1,501 matches
-
banc: la facerea lumii, Dumnezeu îl înzestra pe neamț cu compas, ciocan (pentru meserie), pe american cu zmeu (să vadă tot de sus), pe rus cu urs (putere), pe francez cu eșarfe și culori (toți nemulțumiți), la urmă și românul gâfâind: dar, eu, Doamne ...? "Apăi, tu vei fi dar, adică vei fi dăruit când unuia, când altuia..." Românul a fost dar la turci, dar la ruși, la polonezi, acum se vrea el însuși DAR în Statele Unite ale Europei, arborând și flamura
MERIDIANUL by Dumitru V. MARIN () [Corola-publishinghouse/Science/1703_a_2970]
-
județ ean (sau ce-o fi) mereu necompletat. îl vom vedea de Ciurea lipind afișe? Mariene, ca om de afaceri, câștigi cu 1%? "Popolul" (forma veche a cuvântului, că doar sunt conservatori) din gruparea cu parlamentari băgați acolo de PSD gâfâie, oare or să scoată oameni la vot, pentru ei? Și alții... lume multă, măruntă și pierdută cu gând să fie recunoscută în alte alegeri, că-și face ceva nume acum ! Echilibristică pe puntea suspinelor ! Referendum-ul # inutilă cheltuială și suspine
MERIDIANUL by Dumitru V. MARIN () [Corola-publishinghouse/Science/1703_a_2970]
-
ziua respectivă, un individ cu părul negru ca pana corbului, pe nume Roger Azzam, a sesizat frustrarea clientului și a zbughit-o până în atelierul croitorului, pentru a se întoarce într-o fugă câteva secunde mai târziu. „În cinci minute”, a gâfâit Roger către client. „Va fi gata în cinci minute.” A fost clientul satisfăcut? Acesta a fost numai începutul. S-a simțit dator. Roger, fiind în mod vizibil o personalitate de tip A, în pericol de face infarct, își riscase viața
Ce Doresc Clienții Noștri. Ghid pentru dezvoltarea afacerii by Harry Beckwith [Corola-publishinghouse/Science/1896_a_3221]
-
ce chip Ai meritat, sau ți-au impus rușinea, Fiindu-mi sol. KENT: Milord, cînd eu la ei acas' Le-am dat scrisoarea Înălțimii Voastre, Inca neridicat din locu-unde-arătam Respectu-mi în genunchi, sosi un curier, Fiert de grăbit, fără suflare, gîfîind De la stăpîna Goneril urări; Le-a dat scrisori deși mă-ntrerupea Pe cari le-au și citit; pe-al căror conținut, Chemat-au slujnici, au încălecat, Mi-au poruncit să îi urmez, s-aștept Pînă-mi răspund, zvîrlindu-mi reci priviri; And
by William Shakespeare [Corola-publishinghouse/Science/1030_a_2538]
-
șanț. Se observă cât de acolo, că a trecut prin grele momente, deoarece este strașnic tăvălit prin noroaie de i se vede doar albul ochilor, ciufulit de parcă l-au ciupit găinile și apoi pus în priză, are hainele rupte și gâfâie mai ceva decât o locomotivă. Numai privindu-l o clipă, îți este clar că are o știre ce va zgudui lumea, dacă nu va zdruncina cumva chiar Universul din șubredele-i balamale, și așa destul de milenare. El tace apăsat, tensiunea
Parasca by Mititelu Ioan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91853_a_92383]
-
zece sau douăzeci de ori și nu s-a lăsat, nu s-a oprit, diavolița, decât hăt-departe, în fața unui automobil de teren nou-nouț, blindat, de mărimea unui tanc, ce tocmai oprise pentru a parca și care avea farurile deja stinse. Gâfâind, ca după o repriză de fotbal, se aplecă cu greu, își luă șapca mototolită care se pitise chiar lângă roata din față a bolidului și... când să se ridice pe verticală ca să-și îndrepte șira spinării, chiar în fața lui, pe
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]
-
