5,896 matches
-
care leșină când te văd că ești doar un căcănar mincinos. Te somez să ieși din Cartea Recordurilor (care oricum este o monstruozitate, un bestiar modern al avortonilor). Te somez ca acum, în ultima clipă, să încetezi a-ți mai goli mațele putrede peste creierele alcoolizate ale românilor. Pentru că am serioase îndoieli că știi să scrii, iată mai jos un model de comunicat: Eu, Halterofilul din Vitan, Mărturisesc că sunt un fals halterofil. Îmi cer scuze față de țară pentru minciuna mediatică
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2066_a_3391]
-
culcare, dar nici fără un cuvânt de salut, fiindcă așa cere politețea, zice tata printre dinți. Se consolează cu o ceșcuță de Mocca Gold, consumată la Café Museum, în apropiere, la care se adaugă o chiflă și un bacșiș consistent. Golit de orice gânduri și sentimente, Rainer se prăbușește în sine și arată ca un colet uman neînsuflețit. Cum or să mai râdă cândva el și Sophie de chestiile astea! Dar acum încă nu. Mai târziu. În sinea lui, Rainer s
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
Îi intră În trepidații, Noriko este extraordinară, pasională ca o hienă Înfometată rătăcind prin savană. Odată i-am ținut socoteala orgasmelor: a juisat de douăzeci și opt de ori“. Asta Îi povestise vagabondul Într-o seară, pe când savura niște clătite Suzette, după ce golise două sticle de Château Latour din 1976. Amintindu-și cuvintele lui, Keiko Kataoka o opri pe Noriko, care era gata să se arunce În brațele bărbatului. — Noriko, așteaptă puțin, te rog. Mai Întâi trebuie să-ți ceri scuze pentru ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
-
ale regizorilor independenți, iahturile, golful, săriturile de la Înălțime și mâncarea italienească. Dintotdeauna Își dorise să pătrundă În această lume a bărbaților care i se părea atât de excitantă. Două ore mai târziu, după ce mâncase mai multe feluri de paste și golise două sticle de barolo, spuse provocator: „V-am spus că Îmi doream să fac asta de multă vreme?“, Înghiți o pastilă și jumătate de ecstasy, apoi se oferi timp de cinci ore drept sacrificiu pentru plăcerile noastre cele mai obscene
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
-
fete. Am devenit bogat și celebru peste noapte. Și asta după ce am stat numai trei ani la New York și am produs două comedii muzicale. Asta nu ar fi Însemnat mare lucru În America, dar În Japonia eram o vedetă. Bărbatul goli dintr-o Înghițitură paharul de Frank Sinatra. — Keiko era o tipă bine, spuse el cu o urmă de nostalgie În glas, apoi privi pe fereastră afară. — Nu mai bei nimic? Și-a mai comandat un Frank Sinatra, iar eu mi-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
-
Yanagigawa. Când ești plin de cocaină până la refuz, deja sake-ul japonez ți se pare doar apă fiartă la care ai adăugat un pic de gust, așa că poți să bei oricât de mult. Și era foarte bun. Cred că am golit amândoi peste zece sticle mari de sake. Știi, de la sake-ul japonez te Îmbeți Într-un mod cu totul special. Simțeam o amorțeală În tot corpul, dar nu numai fizică, ci și psihică. Și cum eram noi așa amețiți de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
-
facă un om aici ca să fie servit? urlă el la chelner. Murim de sete. Își îndreptă degetul spre un alt chelner: — Tu! Ți-am zis să stai dracului cu ochii pe noi, puțoi ce ești, și cum vezi că se golește sticla să ne aduci alta! Ești tâmpit sau ce? Lovi din nou masa cu pumnul, spre marele amuzament al celor două însoțitoare, care chițăiră de plăcere, făcându-l pe Streicher să râdă de propria-i izbucnire. De cine vă aduce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
