4,556 matches
-
and Geometries" - S.U.A., "Journal of the Egyptian Mathematical Society" - Egipt, "Progress în Mathematics" - India și este membru în "Institute of Basic Researches" (S.U.A.), "Tensor" (Japonia), "American Mathematical Society" (S.U.A.), "Finsler Geometry" (Japonia) ș.a. Preocupările sale științifice grupează cinci direcții principale: geometria diferențiala, fundamentele geometriei, topologia algebrica, mecanică teoretică și aplicații ale geometriilor Lagrange și Hamilton în fizica teoretică. Începând din 1975 a descoperit geometriile Lagrangiene, iar în 1987 geometriile Hamiltoniene. A elaborat metode noi de investigare a fibratelor vectoriale pe care
Radu Miron () [Corola-website/Science/307202_a_308531]
-
Journal of the Egyptian Mathematical Society" - Egipt, "Progress în Mathematics" - India și este membru în "Institute of Basic Researches" (S.U.A.), "Tensor" (Japonia), "American Mathematical Society" (S.U.A.), "Finsler Geometry" (Japonia) ș.a. Preocupările sale științifice grupează cinci direcții principale: geometria diferențiala, fundamentele geometriei, topologia algebrica, mecanică teoretică și aplicații ale geometriilor Lagrange și Hamilton în fizica teoretică. Începând din 1975 a descoperit geometriile Lagrangiene, iar în 1987 geometriile Hamiltoniene. A elaborat metode noi de investigare a fibratelor vectoriale pe care le-a aplicat
Radu Miron () [Corola-website/Science/307202_a_308531]
-
în Mathematics" - India și este membru în "Institute of Basic Researches" (S.U.A.), "Tensor" (Japonia), "American Mathematical Society" (S.U.A.), "Finsler Geometry" (Japonia) ș.a. Preocupările sale științifice grupează cinci direcții principale: geometria diferențiala, fundamentele geometriei, topologia algebrica, mecanică teoretică și aplicații ale geometriilor Lagrange și Hamilton în fizica teoretică. Începând din 1975 a descoperit geometriile Lagrangiene, iar în 1987 geometriile Hamiltoniene. A elaborat metode noi de investigare a fibratelor vectoriale pe care le-a aplicat în studiul modelelor geometrice din fizică teoretică. O
Radu Miron () [Corola-website/Science/307202_a_308531]
-
Tensor" (Japonia), "American Mathematical Society" (S.U.A.), "Finsler Geometry" (Japonia) ș.a. Preocupările sale științifice grupează cinci direcții principale: geometria diferențiala, fundamentele geometriei, topologia algebrica, mecanică teoretică și aplicații ale geometriilor Lagrange și Hamilton în fizica teoretică. Începând din 1975 a descoperit geometriile Lagrangiene, iar în 1987 geometriile Hamiltoniene. A elaborat metode noi de investigare a fibratelor vectoriale pe care le-a aplicat în studiul modelelor geometrice din fizică teoretică. O consecință a acestui imens efort științific a fost introducerea în știință a
Radu Miron () [Corola-website/Science/307202_a_308531]
-
S.U.A.), "Finsler Geometry" (Japonia) ș.a. Preocupările sale științifice grupează cinci direcții principale: geometria diferențiala, fundamentele geometriei, topologia algebrica, mecanică teoretică și aplicații ale geometriilor Lagrange și Hamilton în fizica teoretică. Începând din 1975 a descoperit geometriile Lagrangiene, iar în 1987 geometriile Hamiltoniene. A elaborat metode noi de investigare a fibratelor vectoriale pe care le-a aplicat în studiul modelelor geometrice din fizică teoretică. O consecință a acestui imens efort științific a fost introducerea în știință a unor domenii de cert interes
Radu Miron () [Corola-website/Science/307202_a_308531]
-
metode noi de investigare a fibratelor vectoriale pe care le-a aplicat în studiul modelelor geometrice din fizică teoretică. O consecință a acestui imens efort științific a fost introducerea în știință a unor domenii de cert interes teoretic și aplicativ: geometriile Lagrange de ordin superior și cele Hamilton de ordin superior, spațiile Finsler de ordin superior. Noțiunea de conexiune neliniara, introdusă în premieră în aceste geometrii, i-a permis rezolvarea unei probleme celebre, formulată acum peste 100 de ani de Bianchi