atât de plăcut. Dacă ar fi știut, ar fi făcut acest pas cu mulți ani în urmă! Ce bine-mi pare că te văd! Toată nopticica nu am închis un ochi, cu gândul la tine, îi șopti el printre sărutări. Gâfâind de plăcere, nu știa ce să-i răspundă. Voia să-i spună că și ea îl iubește, însă nu avea încredere în propriile cuvinte, rostite chiar cu gura ei. N-a spus nimănui vreodată așa ceva. Dacă se va face de
by ANTON PETROVSCHI BACOPIATRA [Corola-publishinghouse/Imaginative/944_a_2452]
-
cel mare i se prăpădise pe front. Altul, însurat, făcea armata în oraș, departe. Rămăsese singur, numai cu norăsa, de care nu se arăta mulțumit. Dar avea so puie să facă mâncare și să vază de noi. Vorbeam urcând și gâfâind. Gheața se spărsese și omul sta deschis în fața noastră. Seara, când am poposit în bătătura lui Onișor și iam pus în palmă cărăușia și arvună din chirie, nu mai eram niște streini bănuiți, ci oaspeți buni, cărora gazda le deschidea
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2894]
-
rachiu indigen și lipii din făină de brad se puteau servi la prețuri mai mult decât modice. Și cum ședeau, ca de obicei, cei patru la masa lor de la barul FANTEZY, își făcu apariția și maiorul în rezervă Felix Slozil. Gâfâind de efort, dar și de emoție, el își anunță prietenii că a aflat la cârciuma gării că exact la ora 17 P.M. se va anunța un Comunicat important pentru țară. Cei cinci domni, profesorul Zimberlan, doctorul Lagerdorf, avocatul dr. van
[Corola-publishinghouse/Science/1518_a_2816]
-
rachiu indigen și lipii din făină de brad se puteau servi la prețuri mai mult decât modice. Și cum ședeau, ca de obicei, cei patru la masa lor de la barul FANTEZY, își făcu apariția și maiorul în rezervă Felix Slozil. Gâfâind de efort, dar și de emoție, el își anunță prietenii că a aflat la cârciuma gării că exact la ora 17 P.M. se va anunța un Comunicat important pentru țară. Cei cinci domni, profesorul Zimberlan, doctorul Lagerdorf, avocatul dr. van
[Corola-publishinghouse/Science/1517_a_2815]
-
spulberându-se pe plaiurile mioritice. Elanului, pornit de la curtea imperială din Sankt Petersburg, spre Marea Mediterană, i se tăia suflul în țările române. Pietroiul rus, în rostogolirea sa spre Balcani, părea de nestăvilit, strivind sub greutatea lui orice fir de iarbă. Gâfâind, imperiul rus nu a mai avut forța necesară de a ajunge la malurile Bosforului. Privind la suprafață, pare de neconceput așa ceva... Țarii moșteneau de la Genghis Han expansionismul mongol specific stepelor nesfârșite, care i-au făcut o putere continentală de temut
[Corola-publishinghouse/Science/1509_a_2807]
-
se ascundea deznădejdea. Sub greutatea tragediei pe care o purta, trenul se afunda în pământul mut. Încovoia calea ferată, iar șinele se înălțau spre cerul surd. Scrâșnetul roților acoperea strigătul disperat al nevinovaților. În fumul gros, locomotivele cu aburi înaintau gâfâind spre destinația finală. Gulagurile se căscau ca niște guri flămânde, înghițind trenurile suferinței. În lagăre, identitatea se reducea la un simplu număr. Românii deveneau niște cifre introduse într-o contabilitate a morții. În măsele stricate de sârmă ghimpată, comunismul sfărâma
[Corola-publishinghouse/Science/1509_a_2807]
-
Avînd această dimensiune, ceea ce trebuia să fie o sărbătoare se transformă mai întîi în mascaradă, apoi în prohod. Așteptînd să treacă timpul (un Timp care se dilată halucinant), personajele se îndreaptă implacabil spre "frontiera unde lașitatea se confundă cu înțelepciunea", gîfîind și înecîndu-se în argumente care să le salveze în ochii proprii. Drumul concesiilor, al tăcerii, al compromisurilor sfîrșește într-un grotesc dans al morții (înțeleasă ac o totală depersonalizare). Frisonul posibilei identificări este principalul argument în favoarea afirmației că piesa "Regulamentul
