1,669 matches
-
cum Bruno nu sperase să trăiască vreodată. Uneori, când o penetrau mai mulți bărbați la rând, inima Christianei zvâcnea, Începea să bată prea tare, transpira mult dintr-odată, iar lui Bruno i se făcea frică. Atunci se opreau; ea se ghemuia În brațele lui, Îl săruta, Îi mângâia părul și gâtul. 21 Desigur, nici asta nu era o soluție. Obișnuiții localurilor pentru cupluri, bărbați și femei, renunță rapid la căutarea plăcerii (care cere finețe, sensibilitate, răbdare), pentru o activitate sexuală bazată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
cu o bărbuță de asemeni căruntă, cu o față fină de capră isteață. — E acolo..., zise Hipiotul-Negru; trase deoparte o bucată de pânză prinsă de perete și Îi pofti În camera de alături. Neîndoielnic, Michel privi cu interes creatura maronie, ghemuită În fundul patului, care-i urmări cu privirea când intrară În Încăpere. În fond, era a doua oară când Își vedea mama, și avea motive să creadă că era și ultima. Ceea ce-l izbi de la-nceput fu extrema ei slăbiciune, care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
Expir, puțin mai calmă. Sau care este țelul meu... sau încotro mă duc în viață. Nu mai știu nimic. Mă simt brusc fără pic de vlagă și mă așez pe iarba uscată. Câte clipe mai târziu, Iris vine și se ghemuiește lângă mine. — Nu are nici o importanță, spune cu blândețe. Nu trebuie să te dai de ceasul morții fiindcă nu știi toate răspunsurile. Nu e nevoie să știi în permanență cine ești. Nu trebuie să îți imaginezi tot ce o să se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
și mă strâmb de durere, în tăcere. Mă simt ca și cum aș avea zece ani și m-aș juca de-a v-ați ascunselea, și retrăiesc câteva clipe același amestec de spaimă și încântare. La aproximativ zece metri de casă mă ghemuiesc în spatele unui arbust și aștept. O clipă sau două mai târziu, îl văd pe Nathaniel conducându-i pe Geigeri pe peluză către heleșteul cu nuferi. — Cred c-a dat mana, le spune. Am zis să vedeți și dumneavoastră. Aștept până
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
În spatele meu se aud voci, care ies din lift. Fuck. Trebuie să intru în biroul lui Arnold înainte să mă vadă. Accelerez pasul, cuprinsă de panică. Ajung la biroul lui Arnold, deschid larg ușa, o trântesc în urma mea și mă ghemuiesc sub peretele de sticlă. Vocile se aud tot mai aproape. David Elldridge și Keith Thompson și cineva pe care nu-l cunosc. Trec pe lângă ușă și nu mi se clintește nici un mușchi. Apoi dispar. Slavă Cerului. Respir adânc, mă ridic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
ai fi purtat pe cel pe care ți l-am dat eu... Amuțesc brusc. Categoric, se aud pași care se apropie. SÎnt aproape la ușă. — Fuck ! Connor se uită În jur căutînd o scăpare. Fuck... fuck... — Calmează-te ! O să ne ghemuim și noi Într-un colț, șoptesc. Oricum, poate că n-or să intre. — O idee extraordinară, Emma, murmură furios, În timp ce traversăm iute camera, cu mișcări stîngace. De mare excepție. — Nu mai da vina pe mine ! Îi răspund. Nu voiam decît
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2129_a_3454]
-
Moru, toiag al Tatălui, a plecat În călătorie. - O să-i ucid și pe ăia care o să vină după ei. L-am apucat pe Vindecător de cot, l-am tras degrabă Într-o viroagă și i-am făcut semn să se ghemuiască. O fi știind el nume, o fi având el habar să ne vindece și să meșteșugească vorbe, dar eu eram toiagul și piatra cu care Tatăl așeza lucrurile la loc. 3. Pfuuh, ce lumină. Până și lumina era alta pe măsură ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
vorbesc: - Tu și cu mine nu putem să vorbim de față cu ceilalți. Tu și cu mine trebuie să vorbim de unii singuri, după cum a lăsat Tatăl. De ce nu-mi spui cine ești? Se apropie de culcușul meu și se ghemui la mai puțin de un braț de mine. Mă străbătu cu privirea din cap până În picioare. Mă atinse cu palma pe coapsă. Apoi mă adulmecă. Am dat să fac la fel, iar cele două Însoțitoare ale ei se și repeziră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