Radu Miron () [Corola-website/Science/307202_a_308531]
-
științific a fost introducerea în știință a unor domenii de cert interes teoretic și aplicativ: geometriile Lagrange de ordin superior și cele Hamilton de ordin superior, spațiile Finsler de ordin superior. Noțiunea de conexiune neliniara, introdusă în premieră în aceste geometrii, i-a permis rezolvarea unei probleme celebre, formulată acum peste 100 de ani de Bianchi privind prelungirea de ordinul k mai mare ca 1 a structurilor riemanniene. Acestea au făcut obiectul a opt monografii publicate în S.U.A., Singapore, Olanda și
Radu Miron () [Corola-website/Science/307202_a_308531]
-
k mai mare ca 1 a structurilor riemanniene. Acestea au făcut obiectul a opt monografii publicate în S.U.A., Singapore, Olanda și Canada. Fondator al Seminarului Național de Spații Finsler și Spații Lagrange, membru fondator și președinte al Societății Balcanice de Geometrie (1995), Numeroase noțiuni și rezultate îi poartă numele: "reper Miron", "ecuații fundamentale ale reperelor Miron", "spații Miron", "conexiuni Miron" (denumiri specificate în celebra carte a lui M. Matsumoto, The Fundations of Finsler Geometry, 1986), alte concepte fiind introduse de el
Radu Miron () [Corola-website/Science/307202_a_308531]
-
1995), Numeroase noțiuni și rezultate îi poartă numele: "reper Miron", "ecuații fundamentale ale reperelor Miron", "spații Miron", "conexiuni Miron" (denumiri specificate în celebra carte a lui M. Matsumoto, The Fundations of Finsler Geometry, 1986), alte concepte fiind introduse de el: "geometrie Lagrange", "geometrie Hamilton", "energii de ordin superior", "configurațiile Myller", "geometrii de ordin superior", "spații Finsler țări neriemanniene", etc.
Radu Miron () [Corola-website/Science/307202_a_308531]
-
noțiuni și rezultate îi poartă numele: "reper Miron", "ecuații fundamentale ale reperelor Miron", "spații Miron", "conexiuni Miron" (denumiri specificate în celebra carte a lui M. Matsumoto, The Fundations of Finsler Geometry, 1986), alte concepte fiind introduse de el: "geometrie Lagrange", "geometrie Hamilton", "energii de ordin superior", "configurațiile Myller", "geometrii de ordin superior", "spații Finsler țări neriemanniene", etc.
Radu Miron () [Corola-website/Science/307202_a_308531]
-
ecuații fundamentale ale reperelor Miron", "spații Miron", "conexiuni Miron" (denumiri specificate în celebra carte a lui M. Matsumoto, The Fundations of Finsler Geometry, 1986), alte concepte fiind introduse de el: "geometrie Lagrange", "geometrie Hamilton", "energii de ordin superior", "configurațiile Myller", "geometrii de ordin superior", "spații Finsler țări neriemanniene", etc.
Radu Miron () [Corola-website/Science/307202_a_308531]
-
Teorema lui Frobenius stabilește condiții necesare și suficiente de integrabilitate pentru sisteme de forme diferențiale. Este o teoremă importantă a geometriei diferențiale, cu interpretare geometrică ușor de înțeles, legată de analiza vectorială obișnuită. Ea apare în fizică în legătură cu formularea lui Carathéodory a principiului al doilea al termodinamicii. O 1-formă diferențială (sau formă Pfaff) Ω este o expresie:formula 1 unde "a,a
Teorema de integrabilitate a lui Frobenius () [Corola-website/Science/318009_a_319338]
-
ca problemele legate de forme diferențiale să poată fi evitate în aplicațiile practice ale termodinamicii, pentru care condițiile (1.6) pentru diferențiale totale se dovedesc a fi suficiente. Prezentările moderne ale teoremei lui Frobenius utilizează metodele formelor diferențiale, introduse în geometrie în jurul lui 1900 de Élie Cartan. Referințe standard, folosite în acest articol sunt cărțile lui Henri Cartan și Vladimir Arnold.
