13,216 matches
-
bon viveur. Când s-a săturat de București, s-a stabilit cu frumoasa lui soție la Brașov. După ce naționalizarea l-a lăsat sărac, a murit relativ tânăr, cu o lună înainte de nașterea mea. Îmi place să cred că port în gene, prin el, amintirea veselă a Miticilor din Bucureștiul de odinioară. Între războaie bunicii mei și-au cumpărat, din pură întâmplare, locuințe pe aceeași parte de pe aceeași stradă din centrul Brașovului, unul la numărul 10, celălalt la numărul 4 (după numerotarea
LUMEA CA ZIAR. A patra putere: Caragiale by Ioana Pârvulescu () [Corola-journal/Journalistic/5520_a_6845]
-
printre uriașe halbe de bere și crenvurști cu cartofi reci. Cortázar, care știa să-și măsoare foarte bine cuvintele, ne-a făcut o expunere istorică și estetică cu o pricepere și o simplitate de necrezut, care a culminat odată cu prima geană de lumină printr-o apologie homerică a lui Thelonious Monk1. Vorbea nu doar cu o profundă voce de orgă, graseind, ci și cu mâinilei osoase și mari cum nu-mi amintesc să fi văzut altele mai expresive. Nici Carlos Fuentes
Gabriel García Márquez - N-am venit să țin un discurs () [Corola-journal/Journalistic/5528_a_6853]
-
și nici în politicile guvernamentale de astăzi", a spus psihologul, citat de monitorulab.ro. Cum funcționează De generații, intelectualii chinezi au încurajat o legătură strânsă între stat (guojia), națiune (minzu), populație (renkou), rasa Han (zhongzu) și, mai recent, fondul de gene chinezesc (jiyinku). Medicina tradițională chinezească se concentra pe prevenirea defectelor la naștere și pe promovarea sănătății materne și a „educației fetale” în timpul sarcinii, scopul fiind producerea de copii sănătoși și inteligenți. Oamenii de știință din vremea Chinei republicane considerau eugenia
Cum se pregătește China să cucerească lumea. Cei din exterior se tem: "E o amenințare la adresa civilizației occidentale!" by Bratu Iulian () [Corola-journal/Journalistic/56083_a_57408]
-
Lumea ca ziar. A patra putere : Caragiale (Ed. Humanitas, 2011): „Pe linie paternă am avut un bunic regățean, Dumitru, căruia prietenii îi spuneau Mitică, iar unii chiar «nene Mitică» (...) era un bon viveur (...) Îmi place să cred că port în gene, prin el, amintirea veselă a Miticilor din Bucureștiul de odinioară”. În ascendența maternă sunt de aflat lucruri asemănătoare și ceva mai mult. Bunicul dinspre mamă al Ioanei Pârvulescu, pe numele său Ioan Vintilă, a fost și el în relație cu
În lumea lui Caragiale by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Journalistic/5060_a_6385]
-
figura dârză a bunicului meu și mai ales ideea că în ochii bunicului meu s-a adăpostit, timp de o oră-două, chipul ușor ridat al lui Caragiale viu mă încântă”. Și din nou : „Îmi place să cred că port în gene, prin bunicul meu, amintirea lui Caragiale”. Un mesaj primit, așadar, prin transmitere ereditară, răsfrânt, ne dăm seama, în acea specială fervoare care marchează, cum spuneam, scrierile Ioanei Pârvulescu referitoare la Caragiale. Un legat spiritual, o afecțiune pentru Caragiale moștenită. În
În lumea lui Caragiale by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Journalistic/5060_a_6385]
-
și creație actuală. Piesele de față au fost traduse dintr-o culegere de proză scurtă a autoarei, cu o prefață de Andrei Codrescu. Protagonistul este Sibiul însuși, unde - cităm din prefață: „oamenii se nasc cu topografia orașului imprimată în propriile gene.“ Spune apoi scriitorul devenit american, dar sibian pentru totdeauna și el:„Citind felul în care Dagmar Dusil reconstituie locurile fabuloase ale copilăriei și adolescenței sale, eu mă privesc pe mine ca într-o oglindă. Ea și eu suntem contemporani, ea
Miniaturi sibiene () [Corola-journal/Journalistic/5086_a_6411]
