3,612 matches
-
clădite-n labirinturi, Candide rămășițe stocate în arginturi Își țes nevolnicia în clipele severe. Se-mbracă-n țurțuri gândul - o pojghiță naivă De vise-n carantină, zăcând debusolate, Proclamă-n zori destinul cu-a sa acuitate, O primăvară frântă sub glezna-i incisivă. Rescrie răsăritul letargice memorii, Ni-e pavăză lumina, zâmbind obsecvioasă, Ne-apasă greu pe umeri simțirea vanitoasă, Prin faldurile sorții rămânem cascadorii.... ... Citește mai mult Când suflete de ceară-și declară armistițiuSub astrul ca o torță - statuie fulminantă
CAMELIA ARDELEAN [Corola-blog/BlogPost/381207_a_382536]
-
surpă orizonturi clădite-n labirinturi,Candide rămășițe stocate în arginturiîși țes nevolnicia în clipele severe.Se-mbracă-n țurțuri gândul - o pojghiță naivăDe vise-n carantină, zăcând debusolate,Proclamă-n zori destinul cu-a sa acuitate,O primăvară frântă sub glezna-i incisivă.Rescrie răsăritul letargice memorii,Ni-e pavăză lumina, zâmbind obsecvioasă,Ne-apasă greu pe umeri simțirea vanitoasă,Prin faldurile sorții rămânem cascadorii....... II. AVEAM CÂNDVA DOAR NUFERI ÎN PRIVIRE, de Camelia Ardelean , publicat în Ediția nr. 2346 din
CAMELIA ARDELEAN [Corola-blog/BlogPost/381207_a_382536]
-
vibreazăNici măcar vara-n al iubirii lan? Îmi mai rămâne doar să-mi cânt durerea... XXV. DRUMUL SPRE MINE, de Camelia Ardelean , publicat în Ediția nr. 2172 din 11 decembrie 2016. Pe drumul spre mine mai șchioapăt puțin, Mi-e glezna strivită de marginea gropii. În sufletu-mi ars - chinuit beduin, Pustiul de vise-și adună azi snopii. Umbrela de gânduri m-acoperă-ncet, Pășesc temător sub plăpânda corolă. Prin resturi de clipe-o potecă de-ascet - Confuză, constat că posedă parolă. Pe-
CAMELIA ARDELEAN [Corola-blog/BlogPost/381207_a_382536]
-
până-n viscere. Un drum către mine încerc să găsesc, Smerită de umbra plutind pe cuvinte, Dar corbii durerii barbar mă lovesc, Am ceață pe gene, nu văd înainte... Citește mai mult Pe drumul spre mine mai șchioapăt puțin,Mi-e glezna strivită de marginea gropii.În sufletu-mi ars - chinuit beduin,Pustiul de vise-și adună azi snopii.Umbrela de gânduri m-acoperă-ncet,Pășesc temător sub plăpânda corolă.Prin resturi de clipe-o potecă de-ascet -Confuză, constat că posedă parolă.Pe-
CAMELIA ARDELEAN [Corola-blog/BlogPost/381207_a_382536]
-
aripi de înger ploi divine, Zvâcnind în noi cu stropi de tinerețe. Culcuș își face primăvara-n noi, Adânc în suflet zămislind culoarea, Când înfloresc întru miresme ploi, Și ne îmbie de departe zarea. Mă-mbrac în văluri adiind pe glezne Când calc covorul fraged de răcoare: Nu știu pe unde, dar citesc în semne, Căci drumul mi-a marcat dâra de floare. Citește mai mult Plouă cu mirPlouă mărunt, continuu, parfumatIar picurii sunt înfloriți de rouă, De parcă-n cer toți
STELUȚA CRĂCIUN [Corola-blog/BlogPost/381390_a_382719]
-
excelență și prin efectul magic al ”lirei” sale este un seducător dar și un Orfeu modern, ca un om care ”a îndrăznit să încalce interdicția și să privească invizibilul”: ”Port în mine un demon, baletează/ pe umerii mei așa cum baletau gleznele/ tale odată. Îmi beau imaginea din/ apă, cânt la harfa părului tău/ despletit... nu vă împotriviți, nu puneți mâna/ la ochi, bătrânețea tot vin, bătrânețea/ e o femeie tandră și frumoasă care/ poartă mască, ca în tragediile antice./ descălțați-vă
ELISABETA IOSIF ”MUZICA ÎNAINTE DE TOATE” de ELISABETA IOSIF în ediţia nr. 2314 din 02 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/380913_a_382242]
-
piciorul sub lanț și norocul a fost că, scăpând din mână drugul de fier, lanțurile s-au desfăcut și au alunecat fără să-mi rupă piciorul, accidentul soldându-se doar cu o porțiune mare de piele luată de lanț de sub glezna piciorului meu. Aveam vreo 16 ani la acea vreme, cam la vreo doi ani de când îl băgaseră pe tata cu arcanul în colectiv. Era în perioada de vacanță a liceului și trebuia să merg la G.A.C. în locul mamei mele
