3,912 matches
-
din Cambridge, unde în 1883 a obținut licența în Științele Naturii. Interesat de embriologie, pleacă în Statele Unite și lucrează între 1883-1884 în laboratorul lui W. K. Brooks, în Hampstead. Curând abandonează studiul dezvoltării embrionului și, întors în Anglia, se dedică geneticii. Termenul de genetică l-a derivat din grecescul gennō (γεννο = a da naștere). Ajuns cercetător și profesor la St. John Uni versity din Cambridge, Bateson publică în 1884 o carte cu mare rezonanță în lumea biologilor și filozofilor: „Materials for
Oncogeneza virală by Petre Calistru, Radu Iftimovici, Ileana Constantinescu, Petre-Adrian Muțiu () [Corola-publishinghouse/Science/91991_a_92486]
-
în 1883 a obținut licența în Științele Naturii. Interesat de embriologie, pleacă în Statele Unite și lucrează între 1883-1884 în laboratorul lui W. K. Brooks, în Hampstead. Curând abandonează studiul dezvoltării embrionului și, întors în Anglia, se dedică geneticii. Termenul de genetică l-a derivat din grecescul gennō (γεννο = a da naștere). Ajuns cercetător și profesor la St. John Uni versity din Cambridge, Bateson publică în 1884 o carte cu mare rezonanță în lumea biologilor și filozofilor: „Materials for the study of
Oncogeneza virală by Petre Calistru, Radu Iftimovici, Ileana Constantinescu, Petre-Adrian Muțiu () [Corola-publishinghouse/Science/91991_a_92486]
-
Crundall Punnett (1875-1967), genetician englez, este menționat astăzi ca inițiator al metodei „Punnett square“, o metodă utilizată de biologi penru a aprecia probabilitatea moștenirii unui genotip posibil la descendenți. Cartea sa Mendelism (1905), este apreciată ca fiind primul manual de genetică și este, probabil, prima carte de știință popularizată care propagă genetica în public. Pătratul Punnett („Punnett square“) este o diagramă utilizată pentru predicția rezultatului unei încrucișări anumite dintr-un experiment de reproducere. Genetica celulară a câștigat prestigiu și în urma apa
Oncogeneza virală by Petre Calistru, Radu Iftimovici, Ileana Constantinescu, Petre-Adrian Muțiu () [Corola-publishinghouse/Science/91991_a_92486]
-
metodei „Punnett square“, o metodă utilizată de biologi penru a aprecia probabilitatea moștenirii unui genotip posibil la descendenți. Cartea sa Mendelism (1905), este apreciată ca fiind primul manual de genetică și este, probabil, prima carte de știință popularizată care propagă genetica în public. Pătratul Punnett („Punnett square“) este o diagramă utilizată pentru predicția rezultatului unei încrucișări anumite dintr-un experiment de reproducere. Genetica celulară a câștigat prestigiu și în urma apa ri ției teoriei plasmei germinative elaborată de Fr. L. A. Weismann. Conform
Oncogeneza virală by Petre Calistru, Radu Iftimovici, Ileana Constantinescu, Petre-Adrian Muțiu () [Corola-publishinghouse/Science/91991_a_92486]
-
este apreciată ca fiind primul manual de genetică și este, probabil, prima carte de știință popularizată care propagă genetica în public. Pătratul Punnett („Punnett square“) este o diagramă utilizată pentru predicția rezultatului unei încrucișări anumite dintr-un experiment de reproducere. Genetica celulară a câștigat prestigiu și în urma apa ri ției teoriei plasmei germinative elaborată de Fr. L. A. Weismann. Conform acestei teorii, confirmată pe deplin după 1980, transmiterea verticală a caracterelor este o proprietate exclusivă a celulelor germinale (ovul și spermatozoid). Celelalte
Oncogeneza virală by Petre Calistru, Radu Iftimovici, Ileana Constantinescu, Petre-Adrian Muțiu () [Corola-publishinghouse/Science/91991_a_92486]
