1,325 matches
-
trebuie. Geamantanul era, în continuare, aruncat lângă marginea patului, iar ciorapii, fustele, pantofii și blugii zăceau claie peste grămadă în el. — Pleci undeva? a urlat Chaquie la mine în timp ce-mi scoteam din dulap haina și-o zvârleam în geamantan. Ca și Neil, Chaquie își pierduse autocontrolul de când recunoscuse că era alcoolică. Acum rivaliza cu Neil la titlul de cel mai enervant pacient de la Cloisters. Țipa și urla la toată lumea. Mai ales la fostul ei prieten, Dumnezeu. De ce m-ai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2281_a_3606]
-
o idee: Știi ce? Tu întoarce-te la coadă și dă-mi mie actele să-ncerc o mișcare cu ăștia, bine? Și te chem eu când e gata! Ușurat de acte, Tudor se întoarce frumușel în coadă, târând după el geamantanul cât toate zilele. Lasă, bre, ăla, să nu zică ăștia că mai ții locu’ la înc-o persoană. Uite-aici pune-l, pe terasă, că nu-l ia nimeni (băiatul de treabă a și trântit peste geamantan tricoul lui soios și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2273_a_3598]
-
coadă, târând după el geamantanul cât toate zilele. Lasă, bre, ăla, să nu zică ăștia că mai ții locu’ la înc-o persoană. Uite-aici pune-l, pe terasă, că nu-l ia nimeni (băiatul de treabă a și trântit peste geamantan tricoul lui soios și s-a topit cu actele lui undeva spre capătul nevăzut al cozii). Să mai fi stat Tudor în coada aia, șerpuitoare ca o iguană, vreo cinci minute, până i s-au muiat picioarele și a simțit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2273_a_3598]
-
undeva spre capătul nevăzut al cozii). Să mai fi stat Tudor în coada aia, șerpuitoare ca o iguană, vreo cinci minute, până i s-au muiat picioarele și a simțit nevoia să se așeze - jos, pe cimentul terasei, unde fusese geamantanul lui și acum nu mai era nimic. Pe omul cu actele lui l-a așteptat până pe la cinci după-amiază, când în fine s-a hotărât să meargă la Miliție. Din informație în informație contradictorie, până a găsit postul și a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2273_a_3598]
-
lasă apatic și fără chef de vorbă, cu chef numai de a asculta vorba altora, răstită, glumeață, aspră, românească, turcească, până or să-mi dea pâlniile pe-afară. Pe holul ticsit de navetiști, călare pe-o raniță veche, nea Aurică Geamantan se uită urât la lumea din compartiment. El face cursa asta pân’ la Constanța zilnic și nu-i mai cere nimeni bilet. Nu și-a mai găsit de lucru de când s-a întors, prin 2000, din Olanda cu o tinichea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2273_a_3598]
-
la Constanța zilnic și nu-i mai cere nimeni bilet. Nu și-a mai găsit de lucru de când s-a întors, prin 2000, din Olanda cu o tinichea de coadă și cu cognomenul care indică ralierea la breasla șuților de geamantane din aeroport. A stat aproape un an în zona interzisă a aeroportului Schiphol, cu amânări, tergiversări, avocați, apeluri, până la urmă s-a întâmplat și cu el ce se-ntâmpla cu toți indezirabilii din zona interzisă, l-au trimis pachet acasă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2273_a_3598]
-
de la înviorare, apoi te speli, îți faci patul și la urmă iei masa la cantină. Am tăcut și am făcut cum mi-a zis. Am ieșit pe hol împreună cu ceilalți și ne-am numărat câte unul de la spălător către sala geamantanelor pentru ca șeful de nivel să știe că nu lipsește nimeni de la activitatea pe care o coordona, apoi a urmat un gen de țopăială, o melodie fără ritm cântată la papucii de casă și întreruptă din când în când de ropote
Anonim pe ringul adolescenţei by Liviu Miron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/252_a_500]
-
a devenit o poveste vie, pe înțelesul meu. Asta am să încerc: să povestesc cum marea istorie mi s-a înfățișat mai clar prin câteva întâmplări din istoria măruntă, înghesuite în sute de plase, genți, saci, traiste, sacoșe, rucsacuri, coșuri, geamantane ori cine mai știe ce catrafuse pe care o femeie le-a târâit după ea vreme de o jumătate de veac și mai bine. Pentru că, de când mă știu, n-a fost aproape nici o zi lăsată de la Dumnezeu să nu car
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2262_a_3587]
-
