4,147 matches
-
departe. Până la sosirea Rodicăi Rodean. Ne-a anunțat că nu mergem în sala de mese obișnuită ci în sala „din spate” unde gazda noastră, Gabriela Maxim, ne-a rezervat o surpriză. Ne-am îndreptat spre acea sală, agale, vorbind și glumind când cu unii, când cu alții. Acolo era cald. Așezându-mă în capul mesei dinspre cuptor, am înțeles că acolo s-a pregătit ceva. Marele cuptor era cald și plita încă era ușor încinsă. Ei bine, printre alte bunătăți, am
de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1433 din 03 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/362282_a_363611]
-
popor,ale noastre,dragă! -Dar eu? Nu am probleme? Cine mi le rezolvă? De ce am venit lângă tine? -Lasă,dragă,avem timp!Ar fi o nepolitețe din partea noastră ca ei să dezbată problemele țării și noi să... -Mă,Gigi,tu glumești?Vrei să mă supăr?Ce-mi pasă mie de șourile lor.Sau...ce să cred? Ca s-o îmbuneze,Gigi o ia în brațe,dar tot cu ochii la televizor.O sărută,o mângâie și-i șoptește duios: -Știi că
FRAGMENT 3 DIN NUVELA OMUL DIN VIS de NĂSTASE MARIN în ediţia nr. 1376 din 07 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/362388_a_363717]
-
fel, mai înainte am vorbit cu el! Mi-a promis că pân’ după anu’ nou îmi va aduce el lemne și eu nu va mai trebui să mă spetesc cu ele! Da’ matale de unde vii? Îl privea pe om în timp ce glumea cu el, dar nu își dădea seama cine este. Ori nu îl văzuse niciodată, ori din cauza oboselii și a vremii nu-l recunoștea. Dar se abținu să-l întrebe și continuă să-i vorbească: - Ce noroc ai matale! Nu trebuie
PĂDUREA SOARELUI (1, 2) de MIHAELA MOŞNEANU în ediţia nr. 1433 din 03 decembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/362411_a_363740]
-
e frig, Îl privesc cum stă cârlig. Scară de-aș avea, pe loc, I-aș da cușma și cojoc. Mică gospodina În grădina cu bunica Mă joc toată ziulica. Ea tot sapă și plivește, Eu doar o privesc, firește. Am glumit, sunt hărnicuța, I-aduc apă în olcuța. Când de lucru obosește Și-o clipă se odihnește. Până-n seară sade frate Printre morcovi și salate, Pătrunjel , roșii, ardei, Gulioare, dovlecei; Fasole-are pe arac, Colo-s măciulii de mac Și spanac și
AUTOSTRADA COPILĂRIEI de VALERIA IACOB TAMAŞ în ediţia nr. 219 din 07 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/360908_a_362237]
-
cireș am desenat, Ce frumos l-am colorat! Prietene, te rog, servește, Nu te mai linge pe des`te! Ca să-i satur pe copii, Cireșe pot să fac mii. Cum nu îmi place zăbava, Repede-ncropesc livadă. Desenăm și coloram, Glumim și ne bucurăm. Pan’-amiaza o să vină Suntem toți cu burtă plină. Nucul Îmbrăcat stă în lumina Nucul, astăzi, în grădina; Jos la poale, frunză moale Vezi încet, încet, cum moare. Când ciorile poposesc, Cum nimic nu mai găsesc, Bat
AUTOSTRADA COPILĂRIEI de VALERIA IACOB TAMAŞ în ediţia nr. 219 din 07 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/360908_a_362237]
-
ceea ce-mi va sta în putință spre a-l recâștiga. Eu cred că nu-mi va fi deloc ușor să trec peste înșelăciune de care a fost capabil, fie chiar într-un moment de rătăcire, chiar dacă l-am auzit glumind desigur, că înșelatul există doar la cântar. Am pus întotdeauna încrederea deplină la baza oricărui sentiment. - Am înțeles acum prin explicarea situației starea de tristețe dar și indignarea care vă frământă. Presupun că această tristă întâmplare cere din partea dumneavoastră o
NECUNOSCUTA de BERTHOLD ABERMAN în ediţia nr. 1086 din 21 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/361095_a_362424]
-
Acasa > Versuri > Farmec > ERA ODATĂ O FETIȚĂ Autor: Beatrice Lohmuller Publicat în: Ediția nr. 917 din 05 iulie 2013 Toate Articolele Autorului A fost odată o fetiță, Ce mult prea repede-a crescut- Din pantaloni și din rochiță; Ca să mai glumească Prea mare s-a făcut. Și a avut și doi părinți Cum toată lumea are; La număr ei erau în doi, Ea n-are bani dar pe părinți Încă îi mai are. Și într-o zi s-a auzit Că tatăl
