1,249 matches
-
de ce te mai miri... Presa noastră oricum e plină de paradoxuri. Știi foarte bine că, pentru o bună parte a ei, Festivalul de la Cannes e o chestie minoră, care nu interesează pe nimeni. (Ar trebui să pun pe undeva niște ghilimele, pentru că perla aparține cuiva care lucrează chiar la un cotidian.) Se poate cădea la fel de ușor în extrema cealaltă, la fel de enervantă și aici scuze pentru filmul lui Puiu, care pică pe nedrept între ciocan și nicovală : dacă un film românesc pleacă
4 decenii, 3 ani și 2 luni cu filmul românesc by Alex. Leo Șerban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/806_a_1825]
-
art et essai, dacă ele mai există, ci (mai nou și la noi) acela al mallurilor. Nu e de mirare (chiar dacă e profund regretabil) că el este expus atât de des riscurilor unei receptări „naïve” (dacă e nevoie aici de ghilimele). Cred, pe scurt, că e vorba esențialmente despre contextul, condițiile, rama/cadrul în care are loc receptarea lor. Altminteri, cel puțin în România, cultura în domeniul filmului nu are motive să invidieze cultura în domeniul artelor vizuale. Această cultură e
4 decenii, 3 ani și 2 luni cu filmul românesc by Alex. Leo Șerban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/806_a_1825]
-
trecut în cadru. Atunci când Jderescu îi arde una operatorului care ”bâțâie” camera, filmând din mână, gestul lui nu este doar ironic la adresa fițelor de bucureștean ale acestuia Toși învățași meserie și-apoi plecași la București ! , ci și autoironic : Porumboiu pune ghilimele pe propriul minimalism. Dar este o dublă autoironie, pentru că numai așa trebuia filmat filmul său : de pe trepied, sec, în cadre fixe și lungi (tăieturile în plan apropiat din timpul emisiunii sunt o licență care putea să lipsească...). Poverismul esteticii televizuale
4 decenii, 3 ani și 2 luni cu filmul românesc by Alex. Leo Șerban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/806_a_1825]
-
mai mult stă, iar când se mișcă, e și mai rău ; e semnificativ că scenele cât de cât de acțiune din acest film letargic au loc amândouă într-un cimitir... în rest, avem parte de o alergătură (cu mai multe ghilimele decât picioare) pe acoperiș în care fostul comisar, pâș-pâș, reușește să scape de niște urmăritori ce au probabil prenadez pe tălpi ; o soluție ar fi fost ca urmăritorii să fie în scaune cu rotile, măcar să știm o chestie. Ruleta propriu-zisă
4 decenii, 3 ani și 2 luni cu filmul românesc by Alex. Leo Șerban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/806_a_1825]
-
introdusă, pentru a nu supraîncărca textul cu paranteze. Am păstrat, în toate cazurile când apărea, apostroful, corespunzător normelor lingvistice de dinainte de reforma ortografică din 1954. Petru titluri, care în original fie nu sunt marcate deloc, fie, rareori, sunt scrise între ghilimele, am preferat scrierea lor conform normelor actuale (cu italice pentru titlurile de lucrări, cu ghilimele pentru cele de articole). Citatele le-am evidențiat prin ghilimele, chiar când în text nu apăreau ca atare. O problemă specială o constituie sublinierile originale
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
apostroful, corespunzător normelor lingvistice de dinainte de reforma ortografică din 1954. Petru titluri, care în original fie nu sunt marcate deloc, fie, rareori, sunt scrise între ghilimele, am preferat scrierea lor conform normelor actuale (cu italice pentru titlurile de lucrări, cu ghilimele pentru cele de articole). Citatele le-am evidențiat prin ghilimele, chiar când în text nu apăreau ca atare. O problemă specială o constituie sublinierile originale din scrisori. Ecaterina Bălăcioiu Lovinescu practica două feluri de sublinieri: cu linie continuă, pentru aspecte
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
