2,045 matches
-
îndupleca să-i dăm un atestat de moralitate. Ne pare rău că în țara aceasta nu s-au aflat pururea destui oameni cari să aibă curajul de-a numi lucrurile cu numele lor propriu, nu cu cel figurat. Cităm, exempli gratia, pe eroii nocturni de la 11 fevruarie. În lexiconul oricărei limbi din lume purtarea gardei și-a ofițerilor se numește frângere de jurământ și de onoare militară, felonie. La noi s-a botezat treaba aceasta "contract sinalagmatic" și cei ce au
Opere 13 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295591_a_296920]
-
scânteie de adevăr. Omul pozitiv știe că cretinizarea morală exclude orice sentiment de bine și orice putere de judecată dreaptă și că numai cele două institute recomandate de d. Dimitrie Brătianu pot scăpa societatea română de asemenea creaturi. Numai exempli gratia cităm aci povestirea alegerilor din Galați făcută de d. Nicu Catargiu. Acest bărbat bătrân și onest și-a făcut narațiunea sa simplă fără a avea o umbră de speranță măcar de-a vedea invalidate, în urma descoperirilor sale, vreuna din așa-
Opere 13 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295591_a_296920]
-
a jucat un rol În Îndepărtarea lui Pătrășcanu și arestarea sa. Ținut timp de șase ani În diferite locații (case ale partidului, aresturi și Închisori), el a fost executat pentru ca Dej să scape de un personaj incomod chiar și după gratii. Îndeosebi după 1968, În condițiile „reabilitării” unor personaje pînă atunci damnate, Pătrășcanu avea să devină cea mai celebră/mediatizată victimă a lui Dej. O demonstrație foarte interesantă și credibilă/convingătoare este rezervată epurării din 1952. Mai Întîi, ce nu a
[Corola-publishinghouse/Science/1866_a_3191]
-
adică Tudor Arghezi, care are și câteva intervenții teoretice (Note de teatru, Dramă sau comedie, Artistul dramatic, Decadență). De la numărul 86 din 1917, la G.B. începe să scrie și Ioan Slavici, în calitate de comentator politic, activitate care îl va aduce după gratii în perioada postbelică. Alt susținător fervent al cauzei Puterilor Centrale, în condițiile războiului și ocupației străine, a fost D. Karnabatt, condamnat la închisoare ca și Tudor Arghezi și alții, în urma procesului intentat celor douăzeci și patru de ziariști acuzați de colaboraționism. I.I.
GAZETA BUCURESTILOR. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287185_a_288514]
-
voința omului nu e în măsură să urmeze voința lui Dumnezeu. Aceleași probleme sunt abordate și în unele epistole, cum e nr. 140, care poate fi considerată un tratat cu titlul Harul în Noul Testament, într-o carte, lui Honoratus (De gratia Testamenti Novi ad Honoratum liber unus); sau nr. 157, adresată prietenului său Ilarie din Siracuza care în 414-415 îi ceruse să-i clarifice unele probleme referitoare la posibilitatea de a nu păcătui, la soarta copiilor morți fără botez și la
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
pe Augustin, din care cita câteva fragmente preluate din precedentul tratat Despre liberul arbitru pentru a arăta că se contrazice. Augustin, citind această operă, este nevoit să replice în 415 cu o scriere Despre natură și har (De natura et gratia) care o corectează încă din titlu pe cea a adversarului și din care, așa cum obișnuiește să facă în tratatele de bătrânețe, Augustin citează pas cu pas, citarea fiind urmată imediat de confutațiune. Augustin nu acceptă interpretarea reductivă a harului, propusă
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
găsesc și unele preocupate de instanțele sociale), Augustin răspunde în același an cu Perfecțiunea justiției omenești (De perfectione iustitiae hominis). Bibliografie: CSEL 60, 1913 (De peccatorum meritis et remissione et de baptismo parvulorum. De spiritu et littera. De natura et gratia. De natura et origine animae. Contra duas epistulas Pelagianorum: C.F. Urba, I. Zycha); BA 21, 1966 (De perfectione iustitiae hominis; De natura et gratia; De gestis Pelagii: G. de Plinval - J. de la Tullaye); NBA 17, 1, 1981 (Natura e grazia
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
De peccatorum meritis et remissione et de baptismo parvulorum. De spiritu et littera. De natura et gratia. De natura et origine animae. Contra duas epistulas Pelagianorum: C.F. Urba, I. Zycha); BA 21, 1966 (De perfectione iustitiae hominis; De natura et gratia; De gestis Pelagii: G. de Plinval - J. de la Tullaye); NBA 17, 1, 1981 (Natura e grazia: Il castigo ed il perdono dei peccati ed il battesimo dei bambini..., introd. și note de A. Trapè, trad. de I. Volpi); 17, 2
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