în timpul vizitei noastre, și, pe la miezul nopții, grupul lui Streicher și noi înșine eram singurii rămași în bar, ceilalți fiind puși pe fugă de înjurăturile neîncetate ale lui Gauleiter. Un alt chelner veni să ne șteargă masa și să ne golească scrumiera. Întotdeauna face așa de urât? l-am întrebat. Chelnerul râse cu amărăciune: — Asta? Asta nu-i nimic, zise el. Trebuia să-l vedeți acum zece zile, când s-au terminat în sfârșit mitingurile Partidului. A făcut praf locul ăsta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
lui. Am turnat pentru mine și Becker câte un pahar mare cu șnaps și i-am explicat câte ceva din ceea ce ieșise la iveală în seara aia: — Lange este veriga slabă. I-am auzit spunând asta. Mai mult, e poponar. Am golit paharul și mi-am turnat încă unul, inhalând adânc din el pentru a mări efectul, simțind cum mă mănâncă buzele în timp ce țineam băutura în cerul gurii un pic înainte de a o înghiți. M-am scuturat nițel când am lăsat-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
o să-ți placă, sau Dumnezeu mi-e martor că o să te atârnăm cu capul în jos și o să-ți tăiem gâtul, ca la toate fetele alea pe care prietenii tăi le-au omorât. Și apoi poate o să-ți aruncăm cadavrul golit de sânge într-un butoi cu bere sau într-un cufăr vechi și vom vedea ce simte mama ta când te va identifica după șase săptămâni. I-am pus cătușele și Becker începu să-l machieze. După ce termină, Oscar Wilde
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]
-
mai mult cu cât această inteligență - această configurație particulară a atomilor! - presupune același mod de a excela în imaginație, în rațiune și în intuiție. A deduce atomii din observație, a conchide existența particulelor invizibile plecând de la o manifestare vizibilă, a goli cerul de ocupanții săi nelegitimi numai prin forța demonstrației și a rațiunii, a risipi temerile și angoasele numai prin puterea argumentației, toate acestea presupun calitățile unui filosof de format mare: sublimul poetic al unui René Char, gândirea extrem de bogată și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2053_a_3378]
-
obligații și de necesități, mici, meschini, împotmoliți în mizerie, oamenii învestesc divinitatea cu calități inverse: puternică, eternă, omniprezentă, omniscientă, nemuritoare, puternică, liberă, nesfârșită, mărinimoasă, preafericită, ea reprezintă imposibilul ideal. Slăbiciunea, frica și spaima populează cerul; inteligența, rațiunea și cunoașterea îl golesc. Centaurii? Niște ficțiuni reductibile la o coliziune între simulacre de cal și de om Himerele? Aceeași remarcă, aceeași compoziție, nimeni și nimic nu se sustrage ordinii naturale, iar aceste creaturi nu există în natură. Tunetul, trăsnetul? Nicidecum intenții răzbunătoare ale
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2053_a_3378]
-
Toshiro reveni cu sacul și-l puse înaintea bărbosului. Ia luați, băieți, de-aici. Ia și tu, copilaș! zise bărbosul către micul Benga și începu să scoată cu amândouă mâinile pixuri, gume, bujii, săpunuri, minicalculatoare, mulinete „Shakespeare”, baterii, aftershave-uri, banane. Goli tot sacul, apoi îl aruncă pe hublou. — Domnule Herbert - îndrăzni comandantul Felix -, dacă nu vă supărați, am observat că vă plac prunele... poate luați și de la noi un sac... sunt proaspete... — Vă mulțumesc, băieți - spuse înduioșat Herbert -, nu vă refuz
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2120_a_3445]
-