ERA ODATĂ O FETIŢĂ de BEATRICE LOHMULLER în ediţia nr. 917 din 05 iulie 2013 [Corola-blog/BlogPost/361214_a_362543]
-
A trecut deja un an când trăiam în casă cu soțul meu și în taină cu iubitul și astfel eram pe deplin fericită, chiar dacă altfel gândisem fericirea. În acea după amiază întorcându-mă de la „ședința de dragoste", cum o numisem glumind cu iubitul că nu acceptam să-i spun amantul, căruia treptat începusem a-i rezerva un loc aparte, fără să vreau mi-am pus întrebarea: Oare cum de am reușit atât de repede să mă adaptez noii situații când aveam
DE VORBĂ CU MINE de BERTHOLD ABERMAN în ediţia nr. 1517 din 25 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/361131_a_362460]
-
aplauze, nemulțumiri... „Acum va trebui să plec. Dacă spiritul meu de observație nu mă înșeală, sunt unii prieteni care ar dori să schimbe câteva cuvinte cu tine. Cu siguranța va trebui să uitam și să revenim. Să râdem și să glumim.” Și-a luat rămas bun și a promis că nu va uita generozitatea casei noastre. Am închis ușa în spatele lui, dincolo de mackintosh-ul protector. Nu am putut înca întelege cum de folosește computerul, cum de conduce mașina sau de ce are nevoie
PETRECEREA de MIHAELA CRISTESCU în ediţia nr. 122 din 02 mai 2011 [Corola-blog/BlogPost/361191_a_362520]
-
Avea nasul roșu ca de clovn și se cam împleticea! Da..da ... Cei prezenți izbucniră în râs. Moșul hohotea puternic, făcând să-i tremure burta mare. -Pârâciosule! îl admonestă Pepper, morocănosul. Era cel mai secretos și nu-i plăcea sa glumească sau să vorbească prea mult. -Știu eu, ce spun! Dacă Rudolph e bețiv, ce vină am eu? Tu ce te bagi? Piper de strănutat ce ești! -Tu ... se infurie Pepper. -Gata, lăsați cearta! Nu e timp! zâmbi Sugarplum, frumoasa micuță
MAGIA LUI MOŞ CRĂCIUN de CAMELIA CONSTANTIN în ediţia nr. 238 din 26 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/360791_a_362120]
-
să fim prieteni. - Dar suntem prieteni Tudore. Atunci de ce crezi că suntem împreună în această drumeție? - Ei nu așa, colegi de drumeție, ci prieteni mai apropiați. - Mai apropiați decât acum când mergem unul lângă altul, cum ai dori să fim? Glumi fata cu el. - Ana, tu îți bați joc de mine? - Ce te face să crezi asta? - Modul tău ironic de a-mi răspunde. Eu mă refeream la a deveni iubiți. - Tudorică dragul meu, de ce vrei tu să-mi strici scurta
EXCURSIA de STAN VIRGIL în ediţia nr. 219 din 07 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/360837_a_362166]
-
pe mine și pe generăleasă! Așa au și făcut. Au împărțit tuturor pachetele, care au ajuns la fix. Miniștrii s-au bucurat că nu mai mâncaseră de mult colivă și covrigi, ei hrănindu-se numai cu bunătăți. Chiar au și glumit pe seama asta când tanti Florica și tanti Rada le-au spus că sunt de sufletul morților. - Tot suntem noi în plină criză! N-am mai mâncat de mult așa pomană! Hă, hă, hă! Au început toți să înfulece întâi coliva
CRIZA (SCHIŢĂ) de VASILICA ILIE în ediţia nr. 219 din 07 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/360898_a_362227]
-
mai mult pe lângă Tudor. O răsfăța și se mândrea mult cu nepoata sa. La rândul ei, Maria nu scăpase niciodată prilejul de a-i arăta recunoștința. - Înainte de Crăciun, Valeria va veni în România, anunță Ștefan. Printre altele, mi-a spus glumind, vrea să meargă la mormântul lui Tudor Cristache, să mai palavragească puțin... - Poate ne va da detalii, zise comisarul, deși această femeie nu este implicată. Verificările efectuate acolo, la Bruxelles, au arătat că nu a avut nici cea mai mică
PROMISIUNEA DE JOI (XXI) de GINA ZAHARIA în ediţia nr. 930 din 18 iulie 2013 [Corola-blog/BlogPost/364156_a_365485]
