1,218 matches
-
blândă cu al ei mister Trimite surâzând o mângâiere, E pentru că în dărnicie, nor și cer, Încununează iubirea lumii în tăcere. Și dacă iarna în alb de stea În drumul ei natura împodobește, E pentru că ușorul fulg de nea În gingășia lui, o inimă topește. Și dacă flori pe ramuri strălucesc În fire de petale cristaline, E pentru că și norii prețuiesc Lucirea lor în curgeri albe, line.
Aproape de cer by Vera Crăciun () [Corola-publishinghouse/Imaginative/318_a_547]
-
ciorapii și îngenunche pe nisipul ud. ― Ce faci? Ce faci? ― Vreau s-o sărut. Spunând acestea se aplecă adânc și puse buzele pe apa neliniștită. ― E sărată? am întrebat-o surâzând. ― O-ho, făcu Mihaela cu un gest plin de gingășie. Să știi că mi-ar fi displăcut dacă noua mea prietenă marea era... nesărată... Am hohotit din nou. Doamne, nici într-un an n-am râs ca în ziua aceea. Eu și Mihaela eram de felul nostru reținuți, sobri, ponderați
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
abulie. Era veselă, plină de viață și în prezența ei Mihaela se transforma subit. Amândouă prietenele pălăvrăgeau ceasuri întregi, scormonind amintiri din timpul școlii. Râdeau cu hohote de ticurile profesorilor, de maniile pedagogilor, de toate nimicurile. Retrăiau, în acele clipe, gingășia vieții școlare, când totul era soare și surâs. Observând influența bună pe care Cici o exercita asupra nevesti-mii, o rugam să vină mai des pe la noi. Ea făgăduia, dar tot rar venea. Aveam impresia că e o împiedicare la mijloc
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
minunate flori, ce abia s-a deschis în zori. Făptura de care se îndrăgostise Silvestru era înaltă și frumoasă, având formele cele mai încântătoare, pe care le are femeia în clipa când încă se mai îmbină cu cele mai naive gingășii ale copilului. Avea un minunat păr castaniu și creț, lăsat în valuri peste umerii săi de o perfectă rotunjime, o frunte ce părea a fi de marmură, obrajii făcuți parcă din petale de crin palid, tulburători de albi, o gură
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]
-
așa! Firea ta îmi pare că nu-i foarte diferită de cea a barzilor romantici! Cred c-ai mișca serios pe foarte multă lume cu sentimentalismul tău!, și zicând acestea, rânji larg și batjocoritor, ea fiind dușmanul aprig al tuturor gingășiilor exagerate. - Bine, dar viața-i o poezie, de multe ori!, protestă, aproape blajin și fără încredere în ea, Adriana. - Ce spui tu?!, i-o tăie cealaltă repede. Iarăși greșești, ca întotdeauna! Să știi și tu că, de fapt, viața în
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]
-
se oferise ocazia. Se angaja într-o călătorie din care n-avea să se mai întoarcă niciodată și, evident, simțea că trebuia să-i spună ceva despre acest lucru lui Oyu. Nu putuse spune nimic când ea stătuse, cu atâta gingășie, în fața lui, dar acum, eventual, îi putea scrie câteva versuri, pe care sora lui avea să le înțeleagă mai sigur. După dispariția lui, sub pretextul de a ține doliu, s-ar fi putut desprinde din mulțimea de femei care se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
capul roșu-vinețiu cu mișcări sacadate, cumva speriat, dar totodată și ferm pe poziție. Alexandra voia cu tot dinadinsul să treacă, să iasă în curte, dar curcanul nu se lăsa cu niciun chip alungat. Și atunci ea s-a aplecat cu gingășie spre el și a încercat cu binișorul să-l împingă într-o parte. Și fiindcă pasărea nu s-a clintit din loc, i-a spus pe un ton de scuză: Pardon, curcanule. Curcanul se uita la ea c-un ochi
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
anului și din toată viața noastră, căci atunci orice “limbă sărată” se clătește cu apa omeniei, a îngăduinței și a pioșeniei. Fiecare dintre noi am scris un cuvânt bun sau l-am primit, și l-am păstrat cu sfințenie, cu gingășie și curățenie în adâncul ființei noastre. Ele ne încântă inima, ne deșteaptă sentimente nobile, ne fac mai atenți cu noi înșine și mai ales cu semenii noștri. Cuvântul e ca o săgeată ce o dată lansată din arc, nu mai poate
Bucurii sfinte în glasuri din cetate by Ierodiacon Hrisostom Filipescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/462_a_1113]
-
de latină, care să nu cunoască pe nimeni în întreaga Romă. Credincioși din instinct și din nevoie. Germani Corporis Custodes“. Gărzi de corp germane. Auzi în minte vocea răgușită a Enniei purtată de vântul de la Capri, simți degetele lipsite de gingășie, cu încheieturi grosolane, care-i ciufuleau părul în zilele acelea mizerabile. Manipulată de Sertorius Macro, Ennia luptase cu puținele ei puteri. „Puterea ei consta în experiențele de bordel și în unchiul Thrasyllus care făcea profeții. Câini slabi, care mârâie fiindcă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1889_a_3214]
