6,255 matches
-
puține digitizate la Bibliotecă Națională. Însă ceea ce este și mai grav, este de cum se aleg publicațiile ? Știu de existența unui protocol, dar când există milioane de publicații neprelucrate cum poți să respecți indicațiile ? Dacă protocolul îți indică vreun titlu din grămezi ? Cum îl extragi din milioane stivuite ? Am observat un numar de reviste ”Gazeta Transilvania”, Gazeta săteanului”, ”Realitatea ilustrata”, ”Viața românească”, ”Ziarul științelor și al călătoriilor” După ce criterii ? Importantă ? Nu se vede ! După alfabet ? Nu este așa. Atunci ? Am observat digitizat
Agonia continuă și programată a Bibliotecii Naționale a României, la 60 de ani de la înfiinţare! Dezvăluirile unei bibliotecare( III ) [Corola-blog/BlogPost/92751_a_94043]
-
o faci. România suntem toți. Că România să aibă o direcție sau alta noi trebuie să ne implicăm activ. De la un gest cât de mic: să stăm educați la coadă în aeroport și nu să ne îmbulzim că la o grămadă de rugby. Să nu mai fim așa de violenți în trafic. Să nu trăim ca să demonstrăm nimic nimănui. Sunt gesturi banale dar astea fac schimbarea sau, mai bine zis, astea produc atmosferă propice pentru că cetățeanul să fie conștient că acțiunea
„Este România o ţară în care merită să te întorci?” Ce a răspuns la această întrebare un student român plecat din ţară la 18 ani [Corola-blog/BlogPost/92864_a_94156]
-
adevărate vite de muncă. Desigur, micuța Elena nu putea să înțeleagă ce se întâmplă - a aflat de la mamă-sa mai târziu. Totul a decurs după unul și același scenariu: arestarea în toiul nopții,transportarea la gară și ambarcarea claie peste grămadă în vagoane de vite, fără hrană, apă și alte necesități vitale. Pe o căldură infernală, după ușile și geamurile zăbrelite, timp de câteva săptămâni a durat calea spre necunoscut. Familia lui Toader Panciuc a fost repartizată în sovhozul „Dzerjinski” din
MARTIRAJUL ROMÂNESC COPII AI DEPORTĂRILOR [Corola-blog/BlogPost/92928_a_94220]
-
gândit că trebuie să fie ceva acest broted; îmi suna a ciorbă, a supă, a zeamă. Am căutat și nu am găsit nimic la brodet de pește. Am căutat în engleză ‘fish brodet’ și asta m-a dus pe o grămadă de situri croate pe care le-am tradus și am descoperit că este de fapt un preparat din tot vestul Croației, de la zona litorală. Putea foarte bine să fie croat, putea să nu fie istro-român dar eu l-am pus
Aventuri culinare istro-române – un interviu de Bogdan Banu, Washington DC [Corola-blog/BlogPost/92995_a_94287]
-
ar exista o rețetă europeană: trebuie să avem un centru în care turiștii să se golească de bani și să-și defuleze urletele. Fake-ul asta de disneylandizare mă intrigă. Pe de altă parte, e o chestie coerentă unde vii la grămadă și i-ai rezolvat pe toți ăștia de cheap flight. Știi că pui poliție pe Magheru, pe Brătianu, și ai securizat zona. Expoziția ta se cheamă „Q.E.D.”, o formulă pe care o știm cu toții de la orele de mate. Ești
Ce mai are Mircea Cantor de demonstrat? [Corola-blog/BlogPost/93329_a_94621]
-
la marfa depreciată și, în prezența unui individ în trenci bleumarin, nu mai prididea să pună pe foc lucrurile scoase din inventar. Păpuși oloage, ursuleți cu blana decolorată, maimuțe din plastic dezmembrate, clovni din pânză care-și pierdeau rumegușul zăceau grămadă, fixându-l cu privirea imobilă a condamnaților la moarte. Mai târziu, băiatu’! Mai târziu! Nu vezi că aici se lucrează?... Individul în trenci albastru avea zâmbetul sardonic al șoferilor care - buimac, nici nu mai știa dacă în vis ori aievea
CALUL NEGRU de DAN FLORIŢA SERACIN în ediţia nr. 2242 din 19 februarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/383141_a_384470]
