2,747 matches
-
îmbibare și se datorează vitezei mari cu care difuzează moleculele lichidului față de moleculele din gel. Ca urmare, lichidul pătrunde între macromoleculele flexibile, îndepărtându-le una de alta și gelul se umflă. Concomitent cu îmbibarea se produce și o dizolvare a gelului cu formarea unei soluții propriu-zise; dizolvarea poate fi parțială sau totală. Îmbibarea decurge ca o reacție de ordinul I. Dacă se notează cu x - cantitatea de lichid absorbit în timpul t de 1 g de gel uscat și cu A - cantitatea
BAZELE EXPERIMENTALE ALE CHIMIEI FIZICE ŞI COLOIDALE by ELENA UNGUREANU ,ALINA TROFIN () [Corola-publishinghouse/Science/299_a_754]
-
produce și o dizolvare a gelului cu formarea unei soluții propriu-zise; dizolvarea poate fi parțială sau totală. Îmbibarea decurge ca o reacție de ordinul I. Dacă se notează cu x - cantitatea de lichid absorbit în timpul t de 1 g de gel uscat și cu A - cantitatea maximă de lichid ce poate fi absorbită. Determinarea vitezei de îmbibare a agar-agarului în apă Agar-agarul (numit și geloză) este un produs organic ce se întâlnește într-o serie de alge marine (agarofite), din care
BAZELE EXPERIMENTALE ALE CHIMIEI FIZICE ŞI COLOIDALE by ELENA UNGUREANU ,ALINA TROFIN () [Corola-publishinghouse/Science/299_a_754]
-
5, 10, 10, 10 și 10 minute. Se notează de fiecare dată poziția meniscului în micropipetă față de citirea inițială. Operația de scoatere a agarului din apă și citirea poziției meniscului trebuie făcută cu rapiditate și atenție, pentru a evita “uscarea “ gelului. Dacă se reprezintă grafic x funcție de dx/dt se obține o dreaptă. Panta acestei drepte reprezintă constanta de viteză k iar ordonata la origine - limita de îmbibare A. DOZAREA COLORIMETRICĂ A IONULUI FOSFAT (PO 43) Principiul lucrării Metoda se bazează
BAZELE EXPERIMENTALE ALE CHIMIEI FIZICE ŞI COLOIDALE by ELENA UNGUREANU ,ALINA TROFIN () [Corola-publishinghouse/Science/299_a_754]
-
în stare amorfă. Acesta este cazul sticlelor care, cu timpul, sau prin tratament termic (încălzire pânâ la topire), pot căpăta structură cristalină. Procesul se numește devitrificare. Tot în timp, prin îmbătrânire, pot cristaliza unele formații coloidale, cum sunt de exemplu gelurile de minerale ca limonitul, piroluzitul, etc , numite și glaskopf- uri. Cristalizarea este fenomenul de trecere a materiei gazoase, lichide și solide - amorfe în stare solidă -ordonată, cu structură reticulară și de multe ori cu forme poliedrice . Se cunoaște că metalele
TRANZIŢII DE FAZĂ by Liliana Tatiana Nicolae () [Corola-publishinghouse/Science/91669_a_93218]
-
componente au forme alungite după o direcție ; - lamelare, foioase sau solzoase, când cristalele sunt dezvoltate pe două dimensiuni; - arborescente, dendritice sau radiare, când ramificate neregulat în spațiu. III 5 4 .Concrețiuni Aceste formațiuni minerale care provin de obicei din cristalizarea gelurilor se întâlnesc , ca și druzele în cavități. Soluțiile coloidale circulă încet și ajung în spațiile libere unde suspensiile se depun și cresc cu timpul , căpătând forme rotunjite sau de curgere, stalactitice, stalagmitice,etc Dimensiunile acestor formațiuni sunt variate, ajungând uneori
TRANZIŢII DE FAZĂ by Liliana Tatiana Nicolae () [Corola-publishinghouse/Science/91669_a_93218]
-
variate, ajungând uneori la dimensiunile unor stâlpi puternici cum sunt stalactitele și stalagmitele din peșteri. Compoziția lor este de asemenea destul de variată: - carbonați de calciu, - hidroxizi de fier, - hidroxizi de mangan, - sulfați,sulfuri, - etc Depuse la început sub formă de geluri, cu timpul cristalizează. Acest lucru este dovedit de structura lor fibroasă, radiară, etc mai fină sau mai grosieră, pe care o prezintă în secțiune 105 <reflistr> 1. V. Georgescu - Tranziții de fază. Metode de studiu, Editura Universității “Alexandru Ioan Cuza
