1,348 matches
-
mine. Vai, Doamne! Era adevărat. — Nu vi se pare că e puțin cam... ăăă, greșit? am scăpat-o. Adică, să popularizezi sfaturile unei celebrități care, în mod clar, are o problemă de alimentație, pentru un public de tinere fete impresionabile? Graham s-a holbat la mine. Era un bărbat scund, grăsuț, cu ochelari cu lentile ca fundul de sticlă. Arăta de parc-ar fi dormit toată săptămâna în hainele alea. (Aveam să aflu mai târziu că, de fapt, chiar dormise în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2113_a_3438]
-
Arăta de parc-ar fi dormit toată săptămâna în hainele alea. (Aveam să aflu mai târziu că, de fapt, chiar dormise în ele de mai multe zile. Lucrul la o carte a unui avocat cu mare expunere îl obligase pe Graham să-și aducă un pătuț în birou, astfel ca, din când în când, să poată să mai tragă câte-un pui de somn. Nu mai ajunsese acasă din vinerea care trecuse.) — Vivian a cumpărat cartea Alexei, mi-a replicat brusc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2113_a_3438]
-
să-și aducă un pătuț în birou, astfel ca, din când în când, să poată să mai tragă câte-un pui de somn. Nu mai ajunsese acasă din vinerea care trecuse.) — Vivian a cumpărat cartea Alexei, mi-a replicat brusc Graham, deschizând următorul dosar din teancul din fața lui. Se părea că respectivul caz fusese închis. În ora următoare, Dawn și Graham mi-au prezentat metodic toate proiectele de care eram imediat responsabilă. Fiecare propoziție era punctată cu „Vivian vrea“, „Vivian cere
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2113_a_3438]
-
pui de somn. Nu mai ajunsese acasă din vinerea care trecuse.) — Vivian a cumpărat cartea Alexei, mi-a replicat brusc Graham, deschizând următorul dosar din teancul din fața lui. Se părea că respectivul caz fusese închis. În ora următoare, Dawn și Graham mi-au prezentat metodic toate proiectele de care eram imediat responsabilă. Fiecare propoziție era punctată cu „Vivian vrea“, „Vivian cere“ sau „Vivian se așteaptă“. Pricepusem. La aceste zece proiecte moștenite, sarcina mea era aceea de a pune în practică viziunile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2113_a_3438]
-
autoritară atunci când aveam să editez cărți aduse de mine. — Deci te-ai lămurit cu totul? m-a întrebat Dawn, bătând darabana pe masă cu capătul creionului. — Cred că da. Dacă am întrebări, ar trebui... La unele întrebări îți poate răspunde Graham. Dar, sincer vorbind, toate informațiile pe care le avem se găsesc în dosarele alea. Mult noroc, Claire. știu că nu e ușor să preiei proiectele altcuiva, a mai adăugat ea zâmbind scurt, după care a fugit din încăpere. Graham a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2113_a_3438]
-
răspunde Graham. Dar, sincer vorbind, toate informațiile pe care le avem se găsesc în dosarele alea. Mult noroc, Claire. știu că nu e ușor să preiei proiectele altcuiva, a mai adăugat ea zâmbind scurt, după care a fugit din încăpere. Graham a urmat-o imediat, după ce m-a salutat, la fel de scurt, din cap. Eu am rămas singură, cu un morman greu de dosare. Venise vremea să-mi suflec mânecile și să mă apuc de treabă. Aveam doar o mică problemă: n-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2113_a_3438]
-
Dawn. Te-a sunat? Încerca să dea de tine. Nu era deloc mulțumită. Karen a oftat din rărunchi. — Da, da, știu. Lucrez la ea. Când ai nevoie de copertă pentru catalog? — Joia trecută, i-a răspuns Dawn, consultându-și lista. Graham, care stătea în capul mesei, și-a dres glasul cu o atitudine oficială. Cine se ocupă de propunerea, care tocmai a sosit, despre povestea din spatele realizării filmelor pentru adulți? Privind întregul grup, am putut să răspund la întrebarea lui judecând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2113_a_3438]
-
cine se înroșise cel mai tare la față. — Eu, a răspuns scurt Melissa, un asistent editorial care abia absolvise facultatea de două săptămâni. Vivian mi-a dat-o mie acum o oră. — Păi? și? Ce părere ai? a chestionat-o Graham nerăbdător. Melissa se uita la carnețelul așezat pe masă, în fața ei, cu o asemenea intensitate, încât aproape c-am început să mă aștept să-l văd mișcându-se. Îmi dădeam seama că era timidă și că nu era deloc încântată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2113_a_3438]
-
