1,250 matches
-
un amestec de suverani și oameni de rînd. Ei nu jucau rolul de mari seniori decît cu slugile lor; ceea ce i-am putea sfătui mai bine ar fi, cred, să-și mai tempereze cumva părerea pe care o au despre grandoarea lor, venerația nesfîrșită pe care o au pentru străvechiul și ilustrul lor neam, precum și zelul neștirbit în fața stemelor lor. Persoanele cu bun simț spun că aceștia ar face mai bine să nu figureze în lume decît ca seniori la locul
by NICCOLÒ MACHIAVELLI [Corola-publishinghouse/Imaginative/1111_a_2619]
-
ale gurii, să dărîme meterezele, zidurile și tot ceea ce poate da reședinței lor aerul unei fortărețe. Și iată motivele: majoritatea prinților mărunți, și mai ales cei din Germania, se ruinează cu cheltuielile excesive în raport cu veniturile, la care-i supune beția grandorii deșarte; ei se distrug pentru onoarea Casei lor și iau, din pricina vanității, drumul mizeriei și al spitalelor. Nu există unul, pînă la cel din urmă moștenitor al unor domenii, care să nu-și imagineze că este cineva, asemenea lui Ludovic
by NICCOLÒ MACHIAVELLI [Corola-publishinghouse/Imaginative/1111_a_2619]
-
urmă moștenitor al unor domenii, care să nu-și imagineze că este cineva, asemenea lui Ludovic XIV; își contruiește Versailles-ul său, își întreține armatele lui. Există astăzi un anume prinț, descendent al unei mari Case, care, din dorința de grandoare, întreține numai în serviciul lui toate felurile de trupe care compun Casa unui mare rege, dar aceasta într-o variantă atît de miniaturală, că-ți trebuie un microscop ca să poți vedea fiecare corp de armată în parte; cred că armata
by NICCOLÒ MACHIAVELLI [Corola-publishinghouse/Imaginative/1111_a_2619]
-
contestă; ei pledează cu arma în mînă, și bătăliile decid în privința validității argumentelor lor. Există războaie din precauție, pe care principii fac bine că le poartă. Ele sînt, într-adevăr, ofensive, dar nu sînt, pentru aceasta, mai puțin drepte. Cînd grandoarea excesivă a unei Puteri este gata să se reverse și amenință să înghită lumea, este prudent să-i opui diguri și să oprești cursul furtunos al unui torent, atîta timp cît îl mai poți stăpîni. Vezi că se adună nori
by NICCOLÒ MACHIAVELLI [Corola-publishinghouse/Imaginative/1111_a_2619]
-
pe gambă. . Măcelarie unde se vinde carne de cal (În fr., În orig.) . Beție (În fr., În orig.) . false front (În engl. În orig.) Înălțarea părții din față a unei clădiri peste nivelul acoperișului, astfel Încît să dea iluzia de grandoare, să pară mai mare, monumentală. . Oraș de pe lîngă Lake Michigan. . Ataturk Kemal Mustafa, 1881-1938, primul președinte al Republici Turce. . Limba unui trib indian ai cărui descendenți populează rezervații din S.U.A și Canada . Scientism creștin - doctrină religioasă fondată pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
picioare, ca un cîine, vrea și ea să rupă o bucățică din vinovat, să se facă dreptate. Astfel de grămăjoare se Înșiruie neregulat de-a lungul Întregului bulevard. Ținută-n frîu atîția ani, izbucnește acum, suverană, ura. În adevărata ei grandoare. Orașul a devenit abstract, mucilaginos, poate fi zdrobit Într-un pumn. N-a fost numai o senzație, ieri, În metrou, ne-am mutat Într-adevăr În America de Sud. A secolului trecut. Așadar, chiar lîngă celebrul Ceas din Piața Universității din Bogotá
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
la bătălie. Eroul se întreabă aspra sensului acestuia, asupra împrejurărilor în care va muri: Narațiunea este realizată la persoana întâi, dar îl recunoaștem pe autor și în vorbirea altor personaje. La popota ofițerilor se reiau discuțiile despre importanța războiului, despre grandoarea lui sau despre lipsa de eroism: pentru Popescu războiul apare ca un tablou înfricoșător cu "mii de cadavre culcate în grămezi, ca lemnele în depozit." Discuțiile revin la punctul de vedere al combatantului: Luptătorii se simt urmăriți pretutindeni de cei
