1,313 matches
-
într-un magazin, dar nu mai știa unde. Ne-am tot învârtit, ne-am tot sucit până a găsit magazinul respectiv, dar ne-am dat seama că astfel de săculeț nu este chiar încăpător. Ce mai încoace- încolo, cumpărăm un geamantan și gata, am decis, ca să terminăm cu umblatul. O fi el mai scump, dar este cel mai potrivit. l-am cumpărat și astfel ne-am putut împacheta toate lucrurile, lăsând la suprafață cele de care aveam strictă nevoie. Era ultima
7 zile ?n Grecia by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/84081_a_85406]
-
și când trebuie să te întorci, ai aceeași stare de alertă pe care o aveam noi în acel moment. A doua zi dimineața ne-am sculat cu noaptea în cap, că aveam multe de făcut. Am pus ultimele lucruri în geamantane lăsându-ne doar hainele pe care trebuia să le îmbrăcăm pentru drum și dresul de baie că nu concepeam să nu mai facem plajă pentru ultima dată, mai ales că afară se arăta o zi minunată. După toate acestea, Janeta
7 zile ?n Grecia by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/84081_a_85406]
-
Nici chiar la ai mei, fiindcă întotdeauna cu astfel de promisiuni eram un fel de Toma necredinciosul. Voiam să apuc ziua plecării, să știu sigur că am pregătit pașaportul, biletele de avion, programul, că la orele cutare fix, îmi iau geamantanul și plec. Până la plecarea în Suedia s-au mai petrecut două evenimente, aparent neînsemnate, despre care aveam să aflu mult mai târziu. Printre studenții noștri, catedra de pedagogie a împărțit niște fișe sociologice cu un chestionar ce trebuia completat și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1522_a_2820]
-
care între anii 1939-1945 își luaseră lumea în cap, formând cea mai numeroasă diaspora din țările peste care trecuse tăvălugul celui de-al Doilea Război Mondial. Din Cernăuți, acest Wladislav Stransky fugise îmi spusese el însuși, cândva cu un simplu geamantan, în care azvârlise în pripă, ceea ce găsise în cale: schimburi de drum, câteva cărți și puținele economii pe care le adunase în anii tulburi din ajunul războiului. Când la Yalta discuțiile contradictorii între Cei Trei Mari Stalin, Churchill și Roosevelt
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1522_a_2820]
-
vorba ceea, cine călătorește, mai și chibzuiește. Și tot pățitu-i priceput. Am plecat, deci, într-o sâmbătă după amiază cu acceleratul de la Suceava la Timișoara, iar a doua zi la orele 7 eram în gară, dormiți, odihniți. Ne-am lăsat geamantanele la bagaje și sprinteni am pornit-o prin oraș, spre centru. Era o zi cu soare, frumoasă, senină, îmbietoare. Mai cald ca la Suceava. Orașul curat, elegant, ademenitor, necunoscut încă pentru amândoi, ca o carte ce te-ndeamnă s-o
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1522_a_2820]
-
Eram puși în fața unui fapt împlinit. De ce nu ne-a explicat despre o astfel de excursie înainte de a ne fi urcat? Nu cumva avea de gând să ne ducă undeva, să ne facă de petrecanie, să ne ia banii, apoi geamantanele și să ne lase goi, departe, în vreun crâng? Amândoi făceam fețe-fețe, deși ne chinuiam să-i zâmbim, să-l aprobăm, să nu-l lăsăm să ne simtă teama, îndoielile din adâncuri. Mașina alerga cu o viteză moderată. Ieșisem din
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1522_a_2820]
-
-l tulbur cu nimic. Cerul de deasupra noastră se îmbrobodise cu nori de cenușă plumburie. Se pornise un vânt rece. Și în jurul nostru dansau fluturi albi mici și mari, de zăpadă. Ceasul arăta 15 fără 20 de minute. Am scos geamantanele, le-am pus în portbagaj și în mai puțin de 10 minute eram în stația unde trebuia să vină omnibuzul din Capitală, lângă Complexul Selgros. Lumea era deja adunată în stație care cu bagaje, din cei ce urmau să plece
