2,506 matches
-
ființelor pentru care pudoarea, agorafobia au constituit întotdeauna obstacole greu de depășit. Pulsiunile, aparent dezordonate, ale unui univers structurat fastuos sub aspect metaforic fac să vibreze semnificațiile sentimentului de libertate, ca spațiu dobândit cu trudă: „În crepuscul/trenul tuturor negațiilor gonea/ cu o viteză nebună/ într-o stație uitată/ în altă vârstă/ cu plase de pietre în mâini/ urci în vagonul înțesat/ cu gândurile tale albastre/ vuind precum furtunoasele oceane”. SCRIERI: Nesomnul metaforei, postfață Gheorghe A. M. Ciobanu, Piatra Neamț, 1999; Preludiu pentru
PAL. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288624_a_289953]
-
Începutul Universului, spunea Democrit, atomi și spațiu gol. Există o infinitate de lumi și toate au un început și un sfârșit în timp. Nimic nu apare din neant și nimic nu dispare în neant. Atomii, multi la număr și mărime, gonesc prin Univers, dând naștere la tot ce-i compus: focul, apa, aerul, pământul. Acestea nu sunt altceva decât combinație din atomi”. Democrit susținea că în Univers nu există altceva decât atomi și spațiu gol, atomii , o infinitate la număr, sunt
AVENTURA ATOMULUI. In: AVENTURA ATOMULUI by ELENA APOPEI, IULIAN APOPEI, () [Corola-publishinghouse/Science/287_a_599]
-
ude mâinile noastre în sânge de om. Iar ei poate că doar să potrivescu puterii tale cei mari; că noi, Doamne, Dumnezeul nostru, știm că tot cel ce va veni cătră tine cu smerenie și cu plecăciune nu-l vei goni de la tine. Deci și noi am plecat smereniia noastră lor, iar ei n-au vrut să priimească smereniia noastră, ce s-au potrivit să fie mai puternici decât tine. Că tu, Doamne, însuți mărturisești și zici: «Cel ce să va
NEAGOE BASARAB. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288381_a_289710]
-
Cadrilater, care înmănunchează un șir de poeme cu parfum oriental, indicibil: „Merg pe drum de țară, printre lanuri coapte,/ carul cu turcoaice peste snopi culcate,/ turcul mână caii, picotind în noapte,/ ele tot cu gândul către lumi uitate...// Hai, Ahmed, gonește carul cu cadâne -/ noaptea este scoasă din seraiuri parcă,/ să vezi haremuri, să dormi până mâine!.../ Ce Șeherezade tihna îți încearcă?” (Crochiu dobrogean). În imagini opulente, pline de culoare, este „pictată” o lume „exotică”, aceea a amestecului de neamuri din
PANA-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288646_a_289975]
-
par să ascundă una. Critica a vorbit de influența lui Ion Barbu sau de cea a lui Al. A. Philippide. O baladă, pentru a da un exemplu de deturnare retorică caracteristică, oferă un final care destramă și resemnifică incipitul canonic: „Gonea ferecată caleașca,/ cineva înăuntru cânta./ Caleașca gonea spre departe,/ străina cânta și plângea.// Când zbori fulgerat peste margini/ prin vânăt, pe cât înțeleg,/ ți-e teamă că drumul împarte/ în două pământul întreg.// Cu creieru-n flăcări, o lună/ am fost așteptat
MIRAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288168_a_289497]
-
de influența lui Ion Barbu sau de cea a lui Al. A. Philippide. O baladă, pentru a da un exemplu de deturnare retorică caracteristică, oferă un final care destramă și resemnifică incipitul canonic: „Gonea ferecată caleașca,/ cineva înăuntru cânta./ Caleașca gonea spre departe,/ străina cânta și plângea.// Când zbori fulgerat peste margini/ prin vânăt, pe cât înțeleg,/ ți-e teamă că drumul împarte/ în două pământul întreg.// Cu creieru-n flăcări, o lună/ am fost așteptat-o, năuc,/ privind la trăsuri și la
MIRAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288168_a_289497]
-