CAMIL PETRESCU STRUCTURI ALE ROMANULUI by NICOLETA-GEORGETA SOLOMON () [Corola-publishinghouse/Imaginative/516_a_1169]
-
numărul 8C și avea ferestre spre sud‑vest, ceea ce, din câte auzisem, era bine. John a deschis ușa cu cheia administrației și s‑a dat la o parte cu un aer de mândrie părintească. — Iată‑l, a anunțat el cu grandoare. Am intrat prima și m‑am așteptat să mă lovească un miros greu de sulf sau să dau de câțiva lilieci pe plafon, dar am constatat că interiorul era surprinzător de curat și de luminos. Bucătăria era pe dreapta, o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
dacă nu se iau în considerare cele două aspecte fundamentale ale ei, adică lupta popoarelor subjugate pentru emancipare națională și implicarea masivă a marilor Puteri în zonele aflate sub dominația sau stăpânirea sultanului. În cunoscuta sa operă, Considerații asupra cauzelor grandorii și decăderii romanilor (1734), Montesquieu spunea, referindu-se la epoca sa, că „Imperiul turcilor este în prezent aproape în același grad de slăbiciune în care era altă dată cel al grecilor, dar el va subsista timp îndelungat”, pentru că dacă vreun
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
și Jaxartes, făcând din Rusia o țară mare, puternică și temută și deschizându-i calea spre dominația mondială”. Engels explică unele împrejurări ale tăriei și slăbiciunii politicii externe țariste: „În ochii publicului vulgar - patriotic, laurii victoriilor, ciocnirile succesive, puterea și grandoarea țarismului compensează cu prisosință toate păcatele lui, toate actele de despotism, nedreptatea și samavolnicia; înfumurarea șovinistă îl despăgubește cu prisosință de toate loviturile de picior primite”. Rusia - spune Engels - este tare numai în apărare, datorită imensității teritoriului; în atac este
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
străine. Prezentul manifestă o întîrziere a dezvoltării economice și sociale, la fel ca în 1848,1918, 1945 ori 1989. Valorizarea trecutului, mitificarea epocilor de aur care trimit, în mod repetat, înspre înapoi reprezintă un fel de a transforma insatisfacțiile în grandoare. Coborîrea pe verticala istoriei oferă un traseu structurant care conduce la negarea neplăcerii de a aparține unei culturi periferice. Greutatea nu stă în contradicție, cît în contrastul între sublimarea timpurilor revolute ale epocilor de aur și ale paradisurilor pierdute și
by CATHERINE DURANDIN [Corola-publishinghouse/Science/1105_a_2613]
-
În același timp, trebuie evaluate exaltarea descoperirii unei pîrghii externe, adoptată odată cu circulația ideilor revoluționare, nostalgia înăbușită a apartenențelor la un imperiu mort protector al identităților comunitare locale, cum ar fi Imperiul otoman -, fascinația și respingerea unui imperiu purtător de grandoare mesianică cum este Imperiul rus, toate acestea pentru a înțelege contradicțiile culturale și politice cu care sînt confruntați participanții moldo-valahi. Imperiul otoman este hegemonie, însă este protector față de alte imperialisme care se profilează; Imperiul rus poate și este chemat ca
by CATHERINE DURANDIN [Corola-publishinghouse/Science/1105_a_2613]
-
maniera în care li se poate răspunde în mod adecvat. Astfel de schimbări de perspectivă reflectă nu doar rezultatele unei munci intelectuale ci și maniera în care procesele și transformările istorice reale sînt abordate în gîndire, producînd gîndire, nu prin grandoarea "corectitudinii" acelei munci ci prin orientările ei fundamentale, prin condițiile ei de existență" (Hall, 1983:33). Aș spune că o turnură postmodernă este o astfel de schimbare semnificativă, deși importanța ei nu a fost pe deplin înregistrată în tradiția studiilor
