2,159 matches
-
În dimineața asta? Problemele lui nu datau de ieri, de alaltăieri. Luase cina la niște prieteni care, abia Întorși din vacanță, Îi dăduseră telefon și-l invitaseră, aflînd că era singur. În vestibulul apartamentului lor se Îngrămădea materialul de alpinism, funii, căști, crampoane, pioleți. Se așezaseră imediat la masă: pe o latură, un cuplu de alpiniști de Înalt nivel, Lionel Lefèvre și Catriona Randall, consoarta lui, Îmbrăcată Într-o rochie de vară care o făcea irezistibilă, amîndoi debordînd de energie, vorbăreți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
În vîrful degetelor lunga bîrnă suspendată În gol, În fața privirilor Îngrozite ale clasei care nu avea totuși handicapul de a fi Învățat gimnastică sub conducerea unei călugărițe. Primul meu orgasm mi-a venit din senin taman cînd mă cățăram pe funia netedă. Ajuns sus, o senzație pînă atunci necunoscută a Început să iradieze din tot pîntecele, mergînd pînă la mușchii brațelor. Îmi simțeam picioarele ca de cîrpă și mă țineam zdravăn de funie, Încercînd să nu pierd nimic din furnicătura voluptuoasă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
venit din senin taman cînd mă cățăram pe funia netedă. Ajuns sus, o senzație pînă atunci necunoscută a Început să iradieze din tot pîntecele, mergînd pînă la mușchii brațelor. Îmi simțeam picioarele ca de cîrpă și mă țineam zdravăn de funie, Încercînd să nu pierd nimic din furnicătura voluptuoasă În seama căreia m-aș fi lăsat dacă n-aș fi fost În primejdie de moarte dînd drumul funiei. Nu pricepeam ce mi se Întîmplă și continuam să stau acolo sus așteptînd
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
mușchii brațelor. Îmi simțeam picioarele ca de cîrpă și mă țineam zdravăn de funie, Încercînd să nu pierd nimic din furnicătura voluptuoasă În seama căreia m-aș fi lăsat dacă n-aș fi fost În primejdie de moarte dînd drumul funiei. Nu pricepeam ce mi se Întîmplă și continuam să stau acolo sus așteptînd să se ivească vreo soluție. Am auzit În mod vag glasul camarazilor: „Coboară la loc, François!“. Uitasem că ne cățăram pe funie pe echipe, era un soi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
primejdie de moarte dînd drumul funiei. Nu pricepeam ce mi se Întîmplă și continuam să stau acolo sus așteptînd să se ivească vreo soluție. Am auzit În mod vag glasul camarazilor: „Coboară la loc, François!“. Uitasem că ne cățăram pe funie pe echipe, era un soi de cursă de ștafetă pe verticală. Cu extazul acela neprevăzut, Îmi făceam echipa să piardă! Seara, ca un adevărat savant, am Încercat să reproduc experimental senzațiile voluptuoase pe care le descoperisem cu totul din Întîmplare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
mă complimenta În legătură cu logodnica mea. Patru ani de logodnă! Un speolog care nu petrecuse decît șaizeci de zile Într-o peșteră a scris o carte despre asta. Așteptase șaizeci de zile pînă să dea semnalul să fie tras sus cu funia, și toată lumea Îl felicitase pentru voința lui! Iar eu așteptasem patru ani! Patru ani de trimis scrisori Tinei, scrisori pe care ea refuză acum să mi le Înapoieze, scrisori care m-ar fi ajutat să-mi scriu cartea. Aș fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1977_a_3302]
-
cu ei? întrebă Porfiri. ă Fără sânge, spuse doctorul. În cazuri de ștrangualre, este normal ca ochii să fie plini de sânge. Frânghia era prinsă în carnea moale de la gât. Doctorul o tăie cu bisturiul, trecând lama cu delicatețe peste funie, atent să nu încrusteze pielea. Apoi o îndepărtă cu o pereche de foarfece lungi. ă Aici, asta-i interesant, spuse el. Asta este interesant. Îi ridică barba ca să vadă și ei. Cu toții se aplecară peste cadavru și își concentrară atenția
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2228_a_3553]
-
Apoi o îndepărtă cu o pereche de foarfece lungi. ă Aici, asta-i interesant, spuse el. Asta este interesant. Îi ridică barba ca să vadă și ei. Cu toții se aplecară peste cadavru și își concentrară atenția asupra urmei adânci lăsate de funie pe gâtul mortului, apoi se ridicară, pentru aer și pentru a-l fixa pe doctor cu fețe nelămurite. ă Un moment. Așa o să vedeți mai clar. Luă o lamă din cufăr și rase barba într-un loc. ă Tot nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2228_a_3553]
