2,272 matches
-
vești din țara mea. Măicuța încă poate scrie, Optzeci de ani când va avea, peste un an, mă rog să fie Înconjurată de copii, nepoți și strănepoții ei, Iar eu să-i spun: ,,Măicuță, știi. . . ți-aduc în dar, doar ghiocei Câți anii tăi frumoși, ce-n taină, doar Dumnezeu i-a ocrotit, Să duci a bătrâneții haină, ușor, că prea mult ai muncit! Primit-am vești din Țara mea, prin telefon și prin scrisoare, Și dacă-i vreme bună, rea
MĂICUŢA CÂND MĂ-AŞTEAPTĂ-N PRAG de IONEL DAVIDIUC în ediţia nr. 2219 din 27 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/377312_a_378641]
-
CONFLUENȚE LITERARE ISSN 2359-7593 AFIȘARE MOBIL CATALOG DE AUTORI CĂUTARE ARTICOLE ARHIVĂ EDIȚII ARHIVĂ CLASAMENTE CLASAMENTE DE PROZĂ SELECTEAZĂ LUNAR TRIMESTRIAL SEMESTRIAL ANUAL JUBILIAR RETROSPECTIVA DE PROZĂ A SĂPTĂMÂNII RETROSPECTIVADE PROZĂA SĂPTĂMÂNII Acasa > Impact > Relatare > POVESTEA GHIOCELULUI Autor: Mihaela Alexandra Rașcu Publicat în: Ediția nr. 1518 din 26 februarie 2015 Toate Articolele Autorului Cu mult timp în urmă, pe când Soarele locuia în bună înțelegere cu Luna într-un castel din nori împreună cu zânele-anotimpuri, florile aveau chipuri și
POVESTEA GHIOCELULUI de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1518 din 26 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377276_a_378605]
-
patru turnuri ale castelului, până ce se vor liniști și își vor da seama că natura nu poate trăi fără fiecare dintre cele patru surori. Zâna Primăvara fu închisă în turnul din nord, cu tot alaiul ei de lalele, narcise, zambile, ghiocei și brândușe, Zâna Vara fu închisă în turnul de est împreună cu suita de trandafiri, margarete, maci, cârciumărese și crini, Zâna Toamna se lăsă închisă în turnul din sud împreună cu tuberozele, crizantemele și imortelele care o urmau peste tot. Când veni
POVESTEA GHIOCELULUI de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1518 din 26 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377276_a_378605]
-
ajute pe fetița asta? Să vină la mine toate florile! Strigătul Soarelui se lovi de pereții de cristal și se împrăștie până în cele mai îndepărtate colțuri. În fața stăpânului cerului și al pământului, însă, nu se ivi decât chipul drăgălaș al ghiocelului. Celelalte flori nu se arătară, cu toate că Soarele repetă chemarea încă de câteva ori. Fetița se întristă, privind micuța floare, care își clătina clopoțelul alb cu sfială. - Ia, spune-mi, de ce nu apar și celelalte flori? - S-a pornit un război
POVESTEA GHIOCELULUI de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1518 din 26 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377276_a_378605]
-
fiu ascultător și am auzit chemarea Domniei-Tale! - Vei putea tu să o convingi pe Zâna Iarna să se întoarcă în castel? Ești atât de mic! - Pot să încerc, Mărite! Soarele reuși cu greu să se ridice din pat și dărui ghiocelului o sticluță strălucitoare. - Aici se află o rază fermecată. Să o folosești numai la nevoie! Acum, plecați! Sunt atât de obosit! Să te întorci cu izbândă! Ghiocelul strânse sticluța între frunze și se pregăti de drum. Fetița îl puse în
POVESTEA GHIOCELULUI de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1518 din 26 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377276_a_378605]
-
încerc, Mărite! Soarele reuși cu greu să se ridice din pat și dărui ghiocelului o sticluță strălucitoare. - Aici se află o rază fermecată. Să o folosești numai la nevoie! Acum, plecați! Sunt atât de obosit! Să te întorci cu izbândă! Ghiocelul strânse sticluța între frunze și se pregăti de drum. Fetița îl puse în buzunar și, călare pe vulpea argintie, porniră pe urmele Zânei Iarna. Nu trebuiră să caute prea mult. Zâna își făcea de cap în voie, dansând dezlănțuită pe
POVESTEA GHIOCELULUI de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1518 din 26 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377276_a_378605]