TRANZIŢII DE FAZĂ by Liliana Tatiana Nicolae () [Corola-publishinghouse/Science/91669_a_93218]
-
în stare amorfă. Acesta este cazul sticlelor care, cu timpul, sau prin tratament termic (încălzire pânâ la topire), pot căpăta structură cristalină. Procesul se numește devitrificare. Tot în timp, prin îmbătrânire, pot cristaliza unele formații coloidale, cum sunt de exemplu gelurile de minerale ca limonitul, piroluzitul, etc , numite și glaskopf- uri. Cristalizarea este fenomenul de trecere a materiei gazoase, lichide și solide - amorfe în stare solidă -ordonată, cu structură reticulară și de multe ori cu forme poliedrice . Se cunoaște că metalele
TRANZIŢII DE FAZĂ by Liliana Tatiana Nicolae () [Corola-publishinghouse/Science/91669_a_93217]
-
componente au forme alungite după o direcție ; - lamelare, foioase sau solzoase, când cristalele sunt dezvoltate pe două dimensiuni; - arborescente, dendritice sau radiare, când ramificate neregulat în spațiu. III 5 4 .Concrețiuni Aceste formațiuni minerale care provin de obicei din cristalizarea gelurilor se întâlnesc , ca și druzele în cavități. Soluțiile coloidale circulă încet și ajung în spațiile libere unde suspensiile se depun și cresc cu timpul , căpătând forme rotunjite sau de curgere, stalactitice, stalagmitice,etc Dimensiunile acestor formațiuni sunt variate, ajungând uneori
TRANZIŢII DE FAZĂ by Liliana Tatiana Nicolae () [Corola-publishinghouse/Science/91669_a_93217]
-
variate, ajungând uneori la dimensiunile unor stâlpi puternici cum sunt stalactitele și stalagmitele din peșteri. Compoziția lor este de asemenea destul de variată: - carbonați de calciu, - hidroxizi de fier, - hidroxizi de mangan, - sulfați, - sulfuri, - etc Depuse la început sub formă de geluri, cu timpul cristalizează. Acest lucru este dovedit de structura lor fibroasă, radiară, etc mai fină sau mai grosieră, pe care o prezintă în secțiune 105 Bibliografie 1. V. Georgescu - Tranziții de fază. Metode de studiu, Editura Universității “Alexandru Ioan Cuza
TRANZIŢII DE FAZĂ by Liliana Tatiana Nicolae () [Corola-publishinghouse/Science/91669_a_93217]
-
fi clasificat în exsudat: seros, fibrinos, hemoragic și purulent. Exsudatul seros se caracterizează prin predominantă plasmei bogată în proteine. El se apropie cel mai mult de caracterele transsudatului și macroscopic numai coagularea proteinelor în contact cu aerul sub forma unui gel permite diferențierea. În laborator se utilizează reacția Rivalta pentru determinarea concentrației proteice. Cu cat cantitatea de proteine va fi mai mare cu, atâta, în preparatele histologice, exsudatul se colorează mai oxifil, spre deosebire de trassudat care este bazofil. În general, exsudatul apare
PROBLEME DE PATOLOGIE GENERALĂ by IOAN PAUL () [Corola-publishinghouse/Science/91479_a_92289]
-
analize electroforetice, s-a ajuns la concluzia că aceiași activitate catalitică poate fi rezultatul activității mai multor proteine, apărând astfel noțiunea de izoenzime. Izoenzimele sunt forme moleculare multiple ale unei enzime, care pot fi detectate și separate prin electroforeză în gel a extractelor celulare. Sunt considerate izoenzime, numai enzimele izodinamice înrudite structural și care fac parte din același organism. Izoenzimele pot fi distinse între ele prin diferențele lor de activitate (pH optim, sensibilitate la temperatură, sensibilitate față de inhibitori, diferențe în gama
A M P E L O G R A F I E M E T O D E ? I M E T O D O L O G I I D E D E S C R I E R E ? I R E C U N O A ? T E R E A S O I U R I L O R D E V I ? ? D E V I E by Doina DAMIAN, Liliana ROTARU, Ancu?a NECHITA, Costic? SAVIN () [Corola-publishinghouse/Science/83089_a_84414]
-