necontenit o cascadă, iar în urma ei fierbea un vîrtej fără sfîrșit; ajungea să-ți miști un deget sau să faci o cît de mică mișcare, ca ambarcațiunea să se aplece spasmodic spre mare, troznind din încheieturi, pînă la nivelul copastiei. Goneam cu toții așa, fiecare dintre noi agățîndu-se din răsputeri de locul său, pentru a nu fi aruncat în valurile spumegînde; silueta înaltă a lui Tashtego era aproape frîntă în două peste vîsla-cîrmă, pentru a se putea ține în echilibru. Ambarcațiunile străbătură
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
din cele mai primejdioase faze ale vînătorii, căci în clipa cînd monstrul te atrage din ce în ce mai adînc în turma înnebunită, îți poți lua rămas bun de la viața normală; nu mai exiști decît într-o stare de delir. Oarbă și surdă, balena gonea, ca și cum ar fi vrut, prin simpla forță a vitezei sale, să se descotorosească de lipitoarea de fier ce i se înfipsese în cîrcă; iar ambarcațiunea noastră, împresurată din toate părțile de monștrii înnebuniți, își croia drum printr-un vîrtej de
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
valurile-i lungi și uriașe, ce se rostogoleau, gîlgîind, în urma lui - ai fi zis că Pequod e împins înainte de mîinile desfăcute ale unui colos. Briza sufla cu atîta putere, încît aerul și cerul păreau niște vele umflate, gigantice. întreaga lume gonea, mînată de vînt. Soarele nevăzut, ascuns de însăși lumina puternică a dimineții, se ghicea doar după intensitatea razelor lui, strînse ca niște baionete într-un mănunchi. Peste tot străluceau parcă blazoanele unor regi și regine din Babilon. Marea era ca
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
o adîncă prăpastie de aer. Dar aripa neagră se și întinsese sub ochii bătrînului Ahab - lungul plisc roșu aproape că-i atingea capul; cîrîind, șoimul negru își luă zborul cu prada în gheare. Capitolul CXXX PEQUOD îNTÎLNEȘTE BUCURIA înfriguratul „Pequod“ gonea înainte; valurile și zilele se rostogoleau mai departe; sicriul prefăcut în colac de salvare se legăna ușor; deodată, fu zărită o altă corabie, numită în chipul cel mai nepotrivit Bucuria. în timp ce se apropia, ochii tuturor se ațintiră asupra traverselor ei
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
de pe punte în picioare și-ți zguduie inima. Vasul ăsta și cu mine sîntem doi viteji! Ha, ha! Zău că spinarea mea-i ca o chilă - să vină careva să m-arunce în mare, ca să plutesc pe spate! Ha, ha! Gonim c-un pas care nu lasă praf în urmă! Ă Uite-i jetul, uite-i jetul! drept în față! strigă unul din oamenii de pe catarg. Ă Da, da, spuse Stubb, știam eu că n-o să poată scăpa. Poți să-ți
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
devenit hatman. Se va vedea că enormul cap al cașalotului conține foarte puțină substanță; deși aparent e partea cea mai masivă, capul este, de departe, partea lui cea mai ușoară, astfel încît și-l ridică lesne în aer, îndeosebi cînd gonește cu cea mai mare repeziciune. în afară de asta, partea superioară a frunții are o asemenea lărgime, iar partea inferioară e atît de subțire și de tăioasă, încît, înălțîndu-și pieziș capul, cașalotul se transformă dintr-un fel de galiot greoi, cu prova
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
BACONSKY. - Cântec pentru cartierul meu. În: Viața românească, nr. 1-2, 1949, p.63) * De același autor: „Codrii deși se despică În două se deschid larg câmpiile străbătute de ape Încă spumoase și reci Însăși noaptea larg se deschide la orizont gonește locomotiva 40070. (Ă). Maria s-a născut departe - tocmai la Arad. De mică s-a jucat printre linii și a Îndrăgit mașina apoi a visat să gonească departe, departe și să cunoască bucuriile și lumina. Mai târziu a crescut - dar