[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
-
vin doi indivizi îmbrăcați în costume de bodigarzi; cei doi Obiectivul și Sursa dublă se potolesc, devin oarecum disciplinați; bodigarzii iau o poziție profesională; apoi pleacă) Sursa dublă: Hai, măi, ce te superi așa?! Obiectiv: Ai înțeles, da? * Plutonierul: (panicat, gîfîind) Bună dimineața... săru' mîna, doamnă! Dosar nr.: Huo, potolește-te! Plutonierul: Am întîrziat..., am întîrziat. Dosar nr.: Întîrziat pe dracu'..., mai e pînă ne dă numerele de ordine..., stai liniștit. Plutonierul: (uitînd că a salutat-o pe soția Dosarului) Săru
[Corola-publishinghouse/Science/1484_a_2782]
-
cu armele de spaimă,/ nimerind din plin unul în capul celuilalt". O concluzie la acest capitol ar putea fi citarea poemului "Nopți". Noaptea este veșnică, un cumplit infern dantesc se constituie ca o componentă a existenței noastre: "Unul după altul gâfâind/ cară un munte spre celălalt/ La noi se opresc din când în când,/ să ardă sicriele copiilor care-au murit pe drum". Întreaga noapte răsună ca o "țară pustie în care toate privighetorile/ au murit". Satul ardelean " În cumpăna fântânii
[Corola-publishinghouse/Science/1533_a_2831]
-
cel mare i se prăpădise pe front. Altul, însurat, făcea armata în oraș, departe. Rămăsese singur, numai cu norăsa, de care nu se arăta mulțumit. Dar avea so puie să facă mâncare și să vază de noi. Vorbeam urcând și gâfâind. Gheața se spărsese și omul sta deschis în fața noastră. Seara, când am poposit în bătătura lui Onișor și iam pus în palmă cărăușia și arvună din chirie, nu mai eram niște streini bănuiți, ci oaspeți buni, cărora gazda le deschidea
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2893]
-
evite. Papucul l-a durut și i-a învinețit și usturat pielea. Cornel și-a păstrat lacrimile dincoace de ochi. Hai să continuăm, a spus Marcu. Am găsit alt cuțit. Pe ăsta-l confisc eu. Nu cred, a spus Alin, gîfîind. Doar mă necăjești. Dar gata cu alergatul, că am obosit. S-a prăbușit pe un fotoliu, făcîndu-și vînt cu pumnalul. Totuși, privea cu îngrijorare suvenirul din mîna lui Marcu. Aruncă-mi-l, aruncă-mi-l, i-a strigat Radu lui
[Corola-publishinghouse/Science/1529_a_2827]
-
alergau în direcția lui. Băieți mai mari. Doi și-au continuat fuga, urmărindu-l pe Radu. Ceilalți s-au oprit, înconjurîndu-l pe Cornel. Cornel a fost puțin neliniștit, dar nu i-a fost frică. Ești tovarășu' lu' Radu? i-a gîfîit unul dintre ei. Da. Atunci, ia și primește mesajul nostru pentru el. Și-au început să-i care pumni și picioare. Dar n-a zis nimic. Nici nu l-a durut atunci, ci la ceva timp după ce băieții au plecat
[Corola-publishinghouse/Science/1529_a_2827]
-
contează doar sentimentul în numele căruia se sacrifică, deși știa că țiganii o vor ucide pentru trădare. Îl iubea cu patimă pe Neculai Isac și, pentru a prelungi voluptatea iubirii, îi comunică târziu primejdia: Apoi se repezi și mă cuprinse de grumaji. Gâfâia și mă strâgea către ea, scâncind. Rămase lipită de mine și, după ce se potoli, suspină prelung și adânc". Fântâna este un supra-personaj cu dimensiuni simbolice, un simbol al vieții și al trăirii. "Fântâna" își are conotații care se asociază principiului