Petru titluri, care în original fie nu sunt marcate deloc, fie, rareori, sunt scrise între ghilimele, am preferat scrierea lor conform normelor actuale (cu italice pentru titlurile de lucrări, cu ghilimele pentru cele de articole). Citatele le-am evidențiat prin ghilimele, chiar când în text nu apăreau ca atare. O problemă specială o constituie sublinierile originale din scrisori. Ecaterina Bălăcioiu Lovinescu practica două feluri de sublinieri: cu linie continuă, pentru aspecte punctuale asupra cărora voia să atragă atenția destinatarei (de exemplu
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
când îi cerea să nu se mai întoarcă în țară, orice s-ar întâmpla). Pe primele le-am redat prin aldine, iar pentru cele din urmă am păstrat maniera expeditoarei, adică scrierea exclusiv cu ma juscule. Titlurile cântecelor apar între ghilimele când au fost în limba română în original. O altă problemă delicată o constituie scrierea cu majusculă, în mod excepțional, a unor forme ale pronumelui personal: „Tu“, „pe Tine“ etc. Fiind relevante pentru raportarea psihologică a expeditoarei la cele scrise
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
de reacții, câteodată alarmiste, sunt generate de un „imbecil complex de inferioritate” față de străini. Cu acest prilej, și el glosează pe marginea toleranței românilor, fără să-i nege caracterul „proverbial”, dar și fără să uite să pună acest adjectiv Între ghilimele : „Toleranța noastră «proverbială» este o tărie, nu o slăbiciune... Nu Înțeleg de ce țipăm : primejdie ! Unde e primejdia ? Că sunt minoritari prea mulți la posturile de comandă ? Îi vom scoate prin concurență, prin propriile noastre forțe, prin legi de administrație la
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
Cer scuze pentru faptul că foile sînt xeroxate pe ambele pagini. Am procedat așa, pentru economie, și de bani și de hîrtie. Nu am nimic împotrivă ca, din trebuințe de punere în pagină, să pui versurile citate linear, cu barele, ghilimelele și punctele de suspensie necesare. Al. D-tale, I. R. P.S. și poate izbutești să înlături pe acel „D-l” din fața iscăliturii mele. Ce zici? Ori, cumva, acesta este... „uzul”? </citation> N. Gr. Stețcu „Lucrez cu sîrguință, dar cu puțin
Scrisori către un redactor vol. I by Constantin Călin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/859_a_1713]
-
n.n.) (aluzie la Învățătorul....). De asemenea, <<autorul>> a avertizat că dacă la Inspectoratul de Învățămînt nu se ia act de sesizarea sa, va reclama la partid și la securitate (ha, ha, ha!, n.n.)”. Făcătura „lucrătorilor” Securității este Împănată cu diferite ghilimele puse de autor care scot În evidență cât se poate de clar marea diversiune ce urma să fie pusă la cale. Tovarășii se bazau pe ceva și iată pe ce: „Cunoscută fiind atitudinea fermă a inspectorului general de a se
Momente istorice bârlădene, huşene şi vasluiene by Paul Z ahariuc () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1744_a_92269]
-
Michel Riffaterre decelează două modalități de întrebuințare a clișeului : 1. ca element constitutiv al scriiturii unui autor, marcă a literarității prin raport cu limbajul curent ; 2. ca o funcție mimetică a unor stiluri și idiolecte semnalat prin semne tipografice precum ghilimelele sau italicele, printr-un comentariu sau chiar de context. O didactică și sintetică trecere în revistă a întregii problematici a raportului dintre clișeu și literatură o avem în capitolul „Clichés, stéréo- types et littérature” din volumul lui Ruth Amossy și
Caragiale după Caragiale by Angelo Mitchievici () [Corola-publishinghouse/Memoirs/819_a_1754]
-
jenant pentru un scriitor să fie nevoit să sublinieze el Însuși asemenea lucruri. Anumite nume proprii au fost modificate pentru a nu-i ofensa pe cei vii și a nu-i tulbura pe cei morți. Aceste modificări sunt marcate prin ghilimele la index. Scopul principal a fost de a alcătui o listă, În folosul meu, cu câțiva din oamenii și subiectele ce se referă la trecut. Prezența ei În această carte Îi va deranja poate pe oamenii obișnuiți, dar s-ar
