anii 275-491), în Arh. Mold. 14, 1991, p. 67-107; Riturile funerare la daci și daco-romani, București, 1971, p. 122-135; D. Protase, Autohtonii în Dacia. Dacia postromană până la slavi, Cluj, 2000; Istoria Românilor, vol. II, p. 620-628; 23. Vezi Dolinescu-Ferche, Așezări din secolele III-IV în sud-vestul Munteniei. Cercetările de la Dulceanca, București, 1974
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
care simpli credincioși și comunități întregi îl aveau față de zeități. Dintr-un act mitraic aflăm despre serbarea Saturnaliilor, în Scythia, la începutul secolului al IV-lea, iar trupele romane, la 322-323, îl cinsteau pe Deus Sanctus Sol, zeu mitraic. Actele funerare din Scythia erau prezente și ele, expresie a forței păgânismului, teme, idei, credințe, cutume. În primul sfert al secolului al IV-lea, lumea preponderent păgână domină în Scythia, în vremea lui Licinius, a cărui conducere n-a marcat sfârșitul păgânismului
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
să pătrundă și în lumea păgână rurală. Începutul convertirii satelor dobrogene se oglindește și în construcția unei biserici în localitatea Telița-Amza, jud. Tulcea și biserica martirică de la Niculițel, jud. Tulcea. Păgânismul era mult mai tenace în mediul rural. În practicile funerare creștine, în Scythia se observă preluarea unor obiceiuri funerare păgâne-de pildă, într-o necropolă creștină de la Tomis s-a aflat o cameră funebră destinată prânzului funerar, cutumă de certă origine păgână. Creștinismul oficial a respins banchetele funebre, practica aducerii de
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
satelor dobrogene se oglindește și în construcția unei biserici în localitatea Telița-Amza, jud. Tulcea și biserica martirică de la Niculițel, jud. Tulcea. Păgânismul era mult mai tenace în mediul rural. În practicile funerare creștine, în Scythia se observă preluarea unor obiceiuri funerare păgâne-de pildă, într-o necropolă creștină de la Tomis s-a aflat o cameră funebră destinată prânzului funerar, cutumă de certă origine păgână. Creștinismul oficial a respins banchetele funebre, practica aducerii de ofrande și săvârșirea libațiilor la morminte, dar creștinismul popular
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
de la Niculițel, jud. Tulcea. Păgânismul era mult mai tenace în mediul rural. În practicile funerare creștine, în Scythia se observă preluarea unor obiceiuri funerare păgâne-de pildă, într-o necropolă creștină de la Tomis s-a aflat o cameră funebră destinată prânzului funerar, cutumă de certă origine păgână. Creștinismul oficial a respins banchetele funebre, practica aducerii de ofrande și săvârșirea libațiilor la morminte, dar creștinismul popular a conservat integral obiceiurile păgâne. Aceasta o arată sursele bisericești, inscripțiile, descoperirile arheologice, pictura murală, cina funerară
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
funerar, cutumă de certă origine păgână. Creștinismul oficial a respins banchetele funebre, practica aducerii de ofrande și săvârșirea libațiilor la morminte, dar creștinismul popular a conservat integral obiceiurile păgâne. Aceasta o arată sursele bisericești, inscripțiile, descoperirile arheologice, pictura murală, cina funerară fiind o dovadă a întâlnirii între pietatea păgână și cea creștină. În concluzie, în secolul IV, în Scythia (Dobrogea), creștinismul progresează mult, iar păgânismul este în defensivă.20 Păgâni și creștini în fosta provincia Dacia După retragerea aureliană, între sfârșitul
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
interzicerea credințelor păgâne și distrugerea imaginilor sacre vechi, instrumente magice, protectoare și binefăcătoare (talismane). Această credință e dovedită și de inscripția de pe o cărămidă de la Căunița de Jos-Gornea (jud. Caraș-Severin)amulete apotropaice puse în mormânt, vechi obicei păgân. În domeniul funerar, înhumația era predominantă, conform descoperirilor din necropola Sucidavei, din secolul al IV-lea, dar incinerația nu era abandonată, se introduceau monede în mormânt, cutumă religioasă păgână romană. În nordul provinciei Dacia, unde se perpetuează o "romanitate fără Imperiu" (M Bărbulescu
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
au refugiat la nord de Dunăre în secolul al IV-lea. Infiltrarea unor grupuri de daci liberi, care au activat credințele vechi de substrat (zalmoxiene), denotă conservatorismul tenace al mediilor rustice, care au influențat ritul de înmormântare și pe cel funerar. În timpurile târzii ale secolului al IV-lea, comportamentul păgânilor întârziați este unul specific, tainic, modest, inofensiv. Cei rămași, la Ulpia Traiana, Tibiscum, Napoca, n-au abandonat credințe și rituri vechi romane, altădată active, probe ale loialității față de Imperiu. În
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