Învățat să lovești doar omul legat, am scrâșnit. Mă mai lovi o dată și se pregăti să mă joace În picioare când, cel rămas afară Îi strigă: - Stai! Vindecătorul Îl vrea Întreg pentru noaptea ce vine. - Da? făcu primul și se ghemui În fața mea. Mă scuipă și rânji. Mă scuipă din nou și apoi mă pălmui. Mai vorbești cu vorbele Tatălui? Ia zi, mai vorbești? Bun Înțeles că mai vorbeam: - Ești neam de șobolan, nu de bivol! Numai șobolanul te mușcă de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
fi amestecat cu maiul Într-un terci. Păzitorul Își smulse sulița din burtă cu amândouă mâinile - dădu să se repeadă asupra celuilalt, dar se prăvăli la pământ, cât era de lung. - Pfuuh, cade. În Umbră, zise noul venit și se ghemui degrabă lângă mine. Of, of, noul venit era, de fapt, lungana aia de Runa, din satul de pe marginea apei care curge mereu. Se apucă să-mi reteze frânghiile ce mă țineau chircit peste bulumac și-mi făcu semn să mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
mă trezii cum mă prăvălesc cât eram de lung pe stânca umedă. - Pfuuh, ce mai ucigaș, hohoti ea. Hai, că aici așteptăm. O să vină el, și Enkim! Aici nu lăsăm urme, Îmi arătă ea stânca spălată de ape. Ne-am ghemuit sub o tufă de salvie frumos mirositoare și ne-am pus pe așteptat. - Enkim te-a adus Încoace? Runa dădu din cap că da. - Și celelalte femei? - Cum să vină? Doar una l-a cunoscut pe Enkim, zise ea, râzând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
am ajuns lângă el, se schimonosea de durere. Pășitorul cel tare se umflase deja În partea de jos, iar frunzele de pătlagină Îi căzuseră de pe rana care Începuse din nou să sângereze. Gemând și eu de durerea lui, m-am ghemuit lângă el. Știam cum Îl doare, că și eu pățisem la fel de vreo două ori. Numai că eu fusesem copil când mă lovisem așa de rău, iar durerea Îmi trecuse precum boarea de primăvară. - Of, of, biet Enkim! L-am mângâiat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
am luat-o Înainte, târâș. M-am strecurat printre trunchiuri căzute de copac, m-am făcut una cu mușchiul de pe jos, m-am cufundat În băltoace pline de zoaie și, după o vreme, i-am zărit. Așteptau. Pitiți pe după copaci, ghemuiți de-a lungul unei viroage sau Îngropați În frunziș uscat. Tot atunci am auzit și apa. Într-adevăr, era volburoasă din cale afară. - Hai, c-am văzut cum să ajungem la apă, i-am spus Runei după ce m-am Întors
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
a porni iarăși la vale. Poate că Tatăl era acolo În Cer, totuși, pentru că am dat peste o albie secată, largă și adâncă, plină cu prundiș cenușiu. Runa se uită Într-o parte și În alta. Adulmecă. Ba, chiar se ghemui și Își trecu limba pe o piatră. Merse Într-o parte și În alta. Apoi se uită spre munte și râse din colțul gurii. - Știu sigur că, odată ajunsă aici, Vinas o s-o ia la vale, ne zise. Așadar, noi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
la fel, tot pe malul apei. Le-a făcut numai pe lângă vaduri, dar nu chiar În mijlocul drumului. Nu le vezi decât dacă ești de-al locului, sau dacă știi dinainte unde să le cauți. Am dat din cap. M-am ghemuit lângă ciudata făcătură. Am atins-o. - Vrei să le spulber? mă Întrebă Minos. Am clătinat din cap. - Lasă-le. Dar, ce-ar fi să trimiți vreun om de-al tău după mine? Să-mi spună ce vor urmăritorii... Dacă aflu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
vii, așa că am luat-o spre o Înălțime apropiată, numai că picioarele ni se afundau din ce În ce În pulberea care se aduna de zor În jur. Cu chiu cu vai, am găsit un bolovan lângă care ne-am ghemuit precum caprele În viscol, și am așteptat. Furtuna s-a oprit la fel cum a Început. Deodată, s-a făcut liniște deplină, iar vântul a Încetat să mai bată. Am ridicat capul și mi-am descoperit fața - un val de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
deodată se posomorî. Ar fi vrut să mai spună ceva, dar Își Înghiți vorba și se ridică brusc de parcă Îi era rușine cu el. Apoi: - Dai voie la Logon să caute ceva? I-am spus că da și el se ghemui lângă mine și mă trase de ureche, zgâindu-se atent la pielea dindărătul ei. Mă atinse acolo, la fel cum o făcuse și Vinas, de parcă ar fi căutat un semn anume. - Of, of, făcu el, ce mai ucigaș ești. N-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