Teorema de integrabilitate a lui Frobenius () [Corola-website/Science/318009_a_319338]
-
timp minimală ca ora sau minutul; măsurătorile lor se bazau doar pe urmărirea cu ochii, pe calculele de triangulație și pe măsurarea umbrelor. Prin repetarea calculelor, prin “statistică”, prin transmiterea regulată a rezultatelor, mayașii corectau datele empirice scoase dintr-o geometrie a spațiului destul de sumară. Civilizația maya era strâns legată de porumb, mayașii ajungând chiar să-l venereze (considerau că omul este născut din porumb). Preocupările astronomice ale mayașilor, care le depășeau pe cele necesare pentru întocmirea unui calendar agrar, dezvăluie
Civilizații precolumbiene () [Corola-website/Science/311710_a_313039]
-
își îmbrăca ideile cosmologice și politice în forme geometrice sau aritmogeometrice, deși nu există nicio legătură între ele. În secolul al XVII-lea. Hobbes și Spinoza prezentau pasiunile umane și instituțiile politice sub forma unor tratate de mecanică sau de geometrie. Lucrările lui Newton au determinat pe mulți gânditori să utilizeze legea atracției universale în studiile sociale, încercând să definească un sistem al lumii etice. După 1859, teoriile lui Darwin au devenit una din justificările științifice ale ideologiilor politice. În mod
Raymond Ruyer () [Corola-website/Science/312707_a_314036]
-
subiacent) ce are densitatea ρ > ρ . Litosfera este modelată printr-o "placă elastică subțire infinită" (nedivizată în blocuri) iar astenosfera este privită ca un "fluid perfect, incompresibil și fără viscozitate". Topografia este privită ca o "sarcină verticală", având o anumită "geometrie" și o anumită "distribuție". Sub efectul acestei sarcini apar: Litosfera va răspunde analog cu o placa elastică subțire: se deformează (se produce o flexură). Elementele geometrice ale flexurii depind de "mărimea, geometria" și "densitatea" sarcinii și de "proprietățile mecanice ale
Izostazie () [Corola-website/Science/298556_a_299885]
-
privită ca o "sarcină verticală", având o anumită "geometrie" și o anumită "distribuție". Sub efectul acestei sarcini apar: Litosfera va răspunde analog cu o placa elastică subțire: se deformează (se produce o flexură). Elementele geometrice ale flexurii depind de "mărimea, geometria" și "densitatea" sarcinii și de "proprietățile mecanice ale plăcii elastice", care sunt reprezentate prin: După 1941, ca urmare a studiilor lui Vening Meinesz, conceptul de izostazie regională și faptul că litosfera se comportă aproximativ ca o placă subțire în răspunsul
Izostazie () [Corola-website/Science/298556_a_299885]
-
în întuneric.<br> La celălalt capăt, mai putin glorios, certitudinile noastre, deconstruite, abandonează rând pe rând cuvintele, apropiindu-ne de clipă de spaimă, de ceea ce nu putem vedea sau zărim doar în inconfortabil, în întuneric și vis, doar în umbrele geometriei iraționabilului, a nelimitării, incalculabilului, sublimului indescifrabil și participării la neant, când începem să devenim ceea ce privim. <br>” Liviana Dan despre Romelo Pervolovici: <br> „Pervolovici este sculptor. Pervolovici face însă instalații și fotografie. Interesat de timp, de locul unde se întâmplă
Romelo Pervolovici () [Corola-website/Science/329076_a_330405]
-
impactul ei. Iar deoarece Pervolovici iubește confortul mixează verbalul cu vizualul. Un filtru supus generozității alege temele, le transformă, le uită, le cheamă mereu... Ce vedem depinde de starea și povestea artistului. Și atunci... definiția locului găsit este înlocuită de geometrii abstracte. Geometrii abstracte incredibil de pozitive. Și se știe că artiștii pot schimba lumea vizibilă în orice fel doresc atâta timp cât schimbarea este justificată de artă lor.<br> Cotidianul este pentru Pervolovici un ordin clasic armonios. Răceală tehnică devine bucurie. Iar
