14,807 matches
-
roșie și cu piercing în nas, celălalt avea obrajii supți și oasele în afară. Cel blond îi aruncase priviri seducătoare Deliei înainte ca trenul să ajungă în stație. Vrând să-i evite, Delia se așeză cât mai departe, acoperindu-și genunchii cu florile. În timp ce lumina de neon se pierdu în lumina din stație, Delia se întrebă ce-o fi în mintea domnului cu servietă, dacă l-ar cunoaște mai bine s-ar putea îndrăgosti de el, dar poate că și el
Soarele răsare din televizor by Carmen Dominte () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1323_a_2718]
-
Scoteai câte ceva și puneai pe mal, apoi altceva. Erai și tu uimit de cât de adânc se făcuse râul, încât au încăput în el și cărucioare, birouri, calorifere și urși imenși de pluș. Pantalonii ți-erau plini de noroi până la genunchi, mâlul îți intrase în teniși și sub unghii, dar râul își revenea treptat, de la câteva șiroaie până la vârtejuri printre picioarele tale. Lângă tine s-au mai strâns și alții, dar nu pentru că le lipsea râul, ci pentru că li se făcuse
Soarele răsare din televizor by Carmen Dominte () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1323_a_2718]
-
obosise. Mergea poticnindu se. Picioarele lui se afundau tot mai mult în noroiul de sub frunze. Prin rafalele de ploaie se zărea în depărtare o pată cenușie. Pentru câteva clipe își aținti privirea într-acolo, apoi începu să alerge. Îl dureau genunchii și gambele de la izbiturile cu arbuștii din calea sa. În timp ce alerga, pata murdară se mărea vizibil. Emoția îi bătea în piept și nu mai întoarse capul. În spatele său, șuvoaie de ploaie se prelingeau pe trupul lui Emil rămas locului printre
Soarele răsare din televizor by Carmen Dominte () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1323_a_2718]
-
Cred că nu... — Fii sigur. Sfârșitul e aproape și toți încearcă să scape. Mergi la spital, fii cu băgare de seamă cu cine vorbești, orice cuvânt în plus te poate ucide. Când Luis intra pe poarta spitalului, apa îi depășea genunchii. Cel mai rău l-a durut împunsătura acului în coloana vertebrală pentru lichidul cefalorahidian. O privea intens pe asistenta simpatică care încercă să încropească o conversație și care îl întrebă cum îl cheamă, dar nu fu în stare să și
Soarele răsare din televizor by Carmen Dominte () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1323_a_2718]
-
și secretarei le luă mult timp ca s-o liniștească. Apucară însă să promită că vor găsi o soluție. Era din nou liniște, doar gândurile alergau de la unul la altul. Secretara se întinse pe podea, nemaifiind nevoită să-și îndoaie genunchii. Bărbatul o ajută să se așeze cât mai comod și îi puse sub cap haina sa. Aproape fără să se miște, ea adormi imediat. Trăgându-și mâna de sub capul ei, bărbatul atinse un obraz ud de lacrimi și tresări. Îi
Soarele răsare din televizor by Carmen Dominte () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1323_a_2718]
-
tot mai obosiți, ne luă și amețeala, iar unchiul nu mai murea. Continua în schimb să dea cu mâna pe sub pătură încercând să îndepărteze mâna mătușii aplecată asupra frunții sale. La un moment dat se întoarse într-o parte, cu genunchii adunați și cu cearșaful lipit de spate. Mătușa se duse după o pijama curată și alte cearșafuri, dar se întoarse repede fără nimic. — Până nu moare, nu pot. Așteptarea se prelungea. Arătam și mai triști. Unchiul Traian deschise ochii și
Soarele răsare din televizor by Carmen Dominte () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1323_a_2718]
-