Nu vreau luptă de sânge, Tek. Fă cum ți-am zis și apoi vino să-mi spui ce și cum. Vreau să știu ce vorbesc vânătorii ăia răzvrătiți. Vreau să știu dacă râd sau dacă le e frică. Tek se ghemui și-mi puse o mână pe picior și cealaltă pe barbă, așa cum făceau cei din neamul lui În fața Vindecătorilor, apoi Îl strigă pe Kikil și o luară din loc. Nu ne uitarăm după ei. Pornirăm iute către Miazăzi, luând vântul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
mai face. Am dat să-l Îmbrățișez, numai că Dyas deodată țâșni de lângă mine, chemat de unul dintre ai săi. Se adunaseră mai mulți Vindecători de-ai lor În jurul lui Vishu și se tot certau. După o vreme, Vishu se ghemui și se apucă să scrijelească semne pe nisip, iar ei le priviră, care horcăind, care mormăind supărat. Deodată, Dyas dădu un strigăt și-l Întrerupse pe Vishu, cu vorbe rostite rău. Era gata-gata să dea În el, iar Vishu plecase
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
lăsat nimic din puterea lui. - Dupna, zici? Îngânară oamenii aceia. Vrem și noi să-l vedem. I-am dus să-l vadă, iar ei s-au speriat și mai tare când au văzut În ce fel Îl țineam legat, bine ghemuit Între doi bulumaci. - Și zici că prin vinele lui curge sânge din sângele Tatălui? Le-am spus că da, iar ei abia din clipa aceea ne ascultară Întru totul. - Și dacă Îi bateți pe cei ce vin pe urma voastră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2280_a_3605]
-
părea să le scuipe. Antisemitismul, care nu zace prea adânc Îngropat Într‑o asemenea adunare, se trezise acum În inimile tuturor. Fiecare dintre cei de față Îl privea pe Klotz cu un covârșitor dispreț și dezgust, iar bietul om se ghemuise pe scaun, ferindu‑se parcăă Apoi Întorcându‑se spre Clemenceau, el (Lloyd George) i‑a cerut să pună capăt acestot tactici obstrucționiste, altminteri, a strigat el, domnul Klotz o să treacă de partea lui Lenin și a lui Troțki, alături de cei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]
-
jos ținându-se unul de altul și agățându-se de scară cu disperare; MACABEUS scoate un urlet îngrozitor, își duce mâinile la față, se rostogolește apoi urlând și rămâne înțepenit la piciorul mesei, cu fața în jos și cu mâinile ghemuite la piept; fluxul exploziei a stins flacăra lumânării, chepengul a căzut de la sine în urma celor doi; întuneric și tăcere totală.) (Pauză; gâfâitul lui PARASCHIV; PARASCHIV începe să se miște ușor din locul în care a fost proiectat în cădere; se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
Mă duc să-i dau drumul... MACABEUS: Nu. PARASCHIV: I-o fi foame... MACABEUS: Nu. Auzi? PARASCHIV: Ce? MACABEUS: A stat. (Cinci secunde de liniște; apoi, cu cea mai mare violență, apocalipsa în plenitudinea ei, undeva deasupra; cei doi se ghemuiesc unul în altul; PARASCHIV își apără capul, MACABEUS îl strânge în brațe pe PARASCHIV; câteva lungi secunde de haos; apoi îndepărtarea treptată.) PARASCHIV: S-a dus? MACABEUS: Se duc... PARASCHIV: Gata? MACABEUS (Patern.): Gata, gata... Aproape liniște; zvâcniri îndepărtate ale
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
-
sârme care ies din pământ ca niște plante științificofantastice și mosorul uriaș rămas de la ora de lucru manual a regiei naționale a energiei electrice completează peisajul cu stâlp verzui unde stă ghemuit, fâlfâindu-și aripile sale uriașe, aurii, stăpânul depărtărilor. Ghemuit în vârful ceasului, cu obrazul în mâini și vârfurile ascuțite ale celor șase aripi desenând universul, zâmbește. Cât timp stă el așa zâmbind peste oraș? Dar cât timp el stă acolo nu există timp. Aripile uriașe al căror vâjâit nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2351_a_3676]
-
CAPITOLUL NOUĂSPREZECE MICUȚA RESI NOTH... M-am dus în camera de muzică a casei lui Werner Noth în curs de golire și am găsit-o acolo pe micuța Resi cu câinele ei. Pe atunci micuța Resi avea zece ani. Era ghemuită într-un fotoliu mare lângă o fereastră. Priveliștea din fața ei nu era cea cu ruinele Berlinului, ci livada îngrădită de ziduri, dantelăria de zăpadă făcută de vârfurile pomilor. În casă nu aveau căldură deloc. Resi era înfofolită într-un palton
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2334_a_3659]