2,181 matches
-
comentariile! Dumnezeule mare! Poate nici nu se va mai pune problema unui reportaj african. Pentru că Harry nu va mai exista. Și-o imagină pe mama lui jelindu-l și spunând că toată viața ei fusese o ghinionistă, iar acum, culmea ghinionului, fiul ei fusese ucis În Birmania din cauza unei neînțelegeri idioate legate de pașaport. Într-un final, polițistul mai În vârstă găsi ștampila de intrare În Myanmar aplicată În dimineața aceea, În Muse. I-o arătă partenerului său. Dintr-odată părură
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
girofarurile Învârtindu-se Înnebunite, băgându-i În sperieți pe toți cei care-i auzeau sirena. Unul dintre cei cuprinși de frică a fost șoferul autocarului. Văzu mașina poliției apropiindu-se. Era albă, albă ca și calul pe care călărea Natul, ghinion. Ce nenorocire se Întâmplase? Era Înaintea sau În urma lui? Mașina poliției zbură pe lângă ei. Peste douăzeci de secunde, domnul Joe văzu o lumină intermitentă În oglinda retrovizoare. Walter se uită În spate. Mașina poliției era drept pe urmele lor, ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
foarte proastă din partea lor. În Myanmarul condus de armată, furtul e o infracțiune foarte gravă. Trebuie să fii extrem de norocos ca să scapi, nebun să Încerci. Iar să mergi Împleticindu-te pe marginea șoselei nu-ți Îmbunătățește șansele de a evita ghinioanele. La vreo cincisprezece kilometri mai Încolo, intrară cu mașina Într-un șanț Încercând să evite un Nat călare pe un cal alb care venea spre ei. Sărise dintr-un pâlc de jacaranda direct În mijlocul șoselei. La puțin timp după aceea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
bucuroși. Drumul era bun pentru mers. Îi aruncă o privire lui Rupert. Rupert era șocat. —Treaba lor era să calce pe mine? —Cei din trib Karen nu altă alegere. Pată Neagră arătă spre cei răniți. Bărbatul ăla și noroc și ghinion. El trăiește acum, dar soție, soră, frate, morți. Soldații Împușcat În cap și corp. Dar el nu murit. Fata, nici ea nu murit. Roxanne Îndreptă camera spre nefericitul bărbat. Într-o parte a feței avea o adâncitură Întunecată de mărimea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
lor toți Nații. Pată Neagră și tovarășii lui se sfătuiră cum să rezolve această ultimă evoluție a situației. Avuseseră noroc și reușiseră să-l aducă pe băiat și pe Însoțitorii lui până aici. Poate că acum aveau nevoie de puțin ghinion pentru a-i face să rămână. Nu aveau de ales. Trebuiau să-l țină pe loc pe băiat cât de mult posibil. Luați-vă la revedere de la ei, Îi instrui Pată Neagră pe cei din trib, faceți-le cu mâna
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
american avea probleme, personalul ambasadei era blocat pentru cine știe cât timp. Săptămâna Crăciunului era din nou un moment nepotrivit pentru a urni pe cineva de la ambasadă. Ambasada probabil nici nu era deschisă. Poate de aceea nici nu răspunseseră când sunase el. —Ghinion, spuse bărbatul. Statele Unite a inclus Birmania printre „țările care suscită o atenție deosebită“1. Și, din punctul meu de vedere, e un eufemism diplomatic. După-amiază, sosi un nou grup de turiști În căutarea plăcerilor În stațiunea Insula Plutitoare. Erau nemți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
dădea seama că băiatul nu era Cel Reincarnat. Băiatul nu era Fratele Alb Mai Mic sau Regele Naților. Iar ceilalți zece oameni nu erau nici discipolii săi, nici cortegiul său de soldați. Erau doar turiști care nu atrăseseră altceva În afară de ghinion. Ce dezastru abătuse Pată Neagră asupra oamenilor săi! În ora următoare, prietenii mei au discutat mult. Ce ar trebui să facă? Acești bieți oameni fuseseră buni cu ei, Își Împărțiseră mâncarea cu ei, păturile, hainele. Nu era vina loc că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
pe german vorbind cu ură despre regim. În cele din urmă, el și Heinrich au făcut un pact, unul pe care Heinrich Îl ținuse secret de propriii angajați. Heinrich urma să cumpere provizii pentru complexul turistic și apoi- al naibii ghinion! - acestea urmau să fie „furate“. Ultima dată fusese vorba despre o bicicletă și un televizor, o antenă parabolică, un generator cu bicicletă și baterii de mașină. Dispărea și mâncare, În special condimente și pește marinat. Dar Heinrich nu i-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
