1,296 matches
-
lor. Unde să le usuce? Ochii îi luciră de-o idee năstrușnică. Se duse spre sârma de rufe și le prinse cu câte un cârlig de fiecare aripă; apoi le privi așa, atârnate, zvârcolindu-se, dând din picioare și măcănind gălăgios. Ce să vă fac, dacă n ați fost cuminți? Acum să stați acolo până o să vă uscați! Iar rățuștele îi răspunseră pe măcănitul lor. Uf! Că tare am mai obosit! Cum i se făcuse foame, plecă la bucătărie să mănânce
D’ale copilăriei by Adriana V. Neacșu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/774_a_1547]
-
cerut Moșului să-mi aducă un trenuleț. Eu vreau o păpușă nouă. Mie să-mi aducă o săniuță! Uite, acolo în vale, vine nea Vasile poștașul! Să-i ieșim înainte, să vedem ce noutăți ne aduce! Copiii porniră înaintea poștașului, gălăgioși și veseli. Însă nea Vasile părea cam abătut, era tare tăcut, nu ca în alți ani, când le vorbea cu veselie încă de departe. Nea Vasile, bine ai venit! Ce noutăți mai sunt prin lume? Nea Vasile, ce vești ne
D’ale copilăriei by Adriana V. Neacșu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/774_a_1547]
-
reținere față de ai mei și nu-mi propunea niciodată să ieșim împreună pentru a-i cunoaște. O văd pe Daisy dând din cap aprobator. Ea mi-a spus întotdeauna că lui Patrick nu-i plac prietenii mei, pentru că sunt prea gălăgioși. Era politicos, atâta tot; trebuia să ne fie clar tuturor că se întâlnea cu ei de dragul meu și nu pentru că i-ar fi plăcut pentru ceea ce sunt ei. Totul se desfășura în termenii lui. Ne uitam la filmele care-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
-
să discut cu ea între patru ochi? — A, nu! Cel puțin nu încă! E prea devreme. O să fii surprinsă cât de importanți pot fi unii care la început te enervează cumplit. Și în grupul nostru există un tip absolut îngrozitor - gălăgios și de nestăpânit - căruia cu greu ne abținem să nu-i spunem câteva. Cu toate acestea, mereu vine cu câte ceva interesant, profund. Adesea mă impresionează și chiar îmi dă de gândit. Până la urmă, e un exercițiu de toleranță. Sună banal
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
-
nucleilor talamici ventro-mediali, creând o stare de excitabilitate din ce în ce mai crescută, o reacție de trezire, pregătind astfel scoarța cerebrală pentru ceea ce avea să se materializeze în matrice-gând, în undă-potențială, în străluminare indirectă. Cert e că în acest labirint bulbo-encefalo-talamic și hipotalamic gălăgios ca o sală de Bursă cu brokeri agitați și curieri de informații neperisabile, bine stocate, străbătu cu viteza aceluiași tren căile contorsionate ale ținutului clar-obscur, scăldat de terifiante vâscozități, în care mișunau neuroni țepoși hipersensibili și se născu, să-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
in vitro ideile șefului, așteptând gestația Fătului-Formă. Dunărea tocmai îl trecea pe Alexandru Macedon spre ținuturile sarmaților, când se pare că o tentativă de idee înflori în capul italianului. Tentativa se coagulă în gând colțuros, deveni bulgăre, acesta fu călcat gălăgios în picioare de lăstarii viguroși ai progeniturilor inspirației, inspirația se vizualiză în virtual, tridimensional, arătându-și opulența. Macedoneanul își spintecase secolul cu spada și, pe când limbile ceasului solar al lui Iulius Cezar se-nnodaseră însângerate, se născu, multiformă, croiala. Victorie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
de satisfacție contese, de extaz împărătesc. Se pare că Mama, pe partea cealaltă, făcea același lucru cu alți maeștri, al căror nume îmi scapă acum, ceea ce înseamnă că și Citadelele au lacune, șuvoiul dorințelor de a vă informa fiind mai gălăgios decât Cascada Niagara și mai luminos decât o supernovă, deturnează, uneori, flash-urile amintirilor spre găurile de vierme ale uitării. Cocoșul de tablă de pe acoperiș elimina prin vâjâielile lui spoturi informative pe site-ul www.karlmarx 51.ro din ambele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
Și Timpul îi spunea necazurile lui: Mioara miloasă plângea și cosea necazul timpului pe mătasea rochiei, se substituia Timpului, intra ca o actriță în pielea personajului și toate simțămintele lui. Mioara însușindu-și-le, le reda așa cum erau, murdare sau gălăgioase, subtile sau nealterate. O lovitură puternică. Balaurul timpului dezechilibrat se atingea cu propria lui coadă într-o stare de prostrație. Ridicat pe labele dinapoi, Mangusta privește țintă. Nu vede nimic, dar simte ceasul Primăriei și pe cel din centrul orașului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
