4,587 matches
-
cea mai mare parte a domeniilor geometriei diferențiale (mai ales geometria diferențială afină) aducând contribuții în domenii ca: determinarea soluțiilor unor probleme de extrem geometric (suprafețe minimale, probleme izoperimetrice), corpuri convexe, geometrie integrală, spații "fibrate", aplicații geometrice ale teoriei grupurilor, geometria cercului și a sferei (continuând drumul deschis de Edmond Laguerre, August Ferdinand Möbius, Sophus Lie). De asemenea, Blaschke s-a ocupat cu studiul soluțiilor ecuațiilor cu derivate parțiale de ordin finit sau infinit, de teoria funcțiilor armonice. Pentru prima dată
Wilhelm Blaschke () [Corola-website/Science/312209_a_313538]
-
drumul deschis de Edmond Laguerre, August Ferdinand Möbius, Sophus Lie). De asemenea, Blaschke s-a ocupat cu studiul soluțiilor ecuațiilor cu derivate parțiale de ordin finit sau infinit, de teoria funcțiilor armonice. Pentru prima dată a abordat problemele topologice de geometrie diferențială. În lucrările sale a mai abordat și geometriile de grup fundamental dat. În 1956 a participat la Congresul Matematicienilor Români de la București. În 1935 a făcut o vizită la Universitatea din Iași. A colaborat la revista "Mathematica" din Cluj
Wilhelm Blaschke () [Corola-website/Science/312209_a_313538]
-
Lie). De asemenea, Blaschke s-a ocupat cu studiul soluțiilor ecuațiilor cu derivate parțiale de ordin finit sau infinit, de teoria funcțiilor armonice. Pentru prima dată a abordat problemele topologice de geometrie diferențială. În lucrările sale a mai abordat și geometriile de grup fundamental dat. În 1956 a participat la Congresul Matematicienilor Români de la București. În 1935 a făcut o vizită la Universitatea din Iași. A colaborat la revista "Mathematica" din Cluj, cu care ocazie a conferențiat în cadrul Societății de Științe
Wilhelm Blaschke () [Corola-website/Science/312209_a_313538]
-
perenitate devine argumentul întregului ansamblu. Celelalte compoziții ale artistei valorifică în variate formulări grafico-cromatice nivelul culturii picturii, măiestria la care a ajuns ca urmare a unor strălucite studii și a unei viziuni originale. Arhitectura imaginii sugerează soliditatea rațională a ansamblului, geometria axelor și claritatea ideilor pe care glosează în subtile și coerente combinații cromatice. Astfel aspiră către armonia unei muzici străvechi. Polivalența stilistică o face premiabilă și la variante în cheia unei modernități ponderate și o definește ca pe un artist
Eleonora Brigalda (Barbas) () [Corola-website/Science/336643_a_337972]
-
de lucru mecanic de către forțe acționând din exterior asupra sistemului. O transformare a unui sistem închis în înveliș adiabatic se numește "transformare adiabatică". Sinteza rezultatelor experimentelor amintite constituie formularea clasică a "principiului întâi al termodinamicii": Conform unei teoreme fundamentale din geometria diferențială, rezultă că lucrul mecanic formula 22 produs într-o transformare adiabatică de la o stare inițială formula 17 la o stare finală formula 24 este independent de stările intermediare (curba formula 25) și există o funcție formula 26 astfel încât formula 27 Funcția este o "funcție de stare
Termodinamică () [Corola-website/Science/297677_a_299006]
-
Universității din București (1935). În 1939 este licențiat în matematică. În anul următor, pleacă la Roma, ca în 1942 să obțină doctoratul. În 1943 se întoarce în țară, iar în perioada 1948 - 1950 este conferențiar la Catedra de Algebră și Geometrie Algebrică în cadrul Universității din București. Între timp, a predat complemente de aritmetică, geometrie și analiză matematică, teoria grupurilor, a structurilor și geometrie descriptivă. A fost prodecan la Facultatea de Matematică și Fizică, apoi șef de sector la geometria algebrică din
Gheorghe Galbură () [Corola-website/Science/333307_a_334636]
-