-
și se pregăti de drum. Fetița îl puse în buzunar și, călare pe vulpea argintie, porniră pe urmele Zânei Iarna. Nu trebuiră să caute prea mult. Zâna își făcea de cap în voie, dansând dezlănțuită pe câmpiile înțepenite de ger. Ghiocelul o strigă cu glasul lui mic. - Zână! Preabună zână! Am o vorbă pentru tine! - Cine îndrăznește să mă strige? Un val gros de zăpadă se așternu peste petalele albe și subțiri, înghițind cu totul micuța floare. Ghiocelul scoase sticluța dăruită
POVESTEA GHIOCELULUI de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1518 din 26 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377276_a_378605]
-
înțepenite de ger. Ghiocelul o strigă cu glasul lui mic. - Zână! Preabună zână! Am o vorbă pentru tine! - Cine îndrăznește să mă strige? Un val gros de zăpadă se așternu peste petalele albe și subțiri, înghițind cu totul micuța floare. Ghiocelul scoase sticluța dăruită de Soare și o deschise. Raza magică se ridică imediat și topi totul în jurul florii care,găsind putere în tulpina sa, se scutură bine, scoțându-și capul cutezător. - Eu sunt, Ghiocel! Am venit să îți prezint omagiile
POVESTEA GHIOCELULUI de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1518 din 26 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377276_a_378605]
-
subțiri, înghițind cu totul micuța floare. Ghiocelul scoase sticluța dăruită de Soare și o deschise. Raza magică se ridică imediat și topi totul în jurul florii care,găsind putere în tulpina sa, se scutură bine, scoțându-și capul cutezător. - Eu sunt, Ghiocel! Am venit să îți prezint omagiile mele și să te rog să te întorci cu mine la castelul din nori, pentru a opri războiul zânelor! - Ha! Nu mai spune! De ce crezi că aș veni cu tine, așa, pur și simplu
POVESTEA GHIOCELULUI de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1518 din 26 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377276_a_378605]
-
noi vom muri de foame. Nu cred că ești o zână rea! Zânele sunt bune, trebuie să fie bune! - Toată lumea va muri de foame, bombăni și vulpea argintie. Nu va mai rămâne nimic de mâncare pe un astfel de frig! Ghiocelul se urcă pe trena lungă a rochiei de zăpadă și, ajungând în dreptul ochilor de gheață, făcu o plecăciune elegantă: - Toată viața mea am să te slujesc pe tine! Am să aștept cuminte poruncile tale și am să le împlinesc cât
POVESTEA GHIOCELULUI de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1518 din 26 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377276_a_378605]
-
împlinesc cât zece flori la un loc! Iar când vei dori să te retragi, am să sun din clopoțelul meu, ca să știe toată lumea că Zâna Iarna va pleca să se odihnească, așa încât nimeni nu va îndrăzni să te deranjeze! Promisiunea ghiocelului o mulțumi pe Zâna Iarna. Suflă un vânt puternic pentru a o purta pe Miruna acasă lângă mama și surioara ei, altul pentru a trimite vulpea argintie să păzească în continuare treptele care duc spre cer, iar ea, împreună cu bravul
POVESTEA GHIOCELULUI de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1518 din 26 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377276_a_378605]
-
o mulțumi pe Zâna Iarna. Suflă un vânt puternic pentru a o purta pe Miruna acasă lângă mama și surioara ei, altul pentru a trimite vulpea argintie să păzească în continuare treptele care duc spre cer, iar ea, împreună cu bravul Ghiocel, se întoarseră în castel. Soarele se înzdrăveni pe loc, adună toate zânele și le liniști, după care, îl ridică pe Ghiocel la rang de cavaler. Doar Luna rămase în partea ei de castel, mulțumită să stăpânească noaptea și nedorind să
POVESTEA GHIOCELULUI de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1518 din 26 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377276_a_378605]
-
