1,263 matches
-
rămas bun de la profesori, asistenți, doamne și domnișoare. Între timp, am sărbătorit la 23 Iunie cei 7 ani ai fetiței. Fără să ne spuie, fetița a invitat copiii cu mamele lor. Ne-am pomenit cu un stol de musafiri, destul de gălăgioși, Încât a trebuit să alerg pentru aprovizionare. Ziua plecării era fixată pentru 1 Iulie. Din greșeala casierului fundației, Floyd Lule, s-a Întârziat, și la 3 iulie am primit telegrama că voi primi banii În Oregon. Plecăm la 4 Iulie
30.000 km prin SUA (1935-1936) by Nicolae Cornăţeanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/820_a_1717]
-
zidurile de la Romarta? Dar ce: Ea locuiește la Istambul? Întrebări inocente ale... inocentului ce eram!... Sala s-a umplut dintr-o dată, nici nu mi-am dat seama când. Grupul celor sosiți de la Istambul s-a dovedit a fi cel mai gălăgios. Aveau multe impresii de împărtășit și... le împărtășeau cu voce tare, plini de entuziasm. Din toată frenezia vorbelor lor, de departe se detașau câteva: Shri Mataji, Kundalini, vibrații... Am ciulit bine urechile, deoarece erau exact cuvintele ale căror înțelesuri depline
Nevăzutele cărări by FLORIN MEȘCA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91862_a_93220]
-
Tratamentele sahaj. Era 14 decembrie 2004 când am aterizat pe pământul sfânt al Indiei, pe Aeroportul din Mumbay. De pe Otopeni plecaserăm șapte români cu aceeași destinație: spitalulashram Belapur. La Moscova ni s-au adăugat câțiva sahaja yoghini din Bulgaria, astfel încât gălăgiosul grup ce a descins din avion pe Aeroportul din Mumbay era destul de numeros. Dar, nu aveam motive de îngrijorare: ne așteptau suficienți sahaja yoghini indieni, cu suficiente autoturisme. În toată această perioada indiană, Ana, Diana și cu mine am format
Nevăzutele cărări by FLORIN MEȘCA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91862_a_93220]
-
ce de mandarine!), 3 ananas (mari), 4kg. struguri (foarte dulci), 2 papaia, 2 rodii. Nui așa că se-adunau o mulțime de fructe? După cină și meditația colectivă, ne strângeam laolaltă la parter, la fete și, într-o atmosferă destinsă, chiar gălăgioasă pe-alocuri, ne înfruptam din bunătățile dăruite cu dragoste de Mama India. Nu eram singuri: toți cei ce se întâmpla să treacă prin zonă, se bucurau alături de noi și se împărtășeau, la rându-le, din darurile exotice. Hakan, colegul meu
Nevăzutele cărări by FLORIN MEȘCA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91862_a_93220]
-
Cristian, ai văzut ? îi șoptește Pribeagu. Dar dacă nu îți lași inima să se îndrăgostească și să iubească totul, exact cum lucrurile se nimeresc să fie, pentru că de cele mai multe ori așa trebuie să fie, de unde să afli dragostea ? Orașul era gălăgios, plin de cârciumi, fie de lux, fie mai sărăcăcioase, din care tot soiul de inși, majoritatea eleganți, ținând de mâini cucoane fandosite, ieșeau și intrau neîncetat, în căutare de mâncăruri delicioase, băuturi fine și muzici care să le facă sufletele
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
minunată, când noi doi mai aveam atâtea lucruri de făcut. M-ai lăsat singur, în niște vremuri tulburi, în care lucrurile se schimbă cu o viteză nemaipomenită, iar oamenii la fel. Aparate și instrumente tot mai noi fac muzica mai gălăgioasă și mai ritmată, iar nebunia și extravaganța iau locul poveștilor noastre calde și naive despre amor și viață, cu care am cucerit lumea. Se aplaudă mai mult stângăciile, în detrimentul perfecțiunii desăvârșite. Se caută mai mult scandalurile decât noblețea. Toți încearcă
Zaraza by Andrei Ruse () [Corola-publishinghouse/Memoirs/864_a_1839]
-