fost în metroul de pe linia opusă. Din cauză că urma să schimb metroul, m-am urcat în ultimul vagon. Se pare că gazul sarin a fost pus în primul vagon din metroul de pe linia opusă. Așa că am coborât tocmai acolo... Am avut ghinion. Angajatul de la stația Kasumigaseki a și murit. Am ajuns la gura de metrou, dar ambulanța nu sosise încă și toată lumea se comporta ca și cum nu se întâmplase nimic. I se făcuse rău unui om și leșinase, nimic mai mult. Mi-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
-
om când începi să cugeți la sensul existenței multor lucruri. Lucrează la o firmă de cosmetice. A înființat o formație împreunăcu niște colegi de la serviciu, doar așa de distracție. El este chitarist. E căsătorit și are doi copii. A avut ghinionul să ia metroul de la linia Marunouchi - linie pe care de obicei nu merge - și să fie intoxicat cu gaz sarin. Cum s-a schimbat viața și mentalitatea lui, din cauza acelui atac? De fapt, toată săptămâna de dinainte am fost răcit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
-
să cobor la Shinjuku-gyoemmae. Cu alte cuvinte, cobor când colo, când dincolo. Pentru că în ziua cu atacul trebuia să cumpăr lapte, m-am urcat în al treilea vagon. Din cauza asta am devenit victima atacului cu gaz sarin. Ce să zic, ghinion curat! În ziua aia am stat jos de la stația Tokio. Nu era prea aglomerat. Dacă ați citit rezumatul declarației criminalului Hirose, ați aflat că la început se urcase în al doilea vagon, dar pe drum a coborât și a intrat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
-
și durează ceva vreme. Înseamnă că ea s-a urcat tocmai în metroul în care a fost pus gaz sarin. În plus, cred că a fost chiar în vagonul unde au fost lăsate pungile. Oricum ai lua-o, ăsta e ghinion curat. Nu mă resemnez cu gândul că a fost un blestem. Shizuko s-a prăbușit la stația Nakano-sakaue și a fost transportată la spital. Cineva din echipa de salvare a încercat din răsputeri s-o resusciteze, dar, se pare că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
-
metroul de pe partea opusă. Ușile erau deschise, sarinul era impregnat în podea și l-ați inhalat. Pe moment nu ați avut nimic, dar simptomele au apărut în timp ce mergeați - nu este un raționament firesc? Dacă e așa, înseamnă că am avut ghinion. Să aștept metroul tocmai în locul acela. Dar nu am simțit nici un fel de miros. Cât timp am călătorit în metroul de pe linia Chiyoda, nu am observat nimic neobișnuit. La stația Kokkai-gijidōmae, îmi aduc aminte că două doamne erau afundate în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
-
ceva neobișnuit. Era într-adevăr nemaiîntâlnit. Îmi suflam nasul cu șervețelul, îl tot suflam și degeaba. Când trecusem pe lângă oamenii căzuți la pământ din afara stației Tsukiji, încă nu aveam nimic și ziceam în sinea mea: «Săracii oamenii aceștia au avut ghinion.» Probabil că a fost un accident: un produs chimic s-a vărsat și câtorva oameni care erau prin preajmă li s-a făcut rău. Am ajuns la firmă pe la 9:15. La țanc pentru ședință. Abia după câtva timp am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
-
s-au mutat acolo. Unul dintre motive a fost că bunica lor locuia prin apropiere. Familia ei are patru membri: părinții, o soră mai mică și ea. A absolvit facultatea, s-a angajat la o firmă micuță și a avut ghinionul ca după trei ani aceasta să dea faliment din cauza unei conduceri proaste. Ea habar nu avea de lucrul ăsta, dar s-a dus într-o zi la firmă și i s-a spus: „Firma s-a desființat.“ A venit ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
-
adică nu puteam face mai mult de un anumit număr de ore. De aceea am făcut în așa fel încât unii să vină mai târziu dimineața. Era rândul meu să mă duc de la 9:30. Pot spune că am avut ghinion. Din această cauză m-am urcat mult mai târziu în metroul de la Takenotsuka, la 07.47. Mă sui întotdeauna în vagonul al patrulea din față. Între stațiile Akihabara și Kodemmachō am fost anunțați: «La Kasumigaseki a avut loc un accident
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2279_a_3604]
-
-se grăbită spre ieșirea din hală. Pe când ne dădeam cu presupusul că avusese probabil ceva treburi personale care nu se puteau rezolva de față cu alte persoane, după vreo alte trei minute apare și domnul inginer, puțin transpirat și spre ghinionul nostru, o ia exact spre stiva noastră de castraveți, unde firește dă cu ochii de noi. - Ce-i cu voi pe-aici, că parcă v-am dat de lucru?! Ce, ați venit la chiuleală? Aici nu-i la voi la