11.1.10.) 3.1.2.1. Metodologia de lucru pentru analiza izoenzimelor peroxidazice Pentru evidențierea și separarea prin electroforeză a izoenzimelor cea mai cunoscută și practicată metodă este analiza disc-electroforeza, care se poate realiza în tuburi verticale ce conțin gel de poliacrilamidă și în plăci conținând același gel. Ultimul tip de separare electroforetică este util în experimentele în care se dorește păstrarea intactă a structurii tridimensionale al proteinelor pentru identificarea acestora. Indiferent de modul de separare folosit (tuburi verticale sau
A M P E L O G R A F I E M E T O D E ? I M E T O D O L O G I I D E D E S C R I E R E ? I R E C U N O A ? T E R E A S O I U R I L O R D E V I ? ? D E V I E by Doina DAMIAN, Liliana ROTARU, Ancu?a NECHITA, Costic? SAVIN () [Corola-publishinghouse/Science/83089_a_84414]
-
de lucru pentru analiza izoenzimelor peroxidazice Pentru evidențierea și separarea prin electroforeză a izoenzimelor cea mai cunoscută și practicată metodă este analiza disc-electroforeza, care se poate realiza în tuburi verticale ce conțin gel de poliacrilamidă și în plăci conținând același gel. Ultimul tip de separare electroforetică este util în experimentele în care se dorește păstrarea intactă a structurii tridimensionale al proteinelor pentru identificarea acestora. Indiferent de modul de separare folosit (tuburi verticale sau plăci) pentru realizarea analizei izoenzimelor peroxidazice metodologia de
A M P E L O G R A F I E M E T O D E ? I M E T O D O L O G I I D E D E S C R I E R E ? I R E C U N O A ? T E R E A S O I U R I L O R D E V I ? ? D E V I E by Doina DAMIAN, Liliana ROTARU, Ancu?a NECHITA, Costic? SAVIN () [Corola-publishinghouse/Science/83089_a_84414]
-
probei; centrifugarea la 3000 rotații/minut, timp de 20 minute la temperatura de 4°C; obținerea supernatantelor, decantarea și păstrarea până la electroforeza efectivă la 4°C; separarea în câmp electroforetic a izoenzimelor prin disc-electroforeză în tuburi verticale sau plăci conținând gel de poliacrilamidă 5% și tampon de electrod 5 mM Tris - 38mMglicină, pH 8,3; prepararea gelurile înaintea electroforezei efective; durata procesului de electroforeză este de 90 minute, la 4 grade C și 250 V, până când indicatorul de migrare, albastru de
A M P E L O G R A F I E M E T O D E ? I M E T O D O L O G I I D E D E S C R I E R E ? I R E C U N O A ? T E R E A S O I U R I L O R D E V I ? ? D E V I E by Doina DAMIAN, Liliana ROTARU, Ancu?a NECHITA, Costic? SAVIN () [Corola-publishinghouse/Science/83089_a_84414]
-
supernatantelor, decantarea și păstrarea până la electroforeza efectivă la 4°C; separarea în câmp electroforetic a izoenzimelor prin disc-electroforeză în tuburi verticale sau plăci conținând gel de poliacrilamidă 5% și tampon de electrod 5 mM Tris - 38mMglicină, pH 8,3; prepararea gelurile înaintea electroforezei efective; durata procesului de electroforeză este de 90 minute, la 4 grade C și 250 V, până când indicatorul de migrare, albastru de bromfenol a migrat 8 cm; developarea benzilor proteice cu activitate peroxidazică în benzidină; toate determinările pentru
A M P E L O G R A F I E M E T O D E ? I M E T O D O L O G I I D E D E S C R I E R E ? I R E C U N O A ? T E R E A S O I U R I L O R D E V I ? ? D E V I E by Doina DAMIAN, Liliana ROTARU, Ancu?a NECHITA, Costic? SAVIN () [Corola-publishinghouse/Science/83089_a_84414]
-
benzidină; toate determinările pentru fiecare soi se repetă de 4 ori; întocmirea zimogramelor și demonstrarea înrudirii sau nu a soiurilor din cadrul unui grup. Spre exemplificare redăm în continuare rezultatele obținute în urma analizei izoenzimelor peroxidazice prin disc-electroforeză în tuburi verticale conținând gel de poliacril amidă 5% și în plăci cu același gel. În primul caz analizând zimogramele rezultate după developare în cadrul unui grup de soiuri în funcție de sortogrupuri, eventualii genitori sau pe baza presupunerilor existente deja despre originea lor s-au putut verifica