Cultura media by Douglas Kellner [Corola-publishinghouse/Science/936_a_2444]
-
are transparența și curățenia supranaturală ca din altă lume a unui loc din spațiul cosmic". La institutele și centrele de cercetări de la Torrey Canyon "sînt îndeplinite toate cerințele biologice ale viitorului, aici se află locurile sublime, transpolitice ale extrateritorialității, combinînd grandoarea geologică neatinsă a pămîntului cu tehnologia informațională a unei stații orbitale". Maratonul New Yorkului este "un spectacol de sfîrșit de lume... purtînd mesajul unei catastrofe a rasei umane". Iar marele deșert din Vest îi apare lui Baudrillard ca "un fragment
Cultura media by Douglas Kellner [Corola-publishinghouse/Science/936_a_2444]
-
belșug laude asupra mulțimii iar aceasta din urmă, aflată în partea de jos a scenei, înalță în cor o salvă de laude și jurăminte, asigurîndu-l că el e unicul și de veacuri pămîntul n-a mai zămislit vreun om de grandoarea lui. Atît de o parte, cît și de cealaltă, fiecare îl aude pe celălalt, fără a îndrăzni însă să o spună întrucît nici unul, nici celălalt nu se află la locul potrivit: sus e acela care ar trebui să fie jos
Epoca maselor: tratat istoric asupra psihologiei maselor by Serge Moscovici [Corola-publishinghouse/Science/1426_a_2668]
-
mult tendința de a da sfaturi, decât aceea de a se autoresponsabiliza.) „Nu e destul să știi, trebuie să și aplici; nu e destul să vrei, trebuie să și faci.” (J.W. Goethe) Marile dureri sunt mute. (Tot ceea ce Întrunește grandoare pretinde o contemplație respectuoasă În intimitate, deoarece stările care cuprind mari energii interioare, care sunt trăite deosebit de intens nu pot fi exprimate În termeni reci și obiectivi.) Las’ că-i bine, chiar de-i rău. (Paradoxul acestui proverb este explicat
[Corola-publishinghouse/Science/2105_a_3430]
-
prințesă rusă emigrantă, de la cea dintîi plimbare, în Cișmigiu ca să-i arate „cuștile cu lebede, și toți plopii, teii, sălciile și platanii”9). Pentru contemplativul Bacovia, decorul din „Amurg antic” e reconfortant: în lumina asfințitului, elementele lui componente emană o grandoare a decadenței, subliniată prin culorile „De sineală, de aur, de sînge”. în timp ce alți poeți, privind un havuz, văd doar zbuciumul apei, șuvița retezată și întoarsă în locul de unde a țîșnit, autorul Plumbului e impresionat de masca lucrurilor transfigurate de acțiunea luminii
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
din epocă. „Pietre în casă”, „fecioarele îmbătrînite”, „fetele nemăritate” erau subiect de fabulă și de anecdotă veselă; - obiect de glumă și de ironie. în timp ce în succintul tablou psihologic și somatic pe care li-l face Bacovia ele au o anume grandoare și solemnitate, la ceilalți apar ca ridicole, antipatice, penibile. „Fetele bătrîne (fecioarele întîrziate) care n-au avut contact cu bărbații, din cauza abstinenței impuse, fie de prejudițiile sociale, fie din cauza vreunui defect organic, devin isterice, invidioase, intrigante, cîrtitoare”, le încondeiază, „științificește
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
de furtună!”9) Pentru generația lui Bacovia și pentru cea imediat următoare, alcătuită din inși obișnuiți să facă lungi plimbări, în interiorul și la marginea orașelor, plopii sînt „semnele” cele mai des întîlnite, producătoare de comparații și metafore care-i evocă grandoarea („Străjuiește n zare plopul/ Ca un mîndru voievod” - G. Tutoveanu, sau: „Plopii mișcă turnuri albe/ în adîncul clar de lună” - Constantin Mironescu), elasticitatea („Se-ndoaie coapsa plopului pe culme” - Octavian Goga), vibrația („Poleitu-și-au bănuții/ Sunătorii plopi din poartă” - G. Șt.