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1522_a_2820]
-
ca și noi, sau din cei ce veniseră să-și conducă frații, surorile, rudele, prietenii. Am aflat de la cei ce s-au interesat care sosiseră mai devreme că omnibuzul avea și ceva întârziere, vreun sfert de oră. Am dat jos geamantanele din portbagajul mașinii, le-am așezat lângă șirul de bagaje ale celorlalți. Și, în sfârșit, am scos din buzunarul din interiorul hainei, portofelul. Acest blestemat de portofel, pe care-l burdușisem la plecare și pentru care îl privisem cu atâta
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1522_a_2820]
-
în obraz, cu ochi căprui și mari, sclipind de inteligență, cu un păr des și negru ca tăciunele, cu sprâncenele stufoase și groase, cu fruntea înaltă și ușor bombată. Purta un costum gri de tergal. În mâna stângă ducea un geamantan de carton și un balonseider de pânză albă. Întreaga sa înfățișare exprima tinerețe, dârzenie, încredere, siguranță, curaj dar, în același timp, și modestie, prudență, spirit introvertit, cumpătare. Nu cunoștea pe nimeni în acest târgușor. Îl știa doar în mod vag
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1522_a_2820]
-
stea la taifas cu prietenele ei și să-i facă rost de câte-un caș de brânză de oi, așa "cum se face pe la noi", la Ilișești, ori la Stroiești, "numai să fie bine uscat", să-l poată duce în geamantan, tăiat felii, puțin sărat, fără să curgă zerul din el... Într-un an, în 2002, coana Zitta a revenit la Suceava. Era într-o vineri, în toiul verii. Sâmbătă s-a dus să se coafeze. I se făcuse dor să
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1522_a_2820]
-
zguduie din toți pereții ca la cutremur când trec tramvaiele pe sub fereastră, dimpreună cu tot avutul ei. Patul imens și așternuturile răvășite laolaltă cu plapuma Îmbrăcată În satin roșu, șifonierul cu oglindă și garoafe tricotate pe cheile ușilor și trei geamantane de carton puse unul peste altul deasupra lui, și peste tot scrumiere pline și fumul vânturat de foiala precipitată a pisicilor costelive pe care foamea nu le lăsa o clipă să stea locului. În toiul zarvei de mieunături, motanul negru
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
un „hrămar”, unul dintre obișnuiții pelerinajelor, un amestec de nebun întru Hristos, impostură și spirit întreprinzător. „Părintele cel mărunțel” o atinge pe femeie pe cap, într-un gest de binecuvântare, apoi deschide o geantă mare, din piele, mai degrabă un geamantan, de unde scoate o sticlă cu un ulei parfumat. Femeile din jur spun că „este bun rugător, are har, s-a rugat pentru cineva de la mine din sat și l-a scăpat de boală. Se roagă pentru cine nu știe să
Nevoia de miracol: fenomenul pelerinajelor în România contemporană by Mirel Bănică () [Corola-publishinghouse/Memoirs/606_a_1365]
-
21.3. Asigurarea și interesul la eliberare a bagajelor înregistrate sunt reglementate prin normele uniforme. Articolul 22 Obiecte admise la transport cu trenurile de călători 22.1. Bagajele înregistrate admise la transport sunt obiecte destinate scopurilor călătoriei, conținute în cufere, geamantane, panere, valize, saci de voiaj, cutii sau alte ambalaje de acest fel, precum și aceste ambalaje. 22.2. În cazul când servesc pentru uzul călătorului, sunt admise la transport: 22.2.1. - fotolii portative sau pe roți pentru bolnavi; 22.2
REGULAMENT din 1997 privind tranSportul pe căile ferate din România. In: EUR-Lex () [Corola-website/Law/123021_a_124350]