-
Dar orice noutate prinde bine cărții mele, comisare. Te rog să nu uiți asta!... - Cum să uit, Ștefane?! Manuscrisul tău mi-a înlesnit începutul dosarului. Bine, vreau să spun că cele însemnate acolo au coincis cu realitatea. -Te mai îndoiești? glumi scriitorul. - Atunci convinge-ne că și finalul aparține aceleiași realități, interveni Bogdan, pe un ton ferm. Îi veni în minte paragraful de final citit pe laptopul scriitorului acolo la munte. Se cutremură. Nimeni în afară de el nu mai avusese prilejul de
PROMISIUNEA DE JOI (XXI) de GINA ZAHARIA în ediţia nr. 930 din 18 iulie 2013 [Corola-blog/BlogPost/364156_a_365485]
-
eu te pozez. - Cine te oprește să nu te înfrupți cu toată pofta din ce dorești? - Aici pe munte? - Ce, este interzis? Avem păduri, avem jepi, avem stânci, avem toate condițiile când omului îi este foame, să se înfrupte. - Am glumit doar. - Bănuiam eu că nu ai asemenea curaj. - Atunci mergem să luăm masa dacă tot vorbești de înfruptat. Să mă înfrupt dintr-o porție mare de pastramă de batal cum numai pe munte știu s-o facă. - Cât este ceasul
PLAJA LA COTA 2000 de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1137 din 10 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/364119_a_365448]
-
cauza, nu neapărat urmările accidentului. Ia să văd cum stai cu tensiunea. Binișor. Și rana la cap s-a închis frumos, cum nu vă tundeți zero, nu există pericolul să vi se vadă semnul rămas după căzătură, încercă el să glumească. - Și? Sunt șanse să plec astăzi? Am probleme mari de rezolvat, nu vreau să-mi pierd postul, pe care abia l-am găsit, din cauza spitalizării. - Nu din cauza spitalizării domnișoară, ci din cauza urmărilor acestui nefericit și stupid accident care v-a
PRIMA PARTE de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1145 din 18 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/364084_a_365413]
-
dădeau un aer de profesoară severă. Purta mănuși asortate. Pentru fiecare toaletă avea culoarea potrivită. Un reumatism îi deformase mâinile, după cum spusese ea. Nu era o persoană masivă dar impunea respect. Toți cei din jurul ei știau, că nu era de glumit cu Madame. O femeie cu avere considerabilă, nimeni nu stia prea multe despre afacerile sale. Mulți o bănuiau că în tinerețe patronase o casă de toleranță și avea legături cu oameni din cea mai înaltă elită a societății. Unii îi
ENIGMA (PARTEA I) de CAMELIA CONSTANTIN în ediţia nr. 927 din 15 iulie 2013 [Corola-blog/BlogPost/364174_a_365503]
-
sedus ! A doua încet, În mare secret, Într-un Chevrolet, Trece la concret Și el e ... dus ! A treia haină, Plânge și suspină C-ar fi fost virgină, El fiind de vină ... Și-i cere bani ! Junele zâmbește, Crezând că glumește, Nici nu se gândește Că ocna-l pândește Pentru mulți ani ! A doua naivă, Chiar dacă e divă, Cade-n recidivă Și-i scrie-o misivă, Dând în vileag crima ! Rusalim se prinde, Nimeni nu-l mai vinde, Nervii și-i
PRUNE-N GURĂ (EXERCIŢII DE DICŢIE) de GEORGE ROCA în ediţia nr. 935 din 23 iulie 2013 [Corola-blog/BlogPost/364183_a_365512]
-
Mult entuziasm și dorință de afirmare. Doar câțiva dintre profesorii mai vechi erau puțin mai vârstnici, restul sub treizeci de ani. - Și gazda? Erau tineri? Ai avut toate condițiile de locuit? Sau dormeai pe saltea umplută cu paie? - Ha, ha, glumești mama! S-a modernizat lumea, nu mai trăiește ca înainte. Aveam toate condițiile create, baie, lumină, radio, frigider, televizor, mobilă nouă și modernă, tot ce trebuie pentru un trai decent. Gazda este o văduvă în vârstă, însă are doi copii
CAT DE MULT TE IUBESC..., ROMAN; CAP. VI PE FALEZA . de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1131 din 04 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/364136_a_365465]
-
