3,088 matches
-
de Dr. J. Craig Venter 82, președinte transferat de la Institutul de Cercetări Genomice. Corporația s-a ocupat de proiectul decodificării genomului uman, având un buget de trei miliarde de dolari, iar rezultatele stau la dispoziția publicului. Istoria efortului de decodare a genomului uman este descrisă de laureatul premiului Nobel Sir John Sulston 86 în cărțile sale The Common Thread: A Story of Science, Politics, Ethics and the Human Genome. De asemenea, antropologul Paul Rabinow 87 publică o interesantă carte intitulată A Machine
Spiralogia by Jean Jacques Askenasy () [Corola-publishinghouse/Science/84990_a_85775]
-
Common Thread: A Story of Science, Politics, Ethics and the Human Genome. De asemenea, antropologul Paul Rabinow 87 publică o interesantă carte intitulată A Machine to Make a Future, în care descrie istoria Celerei. Sărbătorirea la Casa Albă a descoperirii genomului uman a fost inaugurată de discursul președintelui Clinton cu enunțul "Descoperirea limbii în care Dumnezeu a vorbit cu Adam". Înțelegerea fenomenului prin care o nouă celulă provenită din germinație devine om a făcut un pas enorm înainte. Faptul are implicații
Spiralogia by Jean Jacques Askenasy () [Corola-publishinghouse/Science/84990_a_85775]
-
1963), biochimist și biofizician, specialist în analiză și integrare, conduce Departamentul de Biologie computerizată de la Heidelberg în cadrul EMBL. Publică "Microbiomul intestinului uman" și definește importanța interacțiunii dintre viața omului și enterotipul microbian. De asemenea, conduce grupul de cercetători care descoperă genomul și proteinomul șoarecelui și participă la descoperirea genomului uman. 50 Howard Walter Florey, Baron Florey of Adelaide (1898-1968), farmacolog și patolog australian. Conduce în 1941 primele experiențe de tratare cu extractul de penicilină a bolnavilori infecțioși în Infirmeria Radcliffe din
Spiralogia by Jean Jacques Askenasy () [Corola-publishinghouse/Science/84990_a_85775]
-
integrare, conduce Departamentul de Biologie computerizată de la Heidelberg în cadrul EMBL. Publică "Microbiomul intestinului uman" și definește importanța interacțiunii dintre viața omului și enterotipul microbian. De asemenea, conduce grupul de cercetători care descoperă genomul și proteinomul șoarecelui și participă la descoperirea genomului uman. 50 Howard Walter Florey, Baron Florey of Adelaide (1898-1968), farmacolog și patolog australian. Conduce în 1941 primele experiențe de tratare cu extractul de penicilină a bolnavilori infecțioși în Infirmeria Radcliffe din Oxford. Primește Premiul Nobel pentru medicină, în 1945
Spiralogia by Jean Jacques Askenasy () [Corola-publishinghouse/Science/84990_a_85775]
-
care-i numește cromozomi "B". În ultima parte a vieții scrie cartea (foarte cunoscută) The Cell in Development and Inheritance ("Celula în dezvoltare și ereditate"). 76 Theophilus Shickel Painter (1889-1969), zoolog american. După studii intense asupra cromozomului, reușește să identifice genomul Drosophilei Melanogaster. Stabilește un număr de 48 de cromozomi umani (în 1955, japonezul Joe Hin Tjio stabilește numărul corect al acestora: 46). 77 Wilhelm Roux (1850-1924), zoolog și embriolog german, studiază interferența în cursul dezvoltării embrionare la broaște și rezultatele
Spiralogia by Jean Jacques Askenasy () [Corola-publishinghouse/Science/84990_a_85775]
-
unul din fondatorii biologiei moleculare. 82 John Craig Venter (1946) biolog american. După o experiență foarte dureroasă în Vietnam, se decide să studieze medicina. Devine unul din fondatorii lui Celera Genomics și a lui J. Craig Institute (realizatori ai decodificării genomului uman și ai primului transfer de genom sintetic la o celulă). Astăzi este angrenat în crearea de organisme biologice sintetice. 83 Oswald Theodore Avery Jr. (1877-1955) medic și biolog molecular canadiano-american, lucrează la Universitatea Rockefeller. Demonstrează, împreună cu Colin MacLeod și
Spiralogia by Jean Jacques Askenasy () [Corola-publishinghouse/Science/84990_a_85775]
-