-
dacă nu-i incomodează pe ceilalti călători; în caz contrar, acestea se predau la vagonul de bagaje, achitandu-se tariful de bagaje conform tarifului. La trenurile rapide, compuse din automotoare, se pot lua în vagonul-clasa numai valize mici de mână. Geamantanele, cel mult câte unul de fiecare călător, având masă de maximum 30 de kg, si o pereche de schiuri se predau la cabina de bagaje a automotorului respectiv, platindu-se tariful tichetului special. Coletele găsite în vagoanele de călători care
ORDIN nr. 746 din 11 decembrie 1998 privind aprobarea Normelor uniforme pentru aplicarea Regulamentului de tranSport pe căile ferate din România. In: EUR-Lex () [Corola-website/Law/122998_a_124327]
-
tariful de transport și cel privind interesul la eliberare se va prevedea în tarif. Articolul 22 Obiecte admise la transport cu trenurile de călători 1-3 22.1. Bagajele înregistrate admise la transport sunt obiecte destinate scopurilor călătoriei, conținute în cufere, geamantane, panere, valize, saci de voiaj, cutii sau în alte ambalaje de acest fel, precum și aceste ambalaje. 22.2. În cazul în care servesc pentru uzul călătorului, sunt admise la transport: 22.2.1. fotolii portative sau pe roți pentru bolnavi
ORDIN nr. 746 din 11 decembrie 1998 privind aprobarea Normelor uniforme pentru aplicarea Regulamentului de tranSport pe căile ferate din România. In: EUR-Lex () [Corola-website/Law/122998_a_124327]
-
care prin volumul lor depășesc spațiul de deasupra sau de dedesubtul locului; 2.2. maximum 3 colete a 30 kg fiecare, având dimensiunile în metri: 1,0 x 0,6 x 0,3; 2.3. coletele în plus, peste un geamantan, care este admis la trenurile automotoare rapide; 2.4. orice alte colete conținând obiecte pentru fiecare călător, necesare călătorului cu ocazia călătoriei, pe care nu poate sau nu dorește să le ia în vagonul-clasa. Aceste colete se transporta în vagoanele
ORDIN nr. 746 din 11 decembrie 1998 privind aprobarea Normelor uniforme pentru aplicarea Regulamentului de tranSport pe căile ferate din România. In: EUR-Lex () [Corola-website/Law/122998_a_124327]
-
Șef de unitate, .................. ..................... Anexă 7 ------- la normele metodologice ----------------------- LISTA ORIENTATIVA a serviciilor suplimentare ce pot fi prestate în structuri de primire turistice 1. Servicii de reparații privind obiectele de uz personal: - reparat îmbrăcăminte; - reparat încălțăminte; - repararea și întreținerea autoturismelor; - reparat geamantane și genți; - reparat umbrele. 2. Servicii de poștă, telecomunicații și publicitate: - convorbiri telefonice; - telex; - fax; - racord la rețeaua internațională de calculatoare; - antenă satelit; - program video intern, TV cablu; - televizor; - radio; - vânzări de cărți poștale, ilustrate, timbre poștale, reviste; - vânzări de
ORDIN nr. 61 din 27 aprilie 1999 pentru aprobarea Normelor metodologice şi a criteriilor privind clasificarea structurilor de primire turistice. In: EUR-Lex () [Corola-website/Law/124387_a_125716]
-
ne-a dus pe noi și nu ne-a adus un pahar cu apă să bem, tot drumul ăsta pe care l-am parcurs... El era șeful eșalonului... — Familia dumneavoastră ce a luat? — Fiecare din noi am luat câte două geamantane, În care am avut lucruri bune, pentru că, v-am spus, tata a avut un magazin de manufacturi și aveam În casă o ascunzătoare, unde aveam stofe multe, basmale... Erau lucruri nou-nouțe, iar tata, un om deștept, a spus: nu luăm
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
-
