1,633 matches
-
văzuse prima dată, numai lacrimile lipseau. Oare dacă nu-ți vine să plângi mai poate fi vorba de frăție? 5 Intrară la Universul, și nea Cercel, care, de o vreme, avea dureri ca de săgeată în burtă, se sculă cu geamăt. În timp ce străinul se scutura de zăpadă, surpriză, portarul îi comunică cu voce joasă băiatului că are în sfârșit biletul de loterie. 98.38.51. Adică: anul care vine, cum îi ceruse Nicu, anul nașterii lui, anul nașterii nevesti-sii. Se priviră
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
sătul până în gât. Dau toate indiciile contra celei mai șubrede dovezi. Dar unde s-o caut? De unde s-o scot?" Instinctiv privi spre geamul bătrânei. Ochii i se izbiră de gratiile înguste de lumină și un oftat greu, ca un geamăt scăpat din fundul pieptului, i se urcă pe buze. Abia a doua zi spre seară maiorul se hotărî s-o viziteze pe bătrână. Sosi neanunțat, subțire și amabil, cu o expresie particulară în priviri. ― Bună seara, Melania! Melania Lupu coafată
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
arăt că am nervi de oțel sau de bivol, ca să nu se discute despre mine în vârful buzelor, ci cu teamă și admirație: "Îl vezi pe ăsta? Am auzit că nici nu clipește când omoară cerbii în mlaștină și că gemetele lor nu-l tulbură mai mult decât purecii". M-am uitat din nou la Dinu. Părea plictisit. "E mai tare decât mi-am imaginat", m-am gândit cu oarecare invidie, ferindu-mă să-mi trădez în vreun fel surescitarea care
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
spunea Grand care părea să-și caute mereu cuvintele, cu toate că folosea limbajul cel mai simplu. Ieșeam, tocmai, și am auzit zgomot. Când am văzut inscripția, cum să vă explic, am crezut că e o farsă. Dar el a scos un geamăt ciudat și chiar sinistru s-ar putea spune. ÎȘI SCARPINĂ CAPUL. ― După părerea mea, operația trebuie să fie dureroasă. Firește, am intrat. Împinseseră o ușă și se găseau în pragul unei odăi luminoase, dar mobilată sărăcăcios. Un om mititel, scurt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85074_a_85861]
-
Grand, spre surprinderea doctorului, comandă o băutură alcoolică pe care a dat-o odată peste cap și despre care spusese apoi că era tare. Apoi a vrut să iasă. Afară, lui Rieux i se părea că noaptea era plină de gemete. Undeva, pe cerul negru, deasupra felinarelor, un șuierat surd i-a reamintit de invizibilul flagel care răscolea neobosit aerul cald. ― Din fericire, din fericire, spunea Grand. Rieux se întreba ce vrea să spună. Din fericire, spunea celălalt, am lucrarea mea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85074_a_85861]
-
în acest cartier, unde oamenii trăiau întotdeauna în pragul casei, toate ușile erau închise și obloanele trase, fără să poți ști dacă de ciumă sau de soare înțelegeau ei să se apere astfel. Din câteva case, răzbăteau, cu toate astea, gemete. Înainte, când se întâmpla așa ceva, se vedeau adesea curioși care stăteau în stradă, să tragă cu urechea. Dar după aceste lungi alarme, părea că inima fiecăruia se împietrise și toți trăiau sau treceau pe lângă vaiete ca și când ele ar fi fost
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85074_a_85861]
-
sală imensă, cu ferestrele ermetic închise, în ciuda anotimpului. În partea de sus a pereților bâzâiau aparate care împrospătau aerul și elicele lor curbe răscoleau aerul lăptos și supraîncălzit pe deasupra a două rânduri de paturi cenușii. Din toate părțile se ridicau gemete înăbușite sau subțiri care se amestecau într-un vaier monoton. Oamenii îmbrăcați în alb se mișcau cu încetineală în lumina crudă care se revărsa pe ferestrele largi și înalte prevăzute cu gratii. Rambert s-a simțit prost în căldura cumplită
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85074_a_85861]
-
până atunci, cel puțin, ei se scandalizau oarecum la un mod abstract, pentru că ei nu priviseră niciodată în față, atât de îndelungat, agonia unui nevinovat. Ca și cum ar fi fost mușcat de pântec, copilul tocmai se încovoia din nou cu un geamăt subțire. A rămas astfel ghemuit timp de clipe lungi, zgâlțâit de frisoane și de tremurături convulsive ca și când plăpândele lui mădulare se încovoiau sub vântul furios al ciumei și pârâiau sub suflul repetat al febrei. După ce vârtejul trecuse se destinse puțin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85074_a_85861]
-