Craig Venter (1946) biolog american. După o experiență foarte dureroasă în Vietnam, se decide să studieze medicina. Devine unul din fondatorii lui Celera Genomics și a lui J. Craig Institute (realizatori ai decodificării genomului uman și ai primului transfer de genom sintetic la o celulă). Astăzi este angrenat în crearea de organisme biologice sintetice. 83 Oswald Theodore Avery Jr. (1877-1955) medic și biolog molecular canadiano-american, lucrează la Universitatea Rockefeller. Demonstrează, împreună cu Colin MacLeod și Maclyn McCarty, că genele și cromozomii sunt
Spiralogia by Jean Jacques Askenasy () [Corola-publishinghouse/Science/84990_a_85775]
-
Se dedică studiului neurobiologiei și biologiei moleculare a nematodului Caenorhabditis elegans. Realizează o hartă a tuturor neuronilor lui, deslușește modul în care are loc diviziunea celulelor nematodelor, reglarea genetică a dezvoltării organelor și programarea morții celulare. Reușește să decodifice întregul genom al nematodului, care devine în istoria geneticii primul animal decodificat genomic. Această descoperire devine instrument de lucru pentru decodificarea genomului uman. Pentru întreaga sa activitate, primește, împreună cu Sydney Brenner și H. Robert Horvitz, Premiul Nobel pentru medicină (2002). 87 Paul
Spiralogia by Jean Jacques Askenasy () [Corola-publishinghouse/Science/84990_a_85775]
-
în care are loc diviziunea celulelor nematodelor, reglarea genetică a dezvoltării organelor și programarea morții celulare. Reușește să decodifice întregul genom al nematodului, care devine în istoria geneticii primul animal decodificat genomic. Această descoperire devine instrument de lucru pentru decodificarea genomului uman. Pentru întreaga sa activitate, primește, împreună cu Sydney Brenner și H. Robert Horvitz, Premiul Nobel pentru medicină (2002). 87 Paul Rabinow (1944), antropolog al Universității Berkeley și comentator al filosofiei lui Michel Foucault. Scrie, în 1993, cartea Making PCR: A
Spiralogia by Jean Jacques Askenasy () [Corola-publishinghouse/Science/84990_a_85775]
-
de cultură, proprietățile enzimatice și biochimice; Vizualizarea efectului citopatic din culturile virale pe medii celulare, confirmat de testul cu anticorpi specifici; Evidențierea unor antigene microbiene prin imunofluorescență directă (B. pertusis, Chlamidia, virusul gripal); Evidențierea antigenelor solubile din lichide biologice; Evidențierea genomului microbian prin tehnici de biologie moleculara: hibridizarea genică, amplificarea genică (PCR). Metodele de diagnostic indirect (seodiagnostic) detectează anticorpii specifici pentru un anumit agent infecțios, adică reacția imună a organismului față de prezența acestuia. Principalele metode de serodiagnostic sunt: Reacția de aglutinare
BOLI INFECŢIOASE ÎN MEDICINA DENTARǍ by Manuela Arbune, Oana - Mirela Potârnichie () [Corola-publishinghouse/Science/403_a_932]
-
6 Diagnostic Diagnosticul se bazează pe criterii clinice, epidemiologice și de laborator: Clinic: caracterele erupției (suficiente de cele mai multe ori) Epidemiologic: contact infectant și receptivitate Virusologic (necesar în formele atipice): direct prin izolarea virusului în culturi celulare, imunofluorescență directă și evidențierea genomului viral prin polymerase chain reaction (PCR) sau indirect pe baza anticorpilor anti VVZ (ELISA, RFC). Bolile eruptive MAJORE 74 4.4.7 Diagnostic diferențial Diagnosticul varicelei necesită diferențierea de alte erupții virale (herpes simplex, enterovirus, boala Orf), rickettii variceliforme, infecții
BOLI INFECŢIOASE ÎN MEDICINA DENTARǍ by Manuela Arbune, Oana - Mirela Potârnichie () [Corola-publishinghouse/Science/403_a_932]
-
cu tropism hepatic primar, care se manifestă clinic și anatomo patologic asemănător, dar care au mecanisme patogenice și evoluție specifice agentului etiologic (Tabel 7.1). Hepatitele acute virale 122 Tabel 7.1 Agenți etiologici ai hepatitelor acute virale Virus Familie Genom Transmitere Incub. Cronic VHA Picornaviridae ARNm D+++, P+, S+, MF0 15-45 Nu VHB Hepadnaviridae ADN D0,P+++, S+++, MF+++ 30120 Da VHC Flaviviridae ARNm D0,P+++, S+, MF+ 15 90 Da VHD Neclasificat ARNm D0,P+++, S+, MF+ 30-45 Da
BOLI INFECŢIOASE ÎN MEDICINA DENTARǍ by Manuela Arbune, Oana - Mirela Potârnichie () [Corola-publishinghouse/Science/403_a_932]
-