singur picior lângă scaunul din care apărură merele roșii ocrotite de haina neagră a unui bărbat. Merele păreau fade și pătate, dar contrastau frumos cu griul metalizat al autobuzului. Domnul avea privirea îndreptată spre ghiozdanul burdușit ce stătea culcat pe genunchi și spre nasul în vânt al fetei de la geam. Treceam prin dreptul Tribunalului, pe partea cealaltă râul murdărise malurile și asfaltul turnat pe ambele părți. Îmi venea greu să-mi țin privirea pironită afară, în noiembrie. Ciocanul era lipit de
Soarele răsare din televizor by Carmen Dominte () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1323_a_2718]
-
să trăiască în afara paginii care îl cuprindea și pe celălalt. Nici unul nu se putea accepta în afara privirii iubite. Iar lui Emil îi rămăsese destule imagini cu Laura, cu părul ei negru răsfirat peste umeri, cu unghiile roase până în carne și genunchii juliți de la căzăturile de pe bicicletă. Pe atunci nu știa ce vârstă avea Laura, dar și o închipuia mai mare de fiecare dată când o saluta în treacăt fără să se uite la ea; iar răspunsul ei amabil îl făcea să
Soarele răsare din televizor by Carmen Dominte () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1323_a_2718]
-
se anunța a fi al răcelilor, devenind de nerecunoscut. Olga ștergea cu ochii minții imaginile ce se succedau secvențial, ca dintr-un film trecut, de parcă nu ar fi avut niciodată vreo legătură cu o realitate vie: Victor la Predeal cu genunchii în zăpadă implorând-o să devină soția lui, florile acelea scumpe oferite de un îndrăgostit împătimit ce-i încălziseră inima și sufletul până la incandescență, parfumul franțuzesc oferit cu atâta generozitate... Și acum!? Parcă o mână nevăzută voia să-i răpească
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3122]
-
valoare, dar pentru o puștoaică, aflată la primul ei amor, totul a dobândit valoare de simbol, cu promisiuni de a prinde teren în spațiul cucerit. - Amor, spui? - Ai tu un alt termen? Îl putem înlocui. Când o fată stă pe genunchii unui bărbat și se joacă cu părul lui inelat, să știi că nici la spovedanie nu-i destăinuie preotului tainica ei relație cu bărbatul în cauză! - Și tu ai putut să crezi așa ceva? - Eu nu cred nimic! Îl știu pe
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3122]
-
pretextul fiind o cafea, Lili și-a arătat grațiile care depășeau cu mult, prin scenele de tandrețe și dăruire, vârsta ei ce nu rotunjise cifra lui 20. De atunci, când venea dimineața în biroul lui Alex, i se așeza pe genunchi, îl săruta, se juca puțin cu părul lui inelat și apoi pleca spre locul ei de muncă voioasă, cu inima plină, spre o zi în care nici o umbră nu putea să-i întunece existența. Totul a culminat însă într-o
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3122]
-
zi în care nici o umbră nu putea să-i întunece existența. Totul a culminat însă într-o dimineață când Marghiolița, femeia de serviciu, care nu bătea niciodată la ușă, a venit să ia gunoiul și văzând-o pe Lili pe genunchii șefului scăpă mătura din mână și ieși din birou cu fața acoperită cu ambele mâini, rușinată de ceea ce văzuse, de parcă ea ar fi fost cea surprinsă în acea scenă indecentă. Alex nu mai voi să citească celelalte pagini. Închise mental
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3122]
-
un zgomot necunoscut lui. Ceva, care-l înfioră. În același timp, de sub malul râulețului, apăru apa, care-l sperie. Voi să fugă spre drum, dar, nu mai apucă. Un trecător, văzând pericolul, le sări în ajutor. Intră repede, până pe la genunchi, în apa al cărei nivel creștea vertiginos, îi apucă, pe copii, în brațe. Mama fugise dincolo de drumeag. Nu și putu da seama, din primele momente, despre ce e vorba. Veni săși preia copiii. Îi preluă. Îi duse dincolo de mașină. Srăinul