pleacă la Roma, ca în 1942 să obțină doctoratul. În 1943 se întoarce în țară, iar în perioada 1948 - 1950 este conferențiar la Catedra de Algebră și Geometrie Algebrică în cadrul Universității din București. Între timp, a predat complemente de aritmetică, geometrie și analiză matematică, teoria grupurilor, a structurilor și geometrie descriptivă. A fost prodecan la Facultatea de Matematică și Fizică, apoi șef de sector la geometria algebrică din Institutul de Matematică al Academiei. A studiat ecuația funcțională a lui Francesco Severi
Gheorghe Galbură () [Corola-website/Science/333307_a_334636]
-
În 1943 se întoarce în țară, iar în perioada 1948 - 1950 este conferențiar la Catedra de Algebră și Geometrie Algebrică în cadrul Universității din București. Între timp, a predat complemente de aritmetică, geometrie și analiză matematică, teoria grupurilor, a structurilor și geometrie descriptivă. A fost prodecan la Facultatea de Matematică și Fizică, apoi șef de sector la geometria algebrică din Institutul de Matematică al Academiei. A studiat ecuația funcțională a lui Francesco Severi și a stabilit o condiție necesară și suficientă ca
Gheorghe Galbură () [Corola-website/Science/333307_a_334636]
-
Algebră și Geometrie Algebrică în cadrul Universității din București. Între timp, a predat complemente de aritmetică, geometrie și analiză matematică, teoria grupurilor, a structurilor și geometrie descriptivă. A fost prodecan la Facultatea de Matematică și Fizică, apoi șef de sector la geometria algebrică din Institutul de Matematică al Academiei. A studiat ecuația funcțională a lui Francesco Severi și a stabilit o condiție necesară și suficientă ca aceasta să aibă o soluție derivabilă până la ordinul al doilea. În teza sa de doctorat, din
Gheorghe Galbură () [Corola-website/Science/333307_a_334636]
-
din Institutul de Matematică al Academiei. A studiat ecuația funcțională a lui Francesco Severi și a stabilit o condiție necesară și suficientă ca aceasta să aibă o soluție derivabilă până la ordinul al doilea. În teza sa de doctorat, din domeniul geometriei algebrice, se ocupă de o relație între sistemele canonice ale lui Severi, dă o demonstrație teoremei lui Alexander și generalizează o formulă a lui Hermann Schubert. A stabilit că varietățile canonice ale unei varietăți algebrice lipsite de singularități sunt cicluri
Gheorghe Galbură () [Corola-website/Science/333307_a_334636]
-
echivala, mult mai scurt decât o clipită și mai condensat decât antimateria, este chiar pictura lui Oravitzan. Adică o poveste concentrată despre lumen și lux”. (Pavel Șușară) „În câmpul simbolizării orizontale, figurative, arta lui Silviu Oravitzan vorbește în sintaxa unei geometrii spiritualizate în care liniile povestesc, în «limba» lor esențializată, odiseea hipostazierii în lume a Celor de Sus. Exil, kenoză, împrăștiere, cădere ori chiar labirint, pe de o parte. Dar și epifanie, suiș, credință, rugăciune, centralitate, pe de altă parte. În
Silviu Oravitzan () [Corola-website/Science/302825_a_304154]
-
în multe domenii ale matematicii și funcția ei inversă este adesea denumită logaritm. De exemplu, este funcția inversă multivaluată a . Un alt exemplu este , funcția inversă a . Ambele sunt definite prin serie Taylor analog cu cazul real. În contextul de geometrie diferențială, mapează într-un punct al unui la o vecinătate a acelui punct. Inversa sa se numește și ea aplicație logaritmică. În contextul grupurilor finite, exponentiala este dată prin înmulțirea repetată a unui element "b" al grupului cu el însuși
Logaritm () [Corola-website/Science/298774_a_300103]
-
între realii pozitivi cu înmulțirea și și realii cu adunarea. Functiile logaritmice sunt singurele izomorfisme continue între aceste grupuri. Prin aceste izomorfisme, (măsura Lebesgue) "dx" asupra realilor corespunde măsurii Haar "dx"/"x" asupra realilor pozitiv. În analiza complexă și în geometria algebrică, sunt cunoscute ca forme cu poli logaritmici. este funcția definită prin El este legat de logaritmul natural . Mai mult decât atât, Li(1) este egal cu funcția zeta Riemann ζ("s").
