3,503 matches
-
este calea cea mai corectă? Cum să procedeze să nu regrete toată viața că a luat hotărârea cea mai nepotrivită? Nu-i venea să părăsească malul mării. Cel puțin aici era martora a două furtuni la fel de puternice. Una pe marea furioasă ce dorea să cucerească uscatul, alta în sufletul său. Ce să facă? Să lase iubirea să-i inunde sufletul? Să prindă în mâini speranța, trăind fără nici o condiționare bucuria întâlnirii celui ce a produs scânteia care i-a generat explozia
ANA, FIICA MUNTILOR, ROMAN; CAP. XIII PART. I de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1124 din 28 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/347720_a_349049]
-
armonios produs de micile cascade. Simți în păr și pe obraji adierea răcoroasă a vântului ce-i revigoră forțele. Mergea pe firul apei, iar după câțiva zeci de metri se împotmoli în iureșul cascadelor care erau din ce în ce mai înalte și mai furioase. Se furișă cu băgare de seamă pe lângă pereții abrupți ai muntelui, ca să nu alunece în râul din ce în ce mai vijelios. Deodată cheiurile se deschiseră într-un luminiș de unde răzbătea un zgomot infernal și rămase stupefiat de spectacolul desfășurat în fața ochilor. Un șuvoi
COMOARA BLESTEMATĂ de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1060 din 25 noiembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/347246_a_348575]
-
armonios produs de micile cascade. Simți în păr și pe obraji adierea răcoroasă a vântului ce-i revigoră forțele. Mergea pe firul apei, iar după câțiva zeci de metri se împotmoli în iureșul cascadelor care erau din ce în ce mai înalte și mai furioase. Se furișă cu băgare de seamă pe lângă pereții abrupți ai muntelui, ca să nu alunece în râul din ce în ce mai vijelios. Deodată cheiurile se deschiseră într-un luminiș de unde răzbătea un zgomot infernal și rămase stupefiat de spectacolul desfășurat în fața ochilor. Un șuvoi
COMOARA BLESTEMATĂ de ION NĂLBITORU în ediţia nr. 1060 din 25 noiembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/347253_a_348582]
-
ei de “apartament”, să se trezească “roșu de furie și gelozie” și să izbucnească într-un scâncet de jale și de șantaj sentimental, de-ți rupea sufletul. Emanuela nu rezistă și simțindu-se vinovată, cedă și îndreptându-se către flăcăul furios, cu Daniela în brațe, îi oferi acestuia suzeta care-i stătea lângă umăr, doar-doar s-o liniști. - Ce ai pățit pui mic? Ai visat ulât? Unde-i mami a ta? De ce ești tu singulel aici? Hai taci! Nu mai pânge
ÎN MÂNA DESTINULUI...(XI) de OLGUŢA TRIFAN în ediţia nr. 1580 din 29 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/348739_a_350068]
-
flăcărilor și s-ar fi făcut cenușă. Când a venit ceasul morții mele, duhurile cele rele m-au înconjurat din toate părțile. Unele mugeau ca niște fiare sălbatice, altele lătrau ca niște câini, iar altele urlau ca lupii. Ele erau furioase, mă amenințau, se pregăteau a se arunca asupra mea și scrâșneau din dinți, privindu-mă. Eram nimicită de groază când, deodată, am văzut doi îngeri stând la dreapta patului meu și vederea lor îmi dădea curaj și îndrăzneală. Abia atunci
P. I... de STELIAN GOMBOŞ în ediţia nr. 417 din 21 februarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/346803_a_348132]
-
ochii poporului iar acest lucru contase enorm pentru el. Ridică mâna încruntat și râsetele încetară pe loc. Își aminti iar, cum o dată, ieșind cu consoarta la o sărbătoare populară fu admonestat cu injurii atât el cât și Irodiada iar oamenii furioși aruncaseră asupra lor cu tot felul de necurății. Aflată pe acolo, o patrulă romană care venea dinspre Siria abia reuși să-i împrăștie pe protestatari fiindcă garda lui personală fusese depășită de situație. De atunci tetrarhul nu mai ieșise în
AL CINCILEA FRAGMENT. de MIHAI CONDUR în ediţia nr. 1239 din 23 mai 2014 [Corola-blog/BlogPost/346944_a_348273]
-