un magazin de manufacturi și aveam În casă o ascunzătoare, unde aveam stofe multe, basmale... Erau lucruri nou-nouțe, iar tata, un om deștept, a spus: nu luăm cârpe, ci numai lucruri de valoare - și asta ne-a salvat... Deci două geamantane și un rucsac fiecare... — Dumneavoastră câți erați? — Mama, tata, eu și fratele meu... — Frate mai mare? — Nu, mai mic, cu un an și jumătate... Nu aveați bunici? — Nu, bunicii nu mai trăiau... Mai erau multe rude care veniseră din Bălăceana
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
-
bani și i-am mituit pe jandarmii care ne păzeau și am avut, totuși, o șansă, că nu ne-au băgat În Nistru, așa, ca pe ceilalți: ne-au dat niște bărci cu care am traversat Nistrul - bineînțeles, bărci supraâncărcate, geamantanul meu cu lucrurile personale a dispărut... sigur că și altora tot așa le-au dispărut lucrurile, au căzut În apă sau mai știu eu ce... Însă cea mai mare parte din lucruri ne-au rămas. Și am ajuns la Moghilău
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
-
făceam mămăligă, uneori se cumpăra puțin lapte, câteodată puțină brânză, depinde cum reușeam să vindem câte o cârpă din aia... Dar aceste lucruri cred că nu v-au ajuns prea mult timp? — Au ajuns ceva timp, că noi am luat geamantanele pline cu astfel de lucruri și, În afară de asta, tatăl meu mai făcea mic comerț: cumpăra unele lucruri și după aia le vindea - mai mureau unii și le rămâneau lucrurile și le vindeau... Un comerț care, totuși, a reușit să ne
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
-
ajuns acolo? Cum să vă spun, s-a dat ordinul că trebuie să mergem În ghetou: să părăsim locuința o lună de zile, să lăsăm tot ce avem În casă și să luăm cu numai ce putem băga Într-un geamantan. Ce Însemna ghetou? Era o fabrică de cărămizi și ne-au instalat acolo. Nici nu vă puteți Închipui ce greu era. N-aveam nimic, mâncare aproape că nu mai aveam, că nu puteam lua cu noi decât foarte puțin - ceva
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
-
Dar ăla care a venit, cu pana aia și care era șeful jandarmilor: „Hai, hai, repede, repede!”. Și pur și simplu ne-au gonit din casă. - Cât timp ați avut pentru bagaje? DAVIDOVICI: Foarte puțin, foarte sumar am luat: două geamantane sau cam așa ceva. Am pornit noaptea, cu căruța trasă de vaci... - Era căruța dumneavoastră? DAVIDOVICI: Nu mai țin minte dacă era a noastră sau nu, căci nu eram numai noi - erau toate familiile din comună. - Toți Într-o căruță? DAVIDOVICI
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2330_a_3655]
-
mele le-am depozitat în vestiarul lui James. Așa încât, acum, în templul lui James, există un mic sanctuar „Charles“. Uneori mă duc și șed acolo. Cărțile mele continuă sa stea împachetate în lăzi, în hol. Majoritatea hainelor zac încă în geamantane, pentru că nu mă îndur să ating costumele lui James, ordonat rânduite pe umerașe și foarte îngrijite. Garderobul mare din dormitorul lui pare intrarea către o altă lume. N-aș putea spune că mă simt ca la mine acasă în apartamentului
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
deținuți. Vă mai amintiți momentul eliberării? Am fost eliberat de la Tichilești în septembrie 1962. Ziua, pe la 9, a venit un coleg al meu de școală, unul Timur, că a avut o treabă la Brăila și când l-am văzut cu geamantanul... A zis: Băi Ioane, am venit să te iau... Și tocmai atunci a ars satul, și i-am zis: Lasă, mă, Timur, nu mai veni. Și am mers 15 kilometrii pe jos, și de la Brăila am venit la Constanța. Se
VOL I. In: EXPERIENȚE CARCERALE ÎN ROMÂNIA COMUNISTĂ by Cosmin Budeancă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1972_a_3297]