o pauză. De fapt, scriitura e incoerentă. Dar n-am avut ocazia s-o termin, pentru că a trebuit să aduc la zi catalogul de manuscrise așa cum mi-ai cerut și... — Ei, mi-ai fost de mare ajutor, Melissa, a pufnit Graham sarcastic. Dar conceptul e viabil din punct de vedere comercial? Asta e ceea ce vă punem pe voi, asistenții, să evaluați. Scriitura se poate aranja. Asta e treaba noastră, să aranjăm scriitura - asta în cazul în care nimeni nu v-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2113_a_3438]
-
e valoros. Vivian se așteaptă să formulați o opinie pertinentă despre cât succes va avea cartea pe piață, iar această opinie o așteaptă pronto. Când și-a terminat diatriba, câte un punct roșu aprins apăruse pe fiecare dintre obrajii lui Graham. Am observat cum Phil Stern și-a dat ochii peste cap pe ascuns. Îmi pare rău, eu... Melissa părea destul de înfricoșată. I-am zâmbit cu prietenie și mi-am făcut o notă mentală să mă duc să vorbesc cu ea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2113_a_3438]
-
bun venit fiecărui nou editor care apare o dată la trei săptămâni. Aici lucrurile se mișcă foarte repede. Ei, o să vezi tu. Numai să nu crezi că au ceva cu tine, personal. Toată lumea e, de fapt, foarte drăguță - toată lumea cu excepția lui Graham și Lulu - odată ce vede că ești aici de destul timp ca să meriți să facă eforturi. Am zâmbit. — Mulțumesc, Phil. Apreciez informațiile. — Cu plăcere. și așa ajung la celălalt sfat al meu, mi-a zis Phil clătinând din cap, înclinându-se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2113_a_3438]
-
dacă... Phil și-a fluturat degetul ca să mă reducă la tăcere. — Poți să-i dai numărul de mobil. Dar nu numărul de-acasă. Am fost suficient de limpede? — Ăăă, da. Am priceput. — Regula numărul doi: să nu ai încredere în Graham - care este poreclit Himmler, de către asistenți - nici măcar cu o centimă mai mult decât ai încredere în Lulu. De fapt, ar trebui să ai în el și mai puțină încredere decât ai în Lulu. Toate abuzurile pe care Vivian le îngrămădește
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2113_a_3438]
-
cele mai înfricoșătoare e-mailuri care-mi fuseseră trimise de colegii de la P și P. — N-a fost aruncat nici măcar un amărât de prespapier, i-am raportat. Nu era nevoie să-i povestesc prima întâlnire pe care o avusesem cu Graham și Dawn, sau celelalte altercații minore la care fusesem martoră. — Bea, am uitat să-ți spun, am cumpărat deja trei cărți pentru care, la P și P, am așteptat undă verde luni de zile. N-a fost nevoie decât de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2113_a_3438]
-
care mi-a făcut cu mâna și a dispărut pe ușă. * * * Nu mi-a răspuns la telefon de trei săptămâni, Claire. Clientul meu nu are habar ce se întâmplă! Nu reușesc s-o fac nici pe ea și nici pe Graham să răspundă la nenorocitul ăla de telefon! Derek Hillman, un agent foarte important din L.A., care o reprezenta pe regina porno Mindi Murray, își ieșise din minți. În mod normal, el era doar enervat și băgăreț - situația începuse să escaladeze
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2113_a_3438]
-
întrebat gâfâind și privind în ambele direcții, la intersecția a două holuri. — Ia-o la stânga - mi-a răspuns David, indicându-mi ușile duble, aflate cam la doisprezece metri depărtare. Am fugit către ele, le-am deschis și... — Claire! a exclamat Graham, ridicând ochii din capătul unei mese de conferințe enormă, la care erau înghesuiți o mulțime de oameni. Întregul colectiv editorial de la Grant Books- cu excepția lui Vivian, care era în L.A. - era așezat pe o parte. Am ochit un loc gol
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2113_a_3438]
-
îngâmfată, care stătea pe scaun cu o expresie inocentă, pictată în ochii lărgiți de uimire. Pe ea aveam s-o ucid mai târziu. Acum aveam treabă. — Toată lumea, faceți cunoștință cu cel mai nou editor al nostru, Claire Truman, a spus Graham. Claire, ai sosit la timp ca să le povestești tuturor despre cele douăsprezece cărți de pe lista ta de primăvară. M-am așezat și mi-am scos cartolinele cu notițe. și-atunci mi-am dat seama: nu eram deloc emoționată. Nu știu cum, dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2113_a_3438]
-
mai fusesem obligată să-l urmez; în noiembrie, recursesem la aducerea, la birou, a unui sac de dormit, ca să apuc, din când în când, să mai trag câte-un pui de somn. Se știa că Phil procedase la fel, iar Graham petrecea la birou aproape tot atâtea nopți câte dormea și acasă. Indiferent ce zicea Randall, bancherii de investiții nu se comparau nici pe departe cu noi - decât poate la capitolul acelui zero în plus în coada salariilor lor. Patru cărți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2113_a_3438]