-
scapi câteva după ceafă unui hoț, fiindcă ești mult mai lesne de prins și cercetat, decât hoțul și ceea ce este culmea, e că nici măcar polițiștii nu pot să-i atingă pe infractori, nici cu o floare, trebuie să procedeze cu gingășie, cu lugu-lugu, lugu-lugu, la punerea cătușelor și să aibă mare grijă, să nu cumva să folosească un limbaj mai aspru, care ar putea violenta urechile extrem de sensibile ale criminalilor, hoților și violatorilor. Când, până si bivolii din Africa se coalizează
Apocalipsa după nea Grigore by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/325_a_572]
-
spre cer. Peta Melec, clasa a VIII-a Liceul Teoretic „Emil Racoviță” Techirghiol Constanța profesor coordonator Ciobanu Claudia-Veronica Primul semn Ghioceii tremură, De viață se bucură, De soare și de lumină, Primăvara îi învie Să ne-aducă bucurie. Ei cu gingășia lor, Ne aduc un mărțișor. Primăvara Primăvara a sosit, Copacii au înflorit, Pajiștile-au înverzit, Fluturașii au ieșit, Soarele a răsărit, Și natura s-a trezit! Dimineața Soarele vesel și mândru De trei sulițe se înalță Peste câmpul înverzit, Și
ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
Ce în apus domol coboară Se crede frunza iarăși floare Plutind cu visele-i, ușoară, Și uită că un ger sticlos îi arde vorba pentru-a mia oară. Un vânticel de toamnă adie Și suflă prin culori, bezmetic Amestecând o gingășie Cu un destin sticlos, eretic Iar frunza, în covor de vise, Gândul închide arzând ermetic. Printre raze Dacă soarele blând Va citi în zăpezi Ape clare, Dacă raze-n mănunchi Vor picta pașii tăi Pe cărare, Dacă tot ce a
Căutări prin vara arsă de cuvinte by Nicolae Stancu ; ed. îngrijită de Vasile Crețu, Nicoleta Cimpoae () [Corola-publishinghouse/Imaginative/472_a_1434]
-
Și-un venin ce mă usucă verde. LILITLILIANA TIREL Sunt profesor cu rezidența in Iași. De multe ori m-am întrebat cine sunt și încotro mă îndrept! De ce numele meu este Liliana Tirel?...De Ce?!...greu de răspuns!...m-a uimit gingășia și istețimea copiilor, ai căror pași îi îndrum în viață! M-au fermecat marile personalități istorice și culturale încât mi s-a părut firesc să urmez cursurile Facultății de Istorie din capitală... împletindu-se cu pașii de dans și de
Căutări prin vara arsă de cuvinte by Nicolae Stancu ; ed. îngrijită de Vasile Crețu, Nicoleta Cimpoae () [Corola-publishinghouse/Imaginative/472_a_1434]
-
porții flori de argint. Erau foarte negri acești oameni, cu capul lunguieț și așezat pieziș, cu buze foarte groase și nasuri turtite. Robii lucrau în tăcere, în timp ce un sulițaș îi păzea. Mâinile lor se mișcau cu mai multă repeziciune și gingășie decât mâinile cântărețelor pe strunele harpei. În acest timp ieși din palat un preot tânăr, purtat în scaunul lui de patru robi scunzi cu pielea galbenă. Iahuben se uită la acest preot și i se păru că seamănă cu Tefnaht
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
câteva mii de robi, drumul spre pisc e așa de pieptiș că nici n-ar putea-o clinti! spuse Auta îngîndurat. Străinii se priveau fără să vorbească. - Să rămânem aici, lângă apă, spuse femeia. Auta se uită la ea, la gingășia ei fragedă, și își aduse aminte de Nefert. Cârmaciul se apropie de Hor: - Cred că am să vă scot din încurcătură, zise el. Auta merge întîi cu mine în luntrea mică, să alegem locul în pisc. Apoi vă spun ce
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
oricine să se abată, dar de la acestea nu. - Ca și de la moarte, zise Auta. - Dacă tinerețe veșnică aveți, întrebă atunci Nefert, de ce n-aveți și nemurire? - Crezi că nu vrem? zâmbi Hor. Printre cei cinci străini era și o femeie. Gingășia ei nu se putea asemui cu a nici unei pământence, chiar dacă multe fete ale pământului o puteau întrece în frumusețe. Vorbea totdeauna rar, având multe griji: și pe aceea a sănătății tuturor călătorilor, și pe a cercetării deosebirilor între trupul unui
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
în felul său anume. Când zboară se privește pe sine în văzduh, puritatea îi dă dreptul de a se iubi. E ea, singură cu iubirea sa, ca nenăscută, ca fiind în iubire neterminată, ca fiind concepută de iubire. Toată acea gingășie nu o părăsește, lebăda nu trăiește, ea se iubește. Așa și eu, eram singură pe scenă, dar știam că Angi mă iubește și mă oglindeam în iubirea lui, care mă făcea să mă iubesc și mai mult. În pauză mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
