2,232 matches
-
Este condamnat la muncă silnică pe viață. Lotul, din care făcea parte, era alcătuit din 70 de inculpați, dintre care patru sunt condamnați la moarte și executați. În același an, la mijlocul lui iulie, au fost arestați fiul, Mircea Tarcea, și ginerele părintelui, Amos Mihăilă, ambii foști deținuți politici În anii 1948-1950. După 16 luni de anchete dintre cele mai Înspăimântătoare ale securiștilor din Deva, cei doi cumnați sunt implicați Într-un nou proces politic pentru „crimă de uneltire la ordinea socială
Zborul unui Înger Înapoi, la cer by Mihai Stere Derdena () [Corola-publishinghouse/Imaginative/865_a_1495]
-
de poloist; cum se mai Înșela lumea! Nu doar pentru că l-ar fi putut crede cine știe ce campion de Înot ori salvamar, ci și pentru că putea fi luat, doar văzîndu-l cum trecea pe stradă, venind de la catedră, de către unii părinți, drept ginerele potrivit. Soțul așteptat, Își puteau zice și destule femei nemăritate, care, poate prea pretențioase, nu aflaseră Încă bărbatul dorit. Nu mai era Thomas chiar un Romeo, dar nici ele nu mai erau Juliete de mult; de la o vîrstă, exigențele scădeau
După Sodoma by Alexandru Ecovoiu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/869_a_1561]
-
Se rușina de gândul urât ce-i trecuse prin minte. - Să vă așteptăm? Vreți să... Wow! Sunteți nebuni și voi! Mai nebuni ca noi... Ce frumoooos! Cum să nu? Facem o nuntă mare, mare, mare, cu două mirese și doi gineri... - Da, ar fi frumos, dar... să avem răbdare. Pe mine nu m-a cerut Tinu... Visez și eu, că... m-am cam obișnuit să visez doar... - Trebuie să ai încredere, draga mea. Speranța, știi și tu, moare ultima... Dumnezeu este
TAINICELE CĂRĂRI ALE IUBIRII by Marian Malciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91752_a_92809]
-
Da.- Și eu cam sufăr de inimă, mărturisi Simion. Ce simți? Aglae se răsti la bătrân, aducând totuși batista udă lui Stănică: - Fugi de-acolo cu boala ta de inimă. Iar începi cu prostiile.Dar tu, se adresă ea ipoteticului ginere, de unde până unde, că nu te-am mai auzit? - Sunt grav bolnav. Doctorii nu-mi dau mult de trăit. Am ascuns boala, ca să nu amărăsc pe Olimpia, să nu-i dezvălui viitorul întunecat. Am fost nobil, dumneavoastră nu m-ați
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
nici o mobilă. Olimpia de o parte și Stănică pe de alta începură să jefuiască amabil pe Aglae, Simion și Aurica, lingușindu-i și sîcîindu-i. Stănică pretinse că nu poate înțelege un cămin fără un document cât de neînsemnat că era ginerele unui artist așa de mare ca Simion. Îi "smulse" câteva tablouri, pe care apoi le aruncă în pod, cerând însă cele trebuitoare mobilării unei săli vrednice de aceste comori. Aglae le dădu tot ce putu. Soții Rațiu, nepăsători acum de
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
Cum? Averea părinților mei să cadă, din cauza unui frate nebun, în mâinile unei venetice? Lege e asta? - Stai, iubită mamă, stai, zise teatral și cu gesticulație studiată Stănică. Așa ar fi dacă n-am fi și noi pe aici. Dar ginerele dumitale ce face? Aleargă, săracul, câteodată fără un ban în buzunar (căci dumneata nu-l întrebi dacă are sau nu), aleargă, studiază, combină. Ce, crezi că eu stau cu mâinile în sîn? Doar sunt direct interesat la parte. Costache al
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
capul. Astea sunt escrocherii de-ale lui Iorgu, G. Călinescu care-și închipuie că ar putea să dea o lovitură, și cu câteva chirii să devină proprietar. Să vrea să facă asta moș Costache, și dumneata, ca tânăr cinstit, viitor ginere, sa-i spui: Nu, moșule. În timpul vorbirii, Stănică, zărind ceva în buzunarul lui Felix, vârâse mîna: - Ia te uită, pezevenghiul! El ți-a dat astea? Astea-s țigăride contrabandă, eu i-am făcut afacerea. Și Stănică vîrî una în gură
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
Atins, studentul îi aminti că cheltuise câțiva franci cu trăsura, ceea ce era adevărat, fiindcă Stănică spusese că n-are bani și că Aglae va plăti pe dată ce i se va cere. Aglae, însă, deveni neîncrezătoare. - Curios, zise ea, mie ginerele meu mi-a spus că s-a plătittot. Am să-l întreb și, dacă n-a plătit, cu plăcere. Vexat, Weissmann plecă fără să mai insiste. Felix, căruia îi povesti aceste lucruri, fu atât de rușinat, încît recurse la o
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
