KorAP: Find »[drukola/base=glomerular & drukola/pos=adjective]« with Poliqarp

<1 ...43 44 45 ...86 >

2,144 matches

Corola-publishinghouse/Science/2339_a_3664

Mecanismele de autoreglare asigură constanța debitului sanguin renal și a filtrării glomerulare pentru un interval larg de presiuni arteriale sistolice sistemice (80-200 mmHg). Când PAS se reduce sub 80 mmHg survine o diminuare a fluxului sanguin renal și a filtrării glomerulare. Zilnic, sunt elaborați 180 l de ultrafiltrat glomerular (120 ml/min). în reglarea debitului sanguin renal și a filtrării glomerulare intervin: - contractilitatea mezangiului, care este declanșată prin stimularea receptorilor de către agenți vasoactivi. Aceasta duce la variații ale suprafeței de filtrare

[Corola-publishinghouse/Science/2339_a_3664]
și a filtrării glomerulare pentru un interval larg de presiuni arteriale sistolice sistemice (80-200 mmHg). Când PAS se reduce sub 80 mmHg survine o diminuare a fluxului sanguin renal și a filtrării glomerulare. Zilnic, sunt elaborați 180 l de ultrafiltrat glomerular (120 ml/min). în reglarea debitului sanguin renal și a filtrării glomerulare intervin: - contractilitatea mezangiului, care este declanșată prin stimularea receptorilor de către agenți vasoactivi. Aceasta duce la variații ale suprafeței de filtrare, diminuând coeficientul de ultrafiltrare; - angiotensina II, cu un

[Corola-publishinghouse/Science/2339_a_3664]
sistemice (80-200 mmHg). Când PAS se reduce sub 80 mmHg survine o diminuare a fluxului sanguin renal și a filtrării glomerulare. Zilnic, sunt elaborați 180 l de ultrafiltrat glomerular (120 ml/min). în reglarea debitului sanguin renal și a filtrării glomerulare intervin: - contractilitatea mezangiului, care este declanșată prin stimularea receptorilor de către agenți vasoactivi. Aceasta duce la variații ale suprafeței de filtrare, diminuând coeficientul de ultrafiltrare; - angiotensina II, cu un rol important, prezența sa ubicuitară sistemică sau locală exprimându-se prin acțiunea

[Corola-publishinghouse/Science/2339_a_3664]
gradientului cortico-medular. Sângele va trece succesiv în venele radiale corticale, venele arcuate, venele interlobare și, în final, în venele renale (vezi figura 7). Figura 7. Vascularizația renală Rinichiul are o bogată inervație simpatică. Nervii simpatici însoțesc arterele renale și arteriolele glomerulare și se distribuie la nivelul pereților arteriolari, la aparatul juxtaglomerular și la polul bazal al unor tubi. 1.4. Funcțiile tubulare (fiziologia tubulară) După elaborarea urinii primitive, aceasta suferă la nivelul tubilor procese de reabsorbție și/sau de secreție care

[Corola-publishinghouse/Science/2339_a_3664]
mmol) 400-1200 (2,4-7,2); - fosfor/24 h: 650 mg (25 mmol) 450-900 mg (15-30 mmol); - calciu: B 200-400 mg (5-8 mmol); F 150-250 mg (4-6 mmol); - glucoză: 0; - proteine/24 h: < 0,05 g; între reabsorbția tubulară și filtrarea glomerulară există interrelații. Balanța glomerulo-tubulară adaptează reabsorbția tubulară proximală de Na+ și apă la rata filtrării glomerulare, datorită variațiilor presiunilor hidrostatice și oncotice în capilarele glomerulare și la nivelul capilarelor peritubulare. Pentru menținerea homeostaziei Na+ și a apei, ori de câte ori apar modificări

[Corola-publishinghouse/Science/2339_a_3664]
calciu: B 200-400 mg (5-8 mmol); F 150-250 mg (4-6 mmol); - glucoză: 0; - proteine/24 h: < 0,05 g; între reabsorbția tubulară și filtrarea glomerulară există interrelații. Balanța glomerulo-tubulară adaptează reabsorbția tubulară proximală de Na+ și apă la rata filtrării glomerulare, datorită variațiilor presiunilor hidrostatice și oncotice în capilarele glomerulare și la nivelul capilarelor peritubulare. Pentru menținerea homeostaziei Na+ și a apei, ori de câte ori apar modificări în rata de filtrare glomerulară, la nivelul tubului proximal, sodiul reabsorbit reprezintă o fracție constantă (și

