1,781 matches
-
deschis-o larg. Bărbatul care mi s-a înfățișat era vărul meu James. James zâmbea, cu acel surâs prostesc, autosatisfăcut, pe care-l arbora uneori. Ținea în mână o valiză. În spatele lui, îi vedeam automobilul Bentley, parcat lângă Wolkswagenul lui Gilbert. — James! Ce naiba cauți aici? — Ai uitat? Mâine e duminica Rusaliilor. M-ai invitat. — Te-ai invitat singur. Și, bineînțeles, am uitat. — Vrei să plec? — Nu... nu... intră... doar pentru un moment. Mă simțeam fâstâcit, exasperat, profund tulburat. Vărul meu James
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
Nu-i nevoie să înnoptez aici, am trecut pe lângă un hotel foarte frumos, la vreo două mile depărtare. Nu te simți bine, Charles? — Intră în bucătărie. Din cauza luminii ciudate de afară, bucătăria era destul de întunecată. Când am intrat din hol, Gilbert și Titus tocmai veneau de pe pajiște, proiectați pe straniile fulgere mute, care păreau să semnalizeze în spatele lor. Prezentările erau inevitabile. — A, bună! Vi-l prezint pe vărul meu care tocmai a picat din senin. Gilbert Opian. Și acesta e un
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
Când am intrat din hol, Gilbert și Titus tocmai veneau de pe pajiște, proiectați pe straniile fulgere mute, care păreau să semnalizeze în spatele lor. Prezentările erau inevitabile. — A, bună! Vi-l prezint pe vărul meu care tocmai a picat din senin. Gilbert Opian. Și acesta e un tânăr prieten al meu, Titus. Nu mai e nimeni altcineva aici, suntem în număr complet. În timp ce-am rostit aceste cuvinte, mi-am dus ca din întâmplare degetul la buze. Speram că nu era
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
tu de el, nu-ți amintești? Ah, da... O băutură, James? înainte să pleci. — Mulțumesc, orice. Vinul ăsta alb care-i deschis. — Noi îl bem cu suc de coacăze, interveni Titus. — Sunteți văr dinspre mamă sau dinspre tată, se interesă Gilbert, care ținea întotdeauna la precizia amănuntelor. — Tații noștri au fost frați. — Charles pretindea că n-are nici un fel de familie. E așa de secretos. Gilbert, rotindu-și ochii, plin de afabilitate, turnă patru pahare de vin. Slăbise de atâta cățărat
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
cu suc de coacăze, interveni Titus. — Sunteți văr dinspre mamă sau dinspre tată, se interesă Gilbert, care ținea întotdeauna la precizia amănuntelor. — Tații noștri au fost frați. — Charles pretindea că n-are nici un fel de familie. E așa de secretos. Gilbert, rotindu-și ochii, plin de afabilitate, turnă patru pahare de vin. Slăbise de atâta cățărat pe stânci, acum că avea pantofi cu tălpi de cauciuc. Arăta mai tânăr și mai relaxat. Titus adăugă câte un strop de suc de coacăze
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
îmi spuneam: „O s-o iau pe Hartley la Londra. Casa asta este, într-un fel, blestemată“. Am stat un timp în hol. Simțeam nevoia să fiu singur. Am pus paharul lui James pe scară. Auzeam glasurile scăzute, conspirative, ale lui Gilbert și Titus, discutând în bucătărie. Mâine voi sta de vorbă cu Titus. Titus cu mine și cu Hartley vom pleca împreună, singuri, într-un alt loc. Fapta mea, voința mea vor crea o nouă familie. Am auzit un ușor zgomot
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
puțin înainte Bentley-ul lui James. — Peregrine, îmi pare teribil de rău, nu poți rămâne aici, nu sunt paturi și... — Ia spune, pot măcar să intru? Și a intrat. Glasul puternic al lui Peregrine i-a alertat pe conspiratorii din bucătărie. — Peregrine! — Gilbert! Ce surpriză plăcută! Charles, pot să dorm în patul lui Gilbert. — Asta s-o crezi tu! Eu îmi apăr sofaua. — Gilbert, prezintă-mă fermecătorului tău prieten. — E Titus Fitch. Și nu-i proprietatea mea. — Bună, Titus. Eu sunt Peregrine Arbellow
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
nu poți rămâne aici, nu sunt paturi și... — Ia spune, pot măcar să intru? Și a intrat. Glasul puternic al lui Peregrine i-a alertat pe conspiratorii din bucătărie. — Peregrine! — Gilbert! Ce surpriză plăcută! Charles, pot să dorm în patul lui Gilbert. — Asta s-o crezi tu! Eu îmi apăr sofaua. — Gilbert, prezintă-mă fermecătorului tău prieten. — E Titus Fitch. Și nu-i proprietatea mea. — Bună, Titus. Eu sunt Peregrine Arbellow. Gilbert, fii bun și dă-mi o băutură. — O.K., numai
