3,294 matches
-
unei scări de care tocmai s-a sprijinit madama Marea Marmara și fetele s-au tăvălit pe jos, pe covoare și pe carpete, pe pereți și pe clanța ușii, care pe unde mai avea loc de celelalte, asta da, comparație, gemea micuța ștorfi Evrika, nici în serialele lacrimogene nu-ți dau atîtea lacrimi și fetele erau de acord cu ea. Văzuse vreuna dintre ele episodul ăla cu sora care îi ia bărbatul surorii ei mai mici și apoi din această aiureală
PARFUMUL PUSILOR DE PORTELAN 49-52 de IOAN LILĂ în ediţia nr. 532 din 15 iunie 2012 [Corola-blog/BlogPost/358310_a_359639]
-
mămica cea iubitoare și despre cocoșelul de tăticu cel afumat de bucurie pentru că, fetița mamii, bărbații ăștia sînt niște copii mari, pe care trebuie să-i legeni ca să adoarmă și să le mîngîi frunțile în somn cînd visează urît și gem încordați, dar tăticul e bun și ne iubește pe amîndouă ... Ce înțelegea oare plodulețul ce prindea viață încetul cu încetul, cu răbdare și cu dragoste, ocrotit în acea lume lichidă prin care soarele se vede ca o tulbureală, contururile fețelor
PARFUMUL PUSILOR DE PORTELAN 49-52 de IOAN LILĂ în ediţia nr. 532 din 15 iunie 2012 [Corola-blog/BlogPost/358310_a_359639]
-
de mînă, cu pasiune, și îi spusese că el a trecut de proba cea mai grea, acuma urma proba-probelor și Adelina i-a zîmbit prin întuneric și s-a lipit imperceptibil cu sfîrcurile sînilor de pieptul lui puternic, apoi a gemut în adîncul ființei ei sensibile: ce păcat că ești însurat, omule ... Referință Bibliografică: PARFUMUL PUSILOR DE PORTELAN 49-52 / Ioan Lilă : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 532, Anul II, 15 iunie 2012. Drepturi de Autor: Copyright © 2012 Ioan Lilă : Toate
PARFUMUL PUSILOR DE PORTELAN 49-52 de IOAN LILĂ în ediţia nr. 532 din 15 iunie 2012 [Corola-blog/BlogPost/358310_a_359639]
-
fi sensul vieții? Păcătuirea la nesfîrșit?! Undeva era o eroare în logica și rațiunea de a fi. Cu și mai multă pasiune s-a agățat bărbatul de liana sălbatecă a trupului ei și și-a accelerat impulsiunile paroxistice, iar ea gemea din rărunchiuri și își dorea ca acea robire a cărnii ei să nu ia sfîrșit niciodată, să se eternizeze în celulele trupului ei care erau sfîșiate ca valurile mării de prora unui vapor și, cînd, în adîncul cel mai sensibil
PARFUMUL PAPUSILOR DE PORTELAN 26-28 de IOAN LILĂ în ediţia nr. 506 din 20 mai 2012 [Corola-blog/BlogPost/358409_a_359738]
-
cu care o tratau pe ea, de parcă își ștergeau tălpile bocancilor pe o floare de nufăr ... Primul băiat intrase în viața ei aproape pe nesimțite, îl plăcuse, era adevărat, dar nu atît de mult încît să se îndrăgostească de el - gemea ea prin somn, dar Mancuse, de la fereastră, nu auzea nimic, el însuși trebuia să-și clarifice ideile, sau poate că și gemutul era tot un reflex interior din timpul somnului agitat, era suferința secretă din suflet, de care încerca subconștientul
PARFUMUL PAPUSILOR DE PORTELAN 43-48 de IOAN LILĂ în ediţia nr. 532 din 15 iunie 2012 [Corola-blog/BlogPost/358316_a_359645]
-
care a stat la baza dezvoltării umanității de la Homer încoace. Cu deznădejde, ea se gîndea că este doar o biată femeie, o ființă diafană de la care bărbații așteptau, cu inconștiență, să le salveze sufletele amețite de orgoliul virilității și, doamne, gemea ea în adîncul sufletului ei, ce haos domnea în lume, ce orgie a simțurilor se revărsa în fiecare reclamă în care, în spatele unor coapse apetisante se lăfăia o limuzină luxoasă sau, după un tub cu pastă de dinți, se ivea
PARFUMUL PAPUSILOR DE PORTELAN 32-35 de IOAN LILĂ în ediţia nr. 506 din 20 mai 2012 [Corola-blog/BlogPost/358408_a_359737]
-