-
putut să jur că era Ardenti - fu catapultat de ceilalți peste masă, care dispăru literalmente de sub picioarele lui Belbo, se duse cât colo, În timp ce, În virtutea aceleiași Împingeri, Pendulul Începea o oscilare rapidă și violentă, smulgându-și și victima odată cu sine. Funia se Întinsese sub greutatea sferei și se Înfășurase, de data aceasta strânsă ca un laț, În jurul gâtului bietului meu prieten, proiectat În aer, atârnând de-a lungul firului Pendulului și, zburând deodată către extremitatea de răsărit a corului, acum se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2111_a_3436]
-
răposat chiar lîngă unul din corturi, Înfășurat În plastic, dar vînturile au smuls folia aia de plastic și aproape ca au luat leșul pe sus. După asta, au băgat trupul Într-un sac de dormit, l-au legat bine cu funii de nylon și l-au priponit de gheață. VÎntul a smuls și sacul de dormit, și toate celelalte Învelitori ulterioare, așa că primul om care se ducea dimineață la latrină trebuia să acopere din nou leșul cu barbă roșie. După cîteva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
uită unde a zburat fluturele și se bat cu pumnii În piept și plînge. Apoi iar toată lumea gustă apa din nou, chiar și copiii și tot era dulce ca mierea. A doua zi, un om s-a coborît pe o funie lungă pînă În fundul puțului, care era așa de adînc că a trebuit să adune toate funiile din sat și cînd s-a Întors Înapoi, după două zile, a adus un os alb de cap de mort... Cum se spune? — Un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
toată lumea gustă apa din nou, chiar și copiii și tot era dulce ca mierea. A doua zi, un om s-a coborît pe o funie lungă pînă În fundul puțului, care era așa de adînc că a trebuit să adune toate funiile din sat și cînd s-a Întors Înapoi, după două zile, a adus un os alb de cap de mort... Cum se spune? — Un craniu, mami. — Craniu. Ia craniul ăla alb și Îl arată la toți și toți spune că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
lui și-și îmbrăca hakama și haori, înainte de a-și începe activitatea. Le-a auzit pe barmanițe agitându-se pe stradă. A privit afară printr-o crăpătură a ferestrei și a văzut un hingher trăgându-l pe Napoleon cu o funie de gât. Napoleon s-a împotrivit, a încercat să fugă, dar în zadar. A fost aruncat în aceeași cușcă cu ceilalți câini vagabonzi. — Săracu’ de el! Dă-i drumu’! — Ăsta n-are pic de inimă! Chelnerițele îl copleșeau cu reproșuri
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2300_a_3625]
-
-ți vorbească. La palat mi-au îngăduit să mă spăl în bazinul servitorilor, cu apă ca gheața, și mi-au pus hainele pe foc. Mi-au dat o tunică țesută din cânepă și deșeuri de in și o bucată de funie scămoșată în loc de curea. Pe vremea aceea, la Friuli, duci erau Taso și Kakko, doi frați care hotărâseră să guverneze împreună. Mi-am închipuit că fusesem chemat de Kakko, al cărui protejat eram. Ca să mă ajute. Astfel, ajuns la pretoriu, deși
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
vin. - Te-aș putea ucide dintr-o singură lovitură, a spus, dar am alte porunci. Du-te la fereastră, deschide bine ochii și taci mâlc. Deși m-am opus și am amenințat, mi-au legat mâinile la spate cu o funie, și centurionul mi-a dat brânci până la fereastră. S-a postat în spate și, cu tăișul spadei late pe gâtul meu, mi-a zis: - La prima vorbă pe care-o scoți, îți iau gâtul. N-aveam ce face decât să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
șobolani, și cu o fereastră prin care pătrundea oleacă de lumină și de aer. Printre deținuți am remarcat un tânăr cu o privire isteață, chiar dacă mohorâtă. Am cerut să vorbesc cu el, și mi l-au adus, legat cu o funie de gât. Trupul lui lăsa să se vadă că ducea dorul mâncării, dar ceva putere încă mai avea. Fusese arestat cu două zile în urmă, deoarece încercase să tâlhărească un pelerin pe drumul spre Roma. - Îl cheamă Bovo, pentru prima
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
mercurul va fi sistat. N-a fost nevoie să-l torturez pe Annio. A scos de sub o țiglă săculețul cu sarea de mercur și a dat-o în vileag pe Gundeperga. A fost dus în temniță și strangulat cu o funie. Gundenperga, la stăruința mea pe lângă Rotari, care voia să-i scoată ochii și să-i smulgă limba în forul din Pavia, a fost băgată în aceeași zi într-un car închis, din cele folosite pentru prizonieri, și dusă la o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