Acasa > Manuscris > Scriitori > ÎȚI SUNT RĂSĂRIT Autor: Gina Zaharia Publicat în: Ediția nr. 646 din 07 octombrie 2012 Toate Articolele Autorului În brațele tale, o lume aleasă mă știe regină pe cetini de brad, nu-mi pasă de seara, ades' furioasă, privește albastru cum stelele cad. Ești astrul de veghe ce știe s-aleagă veșmântul credinței din rug de mister, porți pasul luminii spre zarea întreagă și-ți sunt sărbătoare prin falduri de ger. Ai sare pe suflet și munți fără
ÎŢI SUNT RĂSĂRIT de GINA ZAHARIA în ediţia nr. 646 din 07 octombrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/346310_a_347639]
-
își asume tot ceea ce urma să se întâmple, indiferent că ar fi fost bine sau rău. Afară era o vreme superbă, soarele ardea, lumina toate acele nuanțe de arămiu, natura era într-o imensă nepăsare, cred că eram chiar ușor furioasă pe această sfidare a sa. Am izbutit să urcăm în mașina familiei, o superbă Dacie pe atunci, invidiată de toți vecinii, motivul frecventelor vizite ale milițienilor la ușa noastră. Drumul a fost lung și obositor, în jurul amiezii am ajuns. Am
DECREŢEII de GABRIELA CENUŞĂ în ediţia nr. 421 din 25 februarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/346337_a_347666]
-
școală iar ai mei la noile locuri de muncă. Nu aveam voie să pomenim sau să schițăm vreun gest de regret pentru moartea ei, eram siliți să relatăm jurnaliștilor o poveste ireală, să o judecăm să o renegăm din familie. Furioasă și acum ca și atunci cănd am părăsit acel loc, mă întrebam ce a fost în mintea celor ce au stabilit acel decret. Deși aflau de nenumărate decese nu schițau nici măcar un rid de încruntare pe fața lor. Nu știau
DECREŢEII de GABRIELA CENUŞĂ în ediţia nr. 421 din 25 februarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/346337_a_347666]
-
grele pentru umerii mei tineri. Dar poezia întârzia să apară și într-o zi ai plecat. Atunci au irumpt și dorul mi-a ars sufletul alungând cuvintele ascunse din iubire, cu grijă. Dilemă Timpul trece greu când aștepți. De ce e furioasă tocmai acum Penelopa din mine? Întreaga-mi ființă se zbate într-o furtună teribilă de parcă Ulise însuși s-ar smulge din suflet. Mâine voi hotărî dacă îi voi scufunda corabia sau îl voi transforma în statuie. Miraj Plănuiam să mergem
VERS ALB II de IOANA VOICILĂ DOBRE în ediţia nr. 666 din 27 octombrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/346535_a_347864]
-
i-ai dat ciubuc un milion, soțul meu drag? Pe acolo aveai tu misiuni de noapte când... - Tine-ți gura, te rog! a țipat el privind-o amenințător. Vorbești prostii și nu e cazul, a continuat cu voce scăzută, dar furios, conștient fiind că devenise exagerat de tăios. Anca s-a așezat pe scaun cu bluza într-o mână și cu fusta în cealaltă. Rămăsese ca paralizată de acea expresie "ține-ți gura!". Mâinile începuseră să-i tremure ușor și-l
ISPITA (16) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 271 din 28 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/348231_a_349560]
-
dantesca atmosferă ce se înfiripa cu atâta dăruire, ne-a lăsat să purcedem în neclinirea sa aprobată cu înțelegere, până la final, când obosite de hârjoneală, ne-am oprit uitându-ne una la alta. Până și fluviul, de altfel, învolburat și furios, ce aleargă de obicei prin porturi cu infinită lăcomie, și-a smucit hățurile și s-a poticnit, îngenunchind în fața acestui tablou magistral. El și-a strâns apele nărăvașe într-un gest sublim și le-a justificat atitudinea lăsându-le molcoame
LUNA MĂRITĂ ŞI MAGIA EI de CRISTEA AURORA în ediţia nr. 562 din 15 iulie 2012 [Corola-blog/BlogPost/348319_a_349648]
-
Desigur, nu avea nimic împotriva acelor oameni de treabă, care din cine știe ce motive, nu aveau proprii lor copii, și doreau să înfieze unul. Felul cum procedau, felul cum examinau un copil, cerând tot felul de detalii, o făceau dea dreptul furioasă. Veneau să-i privească pe copii la ore, apoi la joacă, parcă ar fi fost niște obiecte, sau jucării, pe care ei, oamenii mari încercau să și le procure. Întrebau de nume, de gradul de inteligență, de sănătatea copilului, apoi