s-au succedat după hotărârea papei; Pelagius a scris un nou tratat, Despre liberul arbitru, iar Augustin a reluat acțiunea de combatere a ereticului prin două opere scrise în 418 și legate între ele, una Despre harul lui Cristos (De gratia Christi) și alta Despre păcatul originar (De peccato originali): acestea sunt trimise lui Albina, Pinianus și Melania care, la Ierusalim, încercaseră să obțină de la Pelagius rectificări ale doctrinei sale privitoare la păcatul originar și la har, iar Augustin reia aici
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
fără să ceară părerea papei. În mare grabă, Zosimus a trebuit să revină asupra propriilor hotărâri și să confirme printr-o epistolă (așa-zisa Tractoria) condamnarea celor doi. Bibliografie: CSEL 42, 1902 (De perfectione iustitiae hominis, De gestis Pelagii, De gratia Christi et de peccato originali: C.F. Urba, I. Zycha); BA 22, 1975 (De gratia Christi... De natura et origine animae: J. Plagnieux, F.-J. Thonnard, A.C. de Veer; cf. și BA 21). 14. Polemica antipelagiană: conflictul cu Iulian din Eclano
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
propriilor hotărâri și să confirme printr-o epistolă (așa-zisa Tractoria) condamnarea celor doi. Bibliografie: CSEL 42, 1902 (De perfectione iustitiae hominis, De gestis Pelagii, De gratia Christi et de peccato originali: C.F. Urba, I. Zycha); BA 22, 1975 (De gratia Christi... De natura et origine animae: J. Plagnieux, F.-J. Thonnard, A.C. de Veer; cf. și BA 21). 14. Polemica antipelagiană: conflictul cu Iulian din Eclano În Italia, totuși, condamnarea lui Pelagius făcuse senzație, și nu atât din cauza intervenției autorității
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
În 426-427 a trebuit să revină asupra problemei harului și a liberului arbitru și să-și susțină concepția sa conform căreia harul este absolut necesar pentru săvârșirea binelui. A făcut-o scriind o carte despre Har și liberul arbitru (De gratia et de libero arbitrio) pe care a trimis-o starețului și călugărilor mânăstirii din Adrumeto, care, pentru a-i contesta doctrinele, se folosiseră chiar de o epistolă a episcopului din Hippona (nr. 194) adresată lui Sixtus (viitorul papă Sixtus al
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
În afară de această operă, Augustin mai răspunde și cu două scrisori (n. 214 și 215) care o explică pe cea precedentă; o legătură (chiar dacă mai puțin strânsă) cu aceeași chestiune are și tratatul următor despre Mustrare și har (De correptione et gratia), compus pentru a-i combate pe cei care credeau că, dacă Dumnezeu este cel ce dă omului buna voință și puterea de a săvârși binele, așa cum se spune în Filip. 2, 13 și cum Augustin repetase de atâtea ori, atunci
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
o a doua carte intitulată Despre darul perseverenței (De dono perseverantiae), în care explică faptul că și perseverența în credință, ca și nașterea în om a credinței, este un dar de la Dumnezeu. Bibliografie. Ediții: PL 44; BA 241, 1962 (De gratia et libero arbitrio. De correptione et gratia. De praedestinatione sanctorum. De dono perseverantiae: J. Chéné, J. Pintard); NBA 20, 1987 (La grazia e il libero arbitrio. La correzione e la grazia..., introd. și note de A. Trapé, trad. de M.
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
perseverenței (De dono perseverantiae), în care explică faptul că și perseverența în credință, ca și nașterea în om a credinței, este un dar de la Dumnezeu. Bibliografie. Ediții: PL 44; BA 241, 1962 (De gratia et libero arbitrio. De correptione et gratia. De praedestinatione sanctorum. De dono perseverantiae: J. Chéné, J. Pintard); NBA 20, 1987 (La grazia e il libero arbitrio. La correzione e la grazia..., introd. și note de A. Trapé, trad. de M. Palmieri). În sfârșit, mai amintim, nu pentru că
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
nu numai la cei cinstiți și aleși, în timp ce Augustin interpretase versetul lui Pavel în mod restrictiv, ca o referire la cei ce se mântuie efectiv. Într-adevăr, într-o scrisoare din 429-430 trimisă unui anume Rufin (Epistula ad Rufinum de gratia et libero arbitrio), Prosperus spune că unii membri ai comunității monastice din care face el parte scriseseră prelegeri (collationes) contra lui Augustin, pe care el, însă, îl apăra. Prosperus nega că Augustin ar fi propovăduit într-adevăr lucrurile de care
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
au nici o legătură cu meritele sau păcatele, dar nu se abat nici o clipă de la ideea de dreptate. Scris la puțină vreme după aceea (433-434) este tratatul Despre harul lui Dumnezeu și despre liberul arbitru contra celui ce scrie Prelegeri (De gratia Dei et libero arbitrio contra Collatorem), adică împotriva lui Ioan Cassian, care este considerat de obicei șef de școală al semipelagienilor. Tot din perioada petrecută la Roma și cu un conținut exegetic mai evident este o Exegeză a Psalmilor (Expositio