A M P E L O G R A F I E M E T O D E ? I M E T O D O L O G I I D E D E S C R I E R E ? I R E C U N O A ? T E R E A S O I U R I L O R D E V I ? ? D E V I E by Doina DAMIAN, Liliana ROTARU, Ancu?a NECHITA, Costic? SAVIN () [Corola-publishinghouse/Science/83089_a_84414]
-
ori; întocmirea zimogramelor și demonstrarea înrudirii sau nu a soiurilor din cadrul unui grup. Spre exemplificare redăm în continuare rezultatele obținute în urma analizei izoenzimelor peroxidazice prin disc-electroforeză în tuburi verticale conținând gel de poliacril amidă 5% și în plăci cu același gel. În primul caz analizând zimogramele rezultate după developare în cadrul unui grup de soiuri în funcție de sortogrupuri, eventualii genitori sau pe baza presupunerilor existente deja despre originea lor s-au putut verifica ipotezele deja cunoscute ale înrudirii dintre soiurile: Fetească albă - Fetească
A M P E L O G R A F I E M E T O D E ? I M E T O D O L O G I I D E D E S C R I E R E ? I R E C U N O A ? T E R E A S O I U R I L O R D E V I ? ? D E V I E by Doina DAMIAN, Liliana ROTARU, Ancu?a NECHITA, Costic? SAVIN () [Corola-publishinghouse/Science/83089_a_84414]
-
altul și transmitere mendeliană. Principul tehnicii moleculare RFLP de realizare a amprentei genetice are la bază următoarele etape de lucru: izolarea ADN genomic de la organismele de interes; digestia ADN folosind enzime de restricție; separarea fragmentelor de restricție prin electroforeză în gel de agaroză; denaturarea, neutralizarea și fixarea gelurilor obținute pe o membrană unde are loc hibridarea fragmentelor de ADN cu sonde speciale, marcate radioactiv, iar fragmentele complementare sunt vizualizate fie prin autoradiografie, fie prin tehnici neradioactive. Enzimele de restricție pot detecta
A M P E L O G R A F I E M E T O D E ? I M E T O D O L O G I I D E D E S C R I E R E ? I R E C U N O A ? T E R E A S O I U R I L O R D E V I ? ? D E V I E by Doina DAMIAN, Liliana ROTARU, Ancu?a NECHITA, Costic? SAVIN () [Corola-publishinghouse/Science/83089_a_84414]
-
RFLP de realizare a amprentei genetice are la bază următoarele etape de lucru: izolarea ADN genomic de la organismele de interes; digestia ADN folosind enzime de restricție; separarea fragmentelor de restricție prin electroforeză în gel de agaroză; denaturarea, neutralizarea și fixarea gelurilor obținute pe o membrană unde are loc hibridarea fragmentelor de ADN cu sonde speciale, marcate radioactiv, iar fragmentele complementare sunt vizualizate fie prin autoradiografie, fie prin tehnici neradioactive. Enzimele de restricție pot detecta secvențele specifice de ADN, iar orice variație
A M P E L O G R A F I E M E T O D E ? I M E T O D O L O G I I D E D E S C R I E R E ? I R E C U N O A ? T E R E A S O I U R I L O R D E V I ? ? D E V I E by Doina DAMIAN, Liliana ROTARU, Ancu?a NECHITA, Costic? SAVIN () [Corola-publishinghouse/Science/83089_a_84414]
-
celulă; analiza nondisjuncțiilor cromozomiale (aneuploidie). 4. Polimorfisme de lungime ale fragmentelor amplificate (Amplified Fragment Length Polimorphism - markerii AFLP) Reprezintă o combinație între metoda RFLP și tehnica PCR (Vos și colab., 1995). Separarea produșilor de amplificare se realizează prin electroforeză în geluri de poliacrilamidă și evidențiere prin autoradiografiere. În ultimul timp se utilizează secvențiatoarele automate. Prin metoda AFLP, se realizează amplificarea predominantă a acelor fragmente de restricție care au la unul din capete o secvență rezultată în urma fragmentării cu o enzimă "frequent