Romelo Pervolovici () [Corola-website/Science/329076_a_330405]
-
Valley, (California). Cel mai puternic vortex de energie Vril de pe planetă se presupune că ar fi sub Marea Piramidă de la Giza, Egipt. Piramida ar fi fost ridicată acolo tocmai datorită prezenței acestui vortex gigantic în zonă. Vechii egipteni urmăreau prin intermediul geometriei sacre a piramidei, să poată concentra mai rapid puternica energie Vril. De-a lungul istoriei, Vril - forța vieții, a primit diverse denumiri: Oamenii de știință din toate timpurile au cercetat energia Vril și au încercat să formuleze legi naturale de
Vril () [Corola-website/Science/326312_a_327641]
-
(n. 1598, Milano - d. 30 noiembrie 1647, Bologna) a fost un matematician și călugăr iezuit italian. Cartea sa fundamentală este Geometria indivisibilius continuorum unde și-a publicat cercetările sale privind cercurile, elipsele, sferele, triunghiurile, paralelogramele, cilindrii și trunchiurile de con. El a ajuns sa pună în evidență o metodă - Principiul lui Cavalieri - de determinare a volumului unui corp. A studiat la
Bonaventura Cavalieri () [Corola-website/Science/308728_a_310057]
-
și s-a ocupat și de problema mișcării. Metoda indivizibililor va ocupa un loc important, unul intermediar între metoda exhaustivă și cea infinitezimală. Această metodă i-a adus celebritatea lui Cavalieri. Teoria indivizibililor va deveni un capitol important în teoria geometriei, deoarece ceea ce Cavalieri numea "indivizibil" va obține ulterior numele de "element diferențial". Această metodă a fost preconizată de Johannes Kepler și a fost perfecționată de Cavalieri. Paternitatea descoperirii a fost contestată de Roberval. Cavalieri a fost criticat mult timp de către
Bonaventura Cavalieri () [Corola-website/Science/308728_a_310057]
-
fost cunoscut încă din antichitate, iar din secolul XIX a primit numele de "Secțiunea de Aur", "Numărul de Aur" sau "Raportul de Aur". Prima definiție clară a numărului a fost datată prin jurul anului 300 î.Hr. de către Euclid din Alexandria, părintele geometriei ca sistem deductiv formalizat. Asemenea numere nesfârșite i-au intrigat pe oameni încă din antichitate. Se spune că atunci când Hippasus din Metapontum a descoperit, în secolul V î.Hr., că Φ este un număr care nu este nici întreg (ex:1
Secțiunea de aur () [Corola-website/Science/311883_a_313212]
-
În 1877 pleacă la Paris, ca bursier, unde, în anul următor, obține licență în matematică. În perioada 1879 - 1881 urmează cursuri de astronomie în capitala franceză, iar în 1882 obține doctoratul în matematică. În perioada 1887 - 1890 este profesor de geometrie analitică la Universitatea din București și la Școala de Poduri și Șosele. Apoi este profesor la Școala de Ofițeri de Artilerie și Geniu, la Școala de Arhitectură și la Seminarul Nifon. În teza de doctorat din 1882 a prevăzut studiul
Constantin Gogu () [Corola-website/Science/307228_a_308557]
-
Wilhelm Johann Eugen Blaschke (n. 13 septembrie 1885 - d. 17 martie 1962) a fost matematician austro-ungar, cunoscut mai ales pentru contribuțiile sale în domeniile geometriei diferențiale și celei integrale. Printre studenții săi s-au numărat matematicienii Shiing-Shen Chern (1911-2004, american de origine chineză), Luis Santaló (1911-2001, argentinian) și Emanuel Sperner (1905-1980, german). Tatăl său, care preda geometria descriptivă la un liceu din Graz, i-a
Wilhelm Blaschke () [Corola-website/Science/312209_a_313538]