nu ridică javra coada, bărbatul nu are ce-i face și, cînd ea s-a dat la tine, că s-a dat, ce s-o mai rotim, tu de ce i-ai făcut pe plac, crai bătrîn ce ești, și acuma gemi că te doare aia și ailaltă, și de unde ai mai scornit-o și pe asta cu violul, ai? Mancuse gemuse, pentru că Estera se lăsase pe coastele lui cu toate greutatea trupului ei și ce să-i mai fi răspuns, doar
PARFUMUL PAPUSILOR DE PORTELAN 36-42 de IOAN LILĂ în ediţia nr. 532 din 15 iunie 2012 [Corola-blog/BlogPost/358317_a_359646]
-
a dat, ce s-o mai rotim, tu de ce i-ai făcut pe plac, crai bătrîn ce ești, și acuma gemi că te doare aia și ailaltă, și de unde ai mai scornit-o și pe asta cu violul, ai? Mancuse gemuse, pentru că Estera se lăsase pe coastele lui cu toate greutatea trupului ei și ce să-i mai fi răspuns, doar era clar că o violase, obsesia asta era în mintea lui de bărbat, care voia să fi avut el inițiativa
PARFUMUL PAPUSILOR DE PORTELAN 36-42 de IOAN LILĂ în ediţia nr. 532 din 15 iunie 2012 [Corola-blog/BlogPost/358317_a_359646]
-
dureroasă, năucitoare, doamne, cine o scăpa pe ea de singurătate, de dorul nestins și de palpitațiile nopților încremenite?! Nu, își zicea ea, viața ei nu se putea ofili în acel fel, ea nu era doar o femeie, în ființa ei gemea de nerăbdare o viitoare mamă, o amantă înflăcărată, o gospodină harnică și o nevastă blîndă și iubitoare. Poate că acest gînd tainic o atrăgea pe Adelina la prietena ei, Afrodita, pe care bărbatul ei o slujea ca pe o zeiță
PARFUMUL PAPUSILOR DE PORTELAN 36-42 de IOAN LILĂ în ediţia nr. 532 din 15 iunie 2012 [Corola-blog/BlogPost/358317_a_359646]
-
Acasa > Versuri > Frumusete > GÂNDURI RUGINII Autor: Viorel Muha Publicat în: Ediția nr. 669 din 30 octombrie 2012 Toate Articolele Autorului dispre munte dealul coboară vise văile cuibăresc cețuri sărutul frunzei atinge pământul și geme un ochi de apă privește luna întoarsă cerul lacrimează cu stele gheara păsării, nu doarme sugrumă răsăritul și totuși o sageată de lumină scapă apoi toate inundă lumea sânul femeii suspină, geamul ferestrei tremură apăsarea doare și-și dorește iubire
GÂNDURI RUGINII de VIOREL MUHA în ediţia nr. 669 din 30 octombrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/358078_a_359407]
-
atingi, atunci o să tresar Și îngeri-mi de pază vor fi în jurul tău, Când pui o lumânare acolo, la altar!! Când eu voi fi pământ ,,în singurătate-mi”, Să depănați cu drag ,,aduceri aminte”! Când lumea tot mai mult ,,va geme de patimi”, Voi fiți mai buni, mai drepți ,,de-atunci înainte”!! =11 Martie 2001= Azi am fost prima dată într-un cimitir american, cu prietenul meu, inginerul Iliuță. După ce am ieșit de la biserica ortodoxă ,,Pogorârea Sfântului Duh”, am dorit să
ÎNDEMN DE ...,, DINCOLO de IONEL DAVIDIUC în ediţia nr. 555 din 08 iulie 2012 [Corola-blog/BlogPost/358122_a_359451]
-
mâinile sub tâmpla dreaptă. Avea timp să o studieze in voie. Flăcările focului formau umbre și lumini pe rochia ei, subliniindu-i linia trupului. Era o femeie frumoasă, acum părea o fetita adormită după o joacă în zăpadă. Probabil visa, gemea în somn. Bărbatul surâse. O înveli, ea se mișcă ușor.Telefonul mobil suna. Îl luă și trecu în bucătărie, conexiunea era slabă, dar recunoscu vocea unui om din stafful său. Era îngrijorat, l-a liniștit, au discutat puțin. Interlocutorul său
SURPRIZE de CAMELIA CONSTANTIN în ediţia nr. 542 din 25 iunie 2012 [Corola-blog/BlogPost/358149_a_359478]
-
trăsăturile fine. I-a înlăturat șuvița subțire de pe tâmplă ... ea s-a trezit, în fața unor ochi mari, cafenii, profunzi. Somnoroasă, strânse pledul la piept. -Cafeaua este gata. -Îmi cer scuze, am adormit! -A fost o plăcere să-ți veghez somnul.. gemeai așa frumos. -Ba nu gemeam! Se amuza pe seama ei. Totul era reconfortant acolo...femeia, casa, mâncarea, atmosfera ... . -Crăiasa ghețurilor își face de cap. Nu se mai oprește viscolul! se bosumflă nemulțumită. -Am înțeles că peste trei zile se deblochează traficul
