2,203 matches
-
s-o pot apuca mai ușor. În ce privește „muntele“, am avut mai puțin succes, din simplul motiv că nu am putut găsi nimic, nici un colț de piatră de care să pot lega frânghia. Stânca e prea netedă și prea cocoșată, iar funia nu-i destul de lungă ca să o pot desfășura până la casă. Să cumpăr una mai lungă și s-o leg de ușa bucătăriei sau de stâlpul de la piciorul scării, și seară de seară să trag în bucătărie capătul ud? Și aceste
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
desfășura până la casă. Să cumpăr una mai lungă și s-o leg de ușa bucătăriei sau de stâlpul de la piciorul scării, și seară de seară să trag în bucătărie capătul ud? Și aceste probleme își au partea lor de interes. Funia în sine e de bună calitate, ușor ceruită și mirosind a rășină. Mi s-a spus că se confecționează în sat. Am petrecut o parte din după-amiază zăcând pe „podul“ meu de stâncă, dintre casă și turn, și privind cum
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
captat de atâta interes. Am avut intenția să scriu despre Clement. Oare doresc într-adevăr să-mi descriu copilăria? Azi nu am înotat. După-masă m-am dus la treptele turnului, gata să plonjez, dar, spre enervarea mea, am descoperit că funia pe care am legat-o de balustradă s-a deznodat, nu știu cum, și a fost luată de valuri. Nu mă pricep la noduri. Oricum, s-ar putea ca și funia să fie prea groasă ca să o poți înnoda cum trebuie. Mi-
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
turnului, gata să plonjez, dar, spre enervarea mea, am descoperit că funia pe care am legat-o de balustradă s-a deznodat, nu știu cum, și a fost luată de valuri. Nu mă pricep la noduri. Oricum, s-ar putea ca și funia să fie prea groasă ca să o poți înnoda cum trebuie. Mi-a venit ideea că o fâșie lungă dintr-un material de nailon ar putea să se dovedească mai utilă. Eram cam necăjit, dar cina mi-a redat buna dispoziție
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
totul amestecat cu un ou bătut. Pe lângă bunătățile acestea, o felie sau două de carne de vită rece, conservată. (Carnea este pentru mine un pretext pentru a mă hrăni cu legume.) Și am băut o sticlă de Retsina în onoarea funiei trădătoare. Acum e noapte târzie și mă aflu în camera de sus, iluminată de vechea lampă cu gaz și de cea recent cumpărată. Lampa nouă răspândește o lumină mai puțin intimă, dar e mai ușor de mânuit. Trebuie să mai
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
împodobite cu niște draperii dintr-o pânză trainică. (Trebuie să adaug că, de cealaltă parte, fereastra simetrică este cea a sălii de baie.) Am tăiat în două una din aceste draperii, am înnodat capetele și apoi am legat această nouă „funie“ de balustrada de fier care mărginește treptele. În felul acesta am putut azi-dimineață, la vremea refluxului, să fac o excelentă partidă de înot, deși marea era frământată. Prânzul: cârnați frankfurter cu jumări de ou, roșii coapte, cu un vârf de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
spui complet dezbrăcat. Deci sunt supravegheat. Se uită toți la mine cu tăcută și ursuză ostilitate. — Ei, ai văzut vreo focă? Întreabă domnul Arkwright șugubăț. Nu, încă nu. Azi-dimineață, când m-am dus la treptele de la turn, am constatat că funia mea confecționată din draperii se dezlegase, nu știu în ce chip și se făcuse nevăzută. Cu toate astea am înotat. Cred că mușchii mi s-au întărit și am devenit mai abil în cățăratul afară din apă. Totuși, de fiecare
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
să fiu aproape fericit. Mai târziu, după cum am mai spus, am înotat. Marea îmi îmbrățișa mădularele fierbinți, înveșmântându-le, parcă, în solzi răcoroși. Apa se ondula calm, mângâios și lucitor la suprafață, ca o coajă de fruct. Chiar și fără „funia mea din perdele“ pe care marea poznașă mi-o dezlegase din nou, am izbutit să mă urc cu ușurință pe stânci. Acum, când scriu toate acestea, este cea de a doua zi, și scrisoarea adresată lui Hartley, în plicul ei
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
Ben să mă găsească fără pantaloni, și apoi apele erau destul de umflate ca să-mi dau seama că aș fi întâmpinat greutăți la ieșirea din mare. Pentru Titus, desigur, nu exista nici o dificultate. Trebuia să-mi amintesc să fixez o altă „funie“ la scări. Soarele se înălțase și marea era de un verde translucid în preajma stâncilor, de un azuriu licăritor ceva mai departe, ondulându-se și fulgerând lumini, de parcă talgere mari argintii pluteau la suprafața ei. Orizontul se trasa ca o dungă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