[Corola-publishinghouse/Science/2339_a_3664]
4-6 mmol); - glucoză: 0; - proteine/24 h: < 0,05 g; între reabsorbția tubulară și filtrarea glomerulară există interrelații. Balanța glomerulo-tubulară adaptează reabsorbția tubulară proximală de Na+ și apă la rata filtrării glomerulare, datorită variațiilor presiunilor hidrostatice și oncotice în capilarele glomerulare și la nivelul capilarelor peritubulare. Pentru menținerea homeostaziei Na+ și a apei, ori de câte ori apar modificări în rata de filtrare glomerulară, la nivelul tubului proximal, sodiul reabsorbit reprezintă o fracție constantă (și nu un volum constant) din cantitatea de Na+ filtrat

[Corola-publishinghouse/Science/2339_a_3664]
adaptează reabsorbția tubulară proximală de Na+ și apă la rata filtrării glomerulare, datorită variațiilor presiunilor hidrostatice și oncotice în capilarele glomerulare și la nivelul capilarelor peritubulare. Pentru menținerea homeostaziei Na+ și a apei, ori de câte ori apar modificări în rata de filtrare glomerulară, la nivelul tubului proximal, sodiul reabsorbit reprezintă o fracție constantă (și nu un volum constant) din cantitatea de Na+ filtrat. Retro-controlul tubulo-glomerular este un mecanism prin care rata filtrării glomerulare și fluxul plasmatic renal se autoreglează. Originea sa se găsește

[Corola-publishinghouse/Science/2339_a_3664]
și a apei, ori de câte ori apar modificări în rata de filtrare glomerulară, la nivelul tubului proximal, sodiul reabsorbit reprezintă o fracție constantă (și nu un volum constant) din cantitatea de Na+ filtrat. Retro-controlul tubulo-glomerular este un mecanism prin care rata filtrării glomerulare și fluxul plasmatic renal se autoreglează. Originea sa se găsește la nivelul tubului distal și aparatului juxtaglomerular. Celulele maculei densa ale tubului distal sunt în conexiune cu peretele arteriolei aferente ce secretă renină și cu celulele lacisului, care se prelungesc

[Corola-publishinghouse/Science/2339_a_3664]
plasmatic renal se autoreglează. Originea sa se găsește la nivelul tubului distal și aparatului juxtaglomerular. Celulele maculei densa ale tubului distal sunt în conexiune cu peretele arteriolei aferente ce secretă renină și cu celulele lacisului, care se prelungesc prin mezangiumul glomerular. Variațiile debitului urinar sau concentrațiile în NaCl în tubul distal sunt susceptibile să influențeze vasomotricitatea arteriolei aferente și, astfel, să regleze filtrarea glomerulară a nefronului omolog. 1.6. Funcția endocrină a rinichiului se exercită prin: - hormoni produși de rinichi: renina

[Corola-publishinghouse/Science/2339_a_3664]
conexiune cu peretele arteriolei aferente ce secretă renină și cu celulele lacisului, care se prelungesc prin mezangiumul glomerular. Variațiile debitului urinar sau concentrațiile în NaCl în tubul distal sunt susceptibile să influențeze vasomotricitatea arteriolei aferente și, astfel, să regleze filtrarea glomerulară a nefronului omolog. 1.6. Funcția endocrină a rinichiului se exercită prin: - hormoni produși de rinichi: renina, eritropoietina, vitamina D3 activă; - hormoni produși de rinichi și de alte organe: prostaglandine, adenozină, oxid nitric, kinină, endotelină, urodilatin; - hormoni metabolizați de rinichi

[Corola-publishinghouse/Science/2339_a_3664]
de aldosteron și catecolamine, retenția de Na+ în tubul proximal, stimulează centrul setei. La nivel renal, Ang II provoacă vasoconstricția arteriolei aferente și a arteriolei eferente (mai accentuată pe arteriola eferentă), reducerea fluxului plasmatic renal, cu menținerea ratei de filtrare glomerulară. Aldosteronul este un hormon steroid sintetizat la nivel corticosuprarenal. Secreția este stimulată de Ang II, K+, ACTH și inhibată de hormonul natriuretic atrial. La nivel renal, aldosteronul acționează prin stimularea Na+-K+-ATP-azei de la nivelul membranei bazolaterale, provocând reabsorbția de

