3,241 matches
-
în pozițiile lor separate, cei doi Privett-Clampe se bucură de sportul acestei dimineți excelente. Sultan Jheel este un loc de odihnă unde trăiesc tot felul de păsări migratoare și astăzi, în mod special, puține dintre ele vor scăpa cu viață. Gâștele Pintail Snipe și Bar Headed cad cu zecile, iar rațele o pățesc cel mai rău. Moartea se pogoară asupra speciilor Mallard, Teal, Pochard și Shoveller fără discriminare și, curând, barca lui Pran este încărcată de corpuri acoperite cu pene. Din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
au mers mai lent săptămânile următoare, dar nici unul n-a considerat că ar fi o prioritate, iar când au făcut un concediu prelungit în Cașmir anul viitor trăiau deja ca frate și soră. Nu o dată ultima imagine imprimată în ochii gâștei muribunde a constituit-o splendoarea lacului Sultan Jheel sau punctele negre ale buturilor de vânătoare, aranjate în linie arcuită. Păsările se prăbușesc în spirală, cu un fluturat nervos din aripi, un amestec de pene și sânge, căzând în apă, pentru ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
în apă, pentru ca Pran să le adune. Masacrul pare fără sfârșit. Când are brațele pline de sânge și nu-i mai rămâne loc în barcă, se lasă în jos epuizat, lăsându-și capul pe acea pernă caldă formată de corpurile gâștelor. Yasmin face la fel și lasă vâsla să atârne în apă, lângă ei. Deasupra capetelor lor, masacrul continuă, un răpăit neregulat de gloanțe înregistrându-se la suprafața lacului. Bărcile plutesc duse de curent și se trezesc aproape de buturile de unde trag
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
a făcut? Cu ajutorul unui arhitect? — Ce arhitect? Numai el și cu mine. Sergiu făcea desene colosale. La Lipari a făcut la fel. A proiectat trei coline. Am adus pământ cu buldozerele. Cine conducea toate lucrările? El. Aveam acolo și niște gâște care veneau să-și facă nevoile peste tot. M-am certat cu Sergiu vreo trei-patru zile. Tocmai alunecasem pe o mizerie de-a gâștelor și era să mi rup gâtul. Am făcut un scandal monstru și am spus că nu
Ioana Celibidache : o mătuşă de poveste by Monica Pillat () [Corola-publishinghouse/Imaginative/585_a_978]
-
trei coline. Am adus pământ cu buldozerele. Cine conducea toate lucrările? El. Aveam acolo și niște gâște care veneau să-și facă nevoile peste tot. M-am certat cu Sergiu vreo trei-patru zile. Tocmai alunecasem pe o mizerie de-a gâștelor și era să mi rup gâtul. Am făcut un scandal monstru și am spus că nu se mai poate așa. I-am dat un ultimatum: ori gâștele, ori eu! Îmi răspunde: „Gâștele.“ Am crezut că mor de râs. „Gâștele? Bine
Ioana Celibidache : o mătuşă de poveste by Monica Pillat () [Corola-publishinghouse/Imaginative/585_a_978]
-
certat cu Sergiu vreo trei-patru zile. Tocmai alunecasem pe o mizerie de-a gâștelor și era să mi rup gâtul. Am făcut un scandal monstru și am spus că nu se mai poate așa. I-am dat un ultimatum: ori gâștele, ori eu! Îmi răspunde: „Gâștele.“ Am crezut că mor de râs. „Gâștele? Bine.“ Mi-am luat mașina și am plecat la Paris. Nu telefon, nu nimic, nici el, nici eu. După vreo trei zile, sună telefonul și Sergiu îmi spune
Ioana Celibidache : o mătuşă de poveste by Monica Pillat () [Corola-publishinghouse/Imaginative/585_a_978]
-