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
de mult vă doreați, când erați mici, să-i surprindeți pe mama și pe tata făcând dragoste? Foarte mulți copii asistă la fragmente de scene sexuale între părinți, nu numai uitându-se, ci și ascultând. Mama se vaită și tata gâfâie. De aici rezultă că tata îi face un rău mamei, ea nu se poate apăra și poate are nevoie de ajutor. Tot de aici rezultă și o întrebare foarte interesantă pentru un psihoterapeut: „ți-o poți închipui pe mama ta
Lecții particulare : cum sã iei în serios viața sexuală by dr. Cristian Andrei () [Corola-publishinghouse/Science/1331_a_2697]
-
nu mă putea regăsi niciodată. În depărtare, persistă în mine o siluetă neagră, înconjurată de o mare luminiozitate, așa cum apar unele obiecte în ceață 327. De altfel, versurile lui P. B. Shelley ,,I pank, I sink, I tremble, I expire" (,,Gâfâi, mă scufund, tremur, îmi dau duhul"), așezate de Blecher la începutul romanului său, apropie opera scriitorului român de pictura norvegianului Edvard Munch. Textul lui Blecher devine ,,un țipăt", o reprezentare materială a fricii, a spaimei, a anxietății. Spaima de a
[Corola-publishinghouse/Science/1448_a_2746]
-
să fie împușcat un nevinovat!" Generalul, cu o voce spartă, aproape urlînd: "Să fie ciuruit de gloanțe i-me-diat!" Fața i se înăsprește din nou. Se aude slab, " Am înțeles, domnule general!" Un soldat tînăr, cu pușca în mînă, urcă panta gîfîind, lac de apă. Domnule locotenent, eu am strigat 'stai'." Ofițerul se apropie și-l privește îndelung, în tăcere. Încurcat? Întoarce capul, face cîțiva pași și se culcă la pămînt, printre copaci, peste covorul gros de frunze veștede. "Vino aici." Soldatul
[Corola-publishinghouse/Science/1554_a_2852]
-
a încetat nici o clipă să-și exprime, în felul ei brut și voalat, nostalgia după țara părăsită fără voie. Experiența supraviețuirii, lupta cu frigul, suferința, răutatea omenească și duritatea evenimentelor au împietrit-o în acea formă marmorată în care cuvîntul gîfîie scurt, plesnește uscat și răvășește definitiv. Așa apare, în 1987, Le Grand cahier (Gemenii), primul volum din trilogia care i-a adus faima și recunoașterea internațională, transformînd-o într-o voce controversată, dar puternică și greu de ocolit în spațiul literar
[Corola-publishinghouse/Science/1552_a_2850]
-
ca la Revoluția de la Județeană. Și taica părinte știe, da are legământul de taina spovedaniei și nu poate spune, că... Popa Băncilă își făcu grăbit cruce și întinse automat mâna spre pahar. Geta mai să o sugrume pe fata veterinarei. Gâfâia: - Și mai dai și în omul ăsta? Și tu ce stai, Stoiene. Ce mai aștepți, să te curăț io de oasele alea? Tu n-ai oase în tine? Bărbatul încerca să arunce mizeria de pe el. Le privi nedumerit pe cele
Player cu papa by Ioan Lăcustă () [Corola-journal/Imaginative/8268_a_9593]
-
viziteze cu regularitate pe Brumă. Într-o zi, Maria a surprins o ceartă teribilă iscată între cei doi, încheiată cu plecare furtunoasă a intrusului: "Boierul stătea în pragul ușii de la birou. Cu mânie în ochi dar parcă și cu spaimă, gâfâia și îi tremurau buzele și se ținea cu mâinile de piept". Negriciosul, despre care lectorul intuiește că îl șantaja, material, pe Manole, n-a mai călcat în casă până în ajunul înmormântării, când a intrat cu forța în casă, bruscând-o
Deimografia : scenarii ale terorii în proza românească by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1392_a_2634]