din ’90 și ’92, dar, pentru că au fost aleși foști activiști sau simpatizanți ai puterii de „dinainte” - cum s-a Întâmplat de fapt și În țările vecine unde foști activiști din „eșalonul al doilea” au cucerit puterea! -, o bună și gălăgioasă „parte a presei”, dar și grupurile elitiste citate mai sus au considerat pur și simplu că „România și Românii nu sunt apți de democrație!”, apud dl Liiceanu! Dar... după părerea mea, Ana Blandiana, la constituirea guvernului, atunci, În ’96, când
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
de a-l interzice de la publicare pe singurul filosof român care a avut forța și capacitatea de a propune un real sistem filosofic, În siajul marii școli kantiene - l-am numit pe Lucian Blaga - sau „propunem”, prin vocea unui ziarist gălăgios, susținut de Întreaga mass-media, să se „ardă” opera celui mai mare și mai original poet, nu numai român, de după al doilea război! Nu, să nu ne Înșelăm, aceste reacții, atacuri, forme de linșaj cultural nu sunt numai produsele unui „moment
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
realiste despre această vîrstă -, Înseamnă, de fapt, Închidere În sine, stingerea sau anemierea interesului pentru ceilalți și problemele lor, o anume instinctivă neîncredere sau poate chiar rea-voință față de cârdurile tinerilor care intră pe trotuarele existenței sociale tropotind un pic cam gălăgios din tocurile lor bombate... Sau a fi bătrân Înseamnă cu adevărat și În ochii multora exacerbarea rea, măruntă, egoistă, ba chiar meschină, a propriilor interese, atenția exagerată acordată nevoilor fizice personale, nerăbdarea față de alții, o nerăbdarea ce devine tot mai
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
gândește să nege romanul maghiar, cinematografia, proza sau grafica cehă și poloneză, sau proza rusă, create În această lungă și apăsătoare perioadă!... E vorba, bineînțeles de enormele discuții În jurul „falselor ierarhii de valoare de dinainte!”. Discuții și preocupări obsesive, extrem de gălăgioase, ce se explică, evident, prin câteva lucruri: 1. Absența, după ’89, a unor lucrări de sinteză asupra perioadei postbelice, cea numită comunistă, texte, lucrări ce nu puteau fi semnate decât de inși de prestigiu din zona criticilor și istoricilor literari
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
au Înăsprit brusc. Fie pentru că simțeau din nou „gustul puterii” și-și arătau iritarea la orice obiecție sau sfert de critică care „venea de jos”, fie că aveau pur și simplu sarcina să strângă șurubul. Se face un mult și gălăgios caz de acest verb, a „colabora”, mai ales de către generațiile care pătrund acum În literatură și-și Închipuie că ei, „ În locul nostru” ar fi fost mai viteji, mai intratabili. Sau de unii frustrați care nu au făcut cariera pe care
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
prestigioasele instituții ale culturii și științei precum U. Scriitorilor sau Academia Română nu au ripostat atunci când un oarecare jurnalist - am spus „oarecare!” - cere să-i fie arsă opera. Ba, același jurnalist, sprijinit mereu de câte un cotidian de tiraj și de gălăgioasa și haotica televiziune română, este primit sărbătorește de universități de prestigiu, cum a fost cazul de curând la Cluj, În Alma Mater clujeană. C A P I T O L U L IV (Bătrânețeaă 1 Cam pe la cincizeci de ani am
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
nu se grăbește să cheme pe vreuna dintre colegele sale să o ajute. Are convingerea că vom înțelege și în spaniolă, de aceea ne explică rar, răbdătoare, cu o veselie abia reținută, meniul afișat. Și chiar înțelegem... Observ călătorii - foarte gălăgioși - care așteaptă zborul spre Lisabona. În rumoarea sălii amplificată pe măsură ce ne apropiem de momentul îmbarcării, printr-un joc al asociațiilor auditive, ți se pare că răsună vorbe românești. Sunt portughezi, în majoritatea lor de clasă socială mai modestă. Este frapant