Hachiţe : schiţe şi povestiri ocrotite de promoroaca dragostei pentru viaţă by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1196_a_1932]
-
de război. Tresări. Voi să coboare, cu privirea ațintită spre arma de sub mătură. El dezlipi nițel sprâncenele. Intui ce vrea dânsa. Nu apucă să se ridice de pe fotoliu. Ea sări deasupra lui ca o pisică sălbatică. Îi cuprinse burta între genunchi. Cu unghiile începuse a-i crâmpoțâ obrajii. El se vârcoli, zbătându-se să scape, și îngăimând vorbe neînțelese, de implorare. Ea nu ceda. Îl ghigosea, și-l zgârâia. și-l lovea, cu genunchii, în burtă, nepermițându-i să scape din
Hachiţe : schiţe şi povestiri ocrotite de promoroaca dragostei pentru viaţă by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1196_a_1932]
-
o pisică sălbatică. Îi cuprinse burta între genunchi. Cu unghiile începuse a-i crâmpoțâ obrajii. El se vârcoli, zbătându-se să scape, și îngăimând vorbe neînțelese, de implorare. Ea nu ceda. Îl ghigosea, și-l zgârâia. și-l lovea, cu genunchii, în burtă, nepermițându-i să scape din strânsoarea lor.și distrugerea feței cu unghiile sale mărunte și tăioase ca niște lame foarte mici de cuțit, continua. Mai observă, lângă piciorul mesei, un sac din plastic, răsturnat. Din el ieșiseră la
Hachiţe : schiţe şi povestiri ocrotite de promoroaca dragostei pentru viaţă by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1196_a_1932]
-
Aici, a răspuns repede, mireasa. Dăne cutia și căutăți-vă de drum. Cutia? Cutia cu bani, o vrei? Ia vină tu la mine, și, haț cutia de la subsioară, și, tranc, cu ea, în capul celui mai apropiat hoț. Ăsta cade în genunchi. Ălălalt, din urmă, scoate un pistol și trage un foc în mire. Îl lovește la glezna unui picior. Mireasa îi mai pocnește o casetă în cap, celui din genunchi. Ăsta, revenind cu greu la orizontală, îi strigă, celuilalt: hai, mă
Hachiţe : schiţe şi povestiri ocrotite de promoroaca dragostei pentru viaţă by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1196_a_1932]
-
cu ea, în capul celui mai apropiat hoț. Ăsta cade în genunchi. Ălălalt, din urmă, scoate un pistol și trage un foc în mire. Îl lovește la glezna unui picior. Mireasa îi mai pocnește o casetă în cap, celui din genunchi. Ăsta, revenind cu greu la orizontală, îi strigă, celuilalt: hai, mă, că malaca asta ne omoară cu tot cu pistolul tău. și-o apucă, spre o mașină, în care urcă rapid ambii, și se pierd în trafic. Între timp, la fața locului
Hachiţe : schiţe şi povestiri ocrotite de promoroaca dragostei pentru viaţă by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1196_a_1932]
-
rămânem neînduplecați, în fața crivățului bătrâneții. Așa-așa. Se despart. Fostul rege pornește către pupitru, bunicul Vovriev, către primul rând de fotolii, din fața acestuia. E privit cu surprindere, cu mirare, dar, nu îndrăznește nimeni să-l tulbure. Își ia nepotul între genunchi. Se așează. Manifestarea începe. Nu durează mult. Cu totul - nici măcar o oră. Fiecare participant se îndreaptă, apoi, spre ieșire. Cei doi nonagenari, se caută din priviri. Se găsesc. Vin unul către altul. Se iau de braț. Înalți, ambii, cu trupul
Hachiţe : schiţe şi povestiri ocrotite de promoroaca dragostei pentru viaţă by Constantin Slavic () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1196_a_1932]
-