-
acea vreme, Sutton considera că separarea cromo zomilor paterni și materni și asortarea lor inde pen dentă are loc în a doua diviziune meiotică. Totuși, Weismann nu identifică cromozomii meiotici cu factorii eredității mendeliene. Weismann a publicat numeroase lucrări dedicate geneticii. Este de reținut că ideea după care cromozomii poartă factorii eredității mendeliene, a fost la început controversată, dar în 1913 ea a câștigat o susținere puternică, atunci când Estrella Eleanor Carothers (1883-1957) a adus dovezi incontestabile asupra valabilității legii mendeliene de
Oncogeneza virală by Petre Calistru, Radu Iftimovici, Ileana Constantinescu, Petre-Adrian Muțiu () [Corola-publishinghouse/Science/91991_a_92486]
-
de phenotype și genotype au fost creați de Wilhelm Johannsen și utilizați pentru prima dată într-o lucrare a sa din 1903 în limba daneză, tradusă imediat în germană.6 Wilhelm Johannsen (1857-1927), botanist danez născut la Copenhaga, specializat în genetica și fiziologia plantelor. Rememorări istorice: de la „discrazia” canceroasă la oncogeneza plurifactorială Veterinară și de Agricultură“ și ulterior profesor de botanică și fiziologia plantelor. Unele din rezultatele sale îl opun unor cunoscuți darwiniști contemporani în ceea ce privește distribuția variației genetice supuse selecției naturale
Oncogeneza virală by Petre Calistru, Radu Iftimovici, Ileana Constantinescu, Petre-Adrian Muțiu () [Corola-publishinghouse/Science/91991_a_92486]
-
și ulterior profesor de botanică și fiziologia plantelor. Unele din rezultatele sale îl opun unor cunoscuți darwiniști contemporani în ceea ce privește distribuția variației genetice supuse selecției naturale. Johannsen introduce termenul de genă, în opoziție cu termenul darwinian de pangenă (din teoria pangenezei). Genetica celulară s-a dezvoltat rapid și datorită intrării în domeniu (între 1908-1930) a celebrei echipe de la Columbia University - New York, condusă de Thomas Hunt Morgan (1866-1945), biolog și genetician american, laureat Nobel în 1933. Thomas Hunt Morgan (1866-1945) a studiat embriologia
Oncogeneza virală by Petre Calistru, Radu Iftimovici, Ileana Constantinescu, Petre-Adrian Muțiu () [Corola-publishinghouse/Science/91991_a_92486]
-
În ce privește orizontul mutațional, ni se pare interesant de a reproduce un fragment din prelegerea pe care Th. H. Morgan a ținut-o la Stockholm, cu ocazia decernării premiului Nobel în 1934: „Ideea stabilității relative a genei se bazează pe dovezile geneticii. Probabil mai multe milioane de subdiviziuni din materialul său rămân constante. Totuși, în unele ocazii, acesta se poate schimba. Noi numim această schimbare mutație, după terminologia lui De Vries. Ideea care trebuie subliniată aici este aceea că o genă mutantă
Oncogeneza virală by Petre Calistru, Radu Iftimovici, Ileana Constantinescu, Petre-Adrian Muțiu () [Corola-publishinghouse/Science/91991_a_92486]
-
în procesul de carcinogeneză, inclusiv virală, când clonele transformate nu numai că supraviețuiesc, dar invadează țesuturile normale. Th. A. Morgan a știut să adune în jurul său o echipă formată din cercetători avizați, care a abordat cu competență diferite domenii ale geneticii celulare. Membrii acestei echipe erau: Calvin Blackman Bridges, Alfred Henry Sturtevant, Herman J. Müller și Curt Stern. Calvin Blackman Bridges (1889-1938) s-a apropiat de echipa de la „Columbia“ după ce a auditat în 1909 unele din cursurile predate de Thomas Hunt