deget, când auzi glasul lui Stănică. Acesta se afla acum alături și cuvânta lui moș Costache: - Pe onoarea mea, l-a lăsat ca pe un câine. N-are nicicămăși pe el. Îmi crapă obrazul de rușine, fiindcă, ce vrei, sunt ginere. M-am întîlnit cu un intern. Măcar dumneata, ca cumnat, ai putea să-i trimiți, acolo, o sută de lei, să speli rușinea familiei. Eu ce-am putut am dat. Dă-mi-i mie, că trec eu pe acolo. Felix
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
destăinui. Moș Costache zicea așa: azi, banii sunt instabili, și mai ales tinerii nu pot să-i țină. Un bărbat, când ia o fată, e mulțumit să capete zestre o casă cu de toate. Casa nu ți-o poate cheltui ginerele. I-ar fi dat el casă Otiliei, din câte avusese, însă nu erau potrivite cu nevoile ei. Acum o să-i facă una aici, pe locul grădinii, dar cu socoteală mare. Aici în Antim nu prea sunt prăvălii, încît dacă ai
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
Tată-său vrea să dea așa pahar de cristal în mâinile unui tânăr curat la suflet și la trup, cum ești dumneata, de pildă. Are avere, domnule (știu că dumneata ești idealist!), însă-ți spun, are avere. Nu pretinde de la ginere nici o meserie; îi ține pe amândoi tinerii ca pe niște cănărași în colivie. Oh, Doamne, fă-mă iar tînăr! Văru-meu are moșie, îl știe Pascalopol, moară mare mecanică, la Obor, e senator, e putred, dă-l dracului. Eu ți-aș
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
aș spune: să moară sănătoasă. Dar e delicioasă, în felul ei, bineînțeles, cum tu ești în felul tău. Și e o alianță minunată pentru un viitor doctor. Tată-său le dă tot ce trebuie, casă, întreținere, avere și așteaptă pe ginere să-și facă în liniște cariera. Pentru Felix e minunat. Ce crezi, că numai mâncare trebuie unui viitor doctor? Trebuie relații, dragă, trăsură la scară, ca să epateze clienții. Viitorul lui Felix e în mâinile tale, fiindcă numai tu ai autoritate
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
pe foaia de titlu corect: 1992), p. 184-185. De la romanul liric, Călinescu a trecut la romanul obiectiv, de tipologie, balzacian, cu Enigma Otiliei (1938), unde idila între Otilia Mărculescu și Felix Sima, student medicinist, cedează locul intrigilor avocatului Stănică Rațiu, ginerele Aglaei Tulea, pentru dobândirea moștenirii rentierului Costache Giurgiuveanu, tutorele Otiliei. Cu acest roman, C. realizează romanul citadin cu cea mai bogată galerie de caractere din literatura română. Costache Giurgiuveanu este avarul afectuos față de pupila sa, incapabil de a face ceva
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
moștenirii rentierului Costache Giurgiuveanu, tutorele Otiliei. Cu acest roman, C. realizează romanul citadin cu cea mai bogată galerie de caractere din literatura română. Costache Giurgiuveanu este avarul afectuos față de pupila sa, incapabil de a face ceva pentru ea. Stănică Rațiu, ginerele Aglaiei Tulea, e arivistul intrepid, decis să se îmbogățească printr-o lovitură (smulge banii lui Costache, pricinuindu-i astfel un atac de apoplexie). Felix e tânărul îndrăgostit labil, ezitând să ia o decizie fermă, Leonida Pascalopol, bărbatul matur, generos și
Enigma Otiliei by George Călinescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295569_a_296898]
-
talpa pantofilor albi și moi, rugînd-o pe Lina să nu uite ca la intrarea în biserică să-și târască piciorul de prag. De afară se auzeau lăutarii, toată curtea se umpluse de oameni, maică-sa o chema să-și întîmpine ginerele, și fata nu mai avu timp să se privească în oglindă. Cârciumarul i se păruse urât și bătrân. Avea o față negricioasă, și gâtul îi înțepenise în strânsoarea gulerului cămășii. Stere își potrivea părul lins pe frunte și șușuia cu
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
și golani din cartier, glumind cu niște cârlane de fete. Nuntașii au pldcat în trăsuri împodobite cu panglici albe, încrețite, petrecuți de cântecele lăutarilor. În față ședeau mireasa cu nașul și cu soacra, după ei veneau Roșioară, nevasta brutarului și ginerele, apoi ceilalți mai în urmă. Caii gătiți tropăiau veseli. Biserica era tocmai în Grivița. Au străbătut mahalalele vecine, ocolind străzile neumblate, și când s-au dat jos, pe treptele de piatră, și-au potrivit hainele și-au intrat. Lina, în
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
aștepta răspunsurile dascălilor ascunși în umbra stranelor și arunca lanțul cădelniței spre mulțime. Fierul suna limpede ca niște clopote mici, totul era numai un fum parfumat. O voce de bărbat cânta alături, se auzea tușea seacă a lui Grigore, și ginerele văzu verigile și cununiile în față, pe o pernă de catifea roșie. Se închinară bătând semnul rar, cuprinși de evlavie. Pe urmă simțiră amândoi, și femeia și mirele ei, cercurile de fier pe frunțile încinse. Schimbară inelele de aur și