-
o întrevedere plăcută. Oare chiar greșisem cu ceva, sau Vivian o luase razna de tot? M-am așezat și am așteptat să aflu, simțindu-mă ciudat de calmă. Un calm care-mi aducea aminte de prima întâlnire cu Dawn și Graham. Poate că, după ce îndurai destule crize de nervi, sistemul nervos îți atingea acel punct al suprasaturării - iar pe Vivian, pur și simplu, n-o mai înregistra. — Ce s-a întâmplat cu propunerea pe care ți-am spus să te uiți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2113_a_3438]
-
ce înseamnă să lucrezi într-o zonă de război profesională, știau ce înseamnă să te ferești de gloanțele care zburau din biroul lui Vivian, ce înseamnă să porți negocieri într-un teritoriu ostil, care îi cuprindea pe Lulu și pe Graham. și ei fuseseră obligați să execute ordine la a căror amintire acum se cutremurau. — Bine-ai venit în viața din afară, Claire! mi-a urat o femeie drăguță, într-o rochie lejeră. și felicitări c-ai scăpat! — Eu sunt Marvin
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2113_a_3438]
-
de nervi, deosebit de epică, a lui Grant. Cine au fost cei doi idioți loiali - ăăă, cele două suflete loiale - care i-au rămas alături? O persoană din interiorul companiei îi descrie pe editorul senior Lulu Price și pe directorul editorial Graham Fisher ca pe niște „sectanți cu creierii spălați“, în vreme un alt fost coleg spune că „sunt la fel de cruzi ca și Vivian“. În orice caz, acum, Vivian Grant are suficient spațiu la dispoziție ca să arunce cu scaune - numai că mult
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2113_a_3438]
-
a locuit la următoarele adrese. (Numele care însoțesc adresele sunt ale apelanților sau ale locatarilor de la respectivele adrese. Toate, cu excepția Lindei Martin, au fost verificate prin Serviciul Circulație). N. Orange Dr. 1611, 13-A, Hollywood. (Harold Costa, Donald Leyes, Marjorie Graham) Carlos Ave., 6024, Hollywood. N. Cherokee,1842, Hollywood (Linda Martin, Sheryl Saddon) Lindenn 53, Long Beach. 14. Rezultatul cercetărilor efectuate de echipa de criminaliști pe terenurile virane din Leimert Park: nu s-au găsit haine de damă. Au fost descoperite
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
s-au dat în lături , ca să-mi facă loc. Ușa de la intrare dădea într-o cameră de zi sărăcăcioasă, unde un grup de tineri fuma și citea reviste de cinema. M-am prezentat: — Poliția. Îi caut pe Linda Martin, Marjorie Graham, Harold Costa și Donald Leyes. O blondă cu părul de culoarea mierii, îmbrăcată într-un costum sport, puse un semn la revista Photoplay pe care o citea, îndoindu-i un colț. — Eu sunt Marjorie Graham, iar Hal și Don sunt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
caut pe Linda Martin, Marjorie Graham, Harold Costa și Donald Leyes. O blondă cu părul de culoarea mierii, îmbrăcată într-un costum sport, puse un semn la revista Photoplay pe care o citea, îndoindu-i un colț. — Eu sunt Marjorie Graham, iar Hal și Don sunt afară. Celelalte persoane se ridicară și se risipiră ca potârnichile, de parcă aș fi fost mesagerul diavolului. — Am venit pentru cu Elizabeth Short. A cunoscut-o careva dintre voi? Am primit vreo șase clătinări de cap
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
A cunoscut-o careva dintre voi? Am primit vreo șase clătinări de cap și vreo șase priviri șocate și triste. Îl auzeam pe Koenig cum urlă afară: — Spune-mi adevărul! Pațachina aia de Short și-o trăgea pe bani? Marjorie Graham îmi zise: — Eu sunt cea care a sunat la poliție, domnule polițist. Le-am dat numele Lindei fiindcă știam că și ea o cunoaște pe Betty. — Care-i treaba cu ăia doi de-afară? am întrebat, făcând semn spre ușă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
făcând semn spre ușă. — Don și Harold? Amândoi au fost prietenii lui Betty. Harold v-a sunat fiindcă știa că sunteți în căutare de indicii. Cine-i tipul care țipă la ei? Am ignorat întrebarea. M-am așezat lângă Marjorie Graham și mi-am scos carnețelul. — Îmi puteți spune ceva despre Betty ce nu știu deja? Îmi puteți oferi niște informații pertinente? Numele altor prieteni de-ai ei, descrierea lor, date concrete? Dușmani? Avea cineva vreun motiv s-o omoare? Femeia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]