SURPRIZE de CAMELIA CONSTANTIN în ediţia nr. 542 din 25 iunie 2012 [Corola-blog/BlogPost/358149_a_359478]
-
șuvița subțire de pe tâmplă ... ea s-a trezit, în fața unor ochi mari, cafenii, profunzi. Somnoroasă, strânse pledul la piept. -Cafeaua este gata. -Îmi cer scuze, am adormit! -A fost o plăcere să-ți veghez somnul.. gemeai așa frumos. -Ba nu gemeam! Se amuza pe seama ei. Totul era reconfortant acolo...femeia, casa, mâncarea, atmosfera ... . -Crăiasa ghețurilor își face de cap. Nu se mai oprește viscolul! se bosumflă nemulțumită. -Am înțeles că peste trei zile se deblochează traficul. Important este, să se oprească
SURPRIZE de CAMELIA CONSTANTIN în ediţia nr. 542 din 25 iunie 2012 [Corola-blog/BlogPost/358149_a_359478]
-
MĂ DESPART SENIN Nu-i clipă-n care cerul să nu cheme, Între-austere ziduri de cetate, O mamă, tatăl, sora sau un frate, Cu ochi închiși, tăcuți, uitați de vreme. Iar porțile rămân desferecate. Trec corbi țipând și vântu-n ramuri geme Pustiitor, dar nimeni nu se teme. Strigat a fost și nu se mai abate. N-am să-ncrustez o lacrimă-n uitare. Rămân așa, pierdut și trist, dar demn Și mă despart senin, chiar dacă doare, De cei mai dragi, vegheați de
LIRICĂ PASCALĂ 2012 (II) de GEORGE ROCA în ediţia nr. 472 din 16 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357678_a_359007]
-
Și-aștept în zăpadă... dar ce mai aștept?” (Plumb de iarnă). Această întrebare, „... dar ce mai aștept?” este tocmai răspunsul la ars poetica sa, poezia „Plumb” și „Lacustră”. Poeme ale unui nefiind din care eul desprins observă sosirea începutului și geme sub greutatea materială a plumbului, care îi apasă egoul înțepenit în siciriul teluricului în care deus își vede în descompunere propria-i creație. Însă, existența superioară nu lasă să se piardă ceea ce de fapt a dat mișcare trupului pe pământ
PLÂNSUL BACOVIAN ŞI REVELAREA MOTIVATĂ A UNEI DESCĂRCĂRI INTERIOARE de ŞTEFAN LUCIAN MUREŞANU în ediţia nr. 533 din 16 iunie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357672_a_359001]
-
de regăsire interioară, nu își mai ascultă glasul conștiinței. Pornește mereu ceva în fundal să uite, să nu audă strigătul interior. Adeseori are de toate și totuși nu are pace, nu are liniște. Le-a bifat pe toate și încă geme. Sufletului îi este foame și sete de Dumnezeu și omul nu aude, nu simte. Gândul meu pe care îl așez la inima omului este de a asculta glasul interior, ce vrea Dumnezeu să îmi spună prin durerea, întâmplarea, omul acela
PĂRINTELE IEROMONAH HRISOSTOM FILIPESCU – EGUMENUL SCHITULUI ŢIBUCANI – NEAMŢ [Corola-blog/BlogPost/357698_a_359027]
-
pe care el o admira foarte mult. Un dos de palmă i-a zdruncinat măselele, dar nu și pofta de viață, însă mai târziu, mătușa l-a mai iertat o dată și el se simțea parcă răzbunat fiindcă o făcuse să geamă de parcă ar fi călcat-o cu tractorul. Au terminat lucrurile târziu în noapte, abia după ce l-au dus pe unchiul Filică în casă, deoarece eforturile lui de a ajunge acolo se terminaseră în cotețul porcului de unde nu mai știa să
A DOUA VENIRE de MIHAI BATOG BUJENIŢĂ în ediţia nr. 1373 din 04 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/358521_a_359850]
-
vântul în nopțile de iarnă, promisiuni...deșarte. Apoi a sosit Primăvara cu o nouă lumină, cu alai de flori și fluturi, a urmat apoi Vara, fierbinte ca însăși patima dragostei lor. Cărarea secretă a prins din nou viață, iar stejarul gemea sub frunzișul bogat, învăluit în parfumul teilor din jur...Pașii ei călcau pe vechile urme încrustate pe cărare, obrazu-i înfierbântat se lipea tandru de scoarța magicului stejar, cu un sărut plin de candoare. Îi mângâia scoarța-i aspră, ridicând ochii