altul pentru a trimite vulpea argintie să păzească în continuare treptele care duc spre cer, iar ea, împreună cu bravul Ghiocel, se întoarseră în castel. Soarele se înzdrăveni pe loc, adună toate zânele și le liniști, după care, îl ridică pe Ghiocel la rang de cavaler. Doar Luna rămase în partea ei de castel, mulțumită să stăpânească noaptea și nedorind să mai împartă domnia cu Soarele. Mama Mirunei se însănătoși, surioara ei încetă să plângă, iar de atunci, de fiecare dată când
POVESTEA GHIOCELULUI de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1518 din 26 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377276_a_378605]
-
cavaler. Doar Luna rămase în partea ei de castel, mulțumită să stăpânească noaptea și nedorind să mai împartă domnia cu Soarele. Mama Mirunei se însănătoși, surioara ei încetă să plângă, iar de atunci, de fiecare dată când întâlnea câte un ghiocel, sora cea mare îi șoptea celei mici: - Iată, Ghiocel anunță că Zâna Iarna se retrage la odihnă și nimeni nu are voie să o deranjeze timp de un an! Referință Bibliografică: POVESTEA GHIOCELULUI / Mihaela Alexandra Rașcu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593
POVESTEA GHIOCELULUI de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1518 din 26 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377276_a_378605]
-
mulțumită să stăpânească noaptea și nedorind să mai împartă domnia cu Soarele. Mama Mirunei se însănătoși, surioara ei încetă să plângă, iar de atunci, de fiecare dată când întâlnea câte un ghiocel, sora cea mare îi șoptea celei mici: - Iată, Ghiocel anunță că Zâna Iarna se retrage la odihnă și nimeni nu are voie să o deranjeze timp de un an! Referință Bibliografică: POVESTEA GHIOCELULUI / Mihaela Alexandra Rașcu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1518, Anul V, 26 februarie 2015. Drepturi
POVESTEA GHIOCELULUI de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1518 din 26 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377276_a_378605]
-
de fiecare dată când întâlnea câte un ghiocel, sora cea mare îi șoptea celei mici: - Iată, Ghiocel anunță că Zâna Iarna se retrage la odihnă și nimeni nu are voie să o deranjeze timp de un an! Referință Bibliografică: POVESTEA GHIOCELULUI / Mihaela Alexandra Rașcu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1518, Anul V, 26 februarie 2015. Drepturi de Autor: Copyright © 2015 Mihaela Alexandra Rașcu : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală sau parțială a articolului publicat este permisă numai cu acordul autorului. Abonare
POVESTEA GHIOCELULUI de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1518 din 26 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377276_a_378605]
-
Mugurel Pușcaș Publicat în: Ediția nr. 1661 din 19 iulie 2015 Toate Articolele Autorului Iubito... Vino iar înspre-nceputuri... Să retrăim ai netrăirii zori - Imaculate orizonturi albe Să-mprăștie ai neputinței nori. Iubito... Să-ncolțim din nou sub ploaie... Doi ghiocei albi, firavi, exilați Pe-o insulă a nemuririi noastre, Îndrăgostiți, pereni, necugetați. Renaște-vom feriți, sorbind lumină Din cupe pline cu amor nestins Trăind dual, frumos, gustând din tihnă... Doi Zei în al iubirii paradis. Iubito... Vino iar înspre-nceputuri
VINO de MUGUREL PUŞCAŞ în ediţia nr. 1661 din 19 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/377376_a_378705]
-
brațe Primăvara, din voință... Timp sordid, imaterial, rătăcit-am fără sens Ca un urs polar prin ghețuri, căutând să se oprească Pe un bloc solid să-l țină, în ocean arctic, imens Istovit, cedează sorții, liniștea să și-o găsească... Ghiocel plăpând, ce zace sub zăpezi însingurate Așteptând unica rază, ce să-i dezvelească cerul Mângâierea de lumină, prin petale tremurate Să absoarbă tot din Tine, veșnicii și efemerul Tainele Divinității, înălțarea prin iubire Viață nouă naști-n mine și erupe
PRIMĂVARĂ SPULBERATĂ de ANTONELA STOICA în ediţia nr. 2241 din 18 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/377406_a_378735]