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
ales după ce Ambrozie le tratase în mod strălucit, stabilind o teologie a Sfintei Treimi care a devenit o adevărată normă pentru Occident. b) Predestinarea și liberul arbitru În schimb, de mai mare actualitate este tratatul Despre harul lui Dumnezeu (De gratia Dei), compus din două cărți, în care, așa cum spune Ghenadie, Faustus ne învață că „harul lui Dumnezeu întotdeauna îndeamnă, precedă și ajută voința noastră, iar răsplata pe care și-a obținut-o liberul nostru arbitru pentru pioasa lui osteneală nu
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
și-a păstrat ceva din bunătatea esențială. În această doctrină a scriitorului sunt ecouri (așa cum se întâmplă deseori la acești scriitori cultivați din Galia) din unele doctrine de origine stoică potrivit cărora conceptul de bine este înnăscut la oameni. Prima gratia, pe care Dumnezeu a vrut s-o dăruiască omului în momentul creației n-a dispărut, așadar, cu totul. În consecință, natura umană este considerată în esență pozitivă și scriitorul afirmă că darurile naturii (aproape) coincid cu darurile harului, în timp ce pentru
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
Faustus; pentru un punct de vedere general: P. Courcelle, Les lettres grecques..., op. cit.; E.L. Fortin, Christianisme et culture philosophique au cinquième siècle. La querelle de l’âme humaine en Occident, Et. Augustiniennes, Paris, 1959; studii aplicate: M. Simonetti, Il De gratia di Fausto di Riez, „Studi storico-religiosi” 1 (1977) 125-145; Idem, Fausto di Riez e i Macedoniani, Aug. 17 (1977) 333-354; C. Tibiletti, Libero arbitrio e grazia in Fausto di Riez, Aug. 19 (1979), 259-285; Idem, La salvezza umana in Fausto
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
însărcinat pe Ioan Cassian să respingă ideile patriarhului din Constantinopol, prin scrierea Despre încarnarea Domnului (cf. p. ???). În 431 scrie cele Zece capitole despre har enunțate de episcopii ce au ocupat înainte Scaunul Apostolic (Praeteritorum sedis Apostolicae episcoporum auctoritates de gratia Dei) în apărarea doctrinei augustiniene a harului. Această scriere a fost anexată de Celestin I la epistola trimisă de el episcopilor din Galia pentru a apăra prestigiul lui Augustin, a cărui autoritate era contestată de călugării din Provence. În 439
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
voința omului nu e în măsură să urmeze voința lui Dumnezeu. Aceleași probleme sînt abordate și în unele epistole, cum e nr. 140, ce poate fi considerată un tratat cu titlul Harul în Noul Testament, într-o carte, lui Honoratus (De gratia Testamenti Novi ad Honoratum liber unus); sau nr. 157, adresată prietenului său Ilarie din Siracuza, care în 414-415 îi ceruse să-i clarifice unele probleme referitoare la posibilitatea de a nu păcătui, la soarta copiilor morți fără botez și la
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
pe Augustin, din care cita cîteva fragmente preluate din precedentul tratat Despre liberul arbitru pentru a arăta că se contrazice. Citind această operă, Augustin este nevoit să replice în 415 cu o scriere Despre natură și har (De natura et gratia) care o corectează încă din titlu pe cea a adversarului și din care, așa cum obișnuiește să facă în tratatele de bătrînețe, Augustin citează pas cu pas, citarea fiind urmată imediat de confutație. Augustin nu acceptă interpretarea reductivă a harului, propusă
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
găsesc și unele preocupate de instanțele sociale), Augustin răspunde în același an cu Perfecțiunea dreptății omenești (De perfectione iustitiae hominis). Bibliografie. CSEL 60, 1913 (De peccatorum meritis et remissione et de baptismo parvulorum; De spiritu et littera; De natura et gratia; De natura et origine animae; Contra duas epistulas Pelagianorum: C.F. Urba, I. Zycha); BA 21, 1966 (De perfectione iustitiae hominis; De natura et gratia; De gestis Pelagii: G. de Plinval, J. de la Tullaye); NBA 17, 1, 1981 (Natura e grazia
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
De peccatorum meritis et remissione et de baptismo parvulorum; De spiritu et littera; De natura et gratia; De natura et origine animae; Contra duas epistulas Pelagianorum: C.F. Urba, I. Zycha); BA 21, 1966 (De perfectione iustitiae hominis; De natura et gratia; De gestis Pelagii: G. de Plinval, J. de la Tullaye); NBA 17, 1, 1981 (Natura e grazia: Il castigo ed il perdono dei peccati ed il battesimo dei bambini..., intr. și note A. Trapè, trad. it. I. Volpi); 17, 2, 1981
De la Conciliul de la Niceea la inceputurile Evului Mediu, tomul al doilea. In: Istoria literaturii creștine vechi grecești și latine by Claudio Moreschini, Enrico Norelli () [Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]