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
vorbesc engleză. E pur și simplu duminică, și lumea își consumă ultimele ore libere ale weekendului într-un loc improvizat, mai ieftin, împreună cu amicii, unde poți bea o bere și mânca destul de consistent. Îi privesc. O bucurie a vieții. Sunt gălăgioși, dar civilizați, funcționari, presupun, ai mai multor firme din oraș, firme care își desfășoară stegulețele cu sigle, asemenea flamurilor medievale. Mă gândesc la cum arată chiolhanurile de la noi. Câtă vulgaritate și, mai ales, câtă murdărie. Se lasă seara, beau bere
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
răsturnate, pervertite cu un cinism aprins, „revoluționar”, când „istoria” ne evacuase, ne „dăduseră afară”, pe mine și pe acei din clasa burgheză sau chiaburească ce se încăpățânau să creadă, să se convingă și să accepte „bunul-simț”. Noul „bun-simț”, învingător și gălăgios, și, într-adevăr, fapt uitat azi de mulți comentatori, în primul deceniu al „orânduirii comuniste”, șefi, ștabi de diferite niveluri, dar și mulți din masa muncitoare, în ciuda lipsurilor, a granițelor închise, a brutalității miliției, a cadrelor etc., erau convinși că
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
el însuși aflat într-un manierism fără orizonturi! -, „panică” creatoare care a dus, în a doua jumătate a secolului XX, la spargerea formelor clasice creative și constitutive în literatură, pictură și muzică! La pierderea publicului și la instalarea unui snobism gălăgios, tiranic, care ne face pe noi responsabili, „consumatorii de artă”, dacă „nu înțelegem”, dacă nu ne lăsăm „fermecați” de fraze melodice din care a fost expulzată orice linie armonică, de picturi din care a fost exilată ființa, silueta umană, ax
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
bolțari alternând ale cupolei de pe Stâncă, delicata fântână Al-Qods (a se vedea imaginile din ghidul dumneavoastră obișnuit, toate sunt excelente). Să fie oare umbra lecției date marilor învățați? Ceea ce surprinde cel mai mult, este stolul vesel, lipsit de griji și gălăgios al școlărițelor în uniformă ieșind de pe porțile în formă de ogivă, vopsite în verde, care se aliniază de-a lungul zidului: fiecare portal este intrarea în câte o grădiniță. Că această platformă trapezoidală, mare cât esplanada Invalizilor, suprem inervată, supravegheată
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
o întreb din ce organizație progresistă făcea parte, ca orice creștin care se respectă. Încep să știu care-s motivele acestei ranchiune surde. Ospitalitatea, amabilitatea palestinienilor cu străinii pune o surdină (curios, militanții israelieni pentru pace se exprimă mult mai gălăgios), dar stabilim totuși rapid punctele principale ale rechizitoriului. Mai întâi, mi se spune, prăpastia dintre vorbe și fapte. Democrați fiind, noi organizăm alegeri libere (și încă sub control internațional), articolul unu din Decalog. Pentru prima oară, o națiune tânără votează
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
în patrat. Și mireasa, de la văcsuitoru 3 la meditația clasei a V-a am dus-o în căruță. Și scripcari am avut toată școala și strigături din gură, cari de care mai diocheate. Și nu știu câți din nunta aceea voioasă și gălăgioasă mai trăiesc azi!?... Atunci era în toamna anului 1905 și acum îi în primăvara anului 1971. Îs numai 66 de anișori!... Și din 100 în clasa I și din 56 absolvenți în 1906, azi în 1971 mai suntem 6 în
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1519_a_2817]