-
dor Și stele de argint pe ale mele pleoape, Hlamidă de speranță și fior! Troiene fă, din sărutări de noapte Și învelește-mi somnul când afară, Zăpezile ne-ngroapă disperate, Noi să dormim până la primăvară! De ne-om trezi cu ghiocei în plete, Să nu ne pară rău că am trăit Făcând din bucurie minarete Ca viforul din noi să ia sfârșit! Referință Bibliografică: Iarnă în doi / Angelina Nădejde : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 1459, Anul IV, 29 decembrie 2014
IARNĂ ÎN DOI de ANGELINA NĂDEJDE în ediţia nr. 1459 din 29 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/377466_a_378795]
-
acoperișul casei bătrânești tot roșu, din cuibul de pe horn... XXX. HAIKU, de Valeria Iacob Tamâș, publicat în Ediția nr. 1118 din 22 ianuarie 2014. doar umbrele copacilor trec drumul toate tristețile înfășurând pe fus - ochii în lacrimi poveste de iarnă - ghiocelul asculta din olcuța de lut soare de iarnă - tot aurul lumii se mută în țurțuri gardul șubred - nepăsătoare zorelele îl urca până în vârf noapte la stana - fluierul bunicului cântând pentru nimeni ... Citește mai mult stradă pustie -doar umbrele copacilortrec drumultoate
VALERIA IACOB TAMAŞ [Corola-blog/BlogPost/377416_a_378745]
-
spre Tine În genunchi pe la icoane, ea rostește-o rugăciune. Să o mângâi când prin casă e săraca, singurică, Și la geam să îi trimiți de vei vrea...o rândunică. Iar pe-aripi de primăvară să-i trimiți măicuței mele, Ghiocei plâpânzi ca ea, toporași și tufănele. Doamne, tânără măicuța a ales să fie mamă, Și acum, de stăm alaturi, noi părem a fi de-o seamă... Încă-i tânără măicuța, și frumoasă...și, de-ai vrea, Doamne-ți cer încă
RUGĂ PENTRU MAMA de GABRIELA MUNTEANU în ediţia nr. 2258 din 07 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/377580_a_378909]
-
vin la cuiburi reci, cu speranțe verzi în cioc Mi-aș dori să stea pe loc, Tu te faci că nu le vezi... Din mesteceni lăcrimând, sevă nouă peste iarbă, Muguri în zăpezi să fiarbă, să răsară flori de gând... Ghiocei se străduiesc să străpungă iar asfaltul Inimii zvâcnind în altul...de iubire prevestesc... Știu că ești și știi că sunt...prin parfumul din petale Toate dorurile tale mi le-nchini pân' la pământ... Să erupă-n noi un gheizer, un
DACĂ NU VEI APĂREA de ANTONELA STOICA în ediţia nr. 2258 din 07 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/377602_a_378931]
-
adânci, Fără drept de apel într-un jalnic sobor Cu-asfințituri ce plâng peste suflete stânci. Când voi ști că din scrum nu pot cerne scântei Doar iluzii în ploi și nefaste izbânzi, Că din piatră și lut nu răsar ghiocei Și nici iarbă de leac pentru ochii flămânzi. Când voi vrea să-nteleg că speranțele sunt Doar lumini ce se-aprind când căderile dor, Voi afla în sfârșit că-nălțările mint Și-n arene pustii nu pot fi matador. Învăța-voi
IMPLACABIL SOROC de ANGELINA NĂDEJDE în ediţia nr. 2221 din 29 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/377610_a_378939]
-
Acasa > Poezie > Amprente > GHIOCELUL Autor: Aurel Lucian Chira Publicat în: Ediția nr. 1890 din 04 martie 2016 Toate Articolele Autorului GHIOCELUL Un ghiocel plăpând, cu trei albe petale, Ce-a găurit o frunză putrezită de stejar, Pe când voiam să-l rup, mă implora cu
GHIOCELUL de AUREL LUCIAN CHIRA în ediţia nr. 1890 din 04 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/377656_a_378985]
-
Acasa > Poezie > Amprente > GHIOCELUL Autor: Aurel Lucian Chira Publicat în: Ediția nr. 1890 din 04 martie 2016 Toate Articolele Autorului GHIOCELUL Un ghiocel plăpând, cu trei albe petale, Ce-a găurit o frunză putrezită de stejar, Pe când voiam să-l rup, mă implora cu jale, C-o voce tremurândă, de foșnet de frunzar : -« Te rog să nu mă rupi și îți
GHIOCELUL de AUREL LUCIAN CHIRA în ediţia nr. 1890 din 04 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/377656_a_378985]