POVESTIRI PESCARESTI SI DE VIATA de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1491 din 30 ianuarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/374276_a_375605]
-
Acasa > Stihuri > Semne > LIBER GÂND NEGÂNDIT Autor: Anne Marie Bejliu Publicat în: Ediția nr. 1369 din 30 septembrie 2014 Toate Articolele Autorului cu umbra pe umeri înaintez odată cu nisipul de sub tălpile obosite într-o gleznă a înflorit un rac dincolo de timp va prinde între clești iubirea o prinde și acum cu un capăt de ochi înfundat în amintiri deasupra pietrelor ridic pleoapa de piatră a cântecului focului când soarele lasă un bol de raze pe
LIBER GÂND NEGÂNDIT de ANNE MARIE BEJLIU în ediţia nr. 1369 din 30 septembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/374407_a_375736]
-
nr. 427 din 02 martie 2012 Toate Articolele Autorului te ridici din coala albă, într-o piruetă nereușită. ești balerina cu poantele frânte în glas de furtuni. te răsucești spre dreapta încet... pumnii îți freamătă. închei numărul cu mâna la glezna cuvântului. o mișcare greșită. o alegere strănutând prostie. viața desfășoară încă un ghem în ghearele pisicii nebune. jocul reîncepe la infinit, între două paranteze pătrate. punctele de suspensie înghit rima. curge doar veninul din tainul dimineților fără sens. Referință Bibliografică
DESEN de ANNE MARIE BEJLIU în ediţia nr. 427 din 02 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/374517_a_375846]
-
-o răzvrătire. Mi-ai spus să tac, eu ți-am tăcut în toate. Mi-ai spus să ard, am ars, îndelungat. Când mi-ai cerut s-alerg, am alergat Ce n-am făcut? Nu m-am târât pe coate... Pe glezne, valuri-iederă, în voie Nu numai ție ți s-au potrivit Și nu doar țărmul tău e-ndrăgostit Dar marea mea rostește anevoie Poeme cu luceferi prinși în hamuri Ce trag calești de zâmbete-aurii. Mereu c-un pas în urmă și
SUPUSĂ?! de AURA POPA în ediţia nr. 1554 din 03 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/374514_a_375843]
-
Acasă > Poeme > Meditație > RĂDĂCINI Autor: Carmen Popescu Publicat în: Ediția nr. 2286 din 04 aprilie 2017 Toate Articolele Autorului Rădăcini Rădăcina atârnă de mult pe colțul casei părăsite Ghearele îi cojeau vărul de pe glezne Își aruncă urechi suitoare de grinzile vântului care suspendau acoperișul pe inimă zidurilor flagelate in extenso * Acolo am ținut prima dată lumină în căușul ochilor fizici acolo am îmbobocit în copilărie și înflorit în tinerețe Pe crengile sufletului am împrumutat
RĂDĂCINI de CARMEN POPESCU în ediţia nr. 2286 din 04 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/374521_a_375850]
-
într-o fisură de timp înfiptă-ntr-o clipă... * în acele locuri aglomerate fără semafoare fără semne de circulație sau polițiști e destul de riscant să te-avânți cu aripile în buzunarul hainei cu pantofii în mâini... * degeaba îți mângâi eu glezna rotula genunchiului degeaba suflu ca o mamă care știe să-ți ia durerea cu mâna glezna trebuie pusă în ghips * Disperare și resemnare. * Oamenii în halate albe roiesc în jurul nostru ca fulgii și se îndoapă cu fluturi. * Tu plângi - ți-
SCHIȚĂ ÎN ALB de AUREL CONȚU în ediţia nr. 2280 din 29 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/374582_a_375911]
-
semne de circulație sau polițiști e destul de riscant să te-avânți cu aripile în buzunarul hainei cu pantofii în mâini... * degeaba îți mângâi eu glezna rotula genunchiului degeaba suflu ca o mamă care știe să-ți ia durerea cu mâna glezna trebuie pusă în ghips * Disperare și resemnare. * Oamenii în halate albe roiesc în jurul nostru ca fulgii și se îndoapă cu fluturi. * Tu plângi - ți-au mai rămas câteva lacrimi și pentru fluturii morți * înlăcrimezi norii * iar eu nu pot să