că într-un microbuz VW, model 1978 trebuie să încapă: 4 televizoare, 12 prăjitoare de pâine, 7 VCR-uri, 5 râșnițe de cafea, 8 aparate foto, un cuptor cu microunde, 4 storcătoare de fructe, 6 roboți de bucătărie, 22 de geamantane și genți de voiaj. Bașca nouă persoane, șoferul inclus. Încerc să plasez între schimbătorul de viteze și scaunul din față-dreapta apa minerală și sendvișurile pentru drum... Ce dracu’ ați luat atâtea? Păi... nu..., știi, nu sunt ale mele... Și mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2262_a_3587]
-
parcurs ca și cum aș fi spectatorul propriului meu film. Mi se înșiruiesc casele de pe atunci (una, colț cu Franklin, era în construcție) și mai mult decât atât, îmi amintesc chiar figurile trecătorilor pe care i-am întîlnit. (O fată cu un geamantan pe care abia-l târa ― o clipă m-am gîn-dit s-o ajut, dar am renunțat descoperind că era urâtă; ― o femeie elegantă care a oprit o mașină ― i-am adresat în sinea mea: ia-mă cu tine, frumoaso! ― un
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
locuință? ― Nu, n-a vrut conița... ― Nu te-ai gândit cum o să se descurce singură cu bagajele? Mai ales că avea piciorul bandajat? ― Ba m-am gândit, da' dacă mi-a spus să rămâi acasă? De dus i-am dus geamantanele la mașină... (În definitiv ce-mi păsa de toate astea?) ― Nu ți-a lăsat nici o vorbă? ― Nu. Când să plece m-a podidit lacrimile. Conița a zis să nu mai plâng și mi-a dat o sută de lei. Am
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
au continuat să vuiască ba mai subțire, ba mai mai gros, ochiul magic înverzea chipul femeii sforăind cu gura deschisă, iar eu m-am sculat și m-am întors în atelier. Mi-am împachetat calabalâcul și am rămas așa, cu geamantanul în mână. În semn de fâstâceală. Nu știam ce să le spun celor doi morți pe cale de putrefacție. Așa că până la urmă am îngenuncheat ca să-i sărut pe amândoi. Era o dimineață răcoroasă. Ceața se postase în ușă. Felinarele fie nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2123_a_3448]
-
frumoasă Irina! Păcat că e ocupată cu tine! Aș fi în stare să mă îndrăgostesc." Era rareori așa; de obicei o cunoșteam aplecată, primind toate ocările mele, toate teoriile mele, mulțumită și nemulțumită cu aceeași potolire. 2 octombrie. Răscolind prin geamantan, o carte poștală: "Scrie-mi repede ce ai de gând să faci și mai ales unde să-ți scriu". Acum, când de două săptămâni nu mai primesc nimic și când mă întreb dacă nu m-a părăsit! Aș prefera-o
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
ei la Brașov, căci necazul care o cuprinse văzând ezitările mele îmi da posibilitatea să o presupun. În cele trei zile n-a făcut decât tot felul de planuri pentru excursia noastră de îndrăgostiți, n-a pus un obiect în geamantan fără să nu aibă o emoție, a trăit clipă cu clipă trecerea zilelor și apropierea de mine. Apoi dimineața ultimă, gara și trenul, și la fiecare stație din lungul călătoriei și-o fi spus: Pe aici a mers el!" Și
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
căci așa îi este obiceiul. Sau cine știe ce-a mai plănuit! Desigur că-mi va aduce o noutate. Ajungem (controlorul cere biletele pentru Brașov). Nu ajungem încă. Ce degrabă a luat controlorul biletele. Au început casele. Să-mi cobor geamantanul ca să nu întîrzii... să stau drept lângă ușă... gara... peronul... unde este el?... trebuie să vie neapărat într-o minută... o secundă... s-a înșelat poate de linie... sau poate n-a venit... a pățit ceva... o nenorocire... iată-l
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
Am avut un moment de indignare, de încercare de a fi energic și am zis: "N-are decît!" Dar curând am fu-git pe scări să o caut. Am strigat-o zadarnic. Am încuiat camera, ca nu cumva să-și ia geamantanul lăsat aici, și cu prima trăsură m-am dus la gară. Negăsind-o, am răsuflat ușurat, dar mereu am fost atent ca nu cumva să fie ascunsă, până ce va pleca primul tren. Am așteptat trei ore în șir, ducîndu-mă de la
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
drastică. Și cel mai bine pentru amândoi ar fi să mă duc (căci fiind împreună am avea totdeauna tentația de a ne iscodi). Care ar fi mijlocul? Să profit de o oră când Ioana și Viky dorm, să-mi fac geamantanul? Ce oribil ar părea faptul că în fuga mea n-am uitat să-mi iau geamantanul! (Aud reflecția Ioanei: "Și eu, care îmi închipuisem că te-ai aruncat în mare!") Totuși, am în valiză lucruri absolut necesare. Dar cum să
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
