2,189 matches
-
, Horia (26.XI.1884, Brașov - 12.V.1962, Sibiu), gazetar, autor dramatic, prozator și traducător. Este fiul Anei (n. Slaba) și al lui Nicolae Petra-Petrescu, publicist. Va absolvi școala primară din Șcheii Brașovului și, în 1903, Gimnaziul Greco-Oriental din același oraș. Își continuă studiile la Facultatea de Filosofie a Universității
PETRA-PETRESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288772_a_290101]
-
PĂUNESCU, Adrian (20.VII.1943, Copăceni, j. Bălți), poet, prozator și gazetar. Este fiul Floarei Păunescu (n. Ispas) și al lui Constantin Păunescu, învățători. După reocuparea Basarabiei de către armata sovietică, familia se întoarce la Bârca, în Oltenia. P. începe cursul mediu la Liceul „Frații Buzești” din Craiova, spre a-l continua la
PAUNESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288731_a_290060]
-
criticii, RL, 1978, 35; Dimisianu, Opinii, 179-183; Al. Husar, Întoarcerea la literatură, Iași, 1978, 154-161; Raicu, Practica, 202-207; George, Sfârșitul, II, 262-266; Dobrescu, Foiletoane, I, 44-49, III, 127-135; Iorgulescu, Firescul, 106-109; Apolzan, Aspecte, 195-202; Al. Oprea, În căutarea lui Eminescu gazetarul, București, 1983, 345-369; Grigurcu, Între critici, 56-67; Kalustian, Simple note, III, 184-187; Ornea, Actualitatea, 125-129; Anghelescu, Lectura, 210-214; Constantin Călin, Poezia lui Perpessicius, O, 1988, 16; Perpessicius interpretat de..., îngr. și pref., Marcel Crihană, București, 1988; Grigurcu, Eminescu-Labiș, 309-312; Dimisianu
PERPESSICIUS. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288761_a_290090]
-
OLTEANU, Ioanichie (13.IX.1923, Vaideiu, j. Mureș - 29.III.1997, București), poet, traducător și gazetar. Este fiul Zamfirei (n. Horgoș) și al lui Ioan Olteanu, țărani. Urmează liceul la Târgu Mureș (1933-1940) și Aiud, absolvind în 1941. Se înscrie la Facultatea de Litere și Filosofie a Universității din Cluj - aflată în refugiu la Sibiu -, dar
OLTEANU-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288524_a_289853]
-
ORĂȘANU, N.[icolae] T. (1833, Craiova - 7.VIII.1890, Negreni, j. Olt), gazetar, prozator și autor de versuri. Venit de timpuriu cu familia la București, O. învață la Școala de la „Sf. Sava”. S-a agitat, în 1859, pentru alegerea lui Al. I. Cuza, dar în timpul domniei acestuia suportă cinci detențiuni. Fire turbulentă, cu
ORASANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288565_a_289894]
-
lungul vremii sunt mai puțin importante: inspector în Regia Monopolului Tutunurilor (1872-1875), director al „Monitorului Oficial” (1876), inspector în Serviciul impozitelor asupra spirtoaselor (1880), inspector financiar (1882), director al Imprimeriei Statului. Către sfârșitul vieții, starea lui materială era precară. Un gazetar prolific a fost O., înființând mereu publicații satirice, pe care, odată suprimate de oficialități, le făcea să reapară sub titlu schimbat. În 1859, împreună cu C. A. Rosetti, e redactor la „Țânțarul”. Mai mult de unul singur susține foile „Spiriduș”, „Nichipercea
ORASANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288565_a_289894]
-
nesărată. Ca umorist, O. are un haz forțat, grosier și chiar imund uneori. Satirele lui - incluse și în cele trei volume de Opere satirice (1875) - impun prin alura teribilă, prin temeritate, șocând prin violențele de limbaj. Cu firea lui pătimașă, gazetarul nu e deloc străin de plăcerea de a ofensa și de a inspira teamă. Dezgustat peste măsură de relele din jur, el se inflamează cu ușurință, luând la refec orice, pe oricine, combătând „gangrenele societății”, ironizând sângeros „tombaterele”, lovind în
ORASANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288565_a_289894]
-
OPREA, Marius (22.V.1964, Târgoviște), poet și gazetar. Este fiul Corneliei Oprea (n. Mihăilă), muncitoare, și al lui Toma Oprea, ofițer. Urmează Liceul „Unirea” din Brașov și Facultatea de Istorie a Universității din București, absolvită în 1988. Frecventează Cercul literar 19 condus de Alexandru Mușina, fiind unul din
OPREA-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288550_a_289879]
-
, Al.[exandru] (pseudonim al lui Aron Rosen; 28.V. 1876, București - 1948, București), gazetar și prozator. A studiat un an la Facultatea de Medicină din București. Debutează în „Adevărul ilustrat”. Douăzeci de ani va fi redactor la „Adevărul”, apoi la „Universul” (până în 1914). După război a lucrat ca redactor la „Izbânda”, din nou la
