KorAP: Find »[drukola/base=galop & drukola/pos=noun]« with Poliqarp

<1 ...43 44 45 ...54 >

1,349 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628

nostru. Iar căpitanul nu va fi ucis. Aveți cuvântul meu! - Cuvântul unui spahiu! scuipă cu scârbă Simion. - Ajunge! spuse căpitanul. Ați auzit! Nu e vorba decât despre un schimb de informații! Ne vedem după-amiază la cetate! Încolonarea și Întoarcerea la galop! Încet, parcă nedumeriți, Apărătorii ieșiră din formație. Ienicerii se dădură la o parte, făcând un culoar. Lacrămă Îl privi insistent pe Oană, Încercând să-și dea seama dacă este vorba de o strategie sau dacă ordinul era clar. - Întoarceți-vă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
Înțeles, căpitane... spuse, la fel de Încet, Lacrămă. Cei cincizeci se Încolonară și ieșiră pe poartă. Spahiii care Înconjuraseră conacul făcură și ei un culoar de trecere. Apărătorii trecură printre ei Într-o liniște apăsătoare, iar ajunși la loc larg porniră la galop spre șleahul Galaților. - Conacul nu se mai vede... spuse Simion. Eu mai departe nu merg! - Ordinul căpitanului a fost limpede! spuse Lacrămă. Măria sa poate fi În primejdie! Iar acolo, la Brănești, sunt vreo două mii de războinici! Nu le puteam ține

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
opriră. Simion putea avea dreptate. Trebuiau să afle ce se Întâmplă cu căpitanul. Dar trebuiau și să ajungă la măria sa. - Iată cum facem... spuse Lacrămă. Simion pornește Înapoi, fără cal. Vede ce se Întâmplă. Treizeci din noi rămân aici. Ceilalți, galop fără oprire spre Cetatea Albă. Rămâne câte unul la fiecare răspântie, În cazul În care avem semnal prin săgeată. Aveți, fiecare, săgeata galbenă, de atac dușman, și pe cea roșie, pe care n-am folosit-o niciodată, de prindere sau

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
lui. Simion fugi iar, cât putu de repede, dar știa că nu mai avea timp decât, poate, pentru ultimele două săgeți. Se aruncă În zăpadă și, sprijinit pe spate, trimise săgețile spre primii doi urmăritori. În marginea crângului apărură, la galop, luptătorii lui Lacrămă. Cinci dintre ei traseră cu arcurile din goana calului, doborând spahii care se pregăteau să-l ucidă pe Simion. - Căpitanul? strigă Lacrămă, evitând o lovitură de sabie și tăind pieziș, de-a lungul pieptului, unul din spahii

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
răspunse Pietro, sărind În șa. Din depărtare se auziră tropote grăbite, acoperite Încă de zăpada moale. Apărătorii ieșiră În fața cetății și văzură că un mic grup de călăreți În mantii albe purtând semnul scutului și săgeții se apropiau Într-un galop nebun. - Căpitanul Oană prins la Brănești! strigă unul din călăreți. Lacrămă Încearcă să-i Întârzie! Dar săgeata lui Simion era roșie! - Câți? Întrebă Pietro, strângând din dinți. - Să tot fie vreo două mii! Spahii și ieniceri! Conduși de un spahiu și

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
ieniceri! Conduși de un spahiu și de un tătar! - Două mii de oameni, pentru unul singur... spuse Pietro cu voce tare. Pe drumul cel mai scurt, spre Brănești! Cinci arcași la un zbor de săgeată În fața noastră! Semnal la orice mișcare! Galop! Apărătorii dădură pinteni și dispărură curând dincolo de pădurile Țării de Jos. Pe poarta cetății ieșiră curierii cu câte o escortă de cinci oșteni, dispărând și ei spre nord. Oștenii spătarului Mihail ocupară crenelurile. Poarta se Închise asupra unei așteptări grele

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
n-am ajuns aici, unde totul Îmi amintește de copilărie... E atât de bine și atât de liniște... Îmi era dor de Murgești. Și de cai. Și mai ales de tine... Alte tropote se apropiară dinspre câmpia Galaților, gonind În galop nebun spre miazănoapte. Mai sus de conacul Murgeștilor, călăreții o luară spre Apus, pe drumul ce ducea la Cetatea Neamțului. - Alți curieri... murmură Erina, Încercând să vadă ceva pe fereastră. E deja Întuneric... S-a Întâmplat ceva dacă măria sa trimite

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
Murgești, Lunca Bârladului Nu, nu era o părere. Era adevărat. Un zgomot surd zguduia pământul, apropiindu-se dinspre Vaslui. Erina se ridică din pat și se Îmbrăcă repede. Cunoștea acel zgomot. Era produs de un corp de cavalerie Înaintând la galop. Câteva lucruri Începeau să se lege. Nu adormise până atunci, așteptând ceva. Acum știa. Așteptase ca goana curierilor să aibă un efect. Iar efectul era deplasarea unui mare număr de călăreți spre sud. La Cetatea Albă se Întâmplase ceva. Ieși