se ruga să leșine. Suporta durerea, sperând la ușurarea vidului. În schimb, se auzi din nou urlând, pe când două degete își făceau loc înăuntru, lărgind deschizătura, împingând și împungând. —Spune-ne ce știi. Știți deja ce știu. Apoi auzi un geamăt, ca și cum ar fi fost al altcuiva. Și deodată, o voce dintr-un cotlon al minții îi vorbi. Acum e momentul, îi spuse. Asta e șansa ta; forțează-te să o faci. Detașează-te de durere. Închide-te în tine. Încercă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
ești îmbrăcată ca o femeie de stradă. Eu vreau să prezint la mine-n club un număr nostim și rafinat. Ăsta-i un local serios, tâmpito. — Nu mai spune?! — Arăți ca o cocotă în rochia aia portocalie. Și ce-s gemetele alea de târfă pe care le scoți? Parc-ai fi o nimfomană beată care trece pe stradă. — Dar, Lana... — Pasărea-i bine. Tu strici. Lana își înfipse o țigară între buzele ei ca de coral și și-o aprinse. Trebuie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
sclavilor. În plus, pare destul de beat. — Și tu mă urăști, monstru uriaș ce ești, îl învinui marinarul pe Ignatius. Ignatius îl lovi zdravăn pe Timmy de mai multe ori în cap cu hangerul de plastic și omul mării scoase un geamăt slab. — Dumnezeu știe ce fantezie obscenă îi trece prin cap, comentă Ignatius. — O, mai lovește-l puțin, ciripi fericit Dorian. Cât e de nostim! — Te rog, scoate-mă din lanțurile astea-ngrozitoare, se rugă marinarul. Mi se murdărește de rugină
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
să-i potolim pe oamenii aceștia. Să-i aducem la ordine. Ne așteaptă o chestiune crucială. Falsul cowboy gâdila cu biciul un oaspete elegant. Sportivul țintuia la podea un altul, ce părea în culmea fericirii. Peste tot se auzeau țipete, gemete, chiote. La patefon puseseră acum o altă placă: Lena Horn. „Spirituală“, „vioaie“, „teribil de cosmopolită“, spuneau reverențios cei de lângă patefon. Cowboy-ul se desprinse de admiratorii lui excitați ca să-și sincronizeze buzele cu cuvintele de pe disc, șerpuind în jurul camerei ca o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
sexualitate. Tuturor celor din companie li se aprinseseră călcâiele după ea. Așa că era surprinzător că, de câte ori făceau dragoste, Lisa stătea total nemișcată. După câteva minute părea să-i remarce frustrarea și începea să se miște mecanic și să scoată mici gemete, ca și cum așa i se spusese că fac oamenii în pat. Uneori, când Rick era îngrijorat și preocupat, ea îi spunea: „Oh, iubi, da, iubi, așa, iubi“, ca și cum asta ar fi trebuit să pună lucrurile în mișcare. Dar era mult prea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2077_a_3402]
-
juliți ... dar corpul Lisei rămânea total relaxat, indiferent la atențiile lui. Nu se întâmpla nimic din ce scria în cărți. Nici o tumescență labială. Nici o congestionare perineală. Nici o retracție a capișonului clitoridian. Nici o schimbare în respirație, sau o tensiune abdominală, nici gemete sau gâfâieli ... Nimic. El se epuiza, în timp ce Lisa se uita la tavan, indiferentă, ca și cum ar fi fost la dentist. Asemenea cuiva care aștepta să se termine ceva relativ neplăcut. Iar apoi ... hopa ... ritmul respirației ei se schimbă. Doar puțin la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2077_a_3402]
-
este cea care promovează înțelepciunea convențională, noi îi spunem gena convențională. Auditoriul rămase tăcut. Șocat. În cele din urmă, unul dintre ei spuse: — Cum îi spuneți? Gena convențională. — Iisuse, e oribil! — Sinucidere. — Uit-o. — Sau gena civilizatoare, spuse repede profesorul. Gemete în sală. — Gena civilizatoare? Asta e și mai rău! Mai rău! — Groaznic. — Mrr! — Aruncă-te de pe un pod! Profesorul părea total nedumerit. — Ce e rău la numele acesta? Civilizația este un lucru bun, nu? — Sigur, spuse șeful echipei, venind în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2077_a_3402]
-
Sigur. Deci, îi săltăm sau te așteptăm? Dacă este tipa, Alex, lăsați-o în pace. Dar dacă-l vedeți pe puști, puneți mâna pe el. — Am înțeles, zise Dolly. Capitolul 81 — Bob, spuse Alex, ținând telefonul la ureche. Auzi un geamăt, la celălalt capăt al legăturii. — Ce oră este? — E șapte dimineața, Bob. — Au, Iisuse. O bufnitură, când capul lui lovi perna. — Ar fi bine să fie ceva important, Alex. — Ai fost la vreo degustare de vinuri? Robert A. Koch, distinsul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2077_a_3402]
-
ridice. — O să mă eliberezi? a Întrebat domnul Bitter citindu-i gândurile. Sau o să te folosești de puterile mele pentru a obține o anumită informație? O șoaptă a scăpat dintre buzele ușor deschise ale mătușii Banu, Însă părea mai degrabă un geamăt decât un „da“ sau un „nu“. Se simțea atât de mică În mijlocul imense cavernoase a pământului, cerului, stelelor și a dilemei care Îi pulveriza sufletul. — Poți să-mi pui Întrebarea al cărei răspuns mori de curiozitate să-l afli din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1878_a_3203]
