1,521 matches
-
albit la tâmple, mâneca de la cămașă cu unul dintre colțuri îndoit, nodul la cravată destul de stângaci făcut, deja îl percepea, îl urma cu gândul la casa lui, acolo, undeva, departe și mai vedea umbra firavă a soției decedate ce se furișa în mintea bărbatului și apoi se spulbera... Câtă amărăciune se așternuse apoi după ora aceea de taină... Ceru un ceai, îl sorbi încetișor, aparent absentă, fără să știe prea bine ce face, ceru și pricomigdale... de fapt se uita pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1497_a_2795]
-
capul și m-a privit asemenea unui moșneag cu toane, iar un papagal de pe stinghie și-a exprimat nemulțumirea prin bătăi de aripi și țipete ascuțite. Reiko s-a strâmbat la papagal, mieunând ca o pisică, iar acesta s-a furișat într-un colț, țipând: „Mulțumesc! Nebuno! Rahatule!“ — Nu știu cine l-a învățat asemenea cuvinte, spuse Naoko, oftând. — În nici un caz eu, se apără Reiko. Eu n-aș face așa ceva în ruptul capului. Reiko s-a strâmbat iar la papagal, mieunând, și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
zi, e cu un bărbat; iar dacă o vor lua-o la dreapta, spre bucătărie, e cu o femeie. În curând... Stai. Camera de zi. Dora era În compania unui bărbat. În cazul acesta, n-aveam de gând să mă furișez afară să mă așez pe pat. Nu În costumația asta. Dintr-odată, se auzi un țipăt ascuțit, urmat de un sunet Înfundat; mi-am dat seama că m-am Înșelat: se duseră În bucătărie - vizitatorul era, așadar, o femeie. M-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
iar acum, tot din păcate, era prea târziu s-o Întreb. Anton se uita la mine nedumerit. I-am explicat că, probabil, poliția fusese deja la apartament. Între prima și a doua rulare Else Oloaga m-a Îndemnat să mă furișez În biroul lui Stegemann și să sun autoritățile. — Mi-a răspuns un ofițer de poliție cu gura plină. I-am zis cu cea mai suavă voce posibilă că se Întâmplase ceva groaznic și am Închis Înainte să Înghită dumicatul din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
zid. Când am trecut pe lângă el, Heino Îmi făcu cu mâna fără vreun cuvânt, apoi câinele cel mai urât din cartierul nostru smuci lesa și cei doi dispărură În noapte. Mi-am legat Torpedo-ul În fața porții și m-am furișat sus pe scări. Și pentru că un craniolog nepriceput tocmai Îmi testa fără menajamente Înteriorul craniului cu un ciocan, nu reușeam să mă concentrez prea bine. Dar ce noroc pe capul meu: Frau Britz nu moșmondea prin curte. Probabil că era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
fiu, cred că gestul meu avea de-a face mai degrabă cu nevoia de a mă simți apreciată. Pentru ce, e greu de spus. Poate că Froehlich ar găsi un răspuns potrivit. În orice caz, era de-ajuns să mă furișez În bucătărie și să mă ascund În spatele oalelor gigantice și al tigăilor monstruoase, și să-mi ridic rochia Îndată ce vreun angajat se nimerea pe acolo. De fiecare dată când o făceam, simțeam un val inexplicabil de euforie. Poate că asta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
anunță pe cineva, nu se știa pe cine anume: — Mulțumesc, doamnă. Doamnă, puteți pleca. Observându-mi mirarea, lăsă un rânjet să-i dezghețe parțial fața. Zâmbetul nici nu apucă să-i ajungă până la ochi, că doamna Britz s-a și furișat pe lângă colegul lui de la ușă, alungându-mi curiozitatea cu o singură mișcare reumatică. Nu, mulțumim, doamnă. Ne descurcăm noi. V-am zis. Acum. Gata. Puteți. Pleca. Întorcându-se spre colegul său, ofițerul făcu gestul clasic care se preta la ocazie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
acolo. Ei bine, Anton s-a dus acolo ca să supravegheze hotelul. Locul era pustiu, nu erau decât câteva doamne pe care se Întâmpla să le cunoască. — Fete care se vând, știi. În câteva minute a apărut prima persoană care se furișa În hotel, uitându-se vinovat În jur. Era probabil un client vechi, pentru că a ieșit aproape imediat. Scena s-a repetat de câteva ori. Dar, imediat ce s-a Înnoptat și cafeneaua a Închis, au sosit clienți noi și nu s-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