NORA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288473_a_289802]
-
gazetă politică și literară apărută la Iași între 12 decembrie 1871 și 5 iulie 1873; până la 19 februarie 1872 a ieșit de patru ori pe săptămână, iar după această dată de trei ori. Redactor a fost ardeleanul I. S. Bădescu, gazetar experimentat, coleg de redacție peste câțiva ani la „Timpul” cu Mihai Eminescu și prieten al poetului. Pentru un timp direcția și editarea gazetei vor fi asigurate de Theodor Codrescu și apoi de I. M. Codrescu, dar un conflict cu redactorul
NOUL CURIER ROMAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288485_a_289814]
-
, Emil (1866, Galați - 24.X. 1919, București), gazetar, prozator și dramaturg. Din referirile puține asupra condeierului gălățean N. se conturează imaginea unui om cumsecade, inspirând încredere și simpatie prin afabilitatea lui surâzătoare. O vreme, contând și pe un fizic de care era mândru, a jucat teatru pe scene
NICOLAU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288442_a_289771]
-
din provincie, experiență ce avea să-i folosească. În 1911 este primit în Societatea Scriitorilor Români. Inițial cu opțiuni conservatoare, ulterior trece la liberali, ajungând șef de cabinet în Ministerul Instrucțiunii Publice (1912). În presă nu era privit ca un gazetar oarecare, de vreme ce în 1914 Sindicatul Ziariștilor Români îl deleagă să reprezinte breasla la o reuniune desfășurată la Copenhaga. O altă deplasare în străinătate îi este fatală. Îmbolnăvindu-se pe drum, apucă să se întoarcă în țară, dar cu toate îngrijirile
NICOLAU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288442_a_289771]
-
, Cornel (15.XII.1948, Turmaș, j. Hunedoara), prozator și gazetar. Este fiul Ilinei (n. Popa) și al lui Aurel Nistorescu, țărani. Urmează o școală profesională la Cugir, apoi Liceul „Aurel Vlaicu” din Orăștie, luându-și bacalaureatul în 1965. Va absolvi în 1974 secția română-italiană a Facultății de Filologie din cadrul Universității
NISTORESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288465_a_289794]
-
o imagine a scriitorului care concurează, venind dinspre latura documentară, celebrul portret al lui Mateiu creionat de G. Călinescu în Istoria... sa. Rod al efortului de editare a publicisticii eminesciene din cadrul monumentalei ediții inițiate de Perpessicius, În căutarea lui Eminescu gazetarul (1983) reunește studiile introductive ale volumelor IX (1980) și XIV (1983), în care rigoarea documentaristică este umbrită de viziunea tezistă impusă de climatul ideologic de la sfârșitul anilor ’70. Astfel, conservatorismul politic al poetului este interpretat, împotriva oricărei evidențe, drept socialism
OPREA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288554_a_289883]
-
1975; Panait Istrati. Dosar al vieții și al operei, București, 1976; J.-J. Rousseau și L. N. Tolstoi. În căutarea vârstei de aur (în colaborare cu Galina Oprea), București, 1978; Fața nevăzută a literaturii, București, 1980; În căutarea lui Eminescu gazetarul, București, 1983. Ediții: Panait Istrati, Opere alese - Oevres choisies, I-VI, ed. bilingvă, tr. Eugen Barbu, pref. edit., București, 1966-1974; Mateiu I. Caragiale - un personaj. Dosar al existenței, pref. edit., București, 1979. Repere bibliografice: Lucian Raicu, „Panait Istrati”, VR, 1964
OPREA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288554_a_289883]
-
de aur, ST, 1978, 9; Alexandru George, „Mateiu I. Caragiale - un personaj”, VR, 1980, 1; Al. Săndulescu, Mari scriitori ai secolului nostru, CNT, 1980, 4; Mihai Ungheanu, „Fața nevăzută a literaturii”, L, 1981, 10; Pompiliu Marcea, „În căutarea lui Eminescu gazetarul”, RL, 1983, 38; Mihai Ungheanu, „În căutarea lui Eminescu gazetarul”, LCF, 1983, 49; Dicț. scriit. rom., III, 534-536; Firan, Profiluri, II, 133-135. L.H.
OPREA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288554_a_289883]
-
un personaj”, VR, 1980, 1; Al. Săndulescu, Mari scriitori ai secolului nostru, CNT, 1980, 4; Mihai Ungheanu, „Fața nevăzută a literaturii”, L, 1981, 10; Pompiliu Marcea, „În căutarea lui Eminescu gazetarul”, RL, 1983, 38; Mihai Ungheanu, „În căutarea lui Eminescu gazetarul”, LCF, 1983, 49; Dicț. scriit. rom., III, 534-536; Firan, Profiluri, II, 133-135. L.H.