În vis sau în realitate? Dar eu știu să fiu real și în vis. Adică sunt conștient. Ne-am încrucișat privirile, definindu-l pe Nilă nebun și în tăcere a dispărut cu Nilă pe aleile Parcului. După cum avea să fie gălăgioasă noaptea care a urmat, fără a face loc nici măcar unei iluzii de a dispărea vreodată, am înțeles cu toții că Nilă însuși era o chintesență a tăcerii într-un Univers de Gălăgie. Numai că tăcerea era dominată de Noapte, în timp ce în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1494_a_2792]
-
ne-am ascuns după gardurile vii, așteptând să ne regrupăm. Mergeam aplecați și grăbiți, atenți să nu facem nici cea mai mică mișcare inutilă, căci puteam atrage atenția celor dinăuntru. Geamurile erau închise, deci puteam să fim cât vroiam de gălăgioși. Gândurile fiecăruia erau, în mare parte, concentrate la ceea ce făceam, căci cea mai mică greșeală putea avertiza Gardienii și să-i pună în gardă. Unii se gândeau unde să pună următorul pas, alții se gândeau pe unde vor intra în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
Capitolul 42 — Ellis, ce este în tubul acela? întrebă doamna Levine. Fiul ei ținea în mână un tub argintiu, cu o ceașcă mică de plastic în vârf. Erau în camera de zi a casei părintești din Scarsdale. Afară, muncitorii lucrau gălăgios în garaj. Făceau reparații: pregăteau casa de vânzare. — Ce este în tub? repetă ea. — Este un nou tratament genetic, mamă. — Nu am nevoie de el. — Îți revigorează pielea. O întinerește. — Nu asta i-ai spus tatălui tău, zise ea. I-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2077_a_3402]
-
te vom aresta! Ce putea să însemne asta? Se întoarse și intră grăbită în școală. Singura ei grijă acum era Jamie. Era ora gustării. Copiii stăteau cu toții la mesele lor, mâncând bucăți de fructe tăiate. Unii serveau iaurt. Erau destul de gălăgioși. Domnișoara Holloway îi dădu lui Alex hârtia pe care o adusese femeia. Părea să fie o copie a tipizatelor de la firma de avocatură a lui Alex, semnată de ea. Nu era un bilet de la biroul doctorului. Asta însemna că femeia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2077_a_3402]
-
uriaș de lumină, care va aduce poate puțină liniște În sufletul lui Antoniu. Banul a dispărut cu aceeași viteză În buzunar, zornăind plăcut, inconfundabil. Un timp nimeni nu mai urcă și nu mai coboară scările. Apoi, o șleahtă de derbedei gălăgioși, se apropie, murdărind cu Înjurăturile și răcnetele lor urechile rarilor trecători. Când dau cu ochii de Antoniu răcnetele devin apocaliptice și ,,distracția,, se termină cu o ploaie de cuvinte murdare pe care i le aruncă hohotind de râs. Dispar În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
cerc verzui de peretele paharului. Gândurile mi se fac amare ca ceaiul de plante, neîndulcit pe care tocmai l-am terminat de băut. Deschid aparatul de radio, o cutie urâtă, dintr-un plastic gri, incert, din care izbucnesc sfaturile temperamentale , gălăgioase, aproape violente, ale unui medic sexolog. Nu am răbdare să-l ascult și Învârt invariabil butonul spre un post de știri În limba franceză, limba bunicilor mei. Din câteva mișcări Îmi scot hainele. Ultimii, cum e și firesc, sunt pantalonii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
fund. Copilul, un țigănuș murdar și sfrijit, plânge și se zbate, dar jandarmul Îl ține strâns, coborând cu el undeva, În hăul metroului. Cerșetorii apar și dispar ca Într-un spectacol grotesc: bătrâni, tineri, copii, singuri, În cuplu, În haite, gălăgioși, violenți, emotivi, cu priviri pierdute, bețivi, smintiți, smeriți, sperietori de ciori, arătări tăvălindu-se, figuri patetice. S-au Înmulțit Îngrozitor. Sunt ignorați, mutilați, lăsați de izbeliște, aruncați În stradă de trântori care trăiesc pe spinarea lor. Bătrânii tremură la gândul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
și s-a bucurat copil și adolescent fiind, de o educație de-asupra mediei. De ce să-l revolte orașul? O să-și recăpete cu siguranță Încet, Încet credința pierdută. Acest oraș aiurit și smintit, plin cu haite de câini vagabonzi, neliniștit, gălăgios, trădător, dar sentimental este singurul loc de pe pământ În care Antoniu a ales să trăiască până la sfârșitul zilelor. Antoniu deschide ușa și Încremenește În pragul ei: pe patul sărăcăcios În care doarme singur de atâta timp, bătrânul Kawabata, tovarășul lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
Într-o pătură jerpelită și, Înainte ca trupul lui să fie vârât În duba parcată lângă rigolă, o carte cu coperțile vișinii și două caiete cu sârmă, alunecă din pătură, pe trotuarul plin de zloată. Spectatorii ies din cinematograf, comentând gălăgios, filmul pe care tocmai l-au văzut, și călcând peste ele, până când se vor face una cu zăpada moale și murdară ce acoperă orașul. -Ca și cel de azi dimineață, pare mort de frig. Mascatul ridică pentru o secundă cagula