sunat la ușă? Asta ar explica cum de stătea Wilms atât de liniștită În pat, nu-i așa? Nu cred că Lakritz s-ar fi obosit să care cadavrul În dormitor. Nu, de Îndată ce a plecat, persoana noastră anonimă s-a furișat afară din ascunzișul ei, și s-a Îngrijit de victimă. Degetele mele nărăvașe trebuie să fi tremurat pe portțigaret mai mult decât Îmi dădeam seama, pentru Manetti le privi cu curiozitate. — Vă rog, domnule Knisch. Nu mă deranjează fumul de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
DESLEGAT ÎN CER - MATEI 18:18. Un alt tramvai a trecut sunându-și clopotele, transportând copii gălăgioși și turiști din Russian Hill la Aquatic Park, la Muzeul Marinei și la Debarcaderul Pescarilor. Zgomotele orei de vârf din San Francisco se furișau În Încăpere, scoțându-i pe toți din reveria lor. — Rose nu e rea la suflet, s-a aventurat Barsam. Când ne-am cunoscut era o fată timidă din Kentucky. Se zice că și iadul e pavat cu intenții bune, a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
Tocmai aveam de gând să-l pun la loc. — Ce-ai făcut cu aparatul meu de ras? — Nu e treaba ta, a răspuns, deși cu o oarecare ezitare. Nu e treaba mea? a Întrebat Încruntându-se și mai tare. Te furișezi În camera mea, Îmi furi aparatul de ras, te razi pe picioare ca după aia să le arăți tuturor bărbaților din vecini și mai spui că nu e treaba mea. Ei bine, dă-mi voie să-ți spun ceva. Greșești
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
ridicându-și sprâncenele stufoase, cu un zâmbet ironic pe buze. Păi, oricum ai să mori. Atunci, ce ai de pierdut? În mintea lui Norman Începu să prindă contur un plan. Dacă deschidea trapa din tavan, putea ieși În afara habitatului. Odată furișat afară, poate că reușea să ajungă jos la Cilindrul A, să pătrundă În sas și să-și pună costumul. Astfel avea să fie În siguranță. Dacă va putea ajunge la sas. Cât timp avea să dureze? Treizeci de secunde? Un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]
-
Pen107 tru țăranul român era un păcat să arunci și firimitura de pâine - trupul Domnului! Pădurarul implorând iertare zânei stejarului când gerul îl împinge să pună mâna pe topor (în basmul Tom Degețelul) - ce imagine curată față de omul cu „drujba”, furișat în codru fără frică de lege și de Dumnezeu! Pe vremea „puterii democrat-populare” se proiecta prost, se executa din materiale slabe, se vindea ieftin și se strica repede (produsele de calitate veneau „la pachet” din țări capitaliste, ori se distribuiau
Ambrozie şi poşircă by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1140_a_2067]
-
Pen107 tru țăranul român era un păcat să arunci și firimitura de pâine - trupul Domnului! Pădurarul implorând iertare zânei stejarului când gerul îl împinge să pună mâna pe topor (în basmul Tom Degețelul) - ce imagine curată față de omul cu „drujba”, furișat în codru fără frică de lege și de Dumnezeu! Pe vremea „puterii democrat-populare” se proiecta prost, se executa din materiale slabe, se vindea ieftin și se strica repede (produsele de calitate veneau „la pachet” din țări capitaliste, ori se distribuiau
Ambrozie şi poşircă by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1140_a_2067]
-
mai știu dacă am locuit vreodată într-o casă de oameni. Dorm pe sub poduri, în stațiile de metrou, în depouri, în sala de așteptare din gara centrală, pe băncile din parcuri, pe treptele muzeului de artă. rătăcesc prin triaje, mă furișez în cîte un vagon de tren, mă închid în cîte un compartiment de clasa a II-a. Și dorm, dorm... Și visez că trenul este în mișcare, visez că străbatem peisaje sublime și că trecem prin orașe aglomerate. În cimitirul
Negustorul de începuturi de roman by Matei Vişniec () [Corola-publishinghouse/Imaginative/605_a_1341]
-
pe un măr putred, ba ar putea chiar să continue să o iubească. Nu mai putea suporta starea de tensiune; deși îi spuseseră că s-ar putea să dureze trei săptămâni, trebuia să verifice dacă nu cumva aveau deja rezultatele. Furișându-se într-un loc cu mobilul, formă numărul laboratorului, conștientă de o idee tulburătoare. Până acum câteva săptămâni, fusese sută la sută sigură că își dorea ca tatăl să fie Laurence. Acum simțea o urmă aproape imperceptibilă de îndoială. Rezultatele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
știu că era învins. Cum putea să-i refuze lui Ben șansa de a petrece o perioadă de timp cu maică-sa? Dar nici de-al naibii n-avea s-o lase pe Carrie să-și închipuie că se putea furișa atât de ușor înapoi în viața lui. — Fie, cedă în cele din urmă, eu o să închiriez o cameră la Cathedral Arms. Ignoră umbra de dezamăgire din ochii ei. — Nu e nevoie să faci asta, Jack. Jack se uită drept în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