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
care singur omul a existat. Odată, sugera Flaubert, câțiva oameni fuseseră în stare să-și înfrunte moartea singuri și neclintiți. "Epoca modernă, cu criza spirituală și isteria ei și-a pierdut din vigoare". Nicăieri în altă parte nu găsesc această grandoare" scria Flaubert. Yourcenar și-a însușit posibilitățile creative ale acestui pasaj din Flaubert pentru propriul ei univers ficțional. Ce înseamnă pentru omenire să fie abandonată de zei, să nu aibă nici un cămin spiritual în care să-și găsească mângâierea? Zeii
by George Rousseau [Corola-publishinghouse/Science/1102_a_2610]
-
megalomanic, delirul erotoman, delirul de gelozie, delirul de autoacuzare și vinovăție. În fiecare din aceste forme de delir, „frustrația” capătă o coloratură specifică, care merită să fie relevată, fie și numai sub forma unor considerații succinte. Delirul megalomanic, sau de grandoare. În mod curent, se apreciază că în dezvoltarea normală a personalității, nevoia de expansiune a „Eului” propriu, de stimă de sine, de recunoaștere de către ceilalți a valorii proprii, de realizare socio-profesională, reprezintă aspecte motivaționale normale, ce se manifestă pe tot
[Corola-publishinghouse/Science/2141_a_3466]
-
un nivel de aspirație corespunzătoare, care să stimuleze „personalitatea”, nu există într-adevăr valorificare de sine și, implicit, o dezvoltare normală a personalității. Prin urmare, un anumit coeficient de vanitate sau de orgoliu este justificat și considerat normal. Ideile de grandoare devin patologice gând când, prin amploarea și intensitatea lor afectează discernământul asupra propriei persoane și asupra interrelațiilor cu cei din jur. Drept urmare, „ideile megalomanice” nu se mai reduc la niște crize de orgoliu, de îngâmfare sau de trufie, ci ajung
[Corola-publishinghouse/Science/2141_a_3466]
-
asupra propriei persoane și asupra interrelațiilor cu cei din jur. Drept urmare, „ideile megalomanice” nu se mai reduc la niște crize de orgoliu, de îngâmfare sau de trufie, ci ajung să exprime acum obsesia bine constituită a măririi, a gloriei, a grandorii proprii: individul în cauză își supraevaluează în așa măsură meritele, are o părere atât de bună despre sine, încât simte nevoia să-i convingă și pe ceilalți de calitățile sale deosebite. Orice indiferență sau ironie la adresa valorii sale de om
[Corola-publishinghouse/Science/2141_a_3466]
-
rol securizant: astfel, iluzionându-se în ideea că sunt iubite de cineva, eventual de o persoană cu rang social sau profesional înalt astfel de femei complexate sau nesatisfăcute se echilibrează în plan psihic, putând dezvolta chiar, în timp, idei de grandoare cu privire la propriile lor posibilități și capacități de a seduce. Unii psihologi atrag atenția asupra unei posibile procesualități (sau dinamici) a desfășurării acestui delir. Astfel, Guy de Cleramboult vorbește de trei stafii: stadiul de „speranță”, stadiul de „revoltă” (de mânie, de
[Corola-publishinghouse/Science/2141_a_3466]
-
persoana adulată este, în realitate, o ființă mediocră, incapabilă să aprecieze meritele reale ale unui semen. Delirul mistic / religios. Acest delir poate avea un caracter depresiv, dar de cele mai multe ori este acompaniat de o stare euforică și de idei de grandoare: astfel, individul respectiv are convingerea că este protejat sau ales de Dumnezeu, pentru a promova justiția cerească; în consecință, el are convingerea că este înzestrat cu puteri supranaturale, care-i conferă dreptul de a fi nu numai un misionar, dar
[Corola-publishinghouse/Science/2141_a_3466]