Logaritm () [Corola-website/Science/298774_a_300103]
-
În câmpurile matematice ale geometriei și ale algebrei liniare, o axă principală este o anumită linie într-un spațiu euclidian asociată cu un elipsoid sau hiperboloid, generalizând axele majore și minore ale unei elipse. afirmă că axele principale sunt perpendiculare, și oferă o procedură constructivă
Teorema axei principale () [Corola-website/Science/335351_a_336680]
-
Saros este, în astronomie, o perioadă de 223 de luni sinodice sau de lunații care poate fi utilizată pentru „prezicerea” eclipselor de Soare și de Lună. Un Saros după o eclipsă, Soarele, Pământul și Luna regăsesc aproximativ aceeași geometrie relativă și se produce o eclipsă aproape identică. Sarosul este o perioadă de 6.585,32 de zile, adică 18 ani, 10 sau 11 zile și 8 ore (după cum intervalul conține 4 sau 5 ani bisecți, care derivă din trei
Saros (astronomie) () [Corola-website/Science/333985_a_335314]
-
a orbita Pământul o dată și pentru a reveni la aceeași distanță este dată de luna anomalistică, 27,55 de zile. După un Saros Luna a terminat aproximativ un număr întreg de luni sinodice (223), draconice (242) și anomalistice (239), iar geometria Pământ-Soare-Lună este aproape identică: Luna prezintă aceeași fază, se situează în același nod și la aceeași distanță de Pământ. În afară de aceasta, cum Sarosul este aproximativ de 18 ani, Pământul este aproape la aceeași distanță de Soare și este înclinat în
Saros (astronomie) () [Corola-website/Science/333985_a_335314]
-
se produce la aceeași oră locală. Această perioadă de trei Sarosuri ( de zile, adică 54 de ani și o lună) este denumită exeligmos. Între două eclipse despărțite de un Saros, se produc vreo patruzeci de alte eclipse, dar cu o geometrie diferită. Dacă "S" desemnează perioada de revoluție sinodică a Lunii (29,530588853 de zile) și "D" perioada sa de revoluție draconică (27,212220817 de zile), atunci intervalul de timp "d" care reprezintă Sarosul se obține rezolvând ecuația cu necunoscutele întregi
Saros (astronomie) () [Corola-website/Science/333985_a_335314]
-
d" astfel obținută este de 6.585,321314 de zile. Sarosul este bazat pe faptul că 223 de luni sinodice sunt aproximativ egale cu 242 de luni draconice și cu 239 de luni anomalistice. Această corespondență nu este perfectă, iar geometria a două eclipse distante de un Saros diferă ușor. În particular, locul unde Soarele și Luna intră în conjuncție se deplasează spre vest cu circa 0,5° în raport cu nodurile lunare la fiecare Saros, ceea ce conduce la o serie de eclipse
Saros (astronomie) () [Corola-website/Science/333985_a_335314]
-
suprafața de culoare închisă, pe care le-au așezat ulterior în forme prestabilite, astfel descoperindu-se solul de o nuanță mai deschisă. Șanțurile au fost create cu o mare precizie și este posibil ca nazcanii să fi posedat cunoștințe de geometrie și inginerie de bază, la fel ca vechii egipteni. Scriitorul Jim Woodman consideră că liniile nu au putut fi realizate decât cu ajutorul direcțiunilor date din aer, astfel construind un balon din materialele existente în acea vreme. Aparatul a zburat doar
Liniile Nazca () [Corola-website/Science/318877_a_320206]
-
Leger și Mondrian, sau Klee și Malevici. Dar cum aceștia, până la urmă, au fiecare ceva specific, ne Întoarcem la Maia Martin, tânăra pictoriță care iubește toate culorile lumii, dar are vocația ineditului. Artistă caută formele esențiale, uneori Într-o presupusă geometrie a spațiului, alteori Într-o sinteză a unor elemente insolite, eliberând visarea și fantezia, Într-o simbioză interesantă a realului și imaginarului. Lumea ei este poetică, dar nu lipsită de umor. Liniile și formele din picturile Maiei tind spre fantastic