Oncogeneza virală by Petre Calistru, Radu Iftimovici, Ileana Constantinescu, Petre-Adrian Muțiu () [Corola-publishinghouse/Science/91991_a_92486]
-
embrionară între apariția diferitelor organe cu o unitate care a fost numită „sturt“ în onoarea sa, în 1967. În 1928 Sturtevant s-a mutat în Pasadena pentru a lucra la „California Institute of Technology“, unde a fost numit profesor de genetică. Hermann J. Muller (1890-1967) a realizat cercetări de o mare importanță, nu numai pentru cunoașterea transmi terii verticale a unor structuri genotipice și „expri mări“ fenotipice, dar și pentru înțelegerea procesului de carcinogeneză cu factori fizici (radiații). În același timp
Oncogeneza virală by Petre Calistru, Radu Iftimovici, Ileana Constantinescu, Petre-Adrian Muțiu () [Corola-publishinghouse/Science/91991_a_92486]
-
devenit leader în citogenetica porumbului. Din 1920 McClintock studiază cromozomii și modul în care se modifică aceștia în cursul reproducerii la Zea Mays. Ea a realizat tehnici îmbunătățite de observare a cromozomilor, care au permis analiza unor procese cheie ale geneticii (de exemplu recombinarea prin crossing-over în cursul meiozei). A realizat o primă hartă genetică a porumbului, corelând diferite zone ale cromozomilor cu caracterele fenotipice, demonstrând în același timp rolul telomerelor și centromerelor. Pentru rezultatele remarcabile ale cercetărilor sale, a fost
Oncogeneza virală by Petre Calistru, Radu Iftimovici, Ileana Constantinescu, Petre-Adrian Muțiu () [Corola-publishinghouse/Science/91991_a_92486]
-
atât etiologiei cât și efectelor produse de factorii carcinogeni (fizici, chimici, infecțioși) asupra diferitelor componente ale celulei, agresată de aceștia. Pornită încă din 1902, o a patra viziune asupra carcinogenezei, teoria cromozomială Boveri-Sutton se va dezvolta folosind din plin cuceririle geneticii celulare și ulterior (după 1965) moleculare. Respectiva teorie se va transforma treptat, după 1970, într-o teorie genetică moleculară (oncogenetica). Această nouă viziune va integra judicios (fără excesele partizanatului din prima jumătate a secolului XX) cauza, respectiv diferiții factori favorizanți
Oncogeneza virală by Petre Calistru, Radu Iftimovici, Ileana Constantinescu, Petre-Adrian Muțiu () [Corola-publishinghouse/Science/91991_a_92486]
-
în mitocondriile izolate prin centrifugare se găsesc din belșug pigmenți respiratori, respectiv citocromoxidaza, succinoxidază și citocromul C. Era primul pas în descoperirea rolului de generator de energie al mitocondriei în celula vie. Un alt exemplu, de data aceasta beneficiară fiind genetica moleculară cu aplicații în oncogeneză, îl constituie lucrările din 1958 ale lui Howard Temin și Harry Rubin.19 Aceștia au pus la punct un test de formare de focare, în care celulele RSV infectate au fost acoperite cu agar pentru
Oncogeneza virală by Petre Calistru, Radu Iftimovici, Ileana Constantinescu, Petre-Adrian Muțiu () [Corola-publishinghouse/Science/91991_a_92486]
-
de femele, provocând tumorile mamare. John Joseph Bittner s-a născut în 25 februarie 1904 în orașul Meadville, Pennsylvania, și după studii la Universitatea din Michigan și-a susținut un doctorat în Biologie la această universitate. Subiectul tezei a fost genetica șoarecilor de laborator în vederea stabilirii unor criterii de selecție. Cu ocazia acestor cercetări, s-a ocupat și de transmisibilitatea unor cancere la șoareci. „Factorul lapte“, descoperit în 1934 împreună cu colaboratorul său C. W. Green, a atras atenția virologilor datorită faptului