Privind înapoi fără mânie by Gheorghe Bălăceanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91574_a_93568]
-
în care PD-L să își asigure 60% din colegii câștigătoare. Chiar cu 15% din opțiuni PD-L își poate asigura în felul arătat mai sus 35% din colegii câștigătoare. Restul până la 51% vor fi colegiile UDMR și UNPR. Spre ghinionul nostru, cine are majoritatea și puterea executivă în 2012, înainte de alegeri, practic, are în mană pensula cu care desenează cum dorește colegiile electorale. Și cine le desenează, printr-o „salamandrizare” adecvată, câștigă fără probleme. V-am întristat, nu-i așa
Amintiri din sufragerie by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83874_a_85199]
-
șoșoi să mănânc”. O țigancă din grup, s-a repezit imediat spre mine, ca o arătare cu fustele fâlfâind și a luat imediat puradelul în brațe atrăgându-mi atenția ca să nu-i dau carne de „șoșoi” copilului, că are apoi ghinion și poate chiar să moară. Am întrebat-o atunci care este legenda cu „șoșoiul”, fiindcă eu deși știam că țiganii nu agreează iepurele, nu știam de ce. Atunci m-a lămurit țiganca cea mai bătrână țigancă din grup, că „iepurele este
Amintiri din sufragerie by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83874_a_85199]
-
care, parcă pentru a-și merita renumele, că „numai prostul este perseverent”, nu se mulțumește decât absolvind cu licență în regulă, de la două facultăți în sus. Vă rog să mă credeți, că asemenea indivizi, sunt pacostea noastră, dacă avem cumva ghinionul să vă apară în cale și nu ați scuipat la timp în sân, ocolindu-i. La toți acești superlicențiați, aproape fără nici o excepție, veți întâlni o deficiență majoră, o deficiență care ar trebui să fie considerată ca handicap și să
Amintiri din sufragerie by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83874_a_85199]
-
mai ales pe Balamber; acesta cerceta locurile, spionând printre tufișuri, la câțiva pași de ei. Toți trei își lepădaseră veșmintele elegante și își puseseră platoșele. Băiatul dispăruse fără urmă - pesemne fusese lăsat de pază la cai. își blestemă încă o dată ghinionul. Din prima zi, de când sosise Gualfard cu ceata sa, hunii începuseră să-l trateze cu și mai multă duritate și nu-l pierdeau nici o clipă din ochi. De altfel, unde ar fi putut să se ducă? Chiar de ar fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
ajungem să dormim sub cerul gol. Utrigúr, acolo în față, ne pune să-i înghițim praful și el își ia tot ce e mai bun. Balamber nu spuse nimic, căci știa foarte bine că doar întâmplarea - într-adevăr, un mare ghinion - hotărâse ca unitatea sa să se găsească în coadă, în loc să fie în fruntea tuman-ului lui Onegesius. Doar pe la jumătatea după-amiezii, pe când coborau o pantă domoală acoperită cu iarbă, în sfârșit, lăsară pădurea în urmă. înaintea lor se întindea, întreruptă de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
Vlaszo, servitorul său panonic, ca să-l ușureze măcar în parte de armură. Nu se simți prea vinovat, de vreme ce Atila, după câte putea vedea, făcuse la fel. Sosi lângă el Odolgan, care, nervos, se lovea peste jambiere cu o biciușcă. — Ce ghinion! Să pierzi așa o bătălie! O să mai fie lumină doar câteva ore și totul o să se rezolve fără noi! exclamă cu amărăciune. Asta o fi răsplata pentru ce am făcut ieri? îi răspunse doar printr-un mormăit cu jumătate de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2230_a_3555]
-
simțea ciudat, teribil de capabil, în stare de orice. În dreapta lui se produse o mișcare. Craig nu ridică privirea, dar inima i se strânse. Cele două femei de la care se așteptase la o interceptare minimă, dădeau semne de viață. Ce ghinion blestemat! Dar acum nu mai putea exista amânare. Degetele îi atinseră misiva albă; transpirat, o împinse peste marginea cărții drept spre vârful pietroiului. Pregătise foaia cu grijă, prinzând-o cu fâșii de elastic, astfel încât nu era nevoie decât să o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85100_a_85887]
-
sorții ți-s potrivnici. Zarurile cad mereu câștigătoare. Asta ce Înseamnă? Asta Înseamnă că ți se dă iarăși „șansa“ să-ți alegi un spațiu și un timp și un trup pe care să-l animi. De fapt, această șansă e ghinion În toată legea. Un ghinion perpetuu, Înțelegi? La noi, moartea-i un fel de perpetuum mobile, Înțelegi? Odată rostogolit În viață, nu te mai poți opri. Sau, dacă te oprești, te oprești ca să intri dintr-un vehicul psihic În altul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2067_a_3392]