OPREA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288554_a_289883]
-
iar în anul 1865 Pantazi Ghica încearcă, fără succes, să scoată o nouă serie. Ușurința la scris a redactorului și-a găsit un bun câmp de acțiune în P. Se critică hotărârile administrației, se parodiază discuțiile din Cameră sau stilul gazetarilor adverși. Umorul, cam greoi, rezultă mai ales din calambururi și din stâlcirea numelor proprii, dar se apelează și la caricaturizarea excesivă, cu referiri la defectele fizice, reale sau imaginare, ale celor vizați. Cronici, glume, varietăți umoristice, un „consiliu al mandarinilor
PACALA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288601_a_289930]
-
București, 1994, 9-155; Valentin Coșereanu, Constantin Noica și aventura facsimilării manuscriselor eminesciene, București, 1997; Alexandra Laignel-Lavastine, Filosofie și naționalism. Paradoxul Noica, București, 1998; Ion Ianoși, Constantin Noica, între contemplație și extaz, București, 1998; Glodeanu, Incursiuni, 323-329; Ion Dur, Noica. Portretul gazetarului la tinerețe, Sibiu, 1999; Dicț. esențial, 578-585; Simion, Fragmente, IV, 124-153; Cornel Moraru, Constantin Noica, Brașov, 2000; Manolescu, Lista, III, 64-89; Ion Militaru, Constantin Noica și critica Occidentului, București, 2001; Popa, Ist. lit., II, 1068-1076; Mircea Handoca, Eliade și Noica
NOICA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288472_a_289801]
-
, George (9.III.1848, Iași - 6.XI.1910, București), memorialist, gazetar și critic literar. Este fiul Anei (n. Gugora) și al maiorului Vasile Panu, unul dintre aghiotanții lui Al. I. Cuza. A urmat școala primară (din 1856) și liceul (din 1860) în orașul natal, absolvindu-l în 1867. În același an
PANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288661_a_289990]
-
, L.[eon] (17.X.1908, Focșani - 24.I.1990, Focșani), gazetar, eseist și memorialist. Este fiul Iuliei (n. Gherghel) și al lui Sarchis Kalustian. Face liceul la Focșani și la București. Atras încă din adolescență de activitatea gazetărească (a debutat în 1926 în „Cuvântul”), publică sub semnătură, dar și sub pseudonime
KALUSTIAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287700_a_289029]
-
Felea, Prezența, 192-196; Râpeanu, Memoria, 108-115; Adam, Planetariu, 201-205; Pan Izverna, In memoriam, RL, 1990, 5; Nicolae Arsene, L. Kalustian, ALA, 1991, 33; N. Carandino, Nopți albe și zile negre, București, 1992, passim; Paul Lăzărescu, A avut conștiința profesiei de gazetar, „Ararat”, 1993, 40; Vlaicu Bârna, Leon Kalustian sau Vibrația unei pasiuni de o viață, „Ararat”, 1993, 40; Bogdan Căuș, Figuri de armeni din România. Dicționar, București, 1997, 134-137; Dicț. scriit. rom., II, 696-697; Popa, Ist. lit., II, 1099. I.D.
KALUSTIAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287700_a_289029]
-
MIRCEȘTI, revista apărută la București, săptămânal, între 15 decembrie 1892 și 28 februarie 1893. Prim-redactor este G. Russe-Admirescu, gazetar activ în cercurile și redacțiile literare de la sfârșitul secolului al XIX-lea. Colaborează versificatorii Eliza Mustea, Corneliu Botez, Ion Cătina, V. Grigorescu-Elvir, Ilie Ighel-Deleanu, D. Nicolescu, B. Theodorescu, autori de proza sumbră, plictisitoare, precum Gr. Mărunțeanu, G. Lungu și Toma
MIRCESTI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288171_a_289500]
-
, Sergiu (pseudonim al lui Sigismund-Sergiu Zwiebel; 6.IX.1901, București - 16.XII.1969, București), gazetar, autor dramatic, prozator și traducător. Părinții se numeau Lori și Michel Zwiebel, funcționar comercial. Provenind dintr-o familie numeroasă, cu un nivel de viață modest, M. urmează clasele primare la Școala „Ronetti-Roman”, apoi patru clase de liceu la „Cultura”. De la
MILORIAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288147_a_289476]
-
slujbe în comerț și frecventează asiduu teatrele, bibliotecile, așezămintele culturale. Autodidact cu lecturi masive, debutează în 1919 la gazeta „Socialismul”. Din 1920 colaborează cu articole și anchete pe teme sociale la „Dimineața copiilor”, „Curentul literar”, „Clipa”, „Facla”, „Zorile” ș.a. Devine gazetar profesionist, lucrând pe rând sau simultan, la „Facla”, „Argus”, „Rampa”, „Comedia”, „Mișcarea”, „Țara”, „Gazeta”, „Zorile”. Ține, ani de-a rândul, cronica dramatică la „Rampa” și la alte periodice. În timpul celui de-al doilea război mondial și-a încetat activitatea în
MILORIAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288147_a_289476]