țâfnos. Jack simțea nevoia să-l îmbrățișeze și să-i spună: „Legătura dintre noi doi dăinuie, va dăinui întotdeauna“, dar Ben îi evita privirea. După ce terminară de mâncat și Louise fu trimisă la culcare, atmosfera se schimbă subtil. Carrie se furișă lângă Jack și începu să-i toarne în pahar, deși de-abia dacă se atinsese de el. La celălalt capăt al mesei, Ralph se aplecă și-i dădu un cot lui Ben șoptindu-i: — Am impresia că suntem în plus
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
căzuse la bănuială. O neliniște ușoară îmi plutea pe suflet, și băgam de samă la toate mișcările lui Marin. Nimic deosebit. Deslegă priponul ca totdeauna, vâsli cu liniște, mă strecură lin prin aceleași cărări ale pădurilor de trestii, și încet furișa luntrea pe sub bolțile sălciilor. Doar că-mi vorbi mai puțin ca de obicei; dar asta nu se întâmpla numai acum. La întoarcere, la crâșmă, Sandu iar neliniștit, iar parcă nu îndrăznea. În sfârșit, după plecarea lui Marin, când să încalec
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
dragostea ei, la patima iute care năvălise în ea ca un vânt de nebunie. Abia aștepta sara, nu-și găsea astâmpăr; n-asculta nici glasurile care o întrebau, nici nimic, intra în întuneric, se ducea; și târziu se întorcea, se furișa pe ușă. Maică-sa ridica un cap mare, cu părul zburlit, prin semiîntunericul împrăștiat de lampa cu fitilul micșorat. Cu glas mustrător, cu neliniște, îngâna: — Ce ți-i de cap, fată? Unde te duci? Am să te spun lui tatu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
cozonac ș-un pahar de vin. — Vei fi fiind obosit... îi zise ea cu blândeță. Și Alexa se simți foarte împăcat și mulțămit la sunetul glasului ei. Dar în noaptea aceea chiar, după ce vătaful cel bărbos adormi liniștit, Cristina se furișă afară din odaie și se duse la portița de lângă grajd, unde o aștepta pădurarul. Cum deschise, îl și cuprinse cu amândouă mânile de grumaz. Și dintrodată se simți strânsă lângă tașca cea înflorită cu alămuri. Cu răsuflarea pierită, i se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
ajuns până la el și acuma îl tot duce înainte. În pădure, noaptea e o înșelare; iar negura două înșelări. Merge destul de repede, lăsându-se condus. Bucuria care i-a venit pe neașteptate îl părăsește tot așa de grabnic, căci se furișează în ființa lui o altă neliniște. Nana Floarea va fi dat drumul cățelușei după clipa când arhanghelul și-a plutit umbra peste casa de la Prelunci, ducând cu el cel din urmă suspin al bolnavei, cu sufletul. —Dumnezeu să se milostivească
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
în ființa mea cu o putere înfricoșată. Toate iernile trecute, toate nopțile umede de toamnă, toate înserările înșelătoare de primăvară la vânat, toate erau răzbunate. Mai ales simțeam că curge din mine jilăveala acelei ierni târzii de unde veneam, care-mi furișase în măduvă reumatismul zloatei. Înțelegeam că nu nimerisem acolo ca să înșir undițile pe marginea luntrii, ci ca să mă ardă și să mă curețe de iarnă soarele biruitor. Mi-am trezit luntrașul turtucăian, care dormita cu fruntea pe genunchi, și am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
o leasă, sus, ca s-o sufle boarea. Acolo nu vă pasă; îi înjurați și le dați cu tifla. Așa am făcut noi polog. Intri în el dumneata c-un capăt de stuf aprins, ca să vezi goangele ce s-au furișat odată cu dumneata, și le strivești cu degetul. Strivești una, strivești cinci; gata. Pui mânile sub cap și te gândești. Te fură somnul; dormi bună odihnă: iată, se face ziuă, e răcoare pe baltă. Ăsta e pologul. Dacă vrei să te
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
la punct mama. Era una dintre ultimele dăți când s-a mai târât ca să mâncăm împreună. Tata n-a zis nimic. Mi-a aruncat o privire ucigașă, atât. Nu mult după asta am avut prilejul să mă răzbun. M-am furișat noaptea sub scara camerei de serviciu cu o pisică în brațe, iar când tata s-a strecurat în cămăruța unde dormea Luchi, am strâns pisica de coadă, silind-o să miaune. M-am apropiat, chinuind biata pisică și chiar am
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]