-
Taman când visam și io că dormeam la căldurică și alăturea mă aștepta un ceai bun cu două felii dă pâine prăjită cu unt. S-a zis cu dormitu’ meu, până mâine, la biblioteca publică Lambeth, n-o să mai pui geană pă geană. Tataie (scoțându-și capul din palton ca o broască țestoasă din carapace): Ce ’seși, băiete? Să dai bani pe apă! Dă cât timp ești pă drumuri, prostălanule și ageamiule ce ești? Să dai bani pă apă? Cere-o
„Încropeala stupidă“ a lui Orwell by Răzvan Mihai Năstase () [Corola-journal/Journalistic/5609_a_6934]
-
visam și io că dormeam la căldurică și alăturea mă aștepta un ceai bun cu două felii dă pâine prăjită cu unt. S-a zis cu dormitu’ meu, până mâine, la biblioteca publică Lambeth, n-o să mai pui geană pă geană. Tataie (scoțându-și capul din palton ca o broască țestoasă din carapace): Ce ’seși, băiete? Să dai bani pe apă! Dă cât timp ești pă drumuri, prostălanule și ageamiule ce ești? Să dai bani pă apă? Cere-o dă pomană
„Încropeala stupidă“ a lui Orwell by Răzvan Mihai Năstase () [Corola-journal/Journalistic/5609_a_6934]
-
coleg de universitate, om de știință ateu cu vechime în branșă, a îndreptat un apel către lumea cititorilor: „Nu ne judecați pe toți după bălmăjeala asta intelectuală.“ (p. 81) În al treilea rînd, singurii care îl mai aplaudă pe autorul Genei egoiste sînt tocmai adversarii, care intuiesc că lipsa-i de măsură dă naștere unor reacții care le sînt prielnice. Mai precis, toate imprecațiile adresate lui Dumnezeu au efectul unei apologii indirecte. De pildă, încîntat de consecințele răbufnirilor arțăgoase pe care
Cruciatul veninos by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/5615_a_6940]
-
pentru ea un spectacol. Un spectacol important. Așa cum a făcut constant Horia Lovinescu pentru Ștefan Iordache, la „Nottara”. În 2002, mă uitam cu cîtă inocență și delicatețe își țese iubirea Mihaela, personajul ei din filmul lui Cristian Mungiu, Occident. Pe sub gene. P e urmă, un rol ca o mică bombă, care nu știi dacă explodează sau nu: Zina din Inimă de cîine, regizat de Yuri Kordonskiy. Zîmbethohot de rîs, privirea care fuge jos, întro parte. Ca a lui Chaplin. Sau ca
Tania Popa by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/3449_a_4774]
-
umane, Agamiță - cel patronat de Cornișteanu, Mălăele și Delakeza! - dă dovadă, prin abulia sa somnambulică de o vie înțelegere intelectuală, morală și emoțională a diminuării inteligenței omenești, prin implementarea sa în politică! Apariția primelor unelte, agricultura, vânătoarea le-au permis genelor strămoșilor noștri să intervină mai dihai în adecvarea scoarței cerebrale la presiunile naturii. Apoi, prin politică, s-a trecut la o nouă fază a evoluției umane! Acum, ne întrebăm, prin exemplul lui Agamiță Dandanache: declinul intelectual - datorat politicilor, care diminuează
Ateismul politic și capul de bour by D.R. Popescu () [Corola-journal/Journalistic/3673_a_4998]
-
de-a lungul acestor multe pagini am ronțăit alune prăjite-n miere, și mi-am lăsat gîndurile să curgă slobod, avînd grijă ca tălăzuirea lor confuză, asemănătoare cu a florilor din nopțile de primăvară/toamnă să nu apropie somnul de geana lectorului. Nu dețin supremația nici unui adevăr, așa că nu veți da peste o gîrlă de perle, ci doar peste simple însemnări de lucru, mărturisiri ale îndoielilor, expresii ale durerii, cîteodată țipete înjunghiate, scurte îmbrățișări cu umbra lumii, răbufniri ale dragostei pe
Finis coronat opus by Paul Cernat () [Corola-journal/Journalistic/3688_a_5013]
-