zile. Tocmai alunecasem pe o mizerie de-a gâștelor și era să mi rup gâtul. Am făcut un scandal monstru și am spus că nu se mai poate așa. I-am dat un ultimatum: ori gâștele, ori eu! Îmi răspunde: „Gâștele.“ Am crezut că mor de râs. „Gâștele? Bine.“ Mi-am luat mașina și am plecat la Paris. Nu telefon, nu nimic, nici el, nici eu. După vreo trei zile, sună telefonul și Sergiu îmi spune: „Ce faci?“ Eu: „Bine merci
Ioana Celibidache : o mătuşă de poveste by Monica Pillat () [Corola-publishinghouse/Imaginative/585_a_978]
-
a gâștelor și era să mi rup gâtul. Am făcut un scandal monstru și am spus că nu se mai poate așa. I-am dat un ultimatum: ori gâștele, ori eu! Îmi răspunde: „Gâștele.“ Am crezut că mor de râs. „Gâștele? Bine.“ Mi-am luat mașina și am plecat la Paris. Nu telefon, nu nimic, nici el, nici eu. După vreo trei zile, sună telefonul și Sergiu îmi spune: „Ce faci?“ Eu: „Bine merci. Foarte bine.“ „Nu vii?“ „Nu. Nu vin
Ioana Celibidache : o mătuşă de poveste by Monica Pillat () [Corola-publishinghouse/Imaginative/585_a_978]
-
luat mașina și am plecat la Paris. Nu telefon, nu nimic, nici el, nici eu. După vreo trei zile, sună telefonul și Sergiu îmi spune: „Ce faci?“ Eu: „Bine merci. Foarte bine.“ „Nu vii?“ „Nu. Nu vin până nu pui gâștele într-un țarc.“ „Vino, că gâștele sunt închise.“ Atunci m-am întors. — În film mai erau și niște câini... — Da, la moară, aveam pe atunci cinci câini mari Saint-Bernard. Sergiu făcea de mâncare pentru ei. El cu sa târul împărțea
Ioana Celibidache : o mătuşă de poveste by Monica Pillat () [Corola-publishinghouse/Imaginative/585_a_978]
-
Paris. Nu telefon, nu nimic, nici el, nici eu. După vreo trei zile, sună telefonul și Sergiu îmi spune: „Ce faci?“ Eu: „Bine merci. Foarte bine.“ „Nu vii?“ „Nu. Nu vin până nu pui gâștele într-un țarc.“ „Vino, că gâștele sunt închise.“ Atunci m-am întors. — În film mai erau și niște câini... — Da, la moară, aveam pe atunci cinci câini mari Saint-Bernard. Sergiu făcea de mâncare pentru ei. El cu sa târul împărțea carnea, eu țipam: „Ai să-ți
Ioana Celibidache : o mătuşă de poveste by Monica Pillat () [Corola-publishinghouse/Imaginative/585_a_978]
-
ființă educată, dar îi plăcea la nebunie Li Po, un poet din dinastia Tang. De fiecare dată când îi citea poeziile descoperea noi înțelesuri. Își punea cartea jos și privea îndelung pe fereastră. Fața ei în formă de ou de gâscă era izbitor de frumoasă. Chineza mandarină e limba pe care am vorbit-o când eram copil. O dată pe lună venea la noi un meditator să ne învețe manciuriana. Nu-mi mai amintesc nimic despre orele de curs, decât că erau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
iar de o parte și de alta a așezat doi trandafiri roz. În păr mai aveam prinse și flori naturale - orhidee și iasomie albă. Fata care merge alături de mine poartă o podoabă de cap cu multă dantelă. Are forma unei gâște în zbor și e ornată cu perle și diamante. Fire galbene și purpurii se împletesc în modele felurite. Podoaba de cap îmi amintește de cele purtate în operele chinezești. În calitate de pantofar, normal că acord o atenție deosebită încălțâmintei din picioarele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
Sa te va dori, Marea Împărăteasă ar putea să-ți taie membrele! Haideți să mergem la Templul Milei și să chemăm spiritul tatălui vostru, zice mama. Trebuie să urcăm sute de trepte pentru a ajunge la templu, în vârful Muntelui Gâștei. Aprindem tămâie și plătim cea mai scumpă contribuție. Însă nu primesc nici un sfat de la spiritul tatălui meu. Mintea îmi este tulburată și devin din ce în ce mai conștientă de faptul că sunt pe cont propriu. Mormântul tatei este pe latura muntelui ce privește