poate vorbi în veșnicie, în starea fără început și sfârșit. Pentru ochii mei, era femeie, dar avea, în același timp, ceva supraomenesc. Fața Ei ștergea din memoria mea toate celelalte fețe; eram năuc. Tot contemplând-O, începui să tremur, iar genunchii mi se înmuiară. În clipa asta, în ochii Ei mari, peste măsură de mari, umezi și strălucitori ca două sfere de diamant negru într-o baie de lacrimi, mi-am văzut întreaga aventură dureroasă a vieții. În ochii Săi, ochii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1882_a_3207]
-
cuprinse tremurul. Poate era mâna Îngerului Morții. Apoi am adormit din nou. Dimineața, când m-am trezit, doica mi-a spus că fiica ei (voia să spună curva de nevăstă-mea) a venit la patul meu, mi-a luat capul pe genunchii săi, legănându-mă ca pe un copil - poate se trezise în ea instinctul matern. Să mor, nu alta! Era mort copilul pe care-l purta în ea? Îl adusese pe lume? Nu știu. În această cameră care se făcea din ce în ce mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1882_a_3207]
-
dat pentru tine.“ Fiindcă el îi spunea soției mele Șah Djan, ca și cum era mama sa. Foarte mirat, contemplă prăjiturile cu ochii săi oblici și le acceptă cu o mână ezitantă. M-am așezat pe bancă și am luat copilul pe genunchi. L-am strâns în brațe. Trupul său era cald. Pulpele picioarelor semănau cu ale soției mele. Avea aceleași gesturi naive. Gura amintea de cea a tatălui său, dar, la el, mă simțeam atras de ceea ce-mi repugna la bătrân
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1882_a_3207]
-
două pisici care se înfruntă într-o bătălie. Am ridicat mâna și mi-am acoperit ochii pentru a crea în căușul palmei o noapte eternă. În mod obișnuit, spaima îmi crea o beție stranie; simțeam cum mi se învârte capul, genunchii mi se înmuiau și simțeam nevoia să vomit. Surprinzător, remarcam că mă țineam încă pe picioare. Asta mi se păru extraordinar, miraculos. Cum puteam să mă țin pe picioare? Aveam impresia că la cea mai mică mișcare o să-mi pierd
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1882_a_3207]
-
chiar vrei să știi, și d-ta figurezi pe lista lui neagră. Vei urma nu peste mult timp, la eșafod. Vrei să ajungi la eșafod? Pronunța cuvântul eșafod exagerat, ironic, cântat și teatral, ca și cum ar fi vrut, așezat într-un genunchi ca la o declarație romantică, de dragoste, să facă vocalize) Povești. Cu dovezi: înregistrări. Nu înregistrări. Comori. Așa că fă, domnul meu, ce-ți dictează vremurile... Hai să plecăm. A! Era să uit! Să-ți arăt, d-le Gerard, cum faci
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
În această sufragerie, cu dormitorul alcătuit după un model bine definit, din două paturi lipite unul de altul dar și despărțite prin marginile de lemn peste care dacă treceai în somn cumva, spre concubin, te trezeai automat lovindu-te la genunchi, la coate sau la șolduri, asistasem la primele audiții radiofonice. Un radio mai mult decât vechi, cu cutia dintr-un lemn de culoare închisă, pare-mi-se cireș de pădure, la care nenea Epa și Tata căutau impacientați și în
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
le știam de multă vreme. Aveam speranța că, într-o bună zi, când voi fi suficient de mare, nenea Epa îmi va arăta omuleții care vorbeau fără încetare. Te-ai lămurit?-făcea nenea Epa cu deosebită răbdare bâțâindu-mă pe genunchii lui-Cred că te-ai lămurit, Pruncule, că în cutia asta năzdrăvană, nu stă nimenea, pentru că nu are cum să încapă. Cei care vorbesc aici sunt departe, tare departe. Când zicea departe, se uita întâmplător spre ușă, iar eu îi urmăream
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]