Literatura în totalitarism. 1949-1951 by Ana Selejan [Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]
-
de ape Încă spumoase și reci Însăși noaptea larg se deschide la orizont gonește locomotiva 40070. (Ă). Maria s-a născut departe - tocmai la Arad. De mică s-a jucat printre linii și a Îndrăgit mașina apoi a visat să gonească departe, departe și să cunoască bucuriile și lumina. Mai târziu a crescut - dar boierul i-a spus că e nebună și ar trebui să-i fie rușine, că femeile trebuie să conducă tigaia și să spele vasele cât mai des
Literatura în totalitarism. 1949-1951 by Ana Selejan [Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]
-
depărtările albastre și cu soarele prin gări oamenii o privesc bucuroși și dintre holde cu mâna-i fac semne fecioarele. (Ă). Nu mai cunosc nici o margine, nici un hotar tot mai scurte Îmi par nopțile-ntunecoase și reci și simt că gonesc cu Întreaga Republica mea așa cum gonește locomotiva 40070. (Locomotiva 40070. În: Contemporanul, nr. 135, 6 mai 1949) „În codrii Încercați și bătrâni de la poalele Rodnei, a fost cândva un brad frumos și Înalt era cel mai falnic și brazii toți
Literatura în totalitarism. 1949-1951 by Ana Selejan [Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]
-
gări oamenii o privesc bucuroși și dintre holde cu mâna-i fac semne fecioarele. (Ă). Nu mai cunosc nici o margine, nici un hotar tot mai scurte Îmi par nopțile-ntunecoase și reci și simt că gonesc cu Întreaga Republica mea așa cum gonește locomotiva 40070. (Locomotiva 40070. În: Contemporanul, nr. 135, 6 mai 1949) „În codrii Încercați și bătrâni de la poalele Rodnei, a fost cândva un brad frumos și Înalt era cel mai falnic și brazii toți Îl știau și vulturii pleșuvi și
Literatura în totalitarism. 1949-1951 by Ana Selejan [Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]
-
cerul senin mâinile tale au ridicat de pe trupul popoarelor ceața ca un lințoliu de doliu mâinile celui care gândește sub roșie stea la Kremlin: Iosif Vissarionovici Stalin - mâinile celor care luptară sub tunelul de obuze, cu numele lui pe buze gonind cu armele-n mâini fasciste armate de câini, prăbușite din țară În țarăă». (Radu BOUREANU. - Uriașul Octomvrie) «Așa veni - așa Înflăcărată zi de februarie-a lui treizeci și trei Pe Grivița sus, unde curge țiței De se-mbină În pământ și-ți
Literatura în totalitarism. 1949-1951 by Ana Selejan [Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]
-
-l iscodești - să-ți spună - cum i-a mersă Îți spune - simplu-grăitor, - din mers: «ne trebuie fontă multăă pentru paceă» Ceea ce ni se spune mai departe despre Firoi nu va aduce mare lucru În plus, pentru cunoașterea lui: «L-au gonit patronii-n multe rânduri», până când Într-o zi au fost goniți ei Înșiși; a fost decorat cu „Ordinul Muncii”, cu care ocazie «și-a ștersă o lacrimă pitită»; iar astăzi «dă fontă cu toptanul». E limpede că această bucată nu
Literatura în totalitarism. 1949-1951 by Ana Selejan [Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]
-
simplu-grăitor, - din mers: «ne trebuie fontă multăă pentru paceă» Ceea ce ni se spune mai departe despre Firoi nu va aduce mare lucru În plus, pentru cunoașterea lui: «L-au gonit patronii-n multe rânduri», până când Într-o zi au fost goniți ei Înșiși; a fost decorat cu „Ordinul Muncii”, cu care ocazie «și-a ștersă o lacrimă pitită»; iar astăzi «dă fontă cu toptanul». E limpede că această bucată nu e fructul unui studiu Îndelung al vieții ci o plăsmuire după
Literatura în totalitarism. 1949-1951 by Ana Selejan [Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]