CĂRAREA SECRETĂ de FLOAREA CĂRBUNE în ediţia nr. 964 din 21 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/358554_a_359883]
-
multe jelete și țipete, și mai mult decât toate mă asurzește zăngănitul de arme. I-auzi ce bubuie tunurile, și ce mai plâng bietele mame și bieții copilași. Vezi ce mai fac popoarele ălea, Că le aud numai plângând și gemând ... - Bine, Doamne, mă duc, a zis Sfântul Petre, oftând, că era și așa destul de amărât și obosit. Și a coborât Sfântul Petre și a luat-o el așa cu toiagul în mână. Mergea, săracul cât era ziua de mare. Uneori
DUMNEZEU, SFÂNTU PETRU ŞI ROMÂNII de ŞTEFAN DUMITRESCU în ediţia nr. 489 din 03 mai 2012 [Corola-blog/BlogPost/358583_a_359912]
-
Mă mistuie un dor de Țară... Mi-i oare dorul cu temei? Suspină-o doină peste Prut Și doru-mi este tot mai tare, Suspină-o doină peste Prut... De ce mi-i doru-așa de mare?! Un bucium plânge-n Bucovina Și geme dorul meu în piept, Un bucium plânge-n Bucovina... De ce mi-e doru-așa strident?! *** E dorul meu ecou de dor Din pieptul fraților uitați, E dorul meu ecou de dor... De ce-am uitat că ei ni-s frați?! E
ECOU DE DOR (FRAŢILOR BASARABENI) de GHEORGHE PÂRLEA în ediţia nr. 501 din 15 mai 2012 [Corola-blog/BlogPost/358667_a_359996]
-
-ți fiu eu mire? Durerea mea este în partea stângă, Uniți suntem prin crimă și pedeapsă, copii suntem, copiii știu să plângă, dar râsul lor redă statura noastră. Poate de aceea scriem și poeme, Să nu se-audă robul care geme. BORIS MARIAN Referință Bibliografică: Minunatul poem 4 / Boris Mehr : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 517, Anul II, 31 mai 2012. Drepturi de Autor: Copyright © 2012 Boris Mehr : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat este permisă
MINUNATUL POEM 4 de BORIS MEHR în ediţia nr. 517 din 31 mai 2012 [Corola-blog/BlogPost/358717_a_360046]
-
pândă îndelung exersată...) cu „ochi agil”- fundul prăpăstiei — ... prăpastie în care s-au prăvălit săracii, infirmii, visătorii și neobosiții căutători de ” adevăruri” ... ce-au lăsat pete de sânge pe florile miraculos răsărite pe ” câmpurile de luptă “ unde... doar vântul mai geme - ca o amintire! Primii căzuți... nu mai au nici șansa și nici speranța de a mai vedea lumina bunăstării, ci doar întunericul cel mai de jos al sărăciei. Cei aflați pe buza prăpăstiei... în plină agonie - agățându-se de câte
ÎN CURSA PENTRU „VÂRFUL LANŢULUI TROFIC“... (O SPECIE TEMUTĂ DE „PRĂDĂTORI” ... ) de VALENTINA BECART în ediţia nr. 517 din 31 mai 2012 [Corola-blog/BlogPost/358723_a_360052]
-
nr. 457 din 01 aprilie 2012 Toate Articolele Autorului http://www.youtube.com/watch?v=QBtpy7Zf Cw&feature=relmfu Incertitudine Nu știu ce să-ți spun! Târziu e în Vreme... Mi-e Sufletul singur, amar și pustiu, Secată mi-e Viața... Inima-mi geme, Deși e devreme, mă tem că-i târziu. Lăsa-voi răgazul de-a-ți face bagajul Nutresc doar speranța că nu ai să pleci. Și vreau din iubire să capăt curajul S-opresc despărțirea și clipele reci. Redă-mi fericirea și
VERSURI INCERTITUDINE de MARIA CIUMBERICĂ în ediţia nr. 457 din 01 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/358757_a_360086]
-
și paste de dinti, creme, spray-uri, zeci de mărunțișuri inutile, care-ți trebuiesc doar când nu le găsești, sar speriate în toate părțile, căutându-și salvarea sub, în, și pe lângă chiuvetă. Țipă toate, cu glas de sticlă spartă și gem ușurate când își află loc pe unde se nimerește. Foarfeca e pe mașina de spălat. Din păcate, pusă ''la vedere'' s-o găsească cine are nevoie de ea! Se credea, că e o idee bună. N-a fost! Nelu o
OAMENI FĂRĂ NOROC -FRAGMENT- de LUCIA SECOŞANU în ediţia nr. 517 din 31 mai 2012 [Corola-blog/BlogPost/358722_a_360051]