bine împreună și, cum la țară există o moralitate și o opinie publică exagerată asupra acestei moralități, nu poți să umbli cu cineva fără să nu știe tot satul. - Spune-mi ce dorești să-ți iau de la acest raion? Am glumit că vreau să te însoțesc la munte. Poate înainte de a începe cursurile la Universitate, fug cu tatăl tău câteva zile la munte să ne încărcăm bateriile. Ziceam să probezi o pereche de bocanci pentru munte și un hanorac.. - Cred că
CAT DE MULT TE IUBESC..., ROMAN; CAP. VI PE FALEZA . de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1131 din 04 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/364136_a_365465]
-
va fi numai frig pe munte. - Ia ce dorești, acum când oferta este făcută și așa nu ți-am luat nimic de ziua ta, consideră-le cadou. - Sărut mâna mami, ești generoasă. - Nu mă supăra că îmi retrag oferta imediat, glumi Veronica. - Mai am și eu ceva bani economisiți. Nu mulți, dar îmi ajung pentru o excursie de o săptămână la munte în doi. Doar am primit salariul pe toată perioada vacanței. - Și când te întorci la post nu mai ai
CAT DE MULT TE IUBESC..., ROMAN; CAP. VI PE FALEZA . de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1131 din 04 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/364136_a_365465]
-
decât împreună cu părinții aseară la o cină și astăzi cu mama la plimbare. Mă voi duce astă seară să beau o bere cu foștii colegi dacă îi voi găsi la telefon. Atunci poate mă întâlnesc și cu fetițele de pe aici, glumi Mircea. - Atât îți trebuie să vii la munte deja consumat. Cum au bază de tratament la hotel, te trimit direct la recuperare fizică. - Bine scumpete, am grijă să fiu în cea mai bună formă la munte. Promit și... știi cât
CAT DE MULT TE IUBESC..., ROMAN; CAP. VI PE FALEZA . de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1131 din 04 februarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/364136_a_365465]
-
nu mă supere... Marin era în stare să sărute pământul pe care călcam”. Petreceau împreună zilele și nopțile. Erau tot timpul unul lângă celălalt. Se întâmpla de multe ori ca el să înceapă o frază, iar ea să o termine. Glumeau tot timpul, se tachinau fără încetare, iar casa lor era plină de râsul lui Marin și chiotele Aurorei. Erau extrem de istoviți unul de altul, dar niciodată plictisiți... “7 iunie ’55 Aurora dragă, iubita mea,(...) Te-am sărutat la stația de
DIN IUBIRILE LUI MARIN PREDA de ION IONESCU BUCOVU în ediţia nr. 947 din 04 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/364192_a_365521]
-
Înainte de a mă avânta în aer, aeronava era verificată de către mecanici. Dacă ceva nu era în regulă - vreo defecțiune sau orice altceva - nu mă avântam în zbor. De fapt nici nu mi se permitea. Cu lucrurile acestea nu este de glumit. Orice aeronavă ascunde în măruntaiele sale destule taine, destule posibilități de defectare. Instrucțiunile primite îți semnalează mereu neregulile, iar tu trebuie să știi să le identifici la timp și să iei măsurile care se impun. Ești instruit să încerci mereu
INTERVIU CU UN AVIATOR , MARIAN COVACHE- PARTEA A VII-A de CORNELIA VÎJU în ediţia nr. 1050 din 15 noiembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363159_a_364488]
-
întâmplat după ce ne-am despărțit. Dar nu am timp acum. Tocmai a intrat domnișoara Lepădatu și nu vreau să creez tensiune în cancelarie, îi șopti ea căutând să nu fie auzită de cineva din apropiere. - Lăsați, doamnă Zbihli, nu mai glumiți așa de dimineață... îi răspunse și el tot în șoaptă, zâmbind. Întoarse capul spre ușa cancelariei și, într-adevăr, o văzu pe colega lor în dreptul cuierului, cum îi privea cu niște ochi din care parcă săreau scântei, în timp ce se dezbrăca
ROMAN CAP. III, DESTĂINUIREA de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1052 din 17 noiembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/363127_a_364456]