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
Între două zile și o săptămână, măria ta, spuse Cânde. - Mai exact? - Două zile pentru Istanbul și Balcani, o săptămână pentru agenții din Asia centrală. - Anularea! Cei doi se ridicară și ieșiră din sală. La nici un minut, curierii ieșiră În galop pe porțile cetății. - Și acum, boieri și căpitani, voi, care sunteți cei mai informați și mai luminați oameni din Moldova, răspundeți-mi la o Întrebare simplă: unde se află căpitanul Oană acum?! 28 decembrie 1475, ora 17.00. Cetatea Vidin

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
Înțeleg eu bine ce văd, se Întâmplă ceva la palatul Ak Sarai! Alexandru urcă pe una din scările de funie, ca să vadă mai bine, dar perspectiva marinarului de cart era cu mult mai clară. - Un grup de războinici trec În galop pe străzi, răstoarnă tarabe... intră În piață... Sunt tătari! - Câți? Întrebă Gabriel, care urcase iute pe punte la auzul strigătelor. - În jur de o sută... comandantul descalecă... tătarii iau poziție de luptă, cu iataganele scoase, În fața intrării... comandantul deschide poarta

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
numele lui era Yves. Apoi se Întâmplă ceea ce Alexandru aștepta să se Întâmple. Un tropot de cal se auzi, la Început ușor, atenuat de stratul de zăpadă, apoi din ce În ce mai puternic. Un Apărător apăru din pădurea de brazi și străbătu la galop tabăra până ajunse În dreptul corturilor care alcătuiau comandamentul. Descălecă și se Înclină În fața lui Angelo, cerând permisiunea de a vorbi. Bătrânul aprobă din cap și, cu un gest discret, Îl chemă mai aproape pe Alexandru. Yves Îl privi cu interes

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
Tropotele din spate se apropiau. Acum. Pădurea. Salvarea. Intră Între arborii Înalți, Încărcați de zăpadă, auzind doar cum haiducii trec la aplicarea planului. - Smârt! Moarte! se auzi vocea lui Mihajlo, din umbră. Nici un prizonier! La semnal, haiducii se lansară la galop, dând peste cap călăreții tătari care porniseră În urmărirea Erinei. În gerul nopții ciocnirea săbiilor scotea scântei. Departe, În casa părăsită, se aprinseră toate făcliile. Alți călăreți Încălecară. Haiducii răzbiră primul val de tătari și trecu la galop. Tătarii scoaseră

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
lansară la galop, dând peste cap călăreții tătari care porniseră În urmărirea Erinei. În gerul nopții ciocnirea săbiilor scotea scântei. Departe, În casa părăsită, se aprinseră toate făcliile. Alți călăreți Încălecară. Haiducii răzbiră primul val de tătari și trecu la galop. Tătarii scoaseră arcurile, dar, la porunca lui Mihajlo, haiducii lansară primii săgețile aprinse. Lecția căpitanului Oană! strigă Mihajlo. Atac prin Învăluire, două aripi! Incendiați casa! Săgețile se Înfipseră În acoperiș, În uși, sparseră geamurile și ajunseră În camere. În scurt

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
stăpânilor, trebuie să lupte pentru ea. Știau când trebuie să se ridice pe picioarele din spate și să lovească cu copitele calul din fața lor, știau când trebuie să muște de beregată calul unui dușman, știau când să se aștearnă la galop ca să scape dintr-un atac și când să aștepte, fără nici o mișcare, În fața unei linii de dușmani care se năpusteau spre ei. Iar acum știau că vor porni spre o nouă primejdie. Înțelegeau asta din gesturile oamenilor care Îi Îngrijeau

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
caii moldovenești ai Erinei. Viteza de deplasare a Cuceritorilor era de-a dreptul incredibilă. În curând, poate chiar peste câteva ore, toate aceste forțe se vor Întâlni, Într-o ciocnire disperată. -Commandante... se auzi vocea unui Apărător care sosise la galop, dinspre Apus. Il capetano Francisco sta arrivando con sua artilleria. - Finalmente... murmură Angelo. Douăzeci de căruțe escortate de cincizeci de Apărători se iveau pe firul văii, venind dinspre Trieste, de-a lungul Coastei Dalmate. În sfârșit, Francisco... Cu puterea de

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
de onor. - Mon commandant! se auzi vocea tunătoare a lui Yves, urmată de strigătul celor o sută de spadasini: - Vive le commandant! Vive la France! Noii veniți se alăturară coloanei care urca pe Valea Moravei, spre Dunăre. Yves sosi la galop lângă comandantul Apărătorilor, salutând luptătorii din avangardă. - Trăiește? fu prima Întrebare a francezului. - Si, răspunse Angelo. Dar e grav rănit. Doctorul e sceptic. -Olala... mais tous les medecins sont sceptiques, voyons... spuse Yves, descălecând și apropiindu-se de căruța În

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
joncțiune cu trupe proaspete trimise de Mahomed pe mare. Numără peste opt mii de achingii și ieniceri. Dinspre Răsărit sosește cu o viteză nebună un grup de cinci sute de Cuceritori. E posibil să ajungă aici În cinci ore de galop. Poate patru, dacă găsesc căi de acces mai puțin Înzăpezite și dacă au cai odihniți. - Trei atacuri succesive... murmură unul din căpitani. Ar trebui să pregătim trei strategii diferite... - Exact, continuă Angelo. Iată ordinele mele. Primul val de spahii trebuie