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
pot măcar să intru? Și a intrat. Glasul puternic al lui Peregrine i-a alertat pe conspiratorii din bucătărie. — Peregrine! — Gilbert! Ce surpriză plăcută! Charles, pot să dorm în patul lui Gilbert. — Asta s-o crezi tu! Eu îmi apăr sofaua. — Gilbert, prezintă-mă fermecătorului tău prieten. — E Titus Fitch. Și nu-i proprietatea mea. — Bună, Titus. Eu sunt Peregrine Arbellow. Gilbert, fii bun și dă-mi o băutură. — O.K., numai că aici nu se găsește decât vin și sherry. Știi
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
Ce surpriză plăcută! Charles, pot să dorm în patul lui Gilbert. — Asta s-o crezi tu! Eu îmi apăr sofaua. — Gilbert, prezintă-mă fermecătorului tău prieten. — E Titus Fitch. Și nu-i proprietatea mea. — Bună, Titus. Eu sunt Peregrine Arbellow. Gilbert, fii bun și dă-mi o băutură. — O.K., numai că aici nu se găsește decât vin și sherry. Știi doar că Charles e împotriva băuturilor alcoolice. — Oh, fir-ar al dracului, am uitat, trebuia să fi adus o sticlă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
rău că a trebuit să mă întorc, Charles, dar hotelul Haven nu are nici o cameră liberă, și m-am întrebat... — Presupun că ăsta-i locul unde voia să mă expedieze pe mine, zise Peregrine. — Hai să intrăm în bucătărie, propuse Gilbert. Gilbert intră primul, urmat de Titus, apoi de Perry, apoi de James. Eu am rămas locului un moment, după care am luat paharul de pe scară și i-am urmat. — Eu sunt Peregrine Arbellow. — Cred că am auzit de dumneata, zise
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
că a trebuit să mă întorc, Charles, dar hotelul Haven nu are nici o cameră liberă, și m-am întrebat... — Presupun că ăsta-i locul unde voia să mă expedieze pe mine, zise Peregrine. — Hai să intrăm în bucătărie, propuse Gilbert. Gilbert intră primul, urmat de Titus, apoi de Perry, apoi de James. Eu am rămas locului un moment, după care am luat paharul de pe scară și i-am urmat. — Eu sunt Peregrine Arbellow. — Cred că am auzit de dumneata, zise James
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
luat paharul de pe scară și i-am urmat. — Eu sunt Peregrine Arbellow. — Cred că am auzit de dumneata, zise James. Nu mai spune, dragă! — Vărul meu, generalul Arrowby, am urmat eu prezentările. — Nu ne-ai spus că-i general, sări Gilbert. — Nici n-am știut măcar că ai un văr, spuse Peregrine, îmi pare bine, domnule. L-am tras pe James de mâneca hainei lui albe, imaculate și l-am scos în hol. — Ascultă-mă, nu poți rămâne aici, ți-aș sugera
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
Hartley. — Care om? — Omul cu care erai când am apărut pe scări. — Vărul meu James. — Ah, da... fiul mătușii Estelle. Această neașteptată exhibiție de memorie mi-a provocat un șoc. De jos, din bucătărie, răzbătea un murmur vioi de glasuri. Gilbert și Titus, pe care apariția lui Hartley îi dezlegase de orice necesitate de a fi discreți, le povesteau, fără îndoială, lui James și lui Peregrine tot ce știau și încă ceva în plus. Am gemut, continuând să-mi țin fața
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
îndoială, lui James și lui Peregrine tot ce știau și încă ceva în plus. Am gemut, continuând să-mi țin fața în mâini. În acea noapte am dormit cu toții în felul următor: eu în dormitorul meu, Hartley în camera interioară, Gilbert pe sofa, Peregrine pe pernele din bibliotecă, James pe două scaune în cămăruța roșie, iar Titus afară, pe pajiște. Era o noapte foarte caldă, dar furtuna nu a izbucnit. A doua zi dimineața, musafirii mei se lăfăiau într-o atmosferă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
și a emis câteva ipoteze istorice, a înotat coborând pe treptele turnului (uitasem să fixez o funie, dar fluxul era înalt). Peregrine, o halcă mare de carne albă, s-a întins la soare pe iarbă, și s-a ars îngrozitor. Gilbert a plecat cu mașina în oraș și s-a întors cu cantități industriale de provizii alimentare și cu câteva sticle de whisky, pe care le-a trecut în contul meu de la prăvălie. Mai târziu, James s-a dus și el
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