Oncogeneza virală by Petre Calistru, Radu Iftimovici, Ileana Constantinescu, Petre-Adrian Muțiu () [Corola-publishinghouse/Science/91991_a_92486]
-
și matematică. A obținut chiar un doctorat în matematici de la Columbia University, New York. În paralel a abordat și medicina, obținând titlul de MD la Columbia’s College of Physicians and Surgeons (1951). Din 1957 până în 1964 a condus secția de genetică de la NIH (National Institute of Health), după care a devenit director pentru cercetări clinice și profesor la Universitatea din Pennsylvania. Pentru descoperirea virusului hepatitei B, Baruch S. Blumberg a fost distins cu premiul Nobel pe 1976 (alături de alt virusolog, Daniel
Oncogeneza virală by Petre Calistru, Radu Iftimovici, Ileana Constantinescu, Petre-Adrian Muțiu () [Corola-publishinghouse/Science/91991_a_92486]
-
unui virus leucemic specific ATL.66 Doi ani mai târziu (1982), în Japonia, țară în care Takatsuki semnalase în 1976 primul caz de leucemie ATL, un compatriot al acestuia, Mitsuaki Yoshida și colaboratorii săi, a adus argumente serologice și de genetică moleculară privind implicarea unui virus leucemic specific în ATL. Mai întâi, echipa lui Yoshida a realizat, precum făcuse și echipa americană a lui R. Gallo, o linie celulară de limfocite T de la un pacient cu ATL. Această linie japoneză, numită
Oncogeneza virală by Petre Calistru, Radu Iftimovici, Ileana Constantinescu, Petre-Adrian Muțiu () [Corola-publishinghouse/Science/91991_a_92486]
-
cu ATL. Această linie japoneză, numită MT-2, a fost utilizată în a) cercetări serologice: MT-2 a reacționat pozitiv față de serul de la pacienți cu ATL. Era o primă reușită pe drumul demonstrării intervenției unui virus specific în ATL; b) cercetările de genetică moleculară au constat din: ultracentrifugarea celulelor de cultură MT-2. Au rezultat fracțiuni rupte din celulele inițial integre. În lichidul de cultură al acestor fracțiuni celulare au fost descoperite particule având o densitate similară cu cea a unor retrovirusuri animale cunoscute
Oncogeneza virală by Petre Calistru, Radu Iftimovici, Ileana Constantinescu, Petre-Adrian Muțiu () [Corola-publishinghouse/Science/91991_a_92486]
-
în acele particule). În ultimă instanță, s-a văzut că preparatul c ADN lubridează cu ADN-ul celular din celulele de cultură MT-2, dar în nici un caz cu ADN-ul extras din oricare alte celule ale organismului. Această probă de genetică moleculară dovedea cât se poate de clar existența unui virus oncogen specific, implicat în leucemiile AT. Așadar, dând fiecăruia dintre cercetători ceea ce merită, rezumăm: a) japonezul Kiyoshi Takatsuki a semnalat leucemia AT (1976); b) unii membri ai echipei lui Gallo
Oncogeneza virală by Petre Calistru, Radu Iftimovici, Ileana Constantinescu, Petre-Adrian Muțiu () [Corola-publishinghouse/Science/91991_a_92486]
-
A lipsit o metodologie de investigare care să ofere argumente de necontestat în privința participării unor tulpini de poliomavirusuri în procesul de oncogeneză la om. O asemenea metodologie, bazată deopotrivă pe tehnica informatică (prelu cra rea computerizată) și pe manopere de genetică moleculară, a fost introdusă în 1994 de către soții Patrick Moore și Yuan Cheng de la Universitatea din Pittsburg (SUA). Este vorba de metoda digital transcriptome sub trac tion, aplicată atât în studiul carcinomului cu celule Merkel cât și în depistarea agentului
Oncogeneza virală by Petre Calistru, Radu Iftimovici, Ileana Constantinescu, Petre-Adrian Muțiu () [Corola-publishinghouse/Science/91991_a_92486]
-