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
nu pierduseră nici o bătălie În afară de cea de la Sabac, unde Dracula Îi spulberase ca un fluviu furios care mătura totul În cale. Atacul era În avantajul turcilor. Numărul, forța de izbire, Înălțimea de pe care porneau ofensiva. - Așteptați... murmură Angelo, urmărind concentrat galopul achingiilor. Așteptați... Acum! Retragere falsă, cu Învăluire pe flancuri! Apărătorii făcură zece pași Înapoi, lăsând În locul lor patru rânduri de țepușe ascuțite. Săriră În șei, grupându-se pe două flancuri, În timp ce primele rânduri ale achingiilor se prăbușeau În vârful țepușelor

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
privind În jur. Bine, semnalizează primirea mesagerului. Cel puțin vom afla ce vor. În mai puțin de un minut, un călăreț mongol purtând steagul alb al păcii traversă defileul dinspre Răsărit, gonind aproape culcat pe coama calului. Călărețul urcă la galop dealul pe care se aflau Apărătorii și se opri În fața lui Angelo. Era un tătar scund, purtând pe cap un calpac din blană de vulpe. Privi luptătorii din jurul lui, descălecă și se Înclină, cu mâna dreaptă la piept, În fața lui

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-și putu stăpâni un zîmbet. În sfârșit, „cascada”. Una din deschiderile preferate ale lui Angelo. Din acel moment, totul avea să fie o creștere gradată a puterii de atac până la limita rezistenței adversarului. Încă o sută de Apărători porniră la galop, cu lăncile În cumpănire pe mîna dreaptă. Primii trei sute de luptători auziră tropotele celor de pe celălalt versant și părură a ceda câteva zeci de metri din poziția câștigată. Inevitabil, ienicerii făcură pasul Înainte, Încercând o cuprindere cât mai largă. „Înainte

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
acela mi-a intuit strategia... În scutul venețian agățat de trunchiul unui brad, pentru primirea mesajelor urgente, se Înfipse o săgeată cu răvaș. Giuliano o desprinse și Îi Înmână răvașul lui Angelo. Textul era scurt. Avangarda lui Dracula, trei ore galop. Lucrurile se complicau pentru trupele disciplinate ale lui Mihaloglu. Ajutoarele de la Istanbul abia debarcaseră pe coasta Muntenegrului, pe când forțele transilvane comandate de Vlad avansau cu repeziciune spre bariera de netrecut a Apărătorilor. - Allah Ekber!!! se auzi deodată strigătul de luptă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
pădurile aflate În flancul stâng al armatei turce se dezlănțui șarja spadasinilor lui Yves. „Tăcerea absolută” a lui Angelo era, de fapt, indiciul esențial asupra strategiei pe care Apărătorii o aveau de urmat. Cei o sută de spadasini coborâră În galop, trecând razant pe lângă trupele de ieniceri, și izbiră călăreții care porniseră În urmărirea căruței. Lupta fu scurtă. Ienicerii deveniți subit cavaleri Încercară să Întoarcă armăsarii ca să facă față atacului, dar viteza cu care se derula totul era năucitoare. Spadasinii lucrară

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
schimba totul. În matematica fără cusur a lui Angelo, Amir era necunoscuta. Era sclipirea de nebunie și de talent care răsturna totul. Flancul drept al lui Angelo avea nevoie de ajutor, iar Amir simțise asta și se năpustea, Într-un galop care atingea o viteză incredibilă, În ajutorul Apărătorilor. Caii mici, extrem de iuți, ai mongolilor, abia reușeau să țină pasul cu armăsarul murg al lui Amir, care aproape zbura spre dușmani. Sub ochii măriți de uimire ai lui Alexandru, Amir sări

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
decizii. Era stilul de luptă din Asia Îndepărtată, un stil pe care foarte puțini Îl puteau stăpâni, căci el presupunea o relație specială cu universul. Calul murg scutură Încet coama și mări ritmul. Trapul ușor de la Început se transformă În galop. Ogodai dădu pinteni și Încordă arcul. Mâna Îi tremura, dar, cu toate astea, nu putea greși. Dădu drumul săgeții, dar În aceeași clipă murgul lui Amir făcu un salt, ca și cum ar fi sărit peste un obstacol, și mări viteza galopului

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
galop. Ogodai dădu pinteni și Încordă arcul. Mâna Îi tremura, dar, cu toate astea, nu putea greși. Dădu drumul săgeții, dar În aceeași clipă murgul lui Amir făcu un salt, ca și cum ar fi sărit peste un obstacol, și mări viteza galopului. Săgeata lui Ogodai se pierdu În noapte. Ogodai scoase a doua săgeată și ochi un timp Îndelungat. Patru săgeți la una. Angelo simți tensiunea crescând. La fel o simți și căpitanul Oană, căruia Erina Îi ridicase ușor capul, ca să poată

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]