un aparat de radio cu tranzistori, dar i-am cerut să-l ferească din calea mea. James a inițiat un plan general de a ne duce în grup la hotelul Raven pentru a urmări un meci la televizor, numai că Gilbert, care a trebuit să bată din nou drumul până la prăvălie după o loțiune împotriva arsurilor, pentru Peregrine, a adus vestea că rețeaua locală de televiziune se defectase. Gilbert și Titus, dorind să găsească recruți pentru corul lor, au avut succes
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
la hotelul Raven pentru a urmări un meci la televizor, numai că Gilbert, care a trebuit să bată din nou drumul până la prăvălie după o loțiune împotriva arsurilor, pentru Peregrine, a adus vestea că rețeaua locală de televiziune se defectase. Gilbert și Titus, dorind să găsească recruți pentru corul lor, au avut succes cu Perry, care avea o voce de bas aspră și hârâită, dar au dat greș cu James, care era total afon. Cu o seară înainte, reușisem să-i
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
recruți pentru corul lor, au avut succes cu Perry, care avea o voce de bas aspră și hârâită, dar au dat greș cu James, care era total afon. Cu o seară înainte, reușisem să-i avertizez pe Titus și pe Gilbert să nu-i sufle o vorbă lui Peregrine despre vizita Rosinei. Și bine făcusem, pentru că dimineața n-am mai fost capabil de vreun gând rațional. Aveam senzația că-mi plesnise ceva în cap, o tumoare la creier care crăpase sau
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
am apropiat de casă, m-a întrebat: — Ce ai de gând să faci? În ce privință? — În privința ei. — Nu știu. Când pleci? — Pot s\ rămân până mâine? — În regulă. Am intrat în bucătărie și am luat automat platoul pe care Gilbert îl pregătise pentru Hartley. Am urcat scările, am descuiat ușa, am intrat și, ca de obicei, am așezat tava pe masă. Hartley plângea și nu mi-a adresat un cuvânt. — Oh, Hartley, nu mă distruge cu jalea asta a ta
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
m-am ridicat, am atins-o ușor pe umăr, și am ieșit din încăpere. Nu rămâneam niciodată în timp ce mânca. Am încuiat ușa în urma mea. Când m-am întors în bucătărie, i-am găsit pe toți patru în jurul mesei, pe care Gilbert aranjase un prânz alcătuit din șuncă, limbă, salată verde, cartofi noi și ouă tari pentru James. Pierdusem orice interes față de mâncarea lor, ba chiar și față de a mea. Două sticle deschise, cu vin alb, se răceau în chiuvetă, sub apa
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
o felie de șuncă. Continuați-vă masa. Eu mă duc să mănânc afară. N-o șterge, vrem să-ți vorbim, mi se adresă Peregrine. — Ei bine, eu nu vreau să stau de vorbă cu voi. — Vrem să te ajutăm, interveni Gilbert. — Du-te-n... — Te rog, rămâi un minut, se amestecă și James. Titus dorește să-ți spună ceva. Nu-i așa, Titus? Titus, cu obrajii ca para focului, bolborosi fără să se uite la mine: — Cred că ar trebui să
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
putea ajuta să procedezi într-un mod rațional. Trebuie să-ți dai seama că ai nevoie de ajutor, ai mare nevoie. — Am mare nevoie de un șofer. Și de nimic altceva. — Ai nevoie de sprijin. Eu sunt singura ta rugă. Gilbert și Peregrine îți sunt prieteni apropiați. — Nu-mi sunt. — Titus te consideră drept tatăl lui. — S-ar zice că ați discutat pe îndelete despre mine... — Nu te înfuria, Charles, îmi tăie vorba Peregrine. Nu ne-am așteptat să picăm în
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
absolut imprudentă după părerea mea - ca să pleci cu ea, am dori cu toții să te ajutăm cât ne stă în putință. Așa e, nu? — Da, întări Peregrine. Cred că, din unele puncte de vedere, sunt de acord cu Charles, spuse și Gilbert. — De pildă, unde ai s-o duci? Trebuie să ții seama de unele amănunte. Ce va face întreaga zi? — Numai întrebarea asta, interveni Peregrine, și e de ajuns să-l facă pe om să renunțe la căsătorie. — Charles, te rog
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
care ușa se va închide în spatele acestei perechi de soți, Ben va proceda cum va crede el de cuviință. James nu mi-a repetat cererea de a-i da voie să discute cu Hartley. Oricum, ar fi fost prea târziu. Gilbert a introdus scrisoarea în cutia poștală a bungalovului Nibletts pe la ora zece din acea seară. Am mai petrecut puțin timp cu Hartley. A fost foarte ciudat. I-am spus că a doua zi urma să plece acasă. A dat din
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]