e pe moarte! L-am urmat în fugă, și am găsit-o pe Gaila în pat, acoperită doar cu un cearșaf. Două slujnice îi ridicau capul, pe când răsuflarea ei aducea cu cea a unui spânzurat strâns tot mai tare de funia din jurul gâtului; fața i se albăstrise. Inima îmi bătea de să-mi spargă pieptul, dar am încercat să mă stăpânesc. M-am dus lângă ea, poruncind să fie aprinse toate lămpile. Gaila s-a uitat la mine înspăimântată, implorându-mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2044_a_3369]
-
arzând încă pe zidurile înalte. Podul, care mergea de la mal până în buza insulei, nu părea foarte lung, cel puțin din locul în care privea Ghighina. O luase într-un suflet spre el, tropăind pe podelele de stejar, legate bine cu funii din păr de capră. Era un pod suspendat care se legăna deasupra apei. Apoi podul devenise fără sfârșit. Zogru plutea lent, mult prea lent, în urma fetei. Ar fi vrut s-o oprească, sa-i spună ceva, dar nu putea decât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2299_a_3624]
-
lemnul porții cu tot. Pe urmă privirile li s-au întâlnit. Și-a făcut repede două cruci și-a vrut să bată în poarta mănăstirii. Dar zgomotele erau minore, ca și cum ar fi bătut cu un băț de chibrit. A tras funia clopotului, care nici nu s-a clintit, și apoi a început să zgârie lemnul, dar, în afară de Zogru, nimeni, nici măcar fantoma însăși nu auzea ecoul loviturilor moi. - Nu mai bate, Măria ta, că e degeaba, a spus, Zogru, știind prea bine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2299_a_3624]
-
semn al pământului în vânt, Măsoară clipele. E ceasul vecerniei... Fior Să fi fost real? Vis cumplit... Vreau să uit! Mă plimb pe coridoare. Vine noaptea. Vârtejul acela mă prinde din nou În ghearele sale. Mă tem. Deodată apare o funie și mă leagă. Vânt puternic. Mă prind de perete, dar mâinile mă trădează. Alunec, zbătându-mă, în gol... Și totuși, nu e loc de teamă. E bine aici. Visez și... visez cu ochii plini de adevăr. Nesfârșitul ruginit îmi șoptește
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
așez pe banca pustie Și vorbesc încet cu ploaia. Închid ochii, apoi îi deschid. Dar ploaia nu mai e. Eu sunt...ploaia. Șșșș... vreau să dorm! Mă cufund în vis. O briză caldă mă duce către abis, Mă agăț de funia catifelată Și cerul îmi vorbește, Mă arunc într-un ocean Și gândul îmi umblă delirând. Pășesc mărunt înainte Și cad într-o mare de păpădii. Totu-i calm Până când versul mă cheamă. Deodată palmele-mi transpiră, Întunericul mă cuprinde, Deschid
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
drept în mijlocul flăcărilor, simțind cum mi se pune lațul de gât, strangulându-mă, am căzut pe spate, sacul de plastic mi-a căzut din mână, rostogolindu-se în foc, iar eu mi-am dus mâinile la gât ca să țin de funie, în timp ce Remus striga uraaa, alergând înapoi spre postul de observație, cu frate-su în cârcă și pe mine târându-mă de funie în urma lor, m-am întors pe-o parte, încercând să mă eliberez din laț sau măcar să mă ridic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
căzut din mână, rostogolindu-se în foc, iar eu mi-am dus mâinile la gât ca să țin de funie, în timp ce Remus striga uraaa, alergând înapoi spre postul de observație, cu frate-su în cârcă și pe mine târându-mă de funie în urma lor, m-am întors pe-o parte, încercând să mă eliberez din laț sau măcar să mă ridic, dar mă durea mâna și, cum mă târau în urma lor, picioarele nu mă mai țineau, flăcările pârâiau cu zgomot, din direcția colectivei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]
-
tună, cum mă trăgeau frații Frunză după ei, tricoul mi s-a ridicat și simțeam că armura de carton mi-a ieșit pe jumătate de sub tricou, am vrut să trag de ea cu o mână, să mi-o scot, iar funia mi s-a strâns și mai mult în jurul gâtului, simțeam c-o să leșin, și atunci am văzut că în stânga mea sare cineva din lan, era Prodan, cu tricoul legat peste nas și gură, cu suflătoarea lui ca o mitralieră, îndreptată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2148_a_3473]