zi dimineața, musafirii mei se lăfăiau într-o atmosferă de sărbătoare. Titus a plonjat de pe „munte“ ca de obicei. James, după ce a vizitat turnul și a emis câteva ipoteze istorice, a înotat coborând pe treptele turnului (uitasem să fixez o funie, dar fluxul era înalt). Peregrine, o halcă mare de carne albă, s-a întins la soare pe iarbă, și s-a ars îngrozitor. Gilbert a plecat cu mașina în oraș și s-a întors cu cantități industriale de provizii alimentare
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
-i ascund greutățile pe care le întâmpinasem de atâtea ori. Nu i-am vorbit niciodată de imposibilitatea de a ieși din mare în alte locuri. Niciodată nu i-am recomandat să folosească treptele de lângă turn; de fapt nici nu înlocuisem funia legată de balustradă și, pe o mare furioasă, treptele erau la fel de primejdioase ca și „muntele“. Niciodată nu „urmărisem“ marea, pentru siguranța lui Titus. Acționasem astfel din simplă vanitate și dintr-o stupidă mândrie indirectă pe care mi-o însușisem din
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
în India și în Tibet există locuri unde oamenii pot învăța anumite trucuri, aproape oricine le poate învăța, dacă e bine instruit și depune efortul de a și le însuși... — Trucuri? — Da, știi, ca de pildă... de pildă trucul cu funia indiană... sau oricare altul... — A, trucuri de felul acesta! — Mă rog, ce sunt „trucurile de felul acesta“? După cum ți-am spus, oricine le poate înfăptui, sau poate încerca să le înfăptuiască, deși unele dintre ele sunt cumplit de obositoare dar
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
cuminț’... pân’ mă’ntorc..!. Eu am tresărit. Adică, cum... se întoarce singură ?!.. „Aveț’ măligă, învălită’n ștergar, în ocniță, și udătură, în sobă..!”. Atât le-a spus. Și, m-o luat pi mini de-o mână, și pe Florica de funie.. și am ieșit toți trei pe portiță. Frații mei, au rămas pe prispă uitându-se după noi.. cu lacrimi în ochi, dar fără să plângă.. parcă nu îndrăzneau să plângă. Mama pășea dreaptă, cu opinci în picioare, cu grimeaua strânsă
DE-AR FI MOLDOVA’N DEAL LA CRUCE by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/782_a_1742]
-
să’ntoarcă capul..!”. Profesorul tăcu iar, o vreme, apoi, continuă încet, abia șoptit.. parcă numai pentru dânsul. „.. La o lună după ce-am ieșit profesor de paleo elină, și latină, intram pe poartă, acasă la mama, cu o vacă de funie... Era prima mea leafă..!”. Și, profesorul.. iar tăcu.. „Mama mi-a ieșit în cale, în fugă, râzând.. și plângând, totdeodată, așa ca atunci în dimineața aceea, când ieșeam pe poartă cu Florica de funie și m-a dus la școală
DE-AR FI MOLDOVA’N DEAL LA CRUCE by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/782_a_1742]
-
la mama, cu o vacă de funie... Era prima mea leafă..!”. Și, profesorul.. iar tăcu.. „Mama mi-a ieșit în cale, în fugă, râzând.. și plângând, totdeodată, așa ca atunci în dimineața aceea, când ieșeam pe poartă cu Florica de funie și m-a dus la școală..”. Și, profesorul Condurache, ușurat ca de o grea povară... cu glasul schimbat, se întoarse de la fereastră, cu fața spre noi, și, cu chipul luminat ca o icoană, ne învălui cu o privire bună și
DE-AR FI MOLDOVA’N DEAL LA CRUCE by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/782_a_1742]
-
a boilor pentru două nopți și o zi cât dura deplasarea; deasupra urmau pături și perne pe care erau culcați copiii, picioare la picioare, câte 3-4 de-o parte și de alta, acoperiți de una-două plapume, totul legat transversal cu funii rezistente pentru a se ajunge la destinație cu întreg efectivul. Plecarea, fie la dus fie la întors, se făcea seara spre a se parcurge cei 40km și a poposi dimineață la Bârlad, respectiv la Stâncășeni. Am dat aceste detalii pentru
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1460_a_2758]
-
aranjată după tipic, să ne ia în vacanță. Am plecat din Bârlad pe întuneric. O noapte geroasă, senină, cu zăpada luminată de o lună plină. Tolăniți pe pături și perne, acoperiți cu plăpumi de lână și a sigurați de centurarea funiilor, curând am adormit cu toții buștean. Pe la miezul nopții și aproximativ pe la jumătatea distanței de casă, m-am trezit pe jumătate, simțind că ceva nu e în regulă. Scoțând capul de sub plapumă, ce am văzut și auzit mi-a făcut părul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1460_a_2758]