ANUL 4 • NR. 18-19 • MARTIE-APRILIE • 2011 by Dorel Schor () [Corola-journal/Imaginative/88_a_1555]
-
al Universității de Stat din Tiraspol (1987-1992). Calitățile manangeriale s-au manifestat de la bun început. Catedra Geografie Generală și Cartografie în anii 70-80 ai secolului trecut a fost mereu una din cele de frunte, de rând cu catedrele Fiziologia Omului, Geometrie și Metodica Matematicii, Filosofie. Aceste catedre s-au evidențiat prin organizarea cercetărilor științifice, prin relațiile de colaborare fructoase cu alte instituții și, în primul rând, cu școlile din republic, prin coeziunea collectivilor în organizarea și desfășurarea diferitor activități. În aprilie
Mihai Coșcodan () [Corola-website/Science/323635_a_324964]
-
numelui său în cărți științifice este Battarra. Fiul lui Domenico Battarra (căsătorit cu Giovanna Francesca Fabbri) a studiat la seminarul pentru preoți din Rimini și a fost hirotonit în 1738. În acest timp Battarra s-a ocupat în plus cu geometrie, fizică și istorie naturală pe baza teoriilor renumitului biolog, medic și arheolog Giovanni Bianchi (1693-1775). Prin studiile lucrărilor lui Bianchi, Battarra a prins foc pentru științele naturale, mai ales pentru micologie. Mai departe a studiat cu pasiune plăcile colorate din
Giovanni Antonio Battarra () [Corola-website/Science/337247_a_338576]
-
fi una dintre cele trei persoane căreia Robert A. Heinlein i-a dedicat cartea "Străin în țară străină" (celelelalte două fiind Robert Cornog și Philip Jose Farmer) . Povestirea lui Brown "Naturally" a fost ecranizată de Guillermo del Toro în scurt-metrajul "Geometria". În 1984, Dennis McMillan Publications a început publicarea unei serii de ediții limitate intitulată "Fredric Brown in the Detective Pulps", care conținea materiale necolectate anterior scrise de Brown: povestiri polițiste și SF, poezie, romane neterminate. În 2011, Galactic Central Publications
Fredric Brown () [Corola-website/Science/321577_a_322906]
-
iar punerea ambelor picioare pe sol aduce automat maximul de puncte pentru traseul respectiv și anume 5 puncte. În final câștiga cel care a acumulat cele mai puține puncte. Există 2 categorii de biciclete acceptate: Bicicletele de trial au o geometrie specială pentru a permite cicliștilor să le manevreze cu ușurință cât mai mare și cu precizie cât mai bună. Chiar dacă piesele sunt fabricate din cele mai rezistente aliaje, ele pot fi foarte ușor stricate de un începător lipsit de experiență
Trial () [Corola-website/Science/309813_a_311142]
-
artistice. Pictură celor cinci artiști italieni futuriști este adaptată timpului în care trăiesc, constituindu-se în avangardă artistică, corespunzând avangardei tehnologice. Dacă unui observator neinițiat mecanismele, motoarele sau bicicletele i se par lipsite de poezie, pentru futurismul italian, dinamismul, forța, geometria mașinilor, viteza devin teme fundamentale. Creația futuriștilor datorează mult divizionismului ("„Pointilismului”") și cubismului, si a influențat, direct sau indirect, curentele artistice ale secolului al XX-lea, începând de la "cubofuturism" în Rusia (1910), până la reprezentanții artei "chinetice" în anii șaizeci. Muzee
Futurism () [Corola-website/Science/297581_a_298910]