[Corola-publishinghouse/Science/2339_a_3664]
la nivel renal. în condiții patofiziologice (hemoragie, insuficiență cardiacă congestivă, depleție de volum), prostaglandinele vasodilatatorii (PGE2, PGI2) contracarează efectele angiotensinei II și ale catecolaminelor. Tromboxanul A2 are efect vasoconstrictor renal cu reducerea fluxului sangvin renal și a ratei de filtrare glomerulară. Eritropoietina este o glicoproteină sintetizată la adult la nivel renal (în proporție de 90 %) în celule peritubulare interstițiale de la joncțiunea corticomedulară. Producția extrarenală de eritropoietină este predominant hepatică. Sinteza este stimulată de hipoxia, ce rezultă din anemia sau ischemia rinichiului

[Corola-publishinghouse/Science/2339_a_3664]
regulă nefrologului pentru una dintre următoarele modificări patologice: - hipertensiune arterială severă; - proteinurie; - creșterea creatininei serice și/sau a ureei sangvine; - hematurie microsau macroscopică; - litiază renală sau infecții urinare recidivante; - alte circumstanțe clinice. Consultația clinică nefrologică poate orienta diagnosticul spre: sindroame glomerulare, HTA reno-vasculară și nefropatii vasculare, uropatii, insuficiență renală acută sau cronică sau spre alte diagnostice. Pentru elucidarea diagnosticului se impun investigații complementare: examene biologice: biochimia sângelui și a urinii, hematologie, imunologie, explorări funcționale renale; 2. explorări imagistice; 3. examenul morfologic

[Corola-publishinghouse/Science/2339_a_3664]
secția în care aceștia sunt investigați. Funcția excretorie renală se determină utilizând în principal doi parametri sangvini ușor de efectuat și ieftini - ureea plasmatică și creatinina serică. Dintre aceștia, creatinina serică reflectă mai fidel funcția renală; totuși, rata de filtrare glomerulară se apreciază mai exact cu ajutorul unor formule (vezi mai jos) decât prin simpla determinare a creatininei serice. Ureea și creatinina serică fac parte din bilanțul biologic de rutină, efectuat anual de către medicul de familie, la toți pacienții înscriși pe liste

[Corola-publishinghouse/Science/2339_a_3664]
pentru creatinina serică trebuie interpretate cu mare precauție. Creatinina serică este dependentă de sexul, vârsta și dimensiunile pacientului, precum și de masa musculară! Creatinina serică crește peste valorile „normalului” doar la o reducere cu cel puțin 50 % a ratei de filtrare glomerulară (vezi figura 1). Figura 1. Relația dintre creatinina serică și clearance-ul creatininic. Să luăm ca exemplu o pacientă vârstnică (de 70 de ani), cu greutate de 45 kg, care are clearance creatininic de 31 ml/min în condițiile unei creatinine

[Corola-publishinghouse/Science/2339_a_3664]
IRA, fie prin boală renală cronică) pot rămâne nediagnosticați dacă medicul se bazează doar pe valoarea creatininei serice - cu consecințe terapeutice și prognostice nefaste! în consecință, pe baza creatininei serice, se efectuează o estimare mai precisă a ratei de filtrare glomerulară, prin clearance-ul de creatinină. La pacienții spitalizați, se poate calcula direct clearance-ul creatininic dupa următoarea formulă: Clearance-ul creatininic (ml/min/1.73m2) = creatinina urinară (mg/dl) × volum urinar (ml)/creatinina serică (mg/dl) × timpul de colectare (minute = 1440 minute în

[Corola-publishinghouse/Science/2339_a_3664]
com/professional/ckd/gfr calc/gfr abbr mdrd.jsp Valorile normale pentru clearance-ul creatininic sunt: • la bărbați: 125 ± 25 ml/min; • la femei: 95 ± 20 ml/min. începând cu al 40-lea an de viață, există o reducere fiziologică a ratei de filtrare glomerulară cu circa 1 ml/an. Disfuncția renală cronică (boala cronică de rinichi) este cert prezentă dacă subiectul prezintă o reducere a clearance-ului creatininic la sub 60 ml/min timp de mai mult de 6 luni (vezi capitolul „Boala cronică de

[Corola-publishinghouse/Science/2339_a_3664]
poate fi de la orice nivel al tractului urinar, începând de la nivelul glomerulului și terminând cu meatul urinar. Prezența a >3 hematii/HPF este de regulă patologică. Eritrocitele cu origine non-glomerulară își păstrează de regulă forma biconcavă, în timp ce hematiile de origine glomerulară (care au trecut prin filtrul glomerular) sunt dismorfe, prezentând spiculi, precipitate citoplasmatice submembranare, vezicule, membrana celulară îndoită etc. (vezi figura 3). Examinarea formei hematiilor se realizează cu ajutorul microscopiei în contrast de fază. Trebuie introdusă figura la tehnoredactare • Leucocitele. Poliomorfonuclearele (PMN