radiațiile ultraviolete, alcool etilic, fenol. Inactivarea poate fi realizată prin autoclavare timp de 20 de minute la 120șC, expunerea la hipoclorit 1%, βpropiolactonă și de oxid de etilen. Structura virionului complet, cu diametrul de 42nm, cuprinde un înveliș, o capsidă, genom viral ADN parțial dublu catenar, o enzimă cu rol în replicarea virală denumită ADN-polimeraza și mai multe antigene. Genomul viral conține patru gene codante ale proteinelor structurale: S, C, P, X. AgHBs este situat în înveliș și este primul marker
BOLI INFECŢIOASE ÎN MEDICINA DENTARǍ by Manuela Arbune, Oana - Mirela Potârnichie () [Corola-publishinghouse/Science/403_a_932]
-
la hipoclorit 1%, βpropiolactonă și de oxid de etilen. Structura virionului complet, cu diametrul de 42nm, cuprinde un înveliș, o capsidă, genom viral ADN parțial dublu catenar, o enzimă cu rol în replicarea virală denumită ADN-polimeraza și mai multe antigene. Genomul viral conține patru gene codante ale proteinelor structurale: S, C, P, X. AgHBs este situat în înveliș și este primul marker viral care apare în sânge după infecție. Identificarea AgHBs poate semnifica infecție acută, cronică sau portaj. Multiplicarea VHB are
BOLI INFECŢIOASE ÎN MEDICINA DENTARǍ by Manuela Arbune, Oana - Mirela Potârnichie () [Corola-publishinghouse/Science/403_a_932]
-
Contagiozitatea VHC începe cu 1-2 săptămâni înainte de primele simptome de boală și poate dura toată viața. Imunitatea după boală este insuficient cunoscută. Nu dispunem încă de un vaccin pentru VHC. Virusul hepatitei C este un ARN hepacivirus din familia Flaviviridae. Genomul viral are mare variabilitate genetică. Se cunosc 6 genotipuri eterogene, cu mai multe subtipuri: 1(a,b), 2(a,b), 3(a,b), 4(a), 5(a), 6(a). Genotipul se corelează cu prognosticul bolii. Genotipul 1, prevalent în România
BOLI INFECŢIOASE ÎN MEDICINA DENTARǍ by Manuela Arbune, Oana - Mirela Potârnichie () [Corola-publishinghouse/Science/403_a_932]
-
îndelungată a epidemiei cu HIV. Structura HIV prezintă în exterior un înveliș dublu lipidic derivat din celula gazdă, cu proiecții externe glicoproteice gp120 și gp41. În interior se află matricea proteică cu proteina p17 (MA) și proteaza, capsida virală și genomul viral tip ARN (Figura 9.1). Capsida virală conține proteina p24 cu rol de indicator al replicării virale, proteina nucleocapsidară p9 și enzimele reverstranscriptaza (RT) și integraza (I). Infecția HIV/SIDA 160 Genomul viral are două poțiuni terminale (LTR), care
BOLI INFECŢIOASE ÎN MEDICINA DENTARǍ by Manuela Arbune, Oana - Mirela Potârnichie () [Corola-publishinghouse/Science/403_a_932]
-
p17 (MA) și proteaza, capsida virală și genomul viral tip ARN (Figura 9.1). Capsida virală conține proteina p24 cu rol de indicator al replicării virale, proteina nucleocapsidară p9 și enzimele reverstranscriptaza (RT) și integraza (I). Infecția HIV/SIDA 160 Genomul viral are două poțiuni terminale (LTR), care permit integrarea în genomul celulei gazdă, între care sunt dispuse gene majore, reglatoare și accesorii. Genele majore codează proteinele structurale pentru proteinele miezului viral gag, proteinele enzimelor proteazei și integrazei pol și glicoproteinele
BOLI INFECŢIOASE ÎN MEDICINA DENTARǍ by Manuela Arbune, Oana - Mirela Potârnichie () [Corola-publishinghouse/Science/403_a_932]
-
Figura 9.1). Capsida virală conține proteina p24 cu rol de indicator al replicării virale, proteina nucleocapsidară p9 și enzimele reverstranscriptaza (RT) și integraza (I). Infecția HIV/SIDA 160 Genomul viral are două poțiuni terminale (LTR), care permit integrarea în genomul celulei gazdă, între care sunt dispuse gene majore, reglatoare și accesorii. Genele majore codează proteinele structurale pentru proteinele miezului viral gag, proteinele enzimelor proteazei și integrazei pol și glicoproteinele de înveliș env. Genele reglatoare sunt tat, cu rol în activarea
BOLI INFECŢIOASE ÎN MEDICINA DENTARǍ by Manuela Arbune, Oana - Mirela Potârnichie () [Corola-publishinghouse/Science/403_a_932]
-
din creier, colon, ficat HIV se localizează în primele faze ale infecției atât în ganglionii limfatici, cât și în “sanctuarele” virale (sistem nervos, ochi, organe genitale). În ganglionii limfatici multiplicarea virală intensă este urmată fie de integrarea ca provirus a genomului viral în genomul celulei gazdă, fie de eliberarea în circulație. La nivelul sanctuarelor, virusul rămâne “tăcut” (latent), dar în anumite condiții se poate reactiva, regenerând infecția sistemică. Infecția HIV/SIDA 163 Fig. 9.2 Ciclul replicării virale HIV (www.mja