MĂRTURISIRE DE CREDINTA LITERARA de FLORA MĂRGĂRIT STĂNESCU în ediţia nr. 211 din 30 iulie 2011 [Corola-blog/BlogPost/348276_a_349605]
-
cotropitorilor. Și cum spuneam, că tâlharii și răufăcătorii nu au nici Dumnezeu și nici lege creștinească, așa s-a întâmplat și atunci. La scurtă vreme după plecarea celor care sfințeau, cu faptele lor, locul binecuvântat al mănăstirii, s-au abătut, furioși și mânioși, pe tot ce le putea ieși în cale, un grup de oameni răi, mânați și purtați de Satana-Dracul. Scopul lor nu era unul curat, ba mai degrabă era unul becisnic, unul josnic - a face pe voia Satanei, nu
ŢINUT DE BASM ŞI LEGENDĂ, RENĂSCUT ÎNTRU SPIRITUALITATE ŞI DUMNEZEIRE de VASILE BELE în ediţia nr. 442 din 17 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/348282_a_349611]
-
erau identici. Singură în mansarda rece plină cu lucruri vechi și aduceri aminte, destinul o transporta în anii tinereții, în brațele bărbatului care a rămas unica ei dragoste. Viața era crudă. Suferința săpase urme adânci pe pielea ei. Ploaia răpăia furioasă, biciuind fereastra...sublinia starea sa sufletească. Privirea i-se îndreptă spre sticluța mică de pe masă. Lichidul roșu ii amintea de sângele ce alerga prin corpul obosit. Degetele lungi, uscățive, au apucat șovăielnic micul recipient misterios. Pendula ticăia regulat, monoton, nepăsătoare
ELIXIRUL de CAMELIA CONSTANTIN în ediţia nr. 439 din 14 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/348362_a_349691]
-
la zenit. Un tunel întunecat se forma în jurul ei. Deschizând ochii, observă că totul era schimbat. Camera cu draperii grele de culoarea rubinului accentua nefirescul locului iluminat difuz de lumânări mari, albe. Era amețită. Capul îi vâjâia ca o furtună furioasă. Se ridică, greu își găsi echilibrul. Se sprijini de măsuța plină de farduri, privind în oglinda ovală. Delira ori avea febră, altfel nu-și explica imaginea reflectată. Și-a pipăit obrajii, fața...corpul, rochia de purpură...Ceva nu era în
ELIXIRUL de CAMELIA CONSTANTIN în ediţia nr. 439 din 14 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/348362_a_349691]
-
lăcomia unui guru/ amnezic”(p. 16). Interesant e faptul că punerea în scenă a tanatofiliei ce revrăjește tema finalului și o transformă în fascinație se face pe un background vitalist, în care tonalitatea bucuriei se conjugă cu reflexele autohipnozei: „eram furios și pentru o vreme/ n-am mai privit malurile/ până când o femeie necunoscută/ privind prin mine pietrele/ a vrut să afle rostul pământului/ și s-a lăsat să cadă/ ca o pană de codobatură/ ca o frunză de salcie” (În
UN IMAGINAR ARTISTIC ORIGINAL SEMNAT DE ION CARAGEA de ANGELA FURTUNĂ în ediţia nr. 74 din 15 martie 2011 [Corola-blog/BlogPost/345028_a_346357]
-
RETROSPECTIVA DE PROZĂ A SĂPTĂMÂNII RETROSPECTIVADE PROZĂA SĂPTĂMÂNII Acasa > Literatura > Naratiune > BALTA MIRESEI Autor: Mihaela Suciu Publicat în: Ediția nr. 696 din 26 noiembrie 2012 Toate Articolele Autorului Barajul orizontului cu greu mai face față presiunii; dincolo de el, noaptea borborosește furioasă: ”Vine, dă-mi drumul!” Preaplinul înserării deversează peste țarini, răcorindu-le. Revărsarea umedă stinge și clocotul locomotivei ce se apropie șuierând de stație apoi se disipă și devine ultima suflare călduță a zilei. Vigilentă, gura de aerisire a văzduhului soarbe
BALTA MIRESEI de MIHAELA SUCIU în ediţia nr. 696 din 26 noiembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/345018_a_346347]
-
aș putea planifica pe mâine? O fi Lună plină?” Decisă, trase draperia opacă ... III. BALTA MIRESEI, de Mihaela Suciu, publicat în Ediția nr. 696 din 26 noiembrie 2012. Barajul orizontului cu greu mai face față presiunii; dincolo de el, noaptea borborosește furioasă: ”Vine, dă-mi drumul!” Preaplinul înserării deversează peste țarini, răcorindu-le. Revărsarea umedă stinge și clocotul locomotivei ce se apropie șuierând de stație apoi se disipă și devine ultima suflare călduță a zilei. Vigilentă, gura de aerisire a văzduhului soarbe