SCHIȚĂ ÎN ALB de AUREL CONȚU în ediţia nr. 2280 din 29 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/374582_a_375911]
-
cu orpheu sau cu beatrice prin grote de timp un fel de grafitti mișcător luminând gura lui cronos prin spațiul lăuntric în care plutești unde sunt orele roșii de amurg andaluz când vibrai de fericire și-ți țipau genunchii și gleznele când se îndoiau la atingerea corpului tău nesățios în care zăceau toți zeii din lume poate mai vin ecouri peste marele timp poate mai renasc clipele în noi din caseta cu șerpi a destinului căci mai e loc între iarnă
CE VREȚI? de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 2286 din 04 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/374577_a_375906]
-
stelar Ce dominau cu sfințenie regească Peste cingătoarea făcută inel Și sprijinită pe coapsele din aur rotunjit cu uimire Între care trona dureros de dulce Fructul oprit așteptând în taină Clipa Lui Dumnezeu Și-nflorirea genunchilor Și tremurul ușor Al gleznelor de căprioară Mângâiate de palmele melodioase Ale unui zefir îndrăgostit. Și nu știu cum se făcu de mă pomenii trezindu-mă și am văzut că ceea ce-mi arăta Poezia prin metafora ei semăna fără nici o tăgadă cu tine, că chiar tu
ISPITIREA ÎNGERILOR de MIOARA TIMOFTE în ediţia nr. 1882 din 25 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/373351_a_374680]
-
Acasa > Strofe > Introspectie > FERTILĂ SĂMÂNȚĂ Autor: Anne Marie Bejliu Publicat în: Ediția nr. 1690 din 17 august 2015 Toate Articolele Autorului alerg pe un câmp de gânduri ciudate simt cum un câine îmi mușcă glezna cuvântului altul cuprinde tandru gamba metaforei și în tot acest joc al minții inimii sufletul continuă să alerge între pasul pe apă și căderile șarpelui în puțul necunoașterii fântâna cunoașterii are pânza freatică departe mai departe cu nouă inele de
FERTILĂ SĂMÂNŢĂ de ANNE MARIE BEJLIU în ediţia nr. 1690 din 17 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/373401_a_374730]
-
stele îmi mai cântă-n strună Și mor talazurile-mi într-un nor În seara răstignită-n Universuri Poiene murmură un verde rătăcit Parfum de vise terne și eresuri Îmi pipăie refuzu'-ncremenit Mai am brățara de nisip rămasă Pe glezna încălzită-n al tău chip Și valul se așterne în urma ce o lasă Pe focul ce-ai ales să-l faci tertip Mai am inelul agățat de-o rază Și-n strălucirea lui mai am un vis: În degetul ce
ORAȘUL DE PE DEGET de MIHAELA TĂLPĂU în ediţia nr. 1692 din 19 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/373524_a_374853]
-
panta s-a accentuat și am continuat mai mult de rușinea față de cei rămași. Obstacole apăreau la tot pasul, cred că cineva ne punea la încercare. Bușteni prăvăliți deasupra cărării, care trebuiau escaladați. Zone mlăștinoase, din care ieșeam înnămoliți până la gleznă. Căldură sufocantă, cerul gurii uscat - apă nu luasem cu noi. La unul dintre copacii transversali, m-am așezat, simțind că îmi dau duhul. Norocul meu că n-aveam cui să-l dau, ceilalți erau mai în față. Decizia de a
CASCADA de DAN NOREA în ediţia nr. 1316 din 08 august 2014 [Corola-blog/BlogPost/371569_a_372898]
-
nicicând”. (Ioan 11,25) Bucură-te pământule, atins de tălpile sfinte ale Maicii și ale Fiului sau Unul Născut, Slavă ție! Bucură-te Soare învesmântând feciorelnicul trup al Maicii lui Dumnezeu, Slavă ție! Bucură-te tu, luna argintie poposind pe gleznele Maicii, Slavă ție! Bucurați-vă luceferi și stele, diadema neprihănirii, cunună aleasă pe fruntea Fecioarei, Slavă vouă! Bucură-te aer hrănind respirarea celei mai Sfinte Mame Fecioare, Slavă ție! Bucură-te Cer cu toți îngerii și sfinții, în care locuiește
CEZARINA ADAMESCU [Corola-blog/BlogPost/374683_a_376012]
-