-
fraților Pizzigani(1367) notează numele Bulgariei la nord de Dunăre incluzând astfel Bulgariei și Bugeacul de mai tarziu, deci și Dobrogea până la Limanul Nistrului. Într-o primă etapă, spune amintitul nostru istoric, studiind aceste portulane, ca și colegul său N.Grămadă, se ajunge la concluzia că acești geografi occidentali au comis o simplă confuzie cum au mai fost în hărțile lor. Dar Brătianu consemnează în continuare că în secolul XIV învățatul arab Abulfeda menționa Akkerman că un oraș,,din țară bulgarilor
DOBROGEA de GIGI STANCIU în ediţia nr. 1086 din 21 decembrie 2013 [Corola-blog/BlogPost/383128_a_384457]
-
Acasa > Stihuri > Anotimp > LILIACUL Autor: Gheorghe Vicol Publicat în: Ediția nr. 2303 din 21 aprilie 2017 Toate Articolele Autorului LILIACUL Îmbrăcat în violet, Cu buchet lângă buchet, Liliacu-i fericit, Știți de ce? A înflorit! Floricelele, grămadă, Se îngrămădesc să vadă Cine vine și se miră, Cine stă și le admiră. Iar parfumul dus de-o pală Cheamă gâzele năvală La polen și la nectar, Fără bani, fără cântar. Liliacu-i fericit! Știți de ce? A înflorit! Bucuros le
LILIACUL de GHEORGHE VICOL în ediţia nr. 2303 din 21 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/383237_a_384566]
-
publicat în Ediția nr. 1794 din 29 noiembrie 2015. 20- Doi incoruptibili Printre vălătucii grei de negură, solzii argintii ai șoselei abia se observau. Ca o reptilă înfometată, șoseaua se strecura printre lanuri de porumb, încă necules, sau porumbiști cu grămezile de coceni aliniate în rânduri ce păreau infinite, în luciul lor cenușiu. Dar, oricât alerga muta reptilă, nu întâlnea în cale-i nicio mașină, nici un om, pe care să-i înghită. Înșirate pe panglica sa lucioasă, satele erau scufundate în
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/383088_a_384417]
-
săgetat cu razele sale. Până la urmă, au ... Citește mai mult 20- Doi incoruptibiliPrintre vălătucii grei de negură, solzii argintii ai șoselei abia se observau. Ca o reptilă înfometată, șoseaua se strecura printre lanuri de porumb, încă necules, sau porumbiști cu grămezile de coceni aliniate în rânduri ce păreau infinite, în luciul lor cenușiu. Dar, oricât alerga muta reptilă, nu întâlnea în cale-i nicio mașină, nici un om, pe care să-i înghită. Înșirate pe panglica sa lucioasă, satele erau scufundate în
CANAL DE AUTOR [Corola-blog/BlogPost/383088_a_384417]
-
un baldachin, să-i facă vânt cu evantaiul. Ia câte două șezlonguri la subțioară,nu sunt foarte ușoare, dar gândul că va avea cu ce să cumpere mâncare îl împinge de la spate. Trec orele încet ,soarele dogoare din ce în ce mai tare ,iar grămada albă nu pare să se termine... La catedră era cu mult mai umbră ,iar Steluța avea -n dotare chiar și aer condiționat. Un leșin cumplit îi amețește trupul, ar vrea să se așeze,să renunțe la tot și să se
VIATA LA PLUS INFINIT (6) de DAN GHEORGHILAȘ în ediţia nr. 1804 din 09 decembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/383292_a_384621]
-
mai larg, odată terminat. Poate că motivul crimei nu rezida În ceea ce fusese expus, ci În partea rămasă În mintea mortului. Dante aruncă o privire rapidă de-a lungul perimetrului absidei, căutând ceva. Nu era nimic, cu excepția câtorva plăcuțe făcute grămadă. — Căutați pretutindeni, le porunci zbirilor. Pânze, planșe desenate... Trebuie să existe cartoanele model ale mozaicului. Oamenii Începură să se Învârtă cu torțele ridicate, conduși de Bargello, care era fericit că se Îndepărtase de viul care vorbea cu morții. Între timp