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/345022_a_346351]
-
Grăbit, își aranjează ranița pe spate, își încheie cu grijă haina, ridică gulerul, îndeasă basca pe ochi - cumva mai pe-o sprânceană, cum se purta ... Citește mai mult Barajul orizontului cu greu mai face față presiunii; dincolo de el, noaptea borborosește furioasă: ”Vine, dă-mi drumul!” Preaplinul înserării deversează peste țarini, răcorindu-le. Revărsarea umedă stinge și clocotul locomotivei ce se apropie șuierând de stație apoi se disipă și devine ultima suflare călduță a zilei. Vigilentă, gura de aerisire a văzduhului soarbe
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/345022_a_346351]
-
dorită, Dar mie, amintiri îmi țeși. Cobor încet, fir-ar să fie, Spre frageda-mi copilărie, Acel tărâm plin de mister, Cu veri fierbinți și ierni cu ger, Mă văd pe schiuri pe tăpșan, Cu nasul roșu, dolofan, Mămuca, tare furioasă, Strigând: ,,Mai treci băiete-n casă!” Mă văd înconjurat mereu, De grija sufletului său, O văd muncind din zori în seară, Torente de-amintiri, coboară iară.. . . La gura sobei, vreau să mai stăm iară, Să-mi faci turtele mamă, din
DĂ LAMPA-N JOS de IONEL DAVIDIUC în ediţia nr. 684 din 14 noiembrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/345200_a_346529]
-
familia, țara lor, un loc de muncă ce poate l-au avut. Pleacă într-o altă țară, neștiind ce vor lucra acolo, cum le va fi în acea țară, vor fi niște învingători sau se vor întoarce învinși de valurile furioase ale străinătății. Demult la televizor în Spania am văzut o imagine a ceea ce înseamnă, eșecul unui emigrant. Un tânăr din Bolivia de 30 de ani era cu valiză în aeroport. Era trimis de autoritățile spaniole înapoi în țara lui. Fața
JURNALUL UNUI CALATOR (1) de EUGEN ONISCU în ediţia nr. 459 din 03 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/345295_a_346624]
-
aș pleca undeva departe să lucrez să câștig bani. Apoi să mă întorc și să îmi cumpăr o casă, iar mai departe cu banii câștigați să o pot ajuta pe sora mea ce era atât de tare lovită de valurile furioase ale vieții.” Ce minunat era acum 10 ani pentru toți acei ce doreau să muncească cinstit, chiar dacă începutul era greu și există și riscul eșecului. Însă te puteai ridică în dimensiunea materială a vieții. Era de lucru pentru bărbați în
JURNALUL UNUI CALATOR (1) de EUGEN ONISCU în ediţia nr. 459 din 03 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/345295_a_346624]
-
putea, cândva, să regreți și să fie prea târziu. Timpul nu iartă, nu face compromisuri! ( Cami Stropii grei se pierd striviți sub pașii nemiloși ai unui trecător grăbit, rămășite uitate ale unui cer ce-și cerne norii grei printre fulgerele furioase ale unui timp pierdut fără motiv. (Cami) Viața-i un risc uneori, trebuie să o bați cu propriile arme iar riscul ... are prudența lui. Șansa este realizabilă, atunci, când ai curajul să o valorifici. Altfel ... rămâne la stadiul de aspirație
REFLECŢII PERSONALE de CAMELIA CONSTANTIN în ediţia nr. 816 din 26 martie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345413_a_346742]
-
reputația individuală datorată muzicii și tainița bine zăvorâtă a unei inimi măcinate continuu de temeri, îndoială, deziluzie, coșmaruri și dorinți. Iar toate astea s-au întâmplat poate și pentru că în sângele său se zbăteau cu năvălnicie valurile uneori blânde, alteori furioase ale lui Hapi, glăsuind cu fală neascunsă lumii despre misterul greu deslușibil al vechilor piramide din Egiptul antic, dar și despre o civilizație a faraonilor cu chip cioplit în piatră la a cărei semantică profundă nu este posibil a ajunge
FORŢA IMPLACABILĂ A DESTINULUI de MAGDALENA ALBU în ediţia nr. 818 din 28 martie 2013 [Corola-blog/BlogPost/345427_a_346756]