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
engl. În orig.). * În alcătuirea Indexului s-a ținut cont de indexul, riguros selectiv și al ediției princeps care imprimă memoriilor lui Vladimir Nabokov semnificația unui Binlungsroman. De aici aparentul amalgam de nume proprii (dar și de pseudonume marcate cu ghilimele, un stufos arbore genealogic etc.), denumiri geografice, titluri de cărți și de reviste, Înclinații, pasiuni, obiceiuri. Puținele nume adăugate suplimentar, au fost marcate printr-o steluță. (n.r.) FILENAME \p G:\Nabokov Vorbeste memorie.doc PAGE 185
Vorbește, memorie by Vladimir Nabokov () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2082_a_3407]
-
personajele, evenimentele sunt reale, au girul autenticității documentare, al "adevărului istoric". Prin încorporarea în proză, în dialog, a documentelor de epocă, a scrisorilor, a cronicilor, a mărturiilor contemporane, a legendelor, adevăruri ce nu pot fi tăgăduite (citate și încadrate între "ghilimele"), romanul are valoare și de document. Problema războiului și a păcii. Problema libertății furate merită să mori puțin pentru ea? Problema solidarității omenirii împotriva războiului, a crimei organizate, oarbe, a terorismului: "Vin tatarii!!!" Și, tatarii și apăreau în capul uliței
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
dar, de fapt, numai la asta mă gândesc. Înțelegi? E insuportabil! Nu pot să văd un câine al nimănui pe stradă, muiat de ploaie, căutând ceva, orice, ceva de mâncare, ghemuit iarna, afară, într-un loc adăpostit, pune te rog ghilimele... Anul trecut, de Crăciun, într-un vagon de metrou m-a îngrozit, pur și simplu, mieluțul aproape leșinat de oboseală, de nemâncare, de sete, - care spânzura pe umărul unui țigănuș cerșetor. Mă știi cum sunt, și, totuși, la prima stație
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
nu de azi, de ieri, e dezgustătoare, grețoasă. Cine și-ar fi putut închipui însă, înainte de 1989, că și opusul ei ar putea fi la fel? De un bun număr de ani trăim în perioada curajului infect. A curajului între ghilimele, desigur. A „curajului” de masă. Când fără a risca nimic oricine poate înjura pe oricine. Se poate grozăvi. Se poate da mare. Cum să reziști (puțini îi rezistă) ispitei contestării comode, care defulează și înnobilează pe deasupra? Ne-au năpădit disidenții
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
ca „șef”. Datorită înțelepciunii și strategiei avocatului „Popescu- Buzău”, nu s-a tras nici-un foc de armă, n-a fost nici—un rănit și în diminedața de 23 ianuarie ne-am lăsat „dezarmați” de un subofițer german. Am pus între ghilimele cuvântul „dezarmați”, de oare ce noi ne baricadasem în Palatul Primăriei fără nici-o armă de foc. Eram repartizați să apărăm ferestrele de la parterul palatului cu pietre adunate din curtea interioară. În urma participării la „rebeliune” m-am ales cu o
A FOST O DATA........ by VICTOR MOISE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83162_a_84487]
-
Regi, regine, președinți, "Odiosul și Sinistra", primminiștri, miniștri de externe, interne, turism, comerț exterior, secretari de stat, generali, colonei, maiori, căpitani, ofițeri acoperiți și descoperiți, sergenți majori și minori, 11 UMuri (unități militare), "sifoane", "colectori, "raportori", "diplomați" cu și fără ghilimele, șefi și agenți de firme turistice străine, judecători, procurori, fețe bisericești, unchi, cumnate, cumnați, vecini de bloc, dame, "oameni de bine" români și "făgărășeni"... Scenografia: birouri sordide, cazărmi, locuințe conspirative, mări, oceane, avioane continentale și transcontinentale, autoturisme CD, tehnica T.