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
cerut, porunci el sec. Observă plin de ciudă expresia plictisită a omului care se Îndrepta fără grabă de-a lungul scării, iar apoi se Întoarse În chilie și se așeză la masa de scris, În așteptare. Privirea Îi căzu peste grămada de file la care lucrase pe timpul nopții, Înainte să intre În Împărăția tenebrelor. Dizertația pe care voia să o supună senatului universității din Padova, când avea să Își termine mandatul, se intitula: Întrebare despre apă și pământ. După laurul poetic
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
vechi. Dante se hotărâse să străbată străzile Îmbâcsite de tejghele pentru a scurta traseul. Dar ar fi făcut cu mult mai bine dacă ar fi cotit-o spre malul râului Arno, descoperi el nemulțumit, căci astfel ar fi evitat acea grămadă de oameni fetizi și de mărfuri dubioase. Cavaleri și târfe, nobili și borfași, Încâlciți Într-o Îmbrățișare hidoasă, pe străzile orașului cândva devotat sfântului Ioan. Simțea cum o mânie surdă Îi clocotea În piept, dinaintea acelui spectacol degradant. — Încercați să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
carte. Celălalt, ridicându-se din scaun, Înclină din cap În semn de salut. — Nu-i nimic ce nu poate fi lăsat pe mai târziu, zise el indicându-i vizitatorului o bancă pe care se grăbise să o elibereze de o grămadă de pergamente. — De altminteri, exigențele justiției Comunei impun uneori niște purtări suburbane pentru care sper că mă vei ierta, continuă poetul instalându-se comod. — Dimpotrivă, mă bucur să te văd, messer Durante. Faima domniei tale a ajuns până la Roma, iar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
Întunecată a bolții prăbușite. Poate că exista o modalitate de a coborî În prăpastie, ori cripta avea o ieșire secretă. Se apropie precaut, ținând opaițul mereu deasupra capului. Pentru prima oară privi cu atenție dărâmăturile. Pe margine se zărea o grămadă de materiale detritice, fragmente de piatră și ecarisate ce aduceau cu niște trepte grosolane. Se apropie pentru a estima dacă pe acolo ar fi putut trece cineva. Cu surprindere, descoperi că nu era vorba de resturile tavanului, ci de capătul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
fugise pe acolo. Dar era prea târziu ca să-l mai urmărească. Tocmai se pregătea să facă cale Întoarsă când băgă de seamă că un lucru se mișca În fața lui. De-a lungul pereților și rezemate de pilaștrii arcurilor zăceau niște grămezi fără formă, asemănătoare unor legături de boarfe, care, Încetul cu Încetul, se ridicau de la pământ. Se lipi se perete, Îngrozit. Așa Își imaginase dintotdeauna deșteptarea oștii morților, În ziua Judecății. Dar acea resurecție avea ceva șovăielnic, de parcă ar fi fost
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
Probabil că, În mintea sa, cunoștea motivul, chiar dacă acum, la lumina zilei, facultatea de a stabili o legătură Între fapte părea să-i fi dispărut. Își recapitulă În pripă noțiunile de astrologie. Într-un ungher al camerei, ascuns sub o grămadă de cărți, era tratatul lui Guido Bonatti. Îl luă și Îl răsfoi absorbit. Spera că acea vagă senzație va căpăta În cele din urmă contur. Filele mari ale volumului Îi alunecau pe sub ochi cu tabelele lor, cu calculul efemeridelor, cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
să urce spre un alt etaj. Se grăbi pe treptele din piatră. La nivelul superior se deschidea un spațiu asemănător cu cele precedente, Însă cu totul lipsit de mobilier, cu excepția unei simple mese rezemate pe două trepiede, acoperită de o grămadă de foi mari din hârtie, așezate la voia Întâmplării. Poetul luă una și o apropie de lampă. Se putea vedea o secvență Încâlcită de linii trasate cu cărbunele, găurite ca și când o colonie Întreagă de gângănii ar fi dat năvală peste