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
pauză? - Stai să verific rezultatele. Vreo oră. Maxim două. Ieșim undeva după aia? - E întuneric deja... Așa e. S-a inserat. Klick. Pe plajă trece un grup de tineri. Mexicani, precis. Turiștii nu umblă în grup, rar două perechi. Vorbesc gălăgios și râd - dar cuvintele nu se aud deslușit, acoperite de foșnetul talazurilor. Sunt destul de departe de mine: încă nu a început mareea. Ciudat. Știu ce va urma - si nu îmi pot explica de ce mă preocupă asemenea gânduri tocmai acum. Prezentul
Taraba cu vise by Sava Nick () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91662_a_92378]
-
Îmi cerșea privirea, invitându mă la cele mai fascinante călătorii imaginare. Simțeam cum sufletul se revigorează, punându-și veșmânt verde de sărbătoare și fiecare trăire Începea să se contopească cu muzica universului. Ajungând În stația C, un grup de tineri gălăgioși au urcat În tren, amuzându-se copios de un lucru pe care-l povestea un băiat bălan, cu plete lungi și figură de comediant. Aveau cu ei un tablou ( 40/ 40) Înrămat În lemn, din care privea o tânără cu
Jertfă de seară by Valentina Becart () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1137_a_1867]
-
Hai noroc. ― Pentru bărbați! zice Lauren, ciocnind paharul. ― Pentru prietenie! spun eu. ― Pentru ambele! Și luăm amândouă o gură zdravănă. Cocktailurile sunt mult mai tari decât își imaginau Lauren și Jemima, așa că două ore mai târziu sunt amândouă bete și gălăgioase. Bărbații le dau târcoale toată noaptea și Jemima are parte de cele mai palpitante clipe din viața ei, în ciuda disperării simțite față de vânătoarea lui Lauren de mai devreme. Nu s-a mai simțit niciodată mai frumoasă și mai dorită: flirtează
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
-
din când în când, dar nu scotea nicio vorbă. „Uite că mă pedepsește Dumnezeu. Vai de păcatele mele! Dacă?...” - nu și-a mai putut duce gândul până la capăt, fiindcă s-a auzit glasul unor mușterii. Niciodată aceștia nu sunt mai gălăgioși ca iarna. Mai ales când afară-i ger aspru... Îndată a intrat Petruță: „Mamă Irinuță, a venit... jandarul cu încă un om”. La auzul acestor cuvinte, chipul hangiței s-a albit ca peretele. „Ce mă fac dacă jandarul vrea să
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]
-
își dădu seama despre ce era vorba. Nici unul dintre copiii care fuseseră cu o seară în urmă la terasă nu se vedea pe acolo și nici nu le auzea vocile prin preajmă. Ieri văzuse șase copii de diferite vârste alergând gălăgioși printre mese. Reușiseră să coboare panta abruptă și acum mergeau prin nisipul de pe mal spre grupul de țigani. Fără nici o îndoială că fuseseră deja văzuți de aceștia, însă nimeni nu se întrerupea din lucru. Singur, starostele se ridicase de pe scăunelul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1500_a_2798]
-
și vocile noastre se împăcau de parcă s ar fi cunoscut dinainte de a ne fi întâlnit prima oară. Uneori scriam amândoi poezii și ne citeam unul altuia gândurile. Semănam în trăiri, dar ne manifestam cu totul pe dos. Eu, un zbuciumat gălăgios, ea, mai rezervată și atentă mereu la forma pe care o dădea cuvintelor... Nu știu când m am îmbrăcat și am ajuns în fața cantinei, dar când a apărut Sini, m-am trezit că o sărut scurt pe buze. N-o
Anonim pe ringul adolescenţei by Liviu Miron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/252_a_500]
-
nea Bilă, „să nu se mai întâmple“. Numai cu el ce mai regăsise cerul acela rozaliu, înnegrindu-se după asfințit, când se așezau amândoi în genunchi și îl priveau prin geamurile înalte ale camerei de cămin. Pe urmă intrau fetele gălăgioase și vraja dispărea sfâșiată iute, ca o pânză de păianjen invadată de un stol de muște negre și bâzâitoare. Daniel își lua rucsacul și pleca la el în cameră, în căminul de băieți, în Târgușorul Copoului. * nopțile noastre toate trec
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2262_a_3587]
-
mutat în gazdă. La mutare a contribuit poate și faptul că frustrarea că nu puteam învăța și scrie devenise atât de mare, încât îi trăsesem o palmă șefei de cameră, o fată cu un an mai mare, foarte leneșă și gălăgioasă de felul ei. O avertizasem regulamentar, e drept, de două ori, dar până la urmă o pocnisem, lăsând-o complet uluită. Nu neapărat pentru că fusesem impardonabil violentă, ci pentru că o lovisem „deși eram mai mică decât ea“. Teoretic, „meditațiile“ - adică perioadele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2262_a_3587]