BOLI INFECŢIOASE ÎN MEDICINA DENTARǍ by Manuela Arbune, Oana - Mirela Potârnichie () [Corola-publishinghouse/Science/403_a_932]
-
ficat HIV se localizează în primele faze ale infecției atât în ganglionii limfatici, cât și în “sanctuarele” virale (sistem nervos, ochi, organe genitale). În ganglionii limfatici multiplicarea virală intensă este urmată fie de integrarea ca provirus a genomului viral în genomul celulei gazdă, fie de eliberarea în circulație. La nivelul sanctuarelor, virusul rămâne “tăcut” (latent), dar în anumite condiții se poate reactiva, regenerând infecția sistemică. Infecția HIV/SIDA 163 Fig. 9.2 Ciclul replicării virale HIV (www.mja.com.au) Ineficiența
BOLI INFECŢIOASE ÎN MEDICINA DENTARǍ by Manuela Arbune, Oana - Mirela Potârnichie () [Corola-publishinghouse/Science/403_a_932]
-
reproducere la om: o treime din cazurile de sterilitate (ce interesează 15% din cupluri), jumătate din avorturile spontane (ce se produc la 15 25% din sarcini) și peste 20% din nou-născuții morți se datorează unor modificări importante ale materialului genetic (genom). Bolile genetice, prin posibilitatea de a se transmite în succesiunea generațiilor, își pierd caracterul de boli individuale; acestea nu interesează numai individul afectat, ci și familia lui, populația în care trăiește, iar tulburările de reproducere influențează evoluția unor structuri și
Asistenţa la naştere în prezentaţie craniană şi pelvină by Mihai Botez, Vasile Butnar, Adrian Juverdeanu () [Corola-publishinghouse/Science/305_a_1432]
-
a observat astfel că, În unele cazuri, speciile produc hibrizi În mod spontan sau că acest lucru s-a Întâmplat În trecut. În alte cazuri, există areale de suprapunere distincte prin importanța și prin caracteristicile acestor hibridări, ceea ce Înseamnă că genomul speciei nu rămâne identic de la un punct la altul al ariei de răspândire geografică și că specia nu este cu adevărat omogenă, iar genotipul nu este chiar atât de stabil cum se credea (ibidem, pp. 2319-2323). În plan experimental, În afara
Dicționarul alterității și al relațiilor interculturale by Gilles Ferreol () [Corola-publishinghouse/Science/1934_a_3259]
-
Evenimentele vieții noastre par să fie formate din începuturi, conflicte și deznodăminte, cu multe repetiții ale acestui pattern. Viețile noastre și povestirile despre ele se desfășoară astfel conform unei scheme psihologice înnăscute, la fel cum dezvoltarea biologică este guvernată de genom, o schemă genetică încorporată speciei. Viața noastră constă într-o serie de evenimente și circumstanțe care sunt extrase dintr-un izvor de experiențe arhetipale comun tuturor ființelor umane. De fiecare dată când povestim ceva despre viața noastră ce urmează acest
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2130_a_3455]
-
celulară rezistentă stabil la methotrexat (mtxr); C. Gene dhfr amplificate extracromozomal sub forma a numeroase structuri DM (săgeți) distribuite randomizat printre cromozomii metafazici de dimensiuni normale (B și C, după Robert Schimke - din Lewin, 2000). Protooncogenele sunt gene esențiale ale genomului eucariot care, prin produșii lor proteinici, asigură reglarea normală a ciclului celular, a diviziunii celulare și a citodiferențierii, exprimându-se activ pe o durată limitată în cursul ontogenezei și anume în perioada dezvoltării embrionare și a dezvoltării timpurii a mamiferelor
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de oncogenetică și oncogenomică. Partea II by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91988_a_92483]
-
stadiul G1 și încep să prolifereze activ, dând metastaze târzii. Procesul de metastazare se află sub control genetic, dar genele implicate în realizarea sa nu sunt încă identificate. Informația genetică pentru programul de mobilizare și invazie celulară este prezentă în genomul tuturor celulelor și este utilizată în condiții normale, în diferitele etape ale dezvoltării ontogenetice. Celulele endoteliale au proprietatea de mobilizare ca trăsătură normală, fiziologică, în angiogeneză. În embriogeneză și morfogeneză, mobilizarea și invazia celulară sunt procese normale și asigură arhitectura
Imunogenetică și oncogenetică. Principii de oncogenetică și oncogenomică. Partea II by Lucian Gavrilă, Aurel Ardelean () [Corola-publishinghouse/Science/91988_a_92483]