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1916_a_3241]
-
comoara templierilor includea dimensiunea fascinației pe care aurul o exercită pervers asupra oricărui om. Ideea că undeva, Într-o peșteră marca Ali-Baba, sunt adunate laolaltă bijuterii, nestemate de tot felul, coliere, coroane Împodobite cu pietre prețioase, monede, multe monede și grămezi de lingouri mă captiva nu - sau nu numai - ca om de știință. Pasajul din Contele de Monte Cristo care descrie momentul când Edmond Dantes dă cu ochii de comoara abatelui Faria, ca și secvența corespunzătoare din numeroasele ecranizări ale romanului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
murmură printre dinți Drăguțescu - și șterge-te pe bărbie. Ești plină de unsoare. Rușinată, femeia lăsă capul în piept și se șterse. într-adevăr, mândria tinereții ei, bărbia împinsă voluntar înainte, acum, cu cât înainta în vârstă, îi pricinuia o grămadă de necazuri. Mai ales când mânca, firicele mici de unsoare sau sos, bucățele minuscule de morcovi, foițe de pătrunjel îi rămâneau făr-a prinde chiar de veste în curba pronunțată a bărbiei, atrăgând observațiile mânioase ale soțului, om foarte pedant. Mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
era un băiețel de șase-șapte anișori și se juca în nisip cu trupșoru-i grăsuliu lângă un stejar, pe undeva pe lângă Borzești. Desena cu un bețigaș triunghiuri, cerculețe, mulțimi vide, rățuști. Deodată, pe cerul senin, apăru întunecat un stol de corbi grămadă croncănind din răsputeri: „Vin tătarii! Vin tătarii!” Micul Metodiu se sculă pe piciorușele-i rozalii, își puse mâna streașină la ochi și văzu în zare pâlcuri-pâlcuri de călăreți galopând pe niște cai micuți, ca niște jucării, drept spre stejarul său
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
poate face o vreme prin ducerea cărților în pod și a cititorului în beci. Zis și făcut: Cidul, Villon, Ahile, Petroniu, Vergiliu, oștenii din oastea lui Igor, Mitropolitul Dosoftei și toți care putură fi găsiți în camera Amandei fură strânși grămadă, legați cobză și urcați în vălmășagul de pene și praf, stârnit în pod de alungarea porumbeilor aciuați acolo la căldurică, iar fata coborâtă temporar în spațioasa pivniță, avându-se în același timp în vedere să nu-i lipsească nimic din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
slugi tuciurii, voinice, purtând pe umerii goi șoldanele pulpe din spate ale tăurașului de bour tăiat în fundul ogrăzii, un stol de turturele zburând spre tainicele locuri de împreunare, livada de unde, drept precum un voievod antiotoman, se ridica fumul dintr-o grămadă de frunze uscate - toate trezeau în ea vagi nerăbdări și fierbințeli în valuri. De vreo săptămână, dacă închidea ochii, zărea de fiecare dată în dosul pleoapelor fie cicatricea lungă, dreaptă rămasă în urma unei înfruntări cu sârbii (1613î pe pieptul lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]
-
și-așa nu fac nimic toată ziua. E numai așa o fudulie-n sat să ai neveste cât mai multe, în rest numai pagubă. Acum eu pe unde-am umblat cu luptele - și-am umblat, nu mă laud, într-o grămadă de țări - la nimeni n-am văzut obiceiul ăsta, să-ți iei atâtea belele pe cap. Și vorba aia, sunt popoare în toată regula, popoare cu carte. Numai noi, în loc să strângem un ban, să strângem cărți, strângem paparude de-astea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1959_a_3284]