A M P E L O G R A F I E M E T O D E ? I M E T O D O L O G I I D E D E S C R I E R E ? I R E C U N O A ? T E R E A S O I U R I L O R D E V I ? ? D E V I E by Doina DAMIAN, Liliana ROTARU, Ancu?a NECHITA, Costic? SAVIN () [Corola-publishinghouse/Science/83089_a_84414]
-
fragmente de restricție care au la unul din capete o secvență rezultată în urma fragmentării cu o enzimă "frequent cutter" și la celălalt cu o enzimă " rare cutter". Fragmentele de interes, ca și în cazul markerilor RAPD, pot fi extirpate din gel, purificate, clonate, secvențiate și transformate în markeri SCAR, cu ajutorul unor primeri specifici. Această metodă prezintă un grad mai mare de reproductibilitate comparativ cu tehnica RAPD, iar reproducția fragmentelor este mult mai bună. Principiul acestei metode presupune mai ales detectarea "prezenței
A M P E L O G R A F I E M E T O D E ? I M E T O D O L O G I I D E D E S C R I E R E ? I R E C U N O A ? T E R E A S O I U R I L O R D E V I ? ? D E V I E by Doina DAMIAN, Liliana ROTARU, Ancu?a NECHITA, Costic? SAVIN () [Corola-publishinghouse/Science/83089_a_84414]
-
x 104 coulombi este sarcina electrică cauzată de 1 mol al unei specii de electrolit. 5. ELECTROFOREZA Electroforeza este o metodă care are la bază migrarea particulelor încărcate electric într-o soluție sau printr-un suport solid poros (hârtie cromatografică, gel) solubilizate sau dispersate într-o soluție de electrolit și supuse acțiunii unui câmp electric. În metodele 1, 4 și 5 probele rămân nealterate prin analiză. Metodele 2 și 3 sunt datorate electrolizei. I. 1. POTENȚIOMETRIA Principii generale Potențiometria este o
ANALIZA MEDICAMENTELOR. VOLUMUL 2 by MIHAI IOAN LAZ?R, DOINA LAZ?R, ANDREIA CORCIOV? () [Corola-publishinghouse/Science/83481_a_84806]
-
de răspuns foarte scurt. Soluția probă se separă de electrodul intern printr-un disc de filtru poros saturat cu faza lichidă schimbătoare de ioni. Electrozi enzimă Un asemenea electrod este constituit dintr-un electrod normal de pH acoperit cu un gel ce conține urează. Ureea pătrunde prin gel și este descompusă de enzimă rezultând amoniac. Are loc o schimbare de pH care poate fi măsurat. APLICAȚIILE POTENȚIOMETRIEI 1. Determinarea pH-ului Se folosesc șapte soluții etalon principale pentru acoperirea domeniului de
ANALIZA MEDICAMENTELOR. VOLUMUL 2 by MIHAI IOAN LAZ?R, DOINA LAZ?R, ANDREIA CORCIOV? () [Corola-publishinghouse/Science/83481_a_84806]
-
separă de electrodul intern printr-un disc de filtru poros saturat cu faza lichidă schimbătoare de ioni. Electrozi enzimă Un asemenea electrod este constituit dintr-un electrod normal de pH acoperit cu un gel ce conține urează. Ureea pătrunde prin gel și este descompusă de enzimă rezultând amoniac. Are loc o schimbare de pH care poate fi măsurat. APLICAȚIILE POTENȚIOMETRIEI 1. Determinarea pH-ului Se folosesc șapte soluții etalon principale pentru acoperirea domeniului de pH cuprins între 3,5 și 10
ANALIZA MEDICAMENTELOR. VOLUMUL 2 by MIHAI IOAN LAZ?R, DOINA LAZ?R, ANDREIA CORCIOV? () [Corola-publishinghouse/Science/83481_a_84806]
-
reacționa cu acidul 2-hidroxietilcarbamic, soluția devenind incoloră. I. 5. ELECTROFOREZA Principii generale Electroforeza este o metodă care are la bază migrarea particulelor încărcate electric, solubilizate sau dispersate într-o soluție de electrolit sau printr- un suport solid poros (hârtie cromatografică, gel) sub acțiunea unui câmp electric. Electroforeza aplicată ionilor relativ mici se numește ionoforeză, iar cea pentru particule coloidale, micele și unele macromolecule poartă termenul de electroforeză. Pot separa compuși ionici, complecși cationici și anionici, ionii proveniți din electroliți slabi (acizi
ANALIZA MEDICAMENTELOR. VOLUMUL 2 by MIHAI IOAN LAZ?R, DOINA LAZ?R, ANDREIA CORCIOV? () [Corola-publishinghouse/Science/83481_a_84806]