-
să o convingă să o și folosească, preferând să țină batista strânsă ghem în palmă. ă Dar de ce să te acuzăm, Iecaterina Romanovna? Trebuie să avem o acuză pe care să o trecem în registrul mare. Femeia dădu glas unui geamăt pe jumătate articulat, aducând a 'Vinovată!' ă Desigur, dar de ce? Înțelegi problema mea? Porfiri își ținea mâinile deschise de-a lungul biroului ca și cum i-ar cere ajutorul. Am o idee, spuse el brusc. Eu îți voi sugera crime, iar tot
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2228_a_3553]
-
se întoarse în jos. Băiatul alunecă înainte și urlă de durere. ă Ah! spuse Porfiri, ridicându-se din scaun. Vrei să spui băiatul care a venit să îl viziteze pe Goriancikov? ă S-a întors. L-am prins spionând casa. Gemetele ascuțite ale băiatului nu s-au atenuat: ă Îmi smulgi urechea! ă N-ai putea să îl lași de ureche? Se pare că îl doare. ă Dacă îl las, o să fugă. Numa' priviți. L-am adus până aici așa. ă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2228_a_3553]
-
dar fără prea mare violență, Marta a spus, Nu-l bate, Marçal a protestat, El m-a mușcat, Pentru că nu te cunoaște, Pe mine nu mă cunosc nici măcar câinii, aceste cuvinte teribile au ieșit din gura lui Marçal ca un geamăt, durere și vaiet insuportable, Marta și-a pus mâinile pe umerii soțului, Să nu mai spui așa ceva, sigur că el nu va mai repeta, nu e nevoie, sunt lucruri care, spuse o dată, rămân pentru toteauna, Marta le va auzi în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
pune piciorul drept pe urma piciorului stâng, apoi îl vor pune pe stângul înaintea dreptului, și, orice s-ar întâmpla, nu se vor abate din drum. În ciuda oboselii bărbatului, Marta și Marçal vor repeta, de parcă ar fi prima oară, gesturile, gemetele și suspinele de amor. Și cuvintele. Cipriano Algor va dormi fără vise în patul lui. Mâine dimineață, ca de obicei, își va duce ginerele la lucru. Poate că, la întoarcere, își va aminti să treacă pe la groapa de lângă râu, fără
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
drept, peretele apăru în fața lui. Ajunsese în fundul peșterii. Coborî lanterna pentru a se convinge de fermitatea solului, făcu doi pași și îl începuse pe al treilea când genunchiul drept se lovi de ceva tare care îl făcu să scoată un geamăt. Din pricina șocului, lumina oscilă, în fața ochilor se ivi, într-o clipă, ceea ce părea o bancă de piatră, și imediat, în momentul următor, aliniate, niște siluete nedefinite apărură și dispărură. Un tremur violent zgudui membrele lui Cipriano Algor, curajul lui slăbi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2116_a_3441]
-
arăt că am nervi de oțel sau de bivol, ca să nu se discute despre mine în vârful buzelor, ci cu teamă și admirație: „Îl vezi pe ăsta? Am auzit că nici nu clipește când omoară cerbii în mlaștină și că gemetele lor nu-l tulbură mai mult decât purecii”. M-am uitat din nou la Dinu. Părea plictisit. „E mai tare decât mi-am imaginat”, m-am gândit cu oarecare invidie, ferindu-mă să-mi trădez în vreun fel surescitarea care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
ai Încetat cu desăvîrșire? Întreabă Maggie, Încetînd, la rîndu-i, să se miște. De data aceasta, mîinile lui Wakefield Îi Îmboldesc șoldurile: se lasă posedat și o urmează pe Maggie la capătul pămîntului. Se prăbușesc de pe margine. Pămîntul e plat, va să zică. Gemetele lor amestecate se pot auzi prin pereții camerei și Wakefield are impresia că alții stau și ascultă, cu respirațiile Întretăiate. Faptul că nu se mai ascunde nu-l Împiedică pe Wakefield să se gîndească la asta. Este fascinat de lucrurile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]
-
intersecția a două drumuri vechi, unul care merge prin deșert pînă În Arizona, celălalt printre munți, către Colorado. Mexicanul repetă „sii-ren-aaa“ și face cu ochiul. Wakefield găsește locul și adoarme În vaierul vîntului care scutură ferestrele și În chicotele și gemetele fetelor bete și ale camionagiilor care vin și pleacă toată noaptea, trîntind ușile și zgîlțîind paturile. Dimineața, o zăpadă de un alb strălucitor Învăluie dealurile și totul este straniu de liniștit. Wakefield o apucă pe drumul vechi către Arizona. Trece
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2295_a_3620]