trandafiri/ nu vorbesc// pierdute/ pe o funie de aer/ europa america europa// eu nu locuiesc/ eu trăiesc”(scurtă biografie). Istoria este neîndurătoare, fără nici un fel de învățătură: „Au venit/ cu steaguri ascuțite și mitraliere/ au furat stelele și luna/ nici o geană de lumină nu ne-a rămas// nici o geană de lumină nu ne iubește/ Aici soarele ni l-au fost îngropat / o noapte eternă a soarelui s-a așternut.” Întâlnirea cu Paul Celan, deși cu mult mai tânăr, va constitui o
Rose Ausländer în „grădina visului fără somn“ by Horațiu Stamatin () [Corola-journal/Journalistic/3817_a_5142]
-
aer/ europa america europa// eu nu locuiesc/ eu trăiesc”(scurtă biografie). Istoria este neîndurătoare, fără nici un fel de învățătură: „Au venit/ cu steaguri ascuțite și mitraliere/ au furat stelele și luna/ nici o geană de lumină nu ne-a rămas// nici o geană de lumină nu ne iubește/ Aici soarele ni l-au fost îngropat / o noapte eternă a soarelui s-a așternut.” Întâlnirea cu Paul Celan, deși cu mult mai tânăr, va constitui o turnură spre împlinirea ei ca poetă în acord
Rose Ausländer în „grădina visului fără somn“ by Horațiu Stamatin () [Corola-journal/Journalistic/3817_a_5142]
-
noi numim cancer iar lor li se părea ceva foarte misterios. Asta l-ar fi făcut pe Samson să rămână fără podoaba capilară și să orbească. O idee interesantă este că epoca modernă implică o ruptură a barierelor dintre specii. Gene umane introduse în genomul vacii dau naștere insulinei umane. Nu e însă prima oară când barierele între specii sunt transgresate. Adam a dat fiecărei specii un nume. Dar până la Noe, căruia Dumnezeu i-a dat misiunea de a separa speciile
Știință și religie () [Corola-journal/Journalistic/3821_a_5146]
-
Gatsby depravat, patronând uriașe jet parties, drogându-se într-o veselie și sfârșind în pușcărie, însă nu ca un găinar, ci ca o vedetă care-și păstrează privilegiile chiar și acolo. În ceea ce privește viziunea cinematografică , regizorul lasă povestea pe seama unui narator (Gene Hackman) care urmează pas cu pas perspectiva lui Jordan Belfort asupra lucrurilor, configurându-i Weltanschauung-ul și o adecvată punere în context. Astfel, Belfort devine ceea ce în literatură se numește narator dramatizat, povestind în mijlocul unei acțiuni, într-o succesiune de
Gatsby de Wall Street by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/2882_a_4207]
-
Sorin Lavric Copilăria, ca luptă de clasă (editori: Traian Călin Uba, Ilie Rad), prefață de Ana Blandiana, Fundația Academia Civică, București, 2013, 266 pag. Sub unghiul genelor, un copil e reminiscența în formă îmbunătățită a greșelilor prin care trec părinții, orice plod trăgînd după el posibilitatea ca, la maturitate, să recadă în bolile de care au suferit predecesorii. Și cum două treimi din maladiile de care suntem
Adversarul ancestral by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/3372_a_4697]
-
poeme - ar fi trebuit să se desfășoare într-o luminozitate arcadiană. „Naiadă înainte de-a fi nai, Ții minte, Sirinx, cînd cutreierai Arcadia prin lunci și prin poiene? Cînta lumina-n părul tău bălai Și zări de cer albastru printre gene Se revărsau cînd, veselă, zîmbeai“. Intrînd el însuși în ambianța mitologiei, poetul intervine direct („Te-am întrebat odată, în care veac nu știu,/ Căci anii tot mai deși se strîng sub frunte”); Sirinx decade lent, își pierde strălucirea, tinerețea și
Alexandru Philippide, astăzi by Mihai Zamfir () [Corola-journal/Journalistic/3225_a_4550]
-
surprinzi nepregătit/ cu gîndul tu neiertător,/ să mă-nfășori apoi/ în tandrețea ta muzicală,/ să mă faci prizonierul/ sfîrșitului tău zilnic” (Eu, celălalt...). Sînt menționate cu gratitudine miracolele solitudinii: „Fericit ești că ți se dă prilejul/ să cobori singur/ sub geana zilei,/ să fii ochiul ce vede/ muntele care crește” (Dragoste). Un alter ego al poetului „domesticește tăcerea”, el însuși mărturisește că se desprinde foarte încet „din îmbrățișarea timidă a spicelor” și își adresează întrebări reticent-compensatoare: „Cine îmi spune/ cît de