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
a da ascultare bărbatului și la bine și la rău, și câte altele o mulțime, că era citit și cu drag de meserie. La sfârșit, au jucat Isaiia dănțuiește, părintele în cap, blagoslovind, după el mireasa, cu ochii în pământ, ginerele, spăsit și pătruns, brutarul ferind luminările, nașa, socrii mândri, Aglaia și Grigore lăcrimând. Au ieșit apoi la trăsuri, înghesuiți de curioși. Răsuflară. Afară ardea soarele și boarea primăverii le răcori obrajii. Stere se apropie de Lina. - Ți-e frică? o
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
și dolofani, ofițeri cu șepci și decorații, țărani în cămăși lungi, cu chimire, precupeți mândri, ceferiști și tramvaiști. Caii băteau nerăbdători din copite pe pietre. Intrară. Întâi nașul, care cunoștea pe neamț, nașa, ajutînd-o pe Lina să urce scările, și ginerele. Fotograful îi pofti pe scaune. Era străin, se vedea bine, abia înțelegeau ce spune, că vorbea repede și peltic. Se învîrtea în jurul brutarului, scoțând teancuri de poze, unele peste altele, să i le arate ca probă. - Sepia, trei sferturi, negru
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
să-i spună de unde să târguiască niște țuică de-i plăcea lui, la damigene. Se întuneca, și mesenii începură să se așeze. Lăutarii se traseră mai într-o parte. Mireasa se așeză în capătul mesei, cu nașul, socrii mari cu ginerele. Iar se întristase și ofta din când în când. Avea ochii posomoriți și arunca privirile peste uluci, unde-l bănuia pe Nicolae. Curtea meșterului mirosea a flori de vișin și vântul răsucea fețele de masă și se pierdea peste străzile
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
Oaspeții nu se încurcau. Ciuguleau măslinele puse dinainte, ceapa tăiată felii, înotînd în oțet, mușcau din pâinea coaptă bine și înfulecau brânza albă și grasă. Mâncare era, slavă Domnului! Rudele dogarului se ridicau, cinsteau în sănătatea nașului, a miresei, a ginerelui și a socrilor. Znovoși ăștia, știau zicale de nuntă! Se ridică nea Ghiță Bîlcu și strigă cu o voce care se auzea până la Tarapana: Ginerică, ginerică, Dac-o fi la o adică, Ia mireasa, pune-o jos Și sărut-o
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
luat-o pe sus, cîntînd: Cine joacă Perinița, Bădiță, bădiță, Să-ți sărute gurița, Bădiță, bădiță... Era ca într-un vârtej. O amețeală dulce u îngreuna privirile. Vedea curtea plină de pomi, nuntașii aproape beți jucând sălbatic în jurul ei, pe ginere roșu și încălzit de vin, pe taică-su cu cravata lui lată de sărbătoare care atârna peste pântecele încins cu o curea, totul un cerc alb, mișcător. Aproape fără să știe, trecea din brațe în brațe, simțea obrazurile aspre, aplecate
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
lacrimă pe umărul Aglaiei: - Se duce fata mea, mi-o ia străinul! - Lasă și dumneata, îi șopti muierea, vezi că se uită lumea! Nașul mai spuse: 36 - Căci, cetățeni! Cine este această fată? Floarea lui nea Marin! Și cine este ginerele, cel care de față cu dumneavoastră petrece? Cine sânt într-un cuvânt acești tineri ce s-au văzut în această casă, s-au plăcut și s-au iubit? Mireasa hohoti, nemaiputând să se ascundă. -... tot eu am să vă răspund
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
îi privi pe rând pe meseni, drept în luminile ochilor, zvî4ind vorbă după vorbă, din ce în ce mai repede, încîntat tot mai mult de sine. Când termină cu Lina, reteză cu degetele strânse, subțiindu-și o clipă gura: - Pe fată o cunoașteți, dar ginerele? Mai sorbi repede din paharul cu vin și, mirîndu-se parcă el însuși, aruncă aceste vorbe: - Cine este el? El este un om de rând, un fieștecare, sau alegerea vecinului și iubitului nostru prieten este cea mai nimerită? Se opri cu
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
pe furiș o pulpă de gâscă. Acesta încremeni cu dumicatul în gât. - ...Așa e că nu știți? Păi de unde să știți? se bucură nașul, și, pe ocolite, cu vorbe alese, le spuse, lăudîndu-l pe mire că e negustor și că ginerele cel mai nimerit pentru fata meșterului nu putea fi decât el, Stere. Pe urmă o luă cu snoave, le mai încornora, le Suci, nuntașii mai apucau friptanele și paharele, râdeau de vorbele lui și-și spuneau: - Ăsta e om al
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]