-
care a dus-o. Iată-i asemenea unor râuri vijelioase de munte, Îndreptându-se, mii și mii de oameni, spre șantierele canalului. Rândurile lor se Îngroașă mereu, Îi vedem inundând trenurile, amestecându-și graiurile și obiceiurile Într-un singur șuvoi, gonind năvalnic spre țel. Nici nu putea găsi scriitorul un procedeu mai eficace pentru a ne zugrăvi imensa capacitate de mobilizare a partidului, pentru a ne dezvălui acea sursă vie a forței sale, care e Încrederea maselor. Dar această forță este
Literatura în totalitarism. 1949-1951 by Ana Selejan [Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]
-
sau În car cu boi. În vara lui ’49, În ploioasa lună iulie, am bătut drumurile dintre Teregova și Rusca, Într-o brișcă descoperită, sub ploaia măruntă care făcea să fumege spinările cailor. Numaidecât după aceea, când se prășea porumbul, goneam În mașini prăfuite prin părțile oltene dinspre Dunăre, văzând cum se Încheagă, În luptă, primele gospodării colective. Apoi, pe un camion cu materiale de construcție, am ajuns la Slobozia Mândra În lunca Oltului, Într-o zi Însorită de iarnă, la
Literatura în totalitarism. 1949-1951 by Ana Selejan [Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]
-
există, de fapt, insecte bune și insecte rele, pentru că fiecare specie joacă un rol în lanțul biologic: de exemplu, păsările care au neinspirata idee de a vă ciuguli fructele sunt, de asemenea, și consumatoare de insecte. Cât despre cârtițe, deși gonite de numeroși grădinari, devorează o mare cantitate de larve, care v-ar putea distruge grădina etc. Numim, deci, „ajutătoare” aceste organisme al căror rol este util într-o grădină (ceea ce nu le împiedică, totuși, să fie dăunătoare din alte puncte
Grădina de legume ecologice. Ghid practic by Agnes Gedda () [Corola-publishinghouse/Science/2318_a_3643]
-
albind ne rărim/ În numele marelui mim/ În numele marelui mim îndoială/ În lacrima lumii cuminte plutim/ din gura amară a marelui mim/ Ies stoluri de păsări și nori dau năvală”) și face să vibreze mirarea între afirmație și negare: „Te voi goni cu gură stinsă,/ Te voi reține ca pe-un sfânt/ Între nimic și poezie,/ Între credință și trădare?// În lumea ta de-nfiorare/ Vei vrea să vin, ca mai curând/ Să fug de ea, iubindu-i fiul/ Care se naște și
BUZEA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285973_a_287302]
-
inteligență, de a se adapta condițiilor politice noi (...). În prima parte a romanului, autorul a urmărit migrația spre Canal ca spre un Klondike dobrogean, a tot soiul de oameni: chiaburi doritori de a câștiga bani, tineri nostalgici ca tătara Sughiran, gonită de plictisul satului natal, un șofer fugit de frica urmăririi polițienești, entuziaști ca Jurașcu, îndrăgostiți dorind a se întâlni și așa mai departe, în afara celor care vin pe șantier cu dorința vie de a înfăptui o operă socialistă. Multitudinea la
Literatura în totalitarism by Ana Selejan () [Corola-publishinghouse/Science/2301_a_3626]
-
de o continuitate între medieval și Renaștere, de viteze medii și recorduri sensibil egale, atât înainte cât și după veacul al XVI-lea: „Omul poate asalta spațiul după voie, e liber să-și facă țăndări vâslele galerelor întărite sau să gonească până la istovire caii ștafetelor, să-și dea iluzia, purtat de vânt, că zboară pe malurile mării - în realitate spațiul îi rezistă inert și dincolo de isprăvile sale trecătoare, își ia în fiecare zi revanșa... Important este că vitezele medii și recordurile
Tentaţia lui homo europaeus. Geneza ideilor moderne în Europa Centrală şi de Sud-Est by Victor Neumann () [Corola-publishinghouse/Science/2253_a_3578]