nicicând”.(Ioan 11,25)Bucură-te pământule, atins de tălpile sfinte ale Maicii și ale Fiului sau Unul Născut,Slavă ție!Bucură-te Soare învesmântând feciorelnicul trup al Maicii lui Dumnezeu, Slavă ție!Bucură-te tu, luna argintie poposind pe gleznele Maicii, Slavă ție!Bucurați-vă luceferi și stele, diadema neprihănirii, cunună aleasă pe fruntea Fecioarei, Slavă vouă!Bucură-te aer hrănind respirarea celei mai Sfinte Mame Fecioare, Slavă ție!Bucură-te Cer cu toți îngerii și sfinții, în care locuiește
CEZARINA ADAMESCU [Corola-blog/BlogPost/374683_a_376012]
-
de dans păsăresc, la modă atunci printer tineri. -Miau, miau, miau, văd că miorlâi promițător, cotoiule parvenit, îl îngâna ea mulțumită de replică pe care o reușise. Dar fă bine și urnește-ți puful de aici, că mă iriți la glezne cu strâmbăturile tale lingvistice, îl tampona Lorrz imediat ce l-a prins descoperit.Fără să-l scape însă nici o clipă din obiectiv, bombănea singură în mintea ei: ( e drăguț elementul, măi că l-aș încerca într-o proba de triplu salt
EXTRAS DIN MEMORIA ANTICIPAŢIEI CAP. PRUNCII FLORILOR DE PRIMĂVARĂ de ANGHEL ZAMFIR DAN în ediţia nr. 1784 din 19 noiembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/374994_a_376323]
-
povestea și cu ce Am să rămân după ce-am să arunc Balastul altui zbor ce l-am ratat? Îngrop nedumerirea mai adânc În malul unui vers ce s-a surpat La prima zguduire de cuvânt Și-mi leg de glezne alte depărtări. Scriu tot mai des poeme de pământ Și tot mai rar poeme de-mpăcări... Azi te-am strigat în gând dar și-n pustiu, Și-n centrul universului, și-n mit Și în terariul lumii auriu... Vântul mă
POEM DE PĂMÂNT de AURA POPA în ediţia nr. 1366 din 27 septembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/373822_a_375151]
-
metafore. Aș mai fi zăbovit o vreme, dar m-am grăbit să vă destăinuiesc și vouă ce am văzut și simțit în acea lume fascinantă, atemporală. Vă scriu cu o pană de lebădă, înmuiată în cerneala cerului senin din basme. Gleznele îmi sunt încă înviorate de roua florilor din poienile scăldate de lumină. În urma mea, poarta s-a închis și am rămas doar cu nostalgia frumoaselor amintiri. Înzestrată de Dumnezeu cu darul oratoriei și al scrisului, Marioara Ardelean reușește, prin tot
DIN TAINELE POVEȘTILOR, DE MARIOARA ARDELEAN de MARIOARA ARDELEAN în ediţia nr. 2094 din 24 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/373844_a_375173]
-
clădite-n labirinturi,/ Candide rămășițe stocate în arginturi/ Își țes nevolnicia în clipele severe.// Se-mbracă-n țurțuri gândul - o pojghiță naivă/ De vise-n carantină, zăcând debusolate,/ Proclamă-n zori destinul cu-a sa acuitate,/ O primăvară frântă sub glezna-i incisivă.// Rescrie răsăritul letargice memorii,/ Ni-e pavăză lumina, zâmbind obsecvioasă,/ Ne-apasă greu pe umeri simțirea vanitoasă,/ Prin faldurile sorții rămânem cascadorii...” ( Când suflete de ceară...). Firul epic, întins pe întreaga plămadă lirică, este necesar construcției și, până la
SUFLETE DE CEARĂ, DE CAMELIA ARDELEAN de CAMELIA ARDELEAN în ediţia nr. 2094 din 24 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/373816_a_375145]
-
cel mai înalt nivel intelectual - se iscase numai pentru că Dumitru - omul de serviciu de la instituție și - ca o a doua lui slujbă (...că nu s-ajungea cu banii și avea copìi mulți!) - Gunoierul Orașului - da - Dumitru-Gunoierul - care avusese cancer în gleznă (ca Ahille!) - ultimul stadiu - tocmai cu trei zile-n urmă „dăduse colțul” (șontâc-șontâc...) - murise...sau mă rog - „se dusese la ceruri” (...deh - 'i mai ușor să zbori prin leruri...)...care cum vrea să zică și scurmă - că tot aia-i
CONTRADICŢIA SINGURĂTĂŢII (VERSURI) de ADRIAN BOTEZ în ediţia nr. 2301 din 19 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/375333_a_376662]