[Corola-publishinghouse/Science/2339_a_3664]
tractului urinar, începând de la nivelul glomerulului și terminând cu meatul urinar. Prezența a >3 hematii/HPF este de regulă patologică. Eritrocitele cu origine non-glomerulară își păstrează de regulă forma biconcavă, în timp ce hematiile de origine glomerulară (care au trecut prin filtrul glomerular) sunt dismorfe, prezentând spiculi, precipitate citoplasmatice submembranare, vezicule, membrana celulară îndoită etc. (vezi figura 3). Examinarea formei hematiilor se realizează cu ajutorul microscopiei în contrast de fază. Trebuie introdusă figura la tehnoredactare • Leucocitele. Poliomorfonuclearele (PMN) se examinează cel mai bine în

[Corola-publishinghouse/Science/2339_a_3664]
de origine cutanată, uretrală sau vaginală), de dimensiuni mari, plate, cu nucleu mic. Celulele epiteliale tranziționale își au originea în uro-epiteliu, începând de la nivelul pelvisului și terminând cu uretra proximală. • Cilindrii hematici sunt specifici glomerulopatiilor, indicând o hematurie de origine glomerulară; sunt constituiți din numeroase eritrocite fixate pe o matrice proteică. împreună cu hematiile dismorfe și în prezența proteinuriei semnificative sunt întâlniți în sindromul nefritic (vezi figura 5). Trebuie introdusă figura la tehnoredactare • Cilindrii leucocitari constau în leucocite fixate pe o matrice

[Corola-publishinghouse/Science/2339_a_3664]
o semnificație deosebită pe termen lung. A. Proteinuria (PU) persistentă are o semnificație patologică deosebită: semnalizează de regulă o boală renală cronică; în nefropatiile tubulo-interstițiale cronice și nefropatiile vasculare, proteinuria este de obicei modestă (< 1 g/24 ore). în bolile glomerulare, proteinuria este moderată (1-3 g/24 ore) sau, frecvent, severă (> 3 g/24 ore - de rang nefrotic); proteinuria este un factor de prognostic major al evoluției afecțiunii renale; cu cât proteinuria este mai mare la debut (și rămâne considerabilă în ciuda

[Corola-publishinghouse/Science/2339_a_3664]
al unei nefropatii cu evoluție torpidă, dar cu potențial de evoluție spre insuficiență renală cronică. B. Proteinele prezente în urina normală și în cea patologică provin din trei surse majore: • proteine plasmatice filtrate în mod fiziologic sau patologic de către capilarele glomerulare și care scapă reabsorbției sau degradării la nivelul tubilor renali proximali; • proteine secretate în mod fiziologic de către celulele tubulare (de ex. proteina Tamm-Horsfall) sau pierdute în lumenul tubular datorită lezării tubulare; • proteine secretate de către celule sau glande de la nivelul tractului

[Corola-publishinghouse/Science/2339_a_3664]
predispuși; este de regulă ușoară și nu are semnificație patologică deosebită. De asemenea, o proteinurie ușoară poate să apară în stările febrile, în insuficiența cardiacă decompensată, precum și la pacienții la care s-au administrat agenți presori de tipul noradrenalinei. • PU glomerulară este rezultatul afectării permeabilității selective la nivelul peretelui capilarelor glomerulare, rezultând filtrarea proteinelor în urina primară în cantități anormale. Aceste cantități depășesc capacitatea de reabsorbție tubulară, astfel că se va constata excreția urinară crescută de proteine în urină. Permeabilitatea selectivă

[Corola-publishinghouse/Science/2339_a_3664]
deosebită. De asemenea, o proteinurie ușoară poate să apară în stările febrile, în insuficiența cardiacă decompensată, precum și la pacienții la care s-au administrat agenți presori de tipul noradrenalinei. • PU glomerulară este rezultatul afectării permeabilității selective la nivelul peretelui capilarelor glomerulare, rezultând filtrarea proteinelor în urina primară în cantități anormale. Aceste cantități depășesc capacitatea de reabsorbție tubulară, astfel că se va constata excreția urinară crescută de proteine în urină. Permeabilitatea selectivă a barierei glomerulare poate fi afectată în special în componenta

[Corola-publishinghouse/Science/2339_a_3664]