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
al XVI-lea. Pe laturile șeilor sunt agățate panglici galbene de care sunt legate vase de gătit. În spatele doamnelor e un cârd de animale vopsite în roșu. Pare un râu de sânge. Când mă uit din nou, văd oi și gâște. Se zice că aceste animale simbolizează norocul bine păstrat, iar roșul - dragostea de viață. Las jos draperia, ca să-mi ascund lacrimile. Mă pregătesc sufletește pentru vremea îndelungată când nu-mi voi mai vedea familia. Asta e ceea ce își dorește mama
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
fără încetare. Îmbrăcată într-o robă din satin de culoarea caisei, e la fel de grațioasă precum o zeiță coborâtă dintre nori: Simțul nobleței pare a-i fi înnăscut. Păru-i negru, lucios ca lacul, e pieptănat pe spate în formă de gâscă. Foarte aproape de fruntea i se leagănă un șirag de perle prins de acul de păr. În prezența ei, îmi pierd încrederea în propria-mi frumusețe. Nu mă pot împiedica să nu mă gândesc că dacă împăratul ar mai privi-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
prunii au înflorit? De parcă nici nu ar fi auzit-o pe Nuharoo, doamna Yun continuă: Azi-dimineață s-a întâmplat un lucru foarte ciudat la mine la palat. — Ce anume? întreabă celelalte doamne, întinzându-și gâturile spre doamna Yun ca niște gâște. — În colțul dormitorului meu, își coboară ea glasul, șoptind, am descoperit o ciupercă uriașă. Mare cât capul unui om! Văzând că și-a uluit audiența, doamna Yun zâmbește: — Lucruri și mai ciudate se vor întâmpla. Astrologul meu a citit un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
dacă zâmbește sau se încruntă. În ciuda înfățișării sale neplăcute, blândețea și bunătatea sa mi-au cucerit inima. Lui An-te-hai îi plăcea la nebunie să-l privească pe Li Lien-ying aranjându-mi părul. Li știa un număr incredibil de stiluri: coadă de gâscă, pasărea înclinată, șarpele încolăcit, vița cățărătoare. Când peria, mâinile sale erau în același timp ferme și blânde. Era cât se poate de uimitor, dar n-am găsit niciodată păr pe jos după ce termina. Făcuse minuni. I-am spus lui An-te-hai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2323_a_3648]
-
în cancelarie. După un sfert de ceas, atât cît îi trebuia ca să-și bea țigara, dînsul făcea inspecție. Rezemat de parmalîcul podețului, emitea apoi, pe șanțul din fața școlii, judecăți de valoare. La primul meu contact cu școala, afară de cîrdul de gîște din curte, singura vietate a fost acolo Jugan. L-am întrebat cu cine aș putea vorbi. - Îndefinitiv șefu-i șef, mi-a răspuns el convins, iar această rostire, la dînsul, părea să aibă greutate de dicton. - Nu semnează nimeni condica
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]
-
conferințe. Directoarea n-a uitat să sublinieze faptul că eram primul titrat din analele școlii, ceea ce arăta grija partidului și guvernului față de școala din Dobrina. Neliniștite, dintr-o dată toate privirile s-au întors spre mine. Nu pot uita labele de gîscă pe care le-am tras, pe rînd, la pupat. Surprinse, noile mele colege ezitau să se supună acestei mondenități. Țineam în palmă degetele lor țepene, cu asprimi de vreascuri în care se încrustau vîrci de murdărie. Deși toată lumea îmi recomandase