-
gândurile. în zilele anterioare, antrenându-mă prin împrejurimile Iașului, cu o oarecare neliniște, mă întrebam dacă o să reușesc, dacă nu o să-mi scrântesc piciorul și dacă nu o să mă lase puterile. Acum, în decolare spre Barcelona, ignorându-l pe gălăgiosul spaniol de lângă mine, profesor de geografie, ce se întoarce entuziasmat din România, mă întreb din nou cu emoție și neliniște: ,,Ce caut eu aici?” „De ce mă îndrept spre cel mai cunoscut loc de pelerinaj din Europa?” Sunt deasupra norilor dar
Pelerin la Santiago de Compostela by Emil Dumea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1841_a_3168]
-
preotul - Claudiu, despre care a spus astăzi cuvinte frumoase și părintele Lucian Dâncă, la București, ce m-a primit pentru prânz, luându-mă de la gară și ducându-mă apoi înapoi la aeroportul Băneasa. Aceasta este coasta Cataloniei, strigă lângă mine gălăgiosul profesor spaniol, privind prin hubloul avionului și făcând încă o fotografie. în curând vom ateriza. Ce caut eu aici? Mă amuză gândul dar sigur caut ceva asemeni lui Don Quijote, asemeni lui Coelho. Mă gândesc însă că pe acest drum
Pelerin la Santiago de Compostela by Emil Dumea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1841_a_3168]
-
accidentat purtându-și bastonul cu semnul crucii deasupra și iar îl asemăn cu sf. Iacob. Ajung apoi la Botega del vino unde orice pelerin poate bea vin gratis. Se opresc toți printre care și un mic grup de tineri italieni, gălăgioși și veseli ca oriunde în lume; sunt inconfundabili. îmi continui drumul mulțumit de confortul dat de noile sandale cu o talpă suficient de groasă încât să nu mai simt pietrele sau denivelările. Traversând câmpurile de pe care grâul a fost treierat
Pelerin la Santiago de Compostela by Emil Dumea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1841_a_3168]
-
orizont, pe culmea dealurilor se întinde o pădure, una din nenumăratele păduri ce se intercalează cu tot atât de numeroasele câmpuri, în peisajul ondulat al regiunii La Rioja, așa cum a fost și în Navarra. Apare și un mic grup de femei mai gălăgioase decât bărbații de pe bancă. Este clar: sunt în Spania și aici oamenii comunică cu o voce senină mereu amabilă și binevoitoare. Și au și un anume sentiment de noblețe în exprimare. Nimeni nu poate pronunța ca ei senor și senora
Pelerin la Santiago de Compostela by Emil Dumea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1841_a_3168]
-
încălzește mai tare dar suflă mereu un vânt atât de plăcut, răcoritor, care printre alte beneficii învârte și elicele nenumăratelor mori eoliene ce le-am întâlnit pe cale. La Hornillos del Camino mă opresc la un bar unde întâlnesc un grup gălăgios de belgieni de toate vârstele. Au mers pe camino timp de o săptămână iar acum așteaptă un autobuz care să-i ducă înapoi în Belgia. Pelerinii stau pe trotuar, la marginea străzii, îngrijindu-și picioarele și servind - câte ceva. Nici unul nu
Pelerin la Santiago de Compostela by Emil Dumea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1841_a_3168]
-
am trăit o mică lecție-experiență a deșertului, a luptei cu lipsa de perspectivă. Nu am avut gânduri triste, dar ariditatea aceasta spaniolă reprezintă un bun background pentru inimă și pentru - suflet. Din reflecțiile mele existențiale mă trezesc cele trei italience gălăgioase care au venit să-și gătească cina în bucătaria hanului. Boadilla del Camino, 31 iulie Aseară am adormit greu, târziu. Mi-au revenit niște dureri puternice în tălpile picioarelor și mă gândeam la rănile insuportabile din picioarele lui Isus răstignit
Pelerin la Santiago de Compostela by Emil Dumea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1841_a_3168]