bală, "ghionoaie" (ciocănitoare). Inexistența templelor, lipsa idolilor, absența dedicațiilor nu constituie premise ale abstractizării sacrului, ce vine în întâmpinarea ideii Dumnezeului creștin, nevăzut, infinit? Nu este o premisă a creștinării? Expresie a persistenței păgânismului, după retragerea aureliană (275), este domeniul funerar. Mormintele de incinerație, de la sfârșitul secolului III sau din secolul IV, de la Iernut, Lechința de Mureș și Sărățeni (jud. Mureș), Sf. Gheorghe (jud. Covasna), Soporu de Câmpie (jud. Cluj), cimitirul 1 Brateiu (jud. Sibiu), unde se practica, până la anul 400
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
incinerație, de la sfârșitul secolului III sau din secolul IV, de la Iernut, Lechința de Mureș și Sărățeni (jud. Mureș), Sf. Gheorghe (jud. Covasna), Soporu de Câmpie (jud. Cluj), cimitirul 1 Brateiu (jud. Sibiu), unde se practica, până la anul 400, același rit funerar, indică fără echivoc conservatorismul locuitorilor daco-romani din sate, întărit și de influențe venite din substrat, practici și obiceiuri funerare ce coboară în vremurile vechi dacice și daco-romane, care au lăsat urme în spiritualitatea creștină. Ca exemplu menționăm monede aflate în
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
Gheorghe (jud. Covasna), Soporu de Câmpie (jud. Cluj), cimitirul 1 Brateiu (jud. Sibiu), unde se practica, până la anul 400, același rit funerar, indică fără echivoc conservatorismul locuitorilor daco-romani din sate, întărit și de influențe venite din substrat, practici și obiceiuri funerare ce coboară în vremurile vechi dacice și daco-romane, care au lăsat urme în spiritualitatea creștină. Ca exemplu menționăm monede aflate în morminte ca obol, la Iernut și Brateiu, vase de băut pentru morți, însoțite de banchetul funebru, la Brateiu.22
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
misionari din sudul fluviului"(Pârvan). La Biertan (jud. Sibiu) s-a aflat o tăbliță votivă cu inscripția "Ego Zenovius votum posui"-o ofrandă (donariu), apoi fibula-inel de la Micia (Vețel-jud. Hunedoara) cu inscripția "Quartine vivas". Ca o concluzie generală, creștinarea monumentelor funerare este o dovadă clară a penetrației adânci a noii religii printre daco-romani și, în același timp, ea este o probă a legăturii dintre cele două ramuri ale creștinătății dunărene. Fenomenul acesta a început sub Constantin (după 306) și atinge apogeul
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
infiltrați din teritoriile de nord-vest și din cele est-carpatice, care prin credința lor tradițională (zalmoxiană) au contribuit la întărirea rezistenței mediului rural autohton în fața penetrației religiei creștine. Au pătruns apoi elemente etnice germane, purtătoare ale culturii Sântana de Mureș, ritul funerar reflectă o diversitate de credințe și obiceiuri religioase ale exponenților acestei culturi (civilizații). Nu știm cum se desfășura liturghia, dar rezultă că liturghia euharistică și alte elemente ale cultului creștin se efectuau, în ex-provincia Dacia, în limba latină. În teritoriile
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
ceea ce demonstrează elaborarea unei "forma mentis".25 Cultul martirilor în spațiul daco-roman a fost impulsionat de practicarea acestuia în bisericile de pe malul drept (sudic) al Dunării. Anul liturgic, marile sărbători, în nordul Dunării, erau: Nașterea, Boboteaza, Paștele, Înălțarea, Cincizecimea. Ritul funerar în Dacia nord-dunăreană, universul funerar al credincioșilor locali erau dominate de numeroase elemente păgâne, pe care ierarhii, sinoadele și Imperiul creștin încercau zadarnic să le elimine din comportamentul supușilor. Dar moștenirea antică (precreștină) era prea puternică pentru a fi ușor
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
mentis".25 Cultul martirilor în spațiul daco-roman a fost impulsionat de practicarea acestuia în bisericile de pe malul drept (sudic) al Dunării. Anul liturgic, marile sărbători, în nordul Dunării, erau: Nașterea, Boboteaza, Paștele, Înălțarea, Cincizecimea. Ritul funerar în Dacia nord-dunăreană, universul funerar al credincioșilor locali erau dominate de numeroase elemente păgâne, pe care ierarhii, sinoadele și Imperiul creștin încercau zadarnic să le elimine din comportamentul supușilor. Dar moștenirea antică (precreștină) era prea puternică pentru a fi ușor eliminată. Prezența în limba română
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
eliminată. Prezența în limba română a termenilor "priveghea", "priveghere", priveghi", proveniți din latinul pervigilare ("a veghea toată noaptea") și a "comânda" ("a da de pomană"), "comând" ("pomană") provenite din lat. commendare (a încredința) sunt dovezi indirecte ale perpetuării vechii cutume funerare în nordul Dunării. Într-un ținut ca cel nord-dunărean al fostei provincii Dacia, rămas politic-administrativ și bisericesc în afara Imperiului, un conflict acut între vechea și noua credință a fost puțin probabil, dimpotrivă, putem presupune, intuitiv, că n-a fost teritoriu