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]
-
galeșe care începeau de lîngă nas, în timp de sub rochia înflorată ieșea o pereche de pulpe mîncată de varice. Cu toate că se înțelegea cu copiii numai prin zbierete, ea se bucura de faima de a fi o învățătoare bună, părînd o gîscă îndopată. Bîrfea tot timpul, peltic și cu plăcere. La jumătatea lunii septembrie, în Dobrina au apărut suplinitorii. Tineri cu studii modeste, de cele mai multe ori neisprăvite, aveau cu toți niște idei ciudate. Profesoara de istorie, care absolvise cîndva o școală horticolă
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]
-
închipuia un dreptunghi. Sfoara era ținută în trei feluri: Jos, La genunchi și Sus, adică în dreptul șezutului Pozițiile se combinau: Depărtat, cu picioarele desfăcute, Apropiat ori Într-un picior. Și mai complicate erau figurile care se numeau Indianul, Funda, Laba gîștei. Jucătoarele săreau înlăuntrul și în afara aței, alternînd picioarele pe care le țineau depărtate sau apropiate, într-un amestec de reguli pe care numai ele le puteau deosebi. Figurile purtau nume curioase: Cacaua, Alba ca Zapada și cei șapte piticuți, Opt
CARTIERUL SULAMITEI by MARCEL TANASACHI () [Corola-publishinghouse/Imaginative/513_a_701]
-
din spate. „Dimineață” e un fel de a spune, ca să-mi mai mângâi vinovata conștiință; aici e dimineață numai Între orele cinci și opt, Încolo e ziuă. Urlau de foame și de sete scroafa cu purceii, găinile, curcile, rațele și gâștele. Le-am dat apă și mâncare, pe urmă m-am apucat să rânesc la porci. Balega, amestecată cu ciocălăi și resturi de buruieni, o aruncam peste gard, În curtea păsărilor. Motivul era foarte simplu: porcii nu mistuiau cum trebuie porumbul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
un spital unde Îi tăiaseră rana, o curățaseră și o cususeră. „Ce dracu’ caut eu la primărie?” se pomeni Întrebându-se, ca să-și alunge gândurile cu prima zi de internat și durerea mușcăturii. Îi plăcea, când era mic, să ducă gâștele la păscut pe Valea Morii. Era pustiu și liniște, nu se auzeau voci de oameni, numai vorbele pe care și le spuneau gângăniile prin buruieni, păsările În văzduh ori chiar ierburile Între ele. Maistrul Îi trăgea scatoalce peste ceafă de câte ori
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
În gropi a Încurcat toate pe-acilea”, Îl țintuise Baronu. „Prost am fost când m-am Încurcat cu unu’ ca tine. Mâine vin doar cu Ectoraș că căutăm În altă pâlnie, iar tu să rămâi dracului acasă și să păzești gâștele mă-tii! Nu-i așa, Ectorașe?” „Mâine am treabă”, mormăi fiul Directorului. „Da, sigur, să Împletești ilice pentru țânțari! Duceți-vă dracului amândoi și altă dată să nu vă mai prind cu nasu’ la curu’ meu, că dau cu voi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]
-
presărat deasupra mai multe straturi de zăpadă curată. Când m-au Înlocuit și mi-au văzut botul zdrelit, le-am spus că Îmi crăpaseră buzele de la ger. Unul dintre prieteni, poreclit Biberu, mi-a dat un borcănel cu untură de gâscă să mă oblojesc. Dormitorul corpului de gardă era o Încăpere minusculă, fără ferestre - deci fără aerisire -, În care zăceau două rânduri de paturi suprapuse câte trei. Conform regulamentului, soldații dormeau Îmbrăcați; aveau voie, totuși, să se descalțe, cu condiția să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2306_a_3631]