localitatea Belleville, lângă Paris, între două discursuri prolixe ale participanților, tânărul Galois strecoară un toast scurt, dar categoric. Ținând în aceeași mână și paharul și briceagul deschis, de care se servise la masă, se ridică și urează: "A Louis-Philippe". Apoi golește paharul dintr-o înghițitură și se așează. Toastul lui Galois a fost, în aceea seară, punctul de plecare al unor mari dezordini antiregaliste, în întreg Parisul. La 15 iunie jurații, printre care vor fi fost mulți patrioți, îl achită de
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
țării erau niște căpușe. Tagme de activiști s-au transformat în popi, La cârma națiunii - o șleahtă de ciclopi. Când am venit acasă aveam un președinte Care ne-a vândut țara cu morții din morminte. Când am venit acasă se golise cătunul, Aveam la cârma țării și popa, și nebunul. Cum tineretul nostru plecase la căpșuni, Parlamentarii țării se pretindeau imuni Când am venit acasă adus de dorul pâinii Pe străzi, în capitală, hălăduiau doar câinii. Când am venit acasă, poporul
CONDAMNAREA (POEME DE REVOLTĂ) de VIRGIL CIUCĂ în ediţia nr. 951 din 08 august 2013 [Corola-blog/BlogPost/364332_a_365661]
-
dorință subjugat și de parfum de lăcrămioare. Supune-mă și fă-m-a ta, acum ori niciodată, Îți dărui toată viața mea, n-ai să-nțelegi vreodată. Mi-e dor de mine Mi-e dor de mine cea de ieri, golită de suspine, Pierdută-n tainice tăceri și-mbrățișări divine. Mi-e dor de sute de secunde, ce le-mpărțeai cu mine, Eram doar noi, fără de măști și-ambiții mai puține. Mi-e dor să te mai simt aproape de inima-mi
TE SIMT de LĂCRĂMIOARA STOICA în ediţia nr. 2241 din 18 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/364370_a_365699]
-
o astfel de stare eu nu pot decât să te rog ca atunci când simți că nu mai poți, că nu mai stii, că nu mai ești, când nimic din ce credeai tu despre a iubi si a fi iubit se golește de sens, atunci oprește-te. Abia când ajungi la limita neputinței de a iubi,ai două alternative.Prea mulți se aruncă pe sine în iadul deznădejdei cea fără de Dumnezeu, și comit o îndurerătoare crimă sinucidere sufletească. Dar, dacă ai curajul
(TRANSCRISĂ DE MARIA LEONTE) de CEZARINA ADAMESCU în ediţia nr. 340 din 06 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/364484_a_365813]
-
Farmec > GÂNDUL MEU, CORABIE... Autor: Al Florin Țene Publicat în: Ediția nr. 340 din 06 decembrie 2011 Toate Articolele Autorului Poem de Al.Florin ȚENE Gândul meu, corabie... Plouă de s-a umplut cerul de apă și jos s-au golit fluvile toate, pînă și căprioarele se-adapă din norii saturați de râuri, pădurea și-a trimis rădăcinile-n cer umplându-și frunzele de sevă pentru animalele ei ce pier. Iarba își trimite culoarea în nori întorcându-se încărcată de rouă
GÂNDUL MEU, CORABIE... de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 340 din 06 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/364554_a_365883]
-
Ne aflăm în seara de ajun a lui 7 august la Otel Moldova, într-o demențială competiție bahică, numită „la kilometru”. Atmosferă de lumpen, oarecum asemănătoare cu cea din romanele lui Zola. Cel ce reușește performanța de a întinde sticlele golite de la un perete la celălalt al încăperii într-o anume poziție este declarat învingător, plătindu-i-se în felul acesta o bună parte din consumație. Se întâmplă (au fost și cazuri), când jucătorii fiind de aceeași talie să aibă loc
CARTEA CU PRIETENI XXVII- ION IFRIM de IOANA VOICILĂ DOBRE în ediţia nr. 340 din 06 decembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/364555_a_365884]
-