Un neoromantic by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/3273_a_4598]
-
Dar tu nu ești nici rece nici fierbinte Trecerea ta prin mine lasă urme (și-arătă spre coapsă) Pentru că litera ucide iar duhul face viu Iar cel dinlăuntru se înnoiește din zi în zi Cu scame de lumină prinse-n gene La ceasul dimineții, care este numele tău? Adevărat trecerea mea prin tine lasă semne (o carte scrisă înăuntru și pe dos) Cine ține la sufletul său îl va pierde Tu nu ești primul nu ești nici ultimul Dar ești singurul
Poezie by Floarea Țuțuianu () [Corola-journal/Imaginative/15153_a_16478]
-
-ntre mal și-acel gange scăldătoare. Dus e leul meu de ger după altă pradă-n cer. Umbrelor pe podu-amar le colind cu-al mânii har schiptrul thyrsic și armura gâtul arcuit și gura unda limbii și secunda orologiului polar genele sprâncenele pleoapele cum clapele de pian aerian fruntea/aliaj uzura tâmpla (în neant) aùra și sărut aproapele. Trec vechimea mea le zic la arhondaric cu jale petecesc subt sparte zale deflorate palimpseste năpârlirea șarpelui în a raiului poveste. M-am
Doina dintr-un gât de lebădă by Horia Zilieru () [Corola-journal/Imaginative/15194_a_16519]
-
retorica autoironiei când aripile unui albatros se desfășurau cu reverberații sonore, tu strigai uiuuuuuu s-au deschis porțile paradisului la doișpe fix și trebuie să convocăm de urgență o sesiune internațională despre hermeneutica păcatului mă ridicai spre tine cuprins de genele lungi ale somnolenței eram cântecul necunoscut strălucirea intensă care nu trece departe în larg se răsturna o barcă plină cu îndrăgostiți și țipătul înfiorat al femeilor umplea cerul cu mirese deflorate în piramida zilei fiecare ceas de vrajă se înfășura
Poezie by Angela Furtună () [Corola-journal/Imaginative/15243_a_16568]
-
-i cea mai bună din partea locului. - O fi ea bună, nu zic nu, dar nu ne aduce bani, finule; și banul e tot, să o știi dumneata de la mine, că ești încă necopt... învățătorul Ilie tăcu, uitându-se pieziș pe sub gene la popa ăsta atât de aprig după bani. El era mulțumit cu ce moștenise de la taică-su și cu ce agonisise el; numai părintele Grigore nu se mai sătura, parcă avea să ia ceva cu dânsul în mormânt. - Și apoi
E. Lovinescu - proze uitate by Gabriela Omăt () [Corola-journal/Imaginative/14906_a_16231]
-
fiecare clipă mai ostilă. Este o clasă căreia i se potrivește acea formulă din Sallustius adoptată ca deviză a clanului de primul urmaș al paharnicului Alexandru Cozianu: contemptus animus atque superbia, ipsa nobilitas. Dar sentimentul supremației sociale, semeția înscrisă în genele boierimii noastre nu au măreție, manifestîndu-se în acest ultim veac al evoluției ei mai curînd ca reflex al sentimentului acru al frustrării și al conștiinței unui sfîrșit pustiitor. Urmașii, fii, nepoți și strănepoți ai lui Alexandru Cozianu (Davida, Bonifaciu Cozianu
Redescoperirea marilor modele narative: Cronică de familie by Eugen Negrici () [Corola-journal/Imaginative/15298_a_16623]
-
se configurează și se limpezește, la filosoful român, expresia unei curajoase și originale concepții despre lume, al cărei principiu este recesivitatea. în biologie, cum se știe, caraterul recesiv înseamnă caracterul ereditar sau gena care nu se manifestă decât în absența genei contrare, dominante. Lumea, după Mircea Florian, are o structură recesivă. Existenței îi sunt proprii termeni antinomici. Unul domină, stă înainte, iar celălalt e recesiv, vine în urmă, fără ca prin această poziție - de a fi recesiv - să fie degradat. Termenii nu
Mircea Florian - nedreptatea unui destin by Oana-Georgiana Enăchescu () [Corola-journal/Imaginative/15376_a_16701]