adică trebuie clonate și amplificate prin reacția PCR. Se utilizează, așadar, în continuare, tehnici de „microchirurgie genică“. Fragmentul suspect (străin) este tăiat cu niște „foarfeci enzimatice“ (enzime de restricție) și grefat ulterior în plasmidele din citoplasma bacteriei E. coli (cobaiul geneticii moleculare). Astfel clonat și multiplicat, fragmentul de ADN „intrus“ poate fi analizat biochimic în amănunțime, fiind în final caracterizat: dacă aparține ori nu vreunui virus cunoscut sau necunoscut în acel moment. În lucrările lor, Yuan Cheng, Patrick Moore și colaboratorii
Oncogeneza virală by Petre Calistru, Radu Iftimovici, Ileana Constantinescu, Petre-Adrian Muțiu () [Corola-publishinghouse/Science/91991_a_92486]
-
teorie cu acest nume de către medicul american Ernst Tyzzer (1875-1965), considerat a fi fost primul care a pus net problema legăturii indisolubile mutație-cancer. Referindu-se cu precădere la populațiile celulare, biologul danez Øjvind Winge (1866-1964), un pionier al cercetărilor de genetică a levurilor, a introdus în 1930 conceptul de proliferare celulară selectivă a unei populații amestecate genotipic, concept pe care îl consideră perfect aplicabil și la populațiile de celule neoplazice. Spre deosebire de teoriile carcinogenezei cu factori fizici, chimici sau infecțioși, contemporanii anilor
Oncogeneza virală by Petre Calistru, Radu Iftimovici, Ileana Constantinescu, Petre-Adrian Muțiu () [Corola-publishinghouse/Science/91991_a_92486]
-
atenției terenul receptiv, respectiv modificările pe care agenții cancerigeni le induc în structura ADN și ARN celular. Astfel, putem să ne dăm seama cu ușurință că la baza succesului ulterior al teoriei cromozomiale a neoplaziilor se află toate cuceririle de genetică celulară și moleculară cumulate în secolul XX. Reținem aici în special orizontul mutagen relevat de către Hugo de Vries, încă de la începutul acestui secol, căruia Hermann Müller i-a dat, după 1920, prin experiențele sale de „bombardare“ cu radiații, statut de
Oncogeneza virală by Petre Calistru, Radu Iftimovici, Ileana Constantinescu, Petre-Adrian Muțiu () [Corola-publishinghouse/Science/91991_a_92486]
-
Patau (1908-1975), cel care avea să descrie și sindromul trisomiei 13, a repartizat cele 23 de perechi de cromozomi în 7 grupe de perechi autosomale (grupele de la A la G) și o pereche de gonsomi (xx și xy). Reuniunile de genetică de la Londra (1963) și Chicago (1966) au adus precizări importante în materie de interpretarea cariotipului uman. În fine, pentru a elimina unele erori în identificarea cromozomilor cu morfologie asemănătoare, V. German de la New York Blood Center a introdus în 1961 proba
Oncogeneza virală by Petre Calistru, Radu Iftimovici, Ileana Constantinescu, Petre-Adrian Muțiu () [Corola-publishinghouse/Science/91991_a_92486]
-
la modul în care telomerele și enzimele telomeraze protejează cromozomii. 1. Rememorări istorice: de la „discrazia” canceroasă la oncogeneza plurifactorială D. Explorarea genotipului ca sursă a cunoașterii cauzelor patogenice primare Ca preambul, ne permitem să reamintim înțelesul câtorva termeni uzuali în genetică și în oncogenetica virală, în special. Genomul definește întreaga panoplie de gene și de secvențe necodante prezente în oricare dintre celulele organismului animal sau vegetal. Indivizii dintr-o specie anume, au același genom. Genotipul se referă la constituția genetică a
Oncogeneza virală by Petre Calistru, Radu Iftimovici, Ileana Constantinescu, Petre-Adrian Muțiu () [Corola-publishinghouse/Science/91991_a_92486]