a dus-o acolo, de ce trebuia să o ajute să se spele și de ce s-a dezbrăcat... În timpul acesta, cât ea se chinuia să scape de emoții și rușine, el intrase în cadă și dăduse dușul la presiune maximă, după ce golise aproape o jumătate de sticlă de șampon în apă. A întors-o cu spatele la el șoptindu-i să stea cuminte ca să o spele. Cu un braț ținea fata, peste mâinile ei așezate din nou pe piept, iar cu celălalt plimba buretele
de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 378 din 13 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/361258_a_362587]
-
de o măreție antică? Antonescu este poate singurul om din istoria recentă care și-a comandat singur plutonul de execuțe! Argeșeanul Antonescu, moldoveanul Ștefan cel Mare (un Napoleon autohton) sunt, după umila-mi părere, cei mai mari români, alături de muscelenii Golești și Brătieni. Din păcate azi nu prea mai avem mari români ci mai curând mari lichele politice care vând pe nimic un popor, o țară fără asemănare în lume. Dle profesor, vă felicit pentru ce ați realizat la Rucăr (cenaclul
A DOUA SCRISOARE DIN CORSICA DE LA PROF. VINTILĂ PURNICHI de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 269 din 26 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/361485_a_362814]
-
Nu înainte, insă de-a îmi recupera de la tine pierderile. Jean „Capabilul” riposta: - Tu și mai cine? N-ai tu „cojones” să mă aranjezi pe mine!” Dramă în lumea invizibilă: „Gigi-Amorosu' arată a fi în pragul unui atac de apoplexie. Goli paharul cu coniac, isi turnă din nou, și continuă: - Mi-au dispărut toți banii...! 65.000 Euroi, plus un kilogram juma' de aur în bijuterii turcești de 14k. Jean-Capabilul îl privi cu compasiune. Până și el fu zguduit de marimea
CRONICA LA ROMANUL NATURA MOARTA CU SERVAJ DE SERBAN MARGINEANU de IOAN LILĂ în ediţia nr. 250 din 07 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/361494_a_362823]
-
cufund în tăcere Ascult bătăile sacadate de inimi Care-mi vor umple zilele cu liniște Și o sublimă evadare din restriște Călătorind ades spre Soare-Apune Năvălesc nostalgic amintirile Revenind, la chemare, în locuri natale Aleg șampania să-mi umple pocalul Golindu-l, fericit, îmi închei ritualul. La trecerea nemiloasă a timpului Contemplu tăcut răsărit și apus Omagiu pios pentru cuvântul nespus Mai scriu o carte, mai ascult o povață La trecut adaug sorbituri de viață DESTIN DE TOAMNĂ Privesc jocul de
POEME NEWYORKEZE (1) de VIRGIL CIUCĂ în ediţia nr. 1104 din 08 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/363766_a_365095]
-
de zi a apartamentului, cu lumina stinsă. Aproape vizibile, firicele de praf și nisip cădeau alene pe mobile. Undeva, pe tavan, țiuia amenințător un țânțar flămând. Pe parchetul pestriț, luna plină desena o șuviță luminoasă care-i atrăgea obsesiv atenția, golindu-i capul de gânduri. David intră direct în bucătărie, de parcă n-ar fi observat-o. Acolo, pe masă, rămăsese uitat un măr din care lipsea o singură mușcătură. Suficient ca să putrezească până mâine dimineață! își spuse el în timp ce bea cu
ANTENTATUL de MAGDALENA BRĂTESCU în ediţia nr. 1104 din 08 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/363812_a_365141]
-
poate termina astfel! își repetă ea gândul cu glas tare. Vreau să-ți spun și eu ceva, deschide-mi, te rog! Te implor, îți cad în genunchi! Continuă astfel preț de câteva minute. Apoi se hotărî să monologheze, să-și golească desaga de gânduri și dureri, stând în picioare, cu brațele ridicate și tot corpul lipit de bariera ușii, ca de un Zid al Plângerii. Povesti, argumentă, cerși, promise, făcu jurăminte. Se trezi brusc, cu lacrimile șiroindu-i pe obraz, stupefiată
ANTENTATUL de MAGDALENA BRĂTESCU în ediţia nr. 1104 din 08 ianuarie 2014 [Corola-blog/BlogPost/363812_a_365141]