avea totdeauna tentația de a ne iscodi). Care ar fi mijlocul? Să profit de o oră când Ioana și Viky dorm, să-mi fac geamantanul? Ce oribil ar părea faptul că în fuga mea n-am uitat să-mi iau geamantanul! (Aud reflecția Ioanei: "Și eu, care îmi închipuisem că te-ai aruncat în mare!") Totuși, am în valiză lucruri absolut necesare. Dar cum să las plăcile de patefon? Tovarășile mele de deznădejde în orele cele mai intime. A fost o
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
la ponton, nici pe plajă, nici printre magazii. Și acum repede, în fuga automobilului, spre oraș, pe un drum pe care vibrasem la fiecare casă în călătoriile noastre nocturne. Măgărușii, prietenii, acum ne indispun dacă împiedică drumul. Și împrejurul nostru geamantane prost făcute, patefonul cu plăcile și o mulțime de cutioare fără rost. Câteva minute la familia Axente și mai departe, spre Bazargic. În sfârșit, putem fi siguri că nu vom pierde trenul, căci mai avem la dispoziție tot timpul necesar
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
cu răbdare, strângerea bagajului s-a transformat într-o acțiune brutală și haotică. Sub pat am descoperit o sticlă neîncepută de rom - ascunsă acolo, probabil, de Felix - și am început s-o abordez. Am sărit de câteva ori pe capacul geamantanului, după ce, în prealabil, îmi înșurubasem hotărât degetul mare în broasca valizei. La un moment dat m-am trântit pe pat și, după câte se pare, am adormit câteva minute. M-a trezit telefonul. Am tras suav un gât de rom
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
că ești brunetă, s-a dezamăgit Ioana. Dar, în fine, hai, intrați. Ne-a condus într-un hol somptuos, cu oglinzi cât pereții. Nu-mi puteam lua ochii de la mersul grațios al Ioa nei care făcea ca deplasarea mea, târând geamantanul, să semene cu mișcarea unui dulap pe rotile. Prietena mea ne urma intimidată. La capătul culoarului, gazda s-a oprit, a potrivit cheile în broască și ne-a deschis ușa, poftindu-ne înăuntru. Am intrat într-o încăpere ușor prăfuită
Ioana Celibidache : o mătuşă de poveste by Monica Pillat () [Corola-publishinghouse/Imaginative/585_a_978]
-
con de umbră ce-l lasă o gheretă de răcoritoare însă n- are mult de așteptat. Merge câteva stații și coboară cu valiza imensă, balansându-și greutatea dintr-o mână în alta. Își privește mâinile aproape a făcut bășici de la geamantanul exagerat de greu. Abia așteaptă să își vadă prietenii din copilărie și rudele. Are destul de multe dar el este singurul urmaș. Intră în gang și trece mai departe și-a reluat locul din bucătăria de vară unde este răcoare. Mama
un liceu la malul mării by aurel avram stănescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91601_a_92358]
-
rugina Sub privirile orașului, mistuitoare Smerite, corozive cerșind mântuirea. Arhanghelii cântă din nou, renăscuți de Martorii nașterii coloanei a opta. La porți se roagă neîncetat Negustorii de suflete pentru Însănătoșirea îngerilor. două necunoscute am tresărit când ți-am văzut noul geamantan. de mult visai noi destinații în gândurile celuilalt. câte trenuri ai pierdut? refuzai să trezești dimineața visând începuturi în noi ecuații. unu plus unu mai fac Noi sau celălalt a gustat din miezul problemei? Acesta este orașul...(coloana a șaptea
Confluenţe poetice. Antologie de poezie by Relu Coţofană () [Corola-publishinghouse/Imaginative/271_a_1216]
-
devreme. Cu toate acestea, din dosul ușii care ducea spre celelalte încăperi ale locuinței nu răzbăteau nici glasuri, nici zgomote care să le sugereze prezența , ca și cum în casă nu s-ar mai fi aflat nimeni, în afară de ei. Nu văd nici un geamantan pe-aici! constată Ticu, uitându-se prin antreul larg, care nu oferea, într-adevăr, indicii în privința apropiatei plecări din țară a familiei. Nu cumva te-ai răzgândit și nu mai vrei să pleci?... Iorgu, care tocmai trăsese zăvorul la ușă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]
-
pe care o purtase pe vremuri fratele său la niște procesiuni funerare, o duzină de cărți vechi și un press papier marca "Macazul SA" , turnat din oțel de cale ferată. În sfârșit, în dimineața ultimei zile dinaintea plecării definitive toate geamantanele se aflau frumos rânduite în antreu și totul părea pregătit pentru marea călătorie. Inainte de prânz sosiră și soții Gutman, încărcați cu alte geamantane, precum și o sumedenie de rude, prieteni și cunoștințe pentru a-și lua rămas bun. Unii sperau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1538_a_2836]