-
atâta muncă, iar nu la acela al grâului. Și Încă, e o plantă șmecheră, care Înflorește Într’un larg interval de timp, când se vrea polenizată. Ar fi păcat s’o facem artificial, de altfel prin simpla târâire a unei funii prin lan, câtă vreme e o prea bună plantă meliferă; aducând alături câțiva stupi, de pe un hectar se mai pot recolta și vreo 60-90 kg de miere. Eu Însă Îi admir șmecheria Înfloritului pe rând: așa supraviețuiește unor eventuale și
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
totuși. Și mă gândesc și la ideea că un popor care n’are istorie n’are nici viitor; căci, În lumea În veșnică schimbare În care suntem „condamnați“ a trăi, nu putem supraviețui, exista adică, decât echilibrându-ne pe o „funie“ Întinsă Între două „chiroane“: trecutul și prezentul care, În prelungirea lor prefigurează viitorul, adică ce avem de făcut mai departe fără a cădea În greșeala de a face un pas la stânga sau la dreapta „funiei“, care ne-ar costa căderea
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
decât echilibrându-ne pe o „funie“ Întinsă Între două „chiroane“: trecutul și prezentul care, În prelungirea lor prefigurează viitorul, adică ce avem de făcut mai departe fără a cădea În greșeala de a face un pas la stânga sau la dreapta „funiei“, care ne-ar costa căderea În gol... Că „chironul“ prezent se mișcă mereu Întru viitor, e o altă poveste, care nu face decât să ne complice situația. Cartea e cu mult mai subțire decât „Pro Natura“, pentru că autorul e mai
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
se declarau fiii (urmașii) profesorului Ioan Borcea. Mergând pe aceeași linie cei din generația mea ne putem declara nepoții săi. Acceptăm o astfel de metaforă, pentru a îngroșa „firul roșu” ce leagă generațiile. Am creat, în imaginația noastră, o adevărată funie care să reziste în timp. De aici pornește cultul pentru oamenii mari. Dacă nu suntem urmașii unor oameni mari suntem nimic. Mă simt oripilat când constat că unii dintre cei din noua generație consideră că viața și știința începe cu
75 - VÂRSTA MĂRTURISIRII by Gheorghe Mustaţă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/794_a_1652]
-
pe fundul mărilor. Spectatorii strînși pe țărm au văzut ivindu-se din apă o stîncă ce s-a desfăcut în două și din care a ieșit bărbatul. Niște mașiniști ascunși într-o pădure manevrau de la mare distanță dispozitivul cu ajutorul unor funii. Operațiunea a reușit de două ori. A treia oară, funiile s-au încurcat, stînca artificială s-a dus la fund și eroul a pierit înecat. Netulburată, familia lui a anunțat că el alesese să rămînă pe fundul oceanului și serbarea
Toţi sîntem niște canibali by Claude Lévi‑Strauss () [Corola-publishinghouse/Memoirs/613_a_1373]
-
-se din apă o stîncă ce s-a desfăcut în două și din care a ieșit bărbatul. Niște mașiniști ascunși într-o pădure manevrau de la mare distanță dispozitivul cu ajutorul unor funii. Operațiunea a reușit de două ori. A treia oară, funiile s-au încurcat, stînca artificială s-a dus la fund și eroul a pierit înecat. Netulburată, familia lui a anunțat că el alesese să rămînă pe fundul oceanului și serbarea a continuat așa cum era prevăzut. Dar, după plecarea invitaților, părinții
Toţi sîntem niște canibali by Claude Lévi‑Strauss () [Corola-publishinghouse/Memoirs/613_a_1373]
-
Se mai povestește și că, pentru a pune în scenă revenirea pe uscat a unei inițiate, artiștii au construit cu piei de focă o balenă pe care urmau s-o facă să înoate și să se scufunde acționînd-o cu niște funii. Din grijă pentru realism, avuseseră ideea să fiarbă înăuntru apă cu ajutorul unor pietre încinse pentru ca aburul să țîșnească prin orificiul din vîrful capului. O piatră a căzut alături, a ars pielea și balena s-a dus la fund. Organizatorii ceremoniei
Toţi sîntem niște canibali by Claude Lévi‑Strauss () [Corola-publishinghouse/Memoirs/613_a_1373]
-
de aprovizionare cu ceea ce se mai putea găsi În acel timp de război greu. Pe Vâlciu și Dunăre, la Brăila, se putea merge doar cu barca. La vale era ușor, dar Întorsul la deal, trebuia dusă barca la edec, cu funia, mare parte din timp. Cojocarul era compus din circa 15 case, fără garduri, cu casele construite ca și acelea descrise de Vasile Pârvan În Getica. Locuitorii se Îngrijeau În special de trei articole: chibrituri, gaz si sare. Într-un timp
30.000 km prin SUA (1935-1936) by Nicolae Cornăţeanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/820_a_1717]