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
dominat întrutotul de păgânism, lipsesc complet urmele creștine, iar populația autohtonă și-a conservat propria civilizație până în pragul secolului al V-lea, la fel și tradițiile spirituale. Sarmații (iazigii) au morminte de înhumație, iar germanii (vizigoții, gepizii) practicau același rit funerar. Locuitorii autohtoni din vest și nord-vest nu aflaseră, între 275-400, de creștinism. În concluzie, în secolul al IV-lea, viața religioasă din spațiul carpato-dunăreano-pontic este un tablou cu patru registre pe care am încercat să-l zugrăvim veridic mai sus
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
așa cum arătam mai sus, creștinii predominau în orașe, la sate oamenii se închinau încă vechilor zeități păgâne, autohtone sau romane. Astfel, la Apulum, Napoca, Potaissa, Porolissum, ca și la Drobeta, Sucidava, Romula, în secolul IV, se practica exclusiv înhumația, rit funerar creștin, iar în așezările rurale, incinerația. Coexistența celor două rituri funerare, înhumația și incinerația, indică faptul că răspândirea creștinismului a fost lentă și treptată, și că noua credință nu a înlăturat brusc toate formele religioase păgâne (necreștine). Evoluția termenilor pagus
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
se închinau încă vechilor zeități păgâne, autohtone sau romane. Astfel, la Apulum, Napoca, Potaissa, Porolissum, ca și la Drobeta, Sucidava, Romula, în secolul IV, se practica exclusiv înhumația, rit funerar creștin, iar în așezările rurale, incinerația. Coexistența celor două rituri funerare, înhumația și incinerația, indică faptul că răspândirea creștinismului a fost lentă și treptată, și că noua credință nu a înlăturat brusc toate formele religioase păgâne (necreștine). Evoluția termenilor pagus (sat), paganus (locuitor al satului) și păgân, în limba română, este
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
frapează la o privire atentă a realităților din Scythia Minor, înfățișate de sursele istorice din secolele amintite, este biruința categorică a creștinismului. Spiritul noii religii se regăsește peste tot: în atitudinea civică, concepția urbanistică, creațiile artistice, viața cotidiană, cu excepția domeniului funerar, unde se mai resimt atavismele vechii religii, păgânismul este complet obnubilat (învins). Ținutul Dobrogei devenise un bastion al religiei creștine din Imperiul de Răsărit, cel mai avansat din spațiul românesc. Episcopia Tomisului Numărul tot mai mare de creștini, ca și
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
la Histria, cinci, la Callatis, Bizone, Tropaeum Traiani, șase, iar alte biserici la Ulmetum, Zaldapa, Axiopolis, Capidava, Carsium, Troesmis, Dinogetia, Noviodunum, Aegysssus, Salsovia, Halmyris. Provincia episcopală Scythia a rămas profund atașată valorilor ortodoxe: sărbătorile sfinților, cultul martirilor, cinstirea relicvelor, ritul funerar răspândit acum era inhumația. Ca în toată lumea mediteraneană, epigrafia funerară a Scythiei Minor era un bun exemplu de continuitate a limbajelor culturale și de integrare a formulelor vechi în concepte noi. Dincolo de dogmă, practici și simboluri, gândirea creștină păstrează o
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
alte biserici la Ulmetum, Zaldapa, Axiopolis, Capidava, Carsium, Troesmis, Dinogetia, Noviodunum, Aegysssus, Salsovia, Halmyris. Provincia episcopală Scythia a rămas profund atașată valorilor ortodoxe: sărbătorile sfinților, cultul martirilor, cinstirea relicvelor, ritul funerar răspândit acum era inhumația. Ca în toată lumea mediteraneană, epigrafia funerară a Scythiei Minor era un bun exemplu de continuitate a limbajelor culturale și de integrare a formulelor vechi în concepte noi. Dincolo de dogmă, practici și simboluri, gândirea creștină păstrează o importantă zestre de idei și credințe de origini și vechimi
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
provocate de impactul invaziei popoarelor stepei conduse de huni au fost devastatoare: abandonarea orașelor, instalarea modului de viață rural, începutul uniformizării civilizației locale. În același timp, a continuat generalizarea romanizării, ceramica dacică se diminuează sau dispare, are loc încetarea practicilor funerare specifice dacilor și încheierea bilingvismului. Aceste evoluții istorice specifice și contradictorii au avut consecințe însemnate și în plan religios. Astfel, creștinismul atestat în secolul al IV-lea, în fosta provincie Dacia și în regiunile extra-carpatice trebuie să fi parcurs o
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]