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1570_a_2868]
-
fapt pentru omagierea Zilei naționale într-o petrecere de sărbătorire a soției, la care a invitat numai "români", mai mult sau mai puțin apropiați ambasadei, mai mult sau mai puțin bine intenționați... 3. Săvescu a acționat greșit, apreciem, invitând "români" ghilimelele fiind puse de "Organ", pentru a defini pe "evreii români", persoane "mai mult sau mai puțin apropiate ambasadei", deci străini, și persoane "mai mult sau mai puțin bine intenționate", deci dușmănoase, care eventual puteau să arunce Ambasada în aer. Dacă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1570_a_2868]
-
străini, și persoane "mai mult sau mai puțin bine intenționate", deci dușmănoase, care eventual puteau să arunce Ambasada în aer. Dacă acțiunea era de sărbătorire a soției, invitam, logic, persoane apropiate, bine intenționate, indiferent dacă erau români cu sau fără ghilimele! 381/N.A. Nr 001010 Strict Secret Sursa "FĂNICĂ" 12.I.1982 NOTĂ Alin Săvescu a fost, în perioada 1979-1981, Însărcinat cu afaceri la Ambasada română din Santiago de Chile. În discuțiile avute cu colegii de la Santiago de Chile (NB: "Fănică
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1570_a_2868]
-
ambele națiuni nordice. Acest blat celebru deschide o nouă perspectivă incorectitudinii clasice românești. încercați să beți toată zeama dulce din citatul de mai sus, rostit de un existențialist pînă în măduva oaselor, veritabil Sartre de Bălcești al secolului XXI. Dintre ghilimele rezultă că, unde nu e interes, diviziunea celulară încetează și se moare cu frenezie. Dar ce înseamnă interes? Dacă l-am întreba pe același gînditor, în mod sigur, ar recurge, pentru răspuns, în stilu-i caracteristic, la izvorul nesecat al înțelepciunii
Raport de cornere. C`t se `ntinde plapuma Sportului? by Alin Buz\rin () [Corola-publishinghouse/Science/856_a_1764]
-
tot ca „șef”. Datorită înțelepciunii și strategiei avocatului „PopescuBuzău”, nu s-a tras nici-un foc de armă, n-a fost nici—un rănit și în diminedața de 23 ianuarie ne-am lăsat „dezarmați” de un subofițer german. Am pus între ghilimele cuvântul „dezarmați”, de oare ce noi ne baricadasem în Palatul Primăriei fără nici-o armă de foc. Eram repartizați să apărăm ferestrele de la parterul palatului cu pietre adunate din curtea interioară. În urma participării la „rebeliune” m-am ales cu o cavernă
A FOST O DATA by VICTOR MOISE () [Corola-publishinghouse/Science/762_a_1496]
-
cu totul și mi-a dat șapte zile de izolare. Cum era izolarea? Prin ce se caracteriza? Izolarea... În primul rând, stăteai singur În celulă și era un „confort” total. Adică era total, „confort”... nici nu intră În discuție. Cu ghilimelele de rigoare, Într-o glumă sinistră... Acolo puteai să mori oricând, dacă erai cât de cât bolnav. Era o celulă, o catacombă, bineînțeles, că știi Jilava. Era o boltă În care pica apa din tavan pe ici pe colo, că
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]
-
Îi prosteam pe ăia, domnule, că „uite ce băieți buni sunt ăștia, cum se roagă, cât sunt de credincioși”. Ca să-i derutezi, să le dezlegi limba... și Începeau singuri să vorbească. Erau oameni mai simpli față de studenți, mari intelectuali..., În ghilimele... Îmi pare rău... și mi-e silă de mine când mă gândesc că m-am pretat la așa ceva. Ca și alții, de frică, să mă pun În fața peretului și să mă rog, să fac niște cruci mari..., false tot. Și
Confesiuni din noaptea credinței. In: Experiențe carcerale în România by Lucia Hossu Longin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1973_a_3298]