strigătele mele, "mai sus, mai sus", tot mai sus. Nu ne era frig, căci îmbrățișarea noastră liniștită încălzea barca ce ne plimba lin înspre plopii de pe marginea apei, printre tufișurile de nuferi înfloriți. Și pentru a adăuga un strop de gingășie, din lună picurau clopoței de argint ce ne intonau un cântec de veselie, desfătându-ne. În zare un stol de păsărele treceau de pe o parte pe cealaltă a lacului. Noi, fetele, ce facem? Putem avea un viitor strălucit.... Într-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
îmi iau zborul. Și fuge cu mine el blondul dulce, însă inteligent și hotărât, sensibil, înțelegător și puternic. Fug peste câmpii. Floricele pe câmpii. Și e totuși inocent ceea ce facem, cum ne simțim. Și iubirea noastră are un nume tandrețe, gingășie și iubire. · Când vine noaptea și cad stelele în ploi fierbinți de înghețate ce-s, eu încerc să o văd primitoare, calmă. Și ea devine iubitoare, căci mi-l dă pe el pielea albă, părul negru, buze roșii, piele rece
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
și Sfânta Vineri chiar craniul Bucureștiului zace complet sfărâmat. ...Și abia acum mi-am amintit că, în Mozambic, talmudistul Rabbi Simeon bar Yose mi-a destăinuit necazul de moarte în care nu voi întîrzia să alunec, și din care numai gingășia dumneavoastră mă va salva. Am petrecut cu dânsul seri nesfârșite, Sfințenia-sa zugrăvindu- mi frumusețea dumneavoastră. Arătîndu-mi versetele din Sfântul Zohar în care numele dumneavoastră este înscris de trei ori. Și îmbiindu-mă să aflu iden- 125 CEI ȘAPTE REGI
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
degețelul cu frunze de pătlagină, apoi Îi Împleteau câte un coșuleț din pipirig și alte ierburi, Îl dotau cu maci de câmp și, spre marea bucurie și totala uitare a luptelor fioroase ale copilului, depuneau În coșuleț, uzând de toată gingășia de care erau capabile În acele momente, doi-trei melcușori lipicioși și inofensivi, care imediat ce se linișteau, ieșeau puțin câte puțin din cochilie, etalânu-și cornițele delicate, appoi câteva flori galbene și dacă racii erau Îndeajuns -găleata plinăaruncau În apă pe cei
Milenii, anotimpuri şi iubiri (sau Cele şase trepte ale iniţierii) by VAL ANDREESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1708_a_2958]
-
mult pește, lunca și așa foarte mănoasă și râvnită de mulți, pentru pământurile sale de neprețuit. Într-o tăcere deplină și sub formă de șir indian, Ochenoaia, fetele-i mai mici, cumătra Aglaia și cu Va (adormit, cărat cu deosebită gingășie În spatele bărbătesc al Didiței) mergeau tăcuți spre Rămășița. Rămășița era o baltă destul de mare care se formase Într-o adâncitură naturală, plină cu lăstăriș crescut anapoda, mărginită de plopi pitici cărora puteai să le numeri frunzele fără efort și acoperită
Milenii, anotimpuri şi iubiri (sau Cele şase trepte ale iniţierii) by VAL ANDREESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1708_a_2958]
-
simțea expus tuturor atacurilor păsărilor cu dinți, care se repezeau vijelioase din cerul nopții, luând În Închipuirea sa cele mai ciudate forme și dotări, ba legănat de moș Ene, la marginea firescului, Întinzând mâna spre cerul luminos și prinzând, cu gingășie și delicatețe, două steluțe strălucitoare, așezându-le, cu iubire dureroasă, În părul mamei sale. Apoi, legănat de bunul moș al tuturor copiilor, Învelit de aripile ocrotitoare ale somnului copilăriei, Va se trezea pe tărâmul celui mai duios vis al vieții
Milenii, anotimpuri şi iubiri (sau Cele şase trepte ale iniţierii) by VAL ANDREESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1708_a_2958]
-
albaștri, lanurile de grâu și lucernă din Lunca Siretului, coșuri cu pești și plase cu raci, căpșunele parfumate care miroseau și a „lămâie”, moșul iubitor de copii și oameni obosiți, În marea sa bunătate Îl prelua pe Va cu mare gingășie și-l odihnea În marele său imperiu În care oamenii Își petrec aproape jumătate din viața lor obositoare. În somn a fost legănat de lungile și frumoasele vise ale copilăriei sale În care Își găsea fragmentele de fericire, care Îl
Milenii, anotimpuri şi iubiri (sau Cele şase trepte ale iniţierii) by VAL ANDREESCU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1708_a_2958]
-
Violet trebuia pus pe seama șocului și cât era disimulare, ca să câștige timp. Oricum, tot ce zicea Violet era literă de lege pentru Sophie. Îi luase mânuța lui Violet într-a ei, ca s-o liniștească, și-i tot dădea, cu gingășie, un zuluf la o parte de pe frunte. — Ce s-a întâmplat, zise Sophie, liniștind-o. Philip, nu-i așa? Tu l-ai găsit așa? Cred